Contestatie la executare anularea actelor de executare

Deliberând asupra apelului de faţă, constată următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. X din 25.04.2017, pronunţată de Judecătoria Slatina în dosarul civil nr. X/311/2016, s-a admis excepţia inadmisibilităţii, invocată de instanţă din oficiu, şi s-a respins contestaţia la executare formulată de contestatorul C V, în contradictoriu cu intimatul C N, ca inadmisibilă.

S-a admis cererea intimatului privind acordarea unor cheltuieli de judecată şi a fost obligat contestatorul să achite intimatului suma de 500 lei cu titlul de cheltuieli de judecată – onorariu avocat conform chitanţei nr.X/20.01.2017.

Pentru a pronunţa  această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că prin cererea înregistrata pe rolul Judecătoriei Slatina la data de 25.11.2016, cu nr. X/311/2016, contestatorul C V, în contradictoriu cu intimatul C N, a solicitat instanţei ca prin hotărârea ce se va pronunţa sa dispună anularea somaţiei şi a încheierii privind stabilirea cheltuielilor de executare, ambele din data de 08.11.2016, precum şi anularea în totalitate a executării, lămurirea înţelesului întinderii şi aplicării titlului executoriu, respectiv sentinţa civilă nr. X/16.09.2015, în sensul de a se stabili dacă în lotul intimatului a fost atribuită suprafaţa de 2173 mp teren cu păşune, situat pe raza com.. D, jud. Olt, în T. X, P. X/2, cu vecinătăţile: N - Vh X/1, A X; E - Ps X; S - A X; V - Ds X/1, conform titlului de proprietate nr. X/58/22.01.2003, teren ce nu există în realitate cu această individualizare, sau terenul în suprafaţă de circA X73 mp aflat în posesia sa cu următoarele vecinătăţi: N - Vh X/1, A X, T. X, P. X (C M), V D; E -T. X, P. X (C M), B I şi I E; S-C F, C V, T. X, P. X/1(C M); V-C I, C F şi dacă trebuie să predea intimatului suprafaţa de teren aflată în posesia sa.

A arătat că pentru terenul în suprafaţă de 2173 mp a fost pus în posesie prin procesul-verbal de punere în posesie nr. X şi se considera proprietarul acestui teren, teren ce nu este inclus în titlul de proprietate ce a făcut obiectul partajului.

A solicitat obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată.

In fapt, prin titlul executoriu s-a atribuit în lotul creditorului suprafaţa de 2173 mp teren intravilan cu destinaţia de păşune, situat în T. X, P. X/2, conform titlului de proprietate nr. X/58/22.01.2003. La atribuirea acestei suprafeţe de teren creditorului s-a avut în vedere raportul de expertiză şi schiţa la raportul de expertiză întocmit în cauză.

A făcut precizarea că această schiţă a fost întocmită fără ca terenul să fie identificat la fata locului, schiţa fiind întocmită conform titlului de proprietate. Niciuna dintre  părţile nu a dat importanţă faptului că această suprafaţă de teren este greşit individualizată prin titlul de proprietate, deşi  părţile din litigiu cunoşteau această situaţie. 

Contestatorul,  intimatul,  aveau şi au în posesie suprafaţa respectivă însă ea este situata  pe un cu totul alt amplasament, respectiv cel indicat mai sus, şi contestatorul a învederat că nu a crezut că  nu va primi în lot suprafaţa respectivă aşa încât nu s-a cramponat de neregularitatea titlului de proprietate.

In momentul în care creditorul a solicitat să fie atribuit în lotul lui această suprafaţă de teren (al cărui amplasament real rezultă din schiţa întocmită în calea de atac a apelului schiţă anexată la contestaţie) a învederat instanţei de fond că, dacă s-ar atribui aceasta suprafaţă de teren creditorului,  contestatorul ar rămâne cu două suprafeţe de teren locuri înfundate respectiv cele din T. X, P. X/1 şi cele din T. X, P. X, aşa cum rezultă şi din schiţa depusă in  apel.

 Instanţa de fond i-a respins apărarea cu motivarea ca, in raport de schiţa depusă de expert, schiţă eronată aşa cum a arătat mai sus, cele două terenuri ale sale nu sunt locuri înfundate, schiţa - neindicând aceleaşi vecinătăţi înscrise şi în titlul proprietate. Or într-adevăr, în raport de titlul de proprietate şi schiţa întocmită la instanţa de  fond, cele două suprafeţe ale contestatorului, nu apar ca locuri înfundate. Deşi a invocat şi în apel acest motiv, apelul a fost respins cu motivarea că nu a făcut dovada posesiei asupra suprafeţei de 2173 mp. - lucru de altminteri firesc în raport de schiţa depusă în apel, schiţa ce releva posesia reală dar nu şi posesia terenului individualizat prin titlul de proprietate.

In această situaţie, contestatorul  este nevoit sa formuleze contestaţie la executare, care vizează in  principal lămurirea înţelesului întinderii sau aplicării titlului executoriu, în sensul celor mai sus arătate.

In măsura în care instanţa va stabili că nu trebuie să predea acest teren, el nefiind  individualizat ca atare în titlul executoriu, evident că se impune anularea formelor de  executare şi a executării în totalitate.

Faţă de cele mai sus arătate, contestatorul a solicitat admiterea contestaţiei la executare aşa cum a fost  formulată.

In drept, a invocat art. 711 şi urm. C.pr.civ.

In dovedire, înţelege sa se folosească de proba cu  acte, expertiză de specialitate topografie - cadastru, ataşarea dosarului nr. X/311/2013 al Judecătoriei Slatina.

La data de 20.01.2017, intimatul C N a formulat întâmpinare (f.61) solicitând respingerea contestaţiei la executare, ca inadmisibila, potrivit art. 712 alin. CPC.

Intimatul a solicitat cheltuieli de judecata.

A susţinut ca pe baza probelor administrate in cauza, instanţa va observa ca acţiunea contestatorului este introdusa cu rea credinţa si este menita sa întârzie nejustificat executarea propriu zisa. Susţinerile contestatorului împotriva actelor de executare si de anulare a executării sunt superfluue, iar lămurirea înţelesului întinderii si aplicării titlului executoriu (sent..civ.nr. X/16.09.2015), cererea este vădit neindreptatita si nelegala, deoarece:

Referitor la capătul de cerere nr. 1 din contestaţia la executare.

Cu toate ca cere anularea somaţiei si a încheierii privind stabilirea cheltuielilor de executare, pentru acest capăt de cerere, contestatorul in acţiunea sa, nu face nici o referire la motivele de nelegalitate ce ar putea duce la anularea acestor acte, care sa duca implicit la anularea si in totalitate a executării, aşa cum cere ulterior prin acelaşi prim capăt de cerere.

Referitor la capătul de cerere nr. 2 din contestaţia la executare.

Contestatorul pune o singura problema, daca terenul in suprafaţa de 2173 m.p. ce a fost repartizat  intimatului C N, prin titlul executoriu in cauza constând in sentinţa civila nr. X/16.09.2015 modif. prin Decizie a Tribunalului Olt, sentinţa emisa in baza T.P. nr. X/58 ce a fost emis si eliberat de Comisia Judeţeană Olt, celor 5 moştenitori ai autorului C R I pentru suprafaţa reconstituita in proprietate der 3,57 ha, este unul si acelaşi cu un alt teren ce i-ar aparţine acestuia conform procesului-verbal de punere in posesie nr. X/13.12.1994.

Intimatul a arătat ca  contestatorul încearcă cu abilitate, dar cu rea-credinţa, sa inducă instanţa in eroare pentru a tergiversa executarea propriu-zisa, in sensul de a arata ca de fapt terenul repartizat intimatului  ar fi al acestuia si de fapt terenul din titlu ar fi altul.

Exclus acest fapt, deoarece:

a) După cum se poate observa in procesul verbal nr. X ( proces verbal care, cu toate ca se judeca de 4 ani, apare abia acum, si pentru care are mari îndoieli asupra corectitudinii acestuia, a posibilei antedatării sau efectuării unor modificări ale acestuia, parand a fi o copie Xerox a doua pagini diferite a unui proces-verbal, intimatul chiar dorind sa prezinte originalul la instanţa pentru a fi observat inclusiv si de acesta ca parte in proces, urmând sa uziteze ulterior de verificarea corectitudinii procesului verbal prin instanţa, atât civil cat si penal), dar presupunând ca ar fi eliberat in acest mod, arăta ca se poate observa cu uşurinţa si este si o dovada irefutabila, din cuprinsul acestuia, ca suprafaţa de 2173 m.p. face parte integranta din suprafaţa de 3, 57 ha reconstituita in proprietate după autorul defunct C R. I, conform validării de Comisia Judeţeană de Aplicare a Legilor Fondului Funciar Olt - a adeverinţei de proprietate nr. X/16.09.1991 (pe care o anexează in copie) si T.P. nr. X/58.

Invocarea unor anumite vecinătăţi ca ar fi necorespunzătoare, ca ar avea terenuri înfundate si schiţa expertului ar fi greşita, sunt motivaţii puerile, atâta timp cat controlul actului ce a stat la baza titlului executoriu, a fost verificat de doua instanţe, atât instanţa de fond, cat si de apel a Tribunalului Olt, contestatorul in mod voit si cu rea credinţa pentru a întârzia executarea, face susţineri de fond funciar intr-o cauza având ca obiect contestaţie la executare si cerând totodată o expertiza care nu este necesara intrucat expertiza si susţinerile contestatorului au fost verificate de instanţele de judecata la care a făcut referire anterior.

Prin raportare la cele sus-menţIate, a arătat ca dispozitivul hotărârii este clar si fara echivoc, respectând prev. art. 425 alin .l lit. c, alin. 2 si 3 din NCPC, cuprinzând dispoziţii de amănunt clare, atât de sentinţa civila a Judecătoriei modificata in parte prin Decizia Tribunalului Olt, totodată a arătat ca nu există dispoziţii contrare in cuprinsul dispozitivului, contestatorul nefăcând nicio apreciere in acest sens.

Intimatul a susţinut ca cererea contestatorului este întemeiata pe motive de fapt ce le-ar fi putut opune in cursul judecaţii in prima instanţa sau in calea de atac a apelului. Or acest lucru, nu este permis intr-o contestaţie la executare, consecinţa fiind in cadrul condiţiilor de admisibilitate, respingerea cererii ca inadmisibila, potrivit art. 712 alin. 1 C.proc.civ.: „ Daca executarea silita se face in temeiul unei hotărâri judecătoreşti sau arbitrate, debitorul nu va putea invoca pe cale de contestaţie motive de fapt sau de drept pe care le-ar fi putut opune in cursul judecaţii in prima instanţa sau intr-o cale de atac ce i-a fost deschisa."

In concluzie, pe calea contestaţiei la executare nu se pot aduce critici titlului executoriu reprezentat de o hotărâre judecătoreasca, care se bucura de autoritatea de lucru judecat, având valoarea unui fapt juridic si având forţa probanta a unui înscris autentic, iar natura juridica a contestaţiei nu este aceea a unei cai de atac de reformare sau de retractare a titlului executoriu reprezentat de o hotărâre judecătoreasca definitiva.

In dovedire, înţelege sa se folosească  de actele depuse pentru executare, de înscrisurile depuse de contestator proces verbal de punere in posesie dar sub rezerva privind prima parte a acestuia, de înscrisuri constând in copie adeverinţa de proprietate emisa noua pârtilor din proces si declaraţiile celorlalţi comoştenitori.

In drept, a invocat art.712 C.proc.civ.

Intimatula depus o adresa, prin care a învederat instanţei ca suprafaţa de 2173 m.p., ce i-a fost repartizata prin titlul executoriu contestat, este si face parte integranta din suprafaţa de teren de 3,57 ha reconstituita in coproprietate  moştenitorilor sus-menţIaţi inclusiv fratelui sau, contestatorul, C V, conform Titlului de Proprietate nr. X/58, si nicidecum nu aparţine acestuia - C V- după cum ar rezulta din Procesul verbal de punere in posesie prezentat cu nr. X eliberat numai pe numele acestuia, cu toate ca erau îndreptăţiţi toţi moştenitorii a fi înscrişi in acest proces verbal, iar daca ar fi fost vorba de alt teren ce i-ar fi aparţinut acestuia ar fi trebuit sa prezinte si sa fie inscris in procesul verbal de care intelege sa se folosească, o alta adeverinţa de proprietate, nu cea a comostenitorilor.

Intimatul a arătat ca este mulţumit de împărţeala efectuata de instanţa de judecata, aşa cum a fost emisa sentinţa care sta la baza titlului executoriu.

La solicitarea instanţei de fond de a formula un punct de vedere privind al doilea capăt de cerere din prezenta contestaţie la executare, la data de 28.03.2017, contestatorul C V a formulat Puncte de vedere (f.88), învederând  instanţei ca a solicitat lămurirea înţelesului întinderii şi aplicării titlului executoriu deoarece a fost  somat de executorul judecătoresc (somaţia din data de 08.11.2016) să lase în deplină proprietate şi liniştita posesie suprafaţa de 2.173 mp., potrivit titlului executoriu.

A arătat că prin titlul executoriu a fost atribuit în lotul intimatului suprafaţa de 2,173 mp. teren extravilan situat în T. X, P. X/2, conform variantei de lotizare propusă prin completarea la raportul expertiză. Cum suprafaţa de 2.173 mp din titlul executoriu nu se află în posesia sa, suprafaţa din titlul executoriu fiind teren cu păşune, conform titlului de proprietate în baza căruia s-a lichidat indiviziunea, pe de o parte, iar pe de altă parte, cum în posesia sa se află o suprafaţă aproximativ identică, dar teren cu pădure, aşa cum rezultă din procesul - verbal de punere în posesie anexat contestaţiei, a formulat contestaţie considerând că titlul executoriu nu este suficient de clar, în sensul  că terenul nu este suficient de bine indicat, respectiv neavând indicate vecinătăţile. Este bine cunoscut şi consacrat în practica judecătorească şi doctrina juridică că, în situaţia în care  e terenul nu este identificat prin vecinătăţi, se poate face pe calea contestaţiei la executare o solicitare, în sensul de a lămuri dispozitivul executoriu şi indicarea vecinătăţilor.

Contestatorul a solicitat ca prin hotărâre dispozitivul să fie lămurit în sensul că terenul atribuit intimatului are vecinătăţile indicate în raportul de expertiză şi schiţa la raportul de expertiză întocmit de expertul A P la instanţa de fond. Aşa fiind, executorul judecătoresc va putea sa constate dacă terenul cu acele vecinătăţi se află in posesia contestatorului sau a altei părţi din procesul de fond, soluţIat prin titlu executoriu pus în executare.

A învederat instanţei de fond şi faptul că neindicarea vecinătăţilor a dus la refuzul executoarei de a pune  in posesie pe intimat cu suprafaţa de 2.173 mp. Aceasta şi în contextul în care, după ce a primit somaţia s-a  adresat executorului judecătoresc cu cererea anexată.

A învederat instanţei de fond şi faptul că contestaţia la executare propriu - zisa formulată de contestator  are ca temei  şi neopozabilitatea titlului faţa de contestator, ce invoca un drept propriu cu privire la terenul aflat posesia sa, conform procesului-verbal de punere în posesie.

La data de  28.03.2017, intimatul C N a formulat  PUNCT DE VEDERE CU PRIVIRE LA CAPĂTUL AL DOILEA DIN CONTESTAŢIA LA EXECUTARE,  in raport de art.713 alin.l C.p.civ. (f.90)

Referitor la căpătatul al doilea din contestaţie la executare formulată de către contestatorul C V şi raportat la dispoziţiile art. 713 alin. 1 C. proc. civ. intimatul a solicitat ca instanta să observe că acest capăt de cerere este întemeiat pe motive de fapt ce le-ar fi putut opune în cursul judecăţii în primă instanţă sau în calea de atac a apelului. Or raportat la prevederile legale acest lucru nu este permis într-o contestaţie la executare, consecinţa fiind în cadrul condiţiilor de admisibilitate.

Contestatorul prin capătul doi al cererii pune o singură problemă, dacă terenul în suprafaţă de 2173 mp. ce a fost repartizat intimatului C N, prin titlul executoriu în cauză constând în sentinţa emisă civilă nr. X/16.09.2015 modificata prin Decizia Tribunalului Olt, sentinţa emisă în baza titlului de proprietate nr. X/58 ce a fost emis şi eliberat de Comisia Judeţeană Olt, celor cinci  moştenitori ai autorului C R. I pentru suprafaţa constituită în proprietate de 3, 57 ha. este unul şi acelaşi cu un alt tren ce i-ar aparţine acestuia conform procesului- verbal de punere în posesie nr. X/13.12.1994.

Contestatorul încearcă cu rea-credinţă să inducă instanţa în eroare pentru a tergiversa executarea propriu- zisă, în sensul de a arăta că de fapt terenul repartizat intimatului ar fi al acestuia şi de fapt terenul din titlu ar fi altul.

La solicitarea instanţei de fond de a preciza contestatorul care sunt acele de executare pe care înţelege să le conteste, precum şi motivele de nelegalitate ale acestor acte de executare contestate, la data de 04.04.2017, intimatul C N, a depus NOTE SCRISE (f.96), prin care  înţelege sa formuleze apărări la punctul de vedere solicitat de instanţa contestatorului si depus de acesta la termenul din 28.03.2017, arătând: Prin punctul de vedere exprimat in scris contestatorul, fata de contestaţia propriu-zisa, nu face altceva decât sa se contrazică susţinând, ca suprafaţa de 2173 m.p. teren intravilan situata in T.X, P.X/2 având categoria de folosinţa pasune, ce i-a fost repartizata  intimatului printr-o hotărâre judecătoreasca de partaj definitiva ce sta la baza titlului executoriu, ar fi una  ,,pe de o parte, iar pe de alta parte, cum in posesia sa se afla o suprafaţa aproximativ identica, dar teren cu pădure, aşa cum rezulta din procesul -verbal de punere in posesie anexat contestaţiei, a formulat contestaţie considerând ca titlul executoriu nu este suficient de clar, in sensul ca terenul nu este suficient de bine indicat, respectiv neavând indicate vecinătăţile."

Susţinerea contestatorului este superflua, deoarece titlul executoriu si executarea se face in baza unei hotărâri judecătoreşti de partaj definitive, care la rândul acesteia a statuat  ieşirea  din indiviziune pe baza unui raport de expertiza de care instanţa a luat act si  omologat, cu suprafeţe si vecinătăţi exacte. A veni acum intr-o contestaţie la executare si a susţine ca „in posesie mea se afla o suprafaţa aproximativ identica" si ca de fapt executarea  ar fi posibil sa se facă pe respectiva suprafaţa întrucât nu s-ar cunoaşte vecinatatile, este un NONSENS , pe de o parte, iar pe de alta parte, prin punctul de vedere depus de contestator citând ultimul paragraf al acestuia....,, Contestaţia la executare propriu-zisa formulata de mine are ca temei si neopozabilitatea titlului fata de mine, ce invoca un drept propriu cu privire la terenul aflat in posesia mea, conform procesului-verbal  de punere  in posesie."

Daca din lecturarea hotărârii judecătoreşti ce sta la baza titlului executoriu, se poate observa clar ca contestatorul C V vis-a-vis de suprafaţa de 2173 m.p. a efectuat aparari de fond, apărări de fond pentru suprafaţa sus-menţIata fiind făcute si prin apelul sentinţei civile de fond si ulterior si prin revizuirea solicitata Tribunalului Olt, revizuire respinsa  vis-a-vis de aceeaşi suprafaţa de 2173 m.p., s-au efectuat tot apărări de fond , atunci, se pune întrebarea : Mai pot fi efectuate aceleaşi apărări de fond intr-o contestaţie la executare?

 Raspuns: Nu, deoarece ar fi pusa in discuţie insasi fondul cauzei si a dreptului dedus judecaţii,  iar intr-o contestaţie la executare nu se pot face apărări de fond. In ceea ce este contestaţia , deşi este intitulata contestaţie la titlu, ce presupune necesitatea unor  lămuriri  cu privire la intelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu, motivele invocate de contestatori sunt in realitate critici ce privesc legalitatea si temeinicia hotărârii, demonstrând faptul ca, contestatorul, de fapt, nu este de acord cu hotărârea irevocabila.

Practic, prin depunerea procesului verbal de punere in posesie, la contestaţia in anulare  contestatorul încearcă sa repună in discuţie si administra probe pentru a combate situaţii  de fapt care si-au primit o soluţie in procesul de fond, ceea ce nu este permis după cum rezulta  din Decizia 1569/1978, Trib.Suprem, secţia civila, in IC M, Repertoriu III, pag. , nr. 214. precum "si Dec. nr. 3001/2001 a CA.Bucureşti, secţia lll civila, in C.P.J.C 2001-2, pag.436.

 Referitor la faptul ca contestatorul C V, aşa cum a arătat  la pct. 1 de mai sus, susţine neopozabilitatea titlului fata de acesta, iar este o susţinere eronata, deoarece:

In afara de faptul ca la baza titlului executoriu este o hotărâre judecătoreasca care- este opozabila fiind parte in proces, dar totodată are si cheltuieli de judecata si de executare. Deci ii este opozabil in totalitate.

Referitor la faptul ca ar deţine un  „drept propriu" după cum arata in ultimul paragraf al punctului de vedere, susţinut de contestator prin procesul verbal, s-ar înţelege ca de fapt ar putea sa invoce numai un drept real (de proprietate sau creanţa) iar de creanţa nu este vorba in niciun fel de sume si/sau creanţe certe, lichide si exigibile in accepţiunea legii, după cum nu este vorba nici de un drept de proprietate (care in actualele condiţii ale legii, se dovedeşte cu Cartea funciara pe baza unui titlu de proprietate valabil si recunoscut de lege, si nu in baza unui proces verbal de punere in posesie si acela având înscris de fapt numărul titlului de proprietate emis moştenitorilor autorului acestora ascendent pe baza căruia s-a solicitat ieşirea din indiviziune . Or „dreptul propriu" arătat de contestator duce tot la apărări de fond prin care sa schimbe hotărârea definitiva ce are, conform legii, putere de lucru judecat.

In concluzie, punctul de vedere depus de contestator, nu aduce argumente logico- juridice de natura sa duca la admiterea contestaţiei la executare in sensul lămuririi intelesului si întinderii titlului executoriu.

La data de 21.04.2017, contestatorul C V, a formulat NOTE DE DEZBATERI, (f.99) prin care a învederat ca  aşa cum rezultă din actele şi lucrările dosarului a fost somat de executorul judecătoresc: să lase în deplină proprietate şi liniştită posesie suprafaţa de 2.173 mp., potrivit titlului executoriu reprezentat de sentinţa civilă nr. X/16.09.2015, anexată la somaţie, să achite suma de 2.020 lei reprezentând cheltuielile de executare.

Potrivit titlului executoriu, în lotul nr. 4 atribuit creditorului a fost repartizată suprafaţa de 2.173 mp. teren intravilan din T. X, P. X/2. Conform titlului executoriu, la atribuirea acestei suprafeţe a fost avută în vedere varianta de lotizare propusă prin completarea la raportul de expertiză. Se poate constata că titlul executoriu este insuficient de bine precizat, în sensul terenul nu este identificat prin vecinătăţi şi de aceea contestatorul a apreciat că analizarea legalităţii executării silite, în cadrul contestaţiei la executare, nu se poate face fără ataşarea dosarului de fond, motiv  pentru care a şi solicitat ataşarea acestui dosar, cererea fiind însă respinsă.

Analizând dosarul de fond, respectiv raportul de expertiză cu cele două variante  de lotizare şi schiţa terenului din litigiu, se poate observa că terenul pe care a fost obligat să-l predea creditorului nu se află în posesia sa. Neaflându-se în posesia sa, a formulat contestaţia la executare, solicitând anularea în totalitate a executării, precum şi a actelor de executare săvârşite în dosar, respectiv somaţia şi procesul - verbal de cheltuieli de executare.

Când a solicitat anularea în totalitate a executării a avut în vedere disp. art. 622 alin. 1 şi alin. 2 din Codul de procedură civilă, care stabilesc că obligaţia stabilită prin hotărârea unei instanţe se aduce la îndeplinire de bună - voie, iar în cazul în care debitorul nu execută de bună - voie obligaţia sa, aceasta se aduce la îndeplinire prin executare silită. Deci contestatorul  nu poate să execute de bună - voie hotărârea pentru că bunul nu este în posesia sa şi tot pentru acest motiv nu poate fi executat silit. De asemenea a avut în vedere disp. art. 628 alin. 1 C.pr.civ., conform căruia pot fi executate silit obligaţiile al căror obiect constă în predarea unui bun. Ori  contestatorul nefiind în posesia bunului indicat în titlul executoriu, evident că nu poate să îl predea creditorului. Aşadar, aşa cum a arătat şi în contestaţia la executare, suprafaţa de 2.173 mp., conform titlului executoriu, nu este în posesia sa. Dovada că suprafaţa de 2.173 mp. individualizată prin titlu executoriu nu este în posesia sa a făcut-o în proces şi o face şi în continuare, după cum urmează:

Astfel, aşa cum rezultă din titlul de proprietate nr. X/58/22.01.2003, titlul de proprietate avut în vedere de expert, precum şi de instanţă, dar şi din schiţa întocmită de expert la raportul de expertiză, titlu şi schiţă pe care le anexeaza la prezenta, terenul din T. X, P. X/2 are categoria de  folosinţă păşuni şi are următoarele vecinătăţi: N - Vh 26/1, A X; E-Ps26; S-A21;V - DS X/1.

Această suprafaţă de teren, aşa cum este individualizată prin titlu şi schiţa la raportul de expertiză, nu este în posesia  sa şi nici nu există în realitate, deoarece titlul de proprietate este eronat. Această suprafaţă de teren nici nu a fost identificată de expert atunci când a întocmit raportul de expertiză şi a întocmit schiţa aferentă raportului, deoarece raportul a fost întocmit fără ca terenurile să fie identificate la faţa locului.

In posesia contestatorului  se află o suprafaţă similară de teren şi pentru care are procesul -verbal de punere în posesie nr. X, conform acestui proces - verbal de punere în posesie terenul având categoria de folosinţă pădure, cu următoarele vecinătăţi: N-C V; S-pădure C M; E-B I neproductiv; V-C F-pădure.

Acest proces - verbal i-a fost eliberat în calitate de proprietar, aşa cum rezulta din conţinutul lui, suprafaţa de 2.173 mp,  făcând parte din suprafaţa totală de 1,56 ha, cu care a fost pus în posesie. Această suprafaţă de teren nu a făcut obiectul partajului, fiind diferit ca amplasament din cel din titlu executoriu.

Este adevărat că creditorul consideră că această suprafaţă de teren este identică cu cea din titlul executoriu, însă când a constatat că este vorba de suprafeţe de teren diferite, a solicitat executorului judecătoresc să nu mai procedeze la punerea în executare a titlului executoriu, aşa cum rezultă din răspunsul executorului judecătoresc.

In această situaţie evident că se impune anularea executării, cu precizarea că executorul judecătoresc sesizând neregularitatea titlului executoriu, nu va putea pune în executare titlul executoriu, neputând să se deposedeze de suprafaţa de teren aflată în posesia sa şi care are alt amplasament decât cel din titlu executoriu. Evident că anularea executării implică şi anularea actelor de executare săvârşite până la această dată, în temeiul aceloraşi dispoziţii legale mai sus arătate.

In plus, procesul - verbal de stabilire a cheltuielilor este nelegal şi pentru faptul că este întocmit cu încălcarea disp. art. 670 C.pr.civ., respectiv creditorul nu a avansat cheltuiala necesară punerii în executare a titlului executoriu.

In acelaşi timp executorul judecătoresc nu a efectuat punerea în posesie a  creditorului pentru a pretinde onorariul de executare.

ConcluzIând, executarea silită este pornită împotriva contestatorului deşi nu este în posesia bunului despre care se face vorbire în titlul executoriu, motiv pentru care a solicitat admiterea contestaţiei la executare aşa cum a fost formulată.

A solicitat obligarea creditorului la plata cheltuielilor de judecată.

In cursul cercetării judecătoreşti a fost încuviinţata si administrata de instanţa proba cu înscrisuri.

Analizând actele şi lucrările dosarului instanţa de fond a reţinut că la data de 25.11.2016 contestatorul C V a formulat în contradictoriu cu intimatul C N contestație la executare solicitând să se dispună anularea somaţiei şi a încheierii privind stabilirea cheltuielilor de executare, ambele din data de 08.11.2016, precum şi anularea în totalitate a executării,  lămurirea înţelesului întinderii şi aplicării titlului executoriu, respectiv sentinţa civilă nr. X/16.09.2015, în sensul de a se stabili dacă în lotul intimatului a fost atribuită suprafaţa de 2173 mp teren cu păşune, situat pe raza com.. D, jud. Olt, în T. X, P. X/2, cu vecinătăţile: N - Vh X/1, A X; E - Ps X; S - A X; V - Ds X/1, conform titlului de proprietate nr. X/58/22.01.2003, teren ce nu există în realitate cu această individualizare, sau terenul în suprafaţă de circA X73 mp aflat în posesia sa cu următoarele vecinătăţi: N - Vh X/1, A X, T. X, P. X (C M), V D; E -T. X, P. X (C M), B I şi I E; S-C F, C V, T. X, P. X/1(C M); V-C I, C F şi dacă trebuie să predea intimatului suprafaţa de teren aflată în posesia sa.

Contestatorul a precizat că pentru terenul în suprafaţă de 2173 mp a fost pus în posesie prin procesul-verbal de punere în posesie nr. X şi se considera proprietarul acestui teren, teren ce nu este inclus în titlul de proprietate ce a făcut obiectul partajului.

Potrivit titlul executoriu reprezentat de sentinţa emisă civilă nr. X/16.09.2015 modificata prin Decizia Tribunalului Olt, sentinţa emisă în baza titlului de proprietate nr. X/58 ce a fost emis şi eliberat de Comisia Judeţeană Olt, celor cinci moştenitori ai autorului C R. I pentru suprafaţa constituită în proprietate de 3, 57 ha, a fost atribuit în lotul intimatului suprafaţa de 2,173 mp. teren extravilan situat în T. X, P. X/2, conform variantei de lotizare propusă prin completarea la raportul expertiză.

Susţine că suprafaţa de 2.173 mp din titlul executoriu nu se află în posesia sa, suprafaţa din titlul executoriu fiind teren cu păşune, conform titlului de proprietate în baza căruia s-a lichidat indiviziunea, pe de o parte, iar pe de altă parte, cum în posesia sa se află o suprafaţă aproximativ identică, dar teren cu pădure, aşa cum rezultă din procesul - verbal de punere în posesie anexat contestaţiei, a formulat contestaţie considerând că titlul executoriu nu este suficient de clar, în sensul  că terenul nu este suficient de bine indicat, respectiv neavând indicate vecinătăţile.

În drept, având în vedere că a fost invocată excepţia inadmisibilităţii contestaţiei la executare, instanţa de fond, în temeiul art. 248 alin. 1 din codul de procedură civilă, s-a pronunţat şi a analizat cu prioritate această excepţie de procedură, absolută și peremptorie.

Executarea silită este cea de-a doua fază a procesului civil şi reprezintă procedura prin intermediul căreia titularul unui drept, recunoscut printr-o hotărâre judecătorească sau printr-un alt titlu executoriu, constrânge, cu ajutorul organelor competente ale statului, pe debitorul său, care nu îşi execută de bunăvoie obligaţia corelativă de a o aduce la îndeplinire în mod silit.

Contestaţia la executarea silită este mijlocul procesual specific procedurii de executare silită prin care părţile raportului execuţIal declanşează controlul judecătoresc al legalităţii actelor de executare silită săvârşite în timpul procedurii de executare, iar situaţia premisă care permite formularea unei contestaţii la executare este reprezentată de declanşarea executării silite împotriva contestatorului.

Declanşarea executării silite poate activa interesul debitorului contestator de a se prevala în cadrul unei eventuale contestaţii la executare de anumite apărări privind fondul raporturilor juridice substanţiale dintre părţi, în vederea împiedicării ori doar a întârzierii demersului execuţIal al creditorului.

În ipoteza în care executarea silită se face în temeiul unei hotărâri judecătoreşti sau arbitrale, debitorul nu va putea invoca pe calea contestaţiei motive de fapt sau de drept pe care le-ar fi putut opune în cursul judecăţii în primă instanţă sau într-o cale de atac ce i-a fost deschisă (art.713 alin.1 CPC).

Raţiunea acestei reglementări se justifică pe necesitatea asigurării şi garantării autorităţii de lucru judecat a hotărârii judecătoreşti sau arbitrale prin care s-a statuat în mod definitiv asupra fondului raportului litigios dintre părţi, nefiind îngăduit ca pe calea contestaţiei la executare să se aducă atingere acestei dezlegări jurisdicţIale. Aşadar, motivele care au stat la baza pronunţării hotărârii puse în executare nu puteau fi cenzurate decât în căile de atac de către instanţele ierarhic superioare şi nicidecum pe calea contestaţiei la executare.

Singurele apărări de substanţă ce vizează raportul juridic dintre părţi şi care pot fi invocate în cadrul contestaţiei la executare, cu consecinţa stingerii obligaţiei debitorului, trebuie să se circumscrie exclusiv ulterior emiterii titlului executoriu cu condiţia ca acestea să nu fi putut fi valorificate în procesul finalizat cu pronunţarea titlului executoriu, în sensul că ivirea lor s-a produs ulterior momentului temporal al emiterii titlului.

În plus, instanţa de fond a reţinut alte aprecieri care vizează de fapt fondul cauzei  care au fost soluţIate definitiv prin sentinţa ce constituie titlu executoriu - în notele scrise depuse de contestator (f.89), acesta a precizat faptul că „s-au judecat pe un titlu de proprietate complet eronat, atribuindu-li-se în loturi suprafeţele de teren conform titlului de proprietate care este eronat şi care nu poate fi pus în executare şi nici intabulat la Cartea funciară, terenurile atribuite având alte amplasamente decât cele deţinute de ei în fapt”.

Având în vedere că considerentele mai sus expuse, instanţa de fond a apreciat că excepţia inadmisibilităţii formulării contestaţiei la executare este întemeiată, motiv pentru care contestaţia la executare s-a  respins ca inadmisibilă.

Împotriva acestei sentinţe a  declarat apel contestatorul  C V, considerând-o nelegală.

Se arată că instanţa de fond a respins solicitarea sa ca fiind inadmisibilă raportându-se exclusiv la dispoziţiile art. 713 alin. 1 C.proc.civ., reţinând nelegal şi neîntemeiat că ar fi invocat motive de fapt şi de  drept  pe care nu le-a arătat la fond.

Susţine că motivarea nu are nicio legătură cu obiectul solicitării sale, acesta a solicitat doar individualizarea terenului întrucât a apreciat că este insuficient individualizat.

Chiar dacă a făcut consideraţii de fapt şi de drept, acestea nu vizau solicitarea, solicitare care până la urmă, în opinia sa, ar fi trebuit rezolvată cât se poate de simplu, fie instanţa admitea cererea şi individualiza terenul prin vecinătăţile acestuia aşa cum rezultă ele din raportul de expertiză şi schiţa anexă la raport, fie respingea solicitarea cu motivarea că terenul este suficient de bine individualizat încât executarea putea fi făcută conform titlului executoriu, nicidecum solicitarea sa nu putea fi respinsă ca inadmisibilă.

Aşa cum rezultă din acţiunea introductivă de instanţă, punctul de vedere solicitat de instanţă, precum şi din notele de dezbateri depuse ulterior, pe calea contestaţiei la executare a solicitat şi anularea somaţiei şi a procesului verbal de cheltuieli, întrucât somaţia vizează predarea unei suprafeţe de  teren care nu este în posesia sa, iar în dovedirea celor susţinute a depus un proces-verbal de punere în posesie din care rezultă că în posesia sa se află o suprafaţă de  teren similară ca întindere, dar cu altă categorie de folosinţă şi cu o altă individualizare decât cea din titlul executoriu, iar procesul-verbal de cheltuieli este întocmit cu încălcarea dispoziţiilor art. 670 C.proc.civ., respectiv creditorul nu a avansat cheltuiala necesară punerii în posesie.

Şi această din urmă solicitare a fost  respinsă ca inadmisibilă, soluţie evident nelegală, motivarea instanţei neavând nicio legătură cu solicitarea.

Solicită admiterea apelului, anularea sentinţei, şi trimiterea cauzei în rejudecare.

La data de 23 iunie 2017, intimatul C N a depus la dosar întâmpinare, reiterând pentru început cele susţinute prin întâmpinarea depusă la fond.

Mai arată că apelantul nu invocă nici un motiv de fapt şi nicio probă în susţinerea apelului, reluând aceleaşi apărări ca cele de la instanţa de fond, apărări ce au fost combătute de părţi.

Se susţine că din înscrisurile depuse la dosar rezultă că  apelantul contestator şi-a dorit cu orice preţ această suprafaţă de 2173 mp ce a fost repartizată în lotul intimatului, refuzând să i-o cedeze conform hotărârilor definitive de împărţeală.

Astfel, în dosarul nr. X/311/2013 s-a admis în parte apelul numitului C V, dar fără a-i atribui în lot şi suprafaţa de 2173 mp de fapt acesta fiind principalul motiv de apel, obţinerea de la el a  acestei suprafeţe după cum rezultă din lecturarea hotărârii nr. 761/2017 din 08.09.2016 a Tribunalului Olt.

Nemulţumit de această hotărâre, a formulat cerere de revizuire în dosarul nr. X/104/2016, motivul fiind acelaşi – suprafaţa de 2173 mp, cererea de  revizuire fiind respinsă de Tribunalul Olt ca inadmisibilă, conform hotărârii nr. X/2017 din 15.03.2017.

În fine, e clar că apelantul tergiversează şi a introdus acţiunea de contestaţie la executare, cu rea credinţă şi este la fel de  clar că-şi susţine cererea cu apărări de fond puerile.

Referitor la cheltuielile de executare, acestea sunt dovedite cu acte şi a arătat că sunt sume băneşti contabilizate corect. Susţinerea apelantului că intimatul nu ar fi avansat cheltuiala necesară punerii în executare a titlului executoriu este inexactă, deoarece a efectuat cheltuieli pe de o parte, iar pe de altă parte, chiar legea spune că executorul nu este ţinut a nu efectua acte de executare condiţIat de plata unor sume privind  executarea propriu-zisă.

Solicită respingerea apelului.

Analizând sentinţa prin prisma motivelor de apel, în considerarea dispoziţiilor legale incidente în cauză şi prin raportare la probele de la dosar, tribunalul constată că apelul este fondat, având în vedere următoarele considerente:

Prin sentinţa civilă nr. X/16.09.2015, pronunțată de Judecătoria Slatina, în dosarul nr. X/311/2013, modificată prin decizia civilă nr. X/2016, pronunţată de Tribunalul Olt, a fost soluţIat partajul  averii succesorale rămasă de pe urma autorilor C R. I şi C N, fiind atribuit în proprietate intimatului, printre altele, lotul nr. 4 din varianta de lotizare propusă prin completarea la raportul de expertiză întocmită de expert judiciar A P, din care face parte şi suprafaţa de 2173 mp din T X, P X/2.

Prin cererea înregistrată pe rolul aceleiași instanțe, la data de 25.11.2016, sub nr. X/311/2016, contestatorul C V a formulat contestație la executare, prin care a solicitat lămurirea dispozitivului sentinţei civile nr. X/16.09.2015, cu privire la suprafaţa de mai sus, susţinând, în esenţă, că există neclarităţi cu privire la amplasamentul terenului, invocând dispozițiile art. 711 din C.proc.civ. aprobat prin Legea nr. 134/2010 (în realitate, fiind vorba de dispoziţiile art. 712 alin. 2).

Prealabil, Tribunalul reţine că legea de procedură civilă reglementează contestația la executare propriu-zisă; contestația la titlu (vizând lămurirea înțelesului, întinderii sau aplicării titlului executoriu) și contestația îndreptată împotriva refuzului executorului judecătoresc de a efectua o executare silită sau de a îndeplini un act de executare silită, în condițiile legii.

Contestația la titlu vizează înțelesul, întinderea sau aplicarea sa și se adresează doar părților, de obicei debitorului, în situația în care titlul nu este suficient de clar și este necesară lămurirea sa, în vederea executării corecte potrivit dispozițiilor art. 712 alin. 2 C.proc.civ..

În plus, contestația la titlu vizează numai măsurile luate de instanță și cuprinse în dispozitivul hotărârii, nefiind posibilă soluțIarea unor noi capete de cerere rămase nerezolvate, ori rejudecarea cauzei și schimbarea hotărârii.

Potrivit art. 712 alin. 1 și 2 din C.proc.civ.. în forma în vigoare la data înregistrării contestației: "(1) Împotriva executării silite, a încheierilor date de executorul judecătoresc, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare. De asemenea, se poate face contestație la executare și în cazul în care executorul judecătoresc refuză să efectueze o executare silită sau să îndeplinească un act de executare silită în condițiile legii. (2) Dacă nu s-a utilizat procedura prevăzută la art. 443, se poate face contestație și în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu."

Din dispozițiile legale evocate rezultă că, în condițiile legii, contestaţia la titlu este instituţia destinată să expliciteze dispozitivul hotărârii ce urmează a fi valorificat, pentru a se putea proceda la executarea silită, neputând fi considerată drept un mijloc procedural destinat a anula sau a modifica titlul executoriu, această finalitate fiind "apanajul" exclusiv al căilor de atac. Prin urmare, într-adevăr, astfel cum corect a apreciat instanţa de fond, prin intermediul contestaţiei la titlu, nu se pot examina împrejurări de natură a repune în discuţie dispozitivul unei hotărâri judecătoreşti irevocabile, soluţie ce ar putea afecta grav principiul autorităţii de lucru judecat.

Însă, instanţa de fond a apreciat eronat că în speţă contestaţia la executare este inadmisibilă, întrucât, chiar dacă în conţinutul cererii, contestatorul a relevat aspecte ce ţin de fondul litigiului, privitoare la legalitatea emiterii titlului de proprietate, ori nemulţumirea sa legată de neatribuirea în lotul său a suprafeţei de 2.173 mp, obiectul şi scopul acesteia era clar, acela de a se lămuri chestiuni legate de amplasamentul terenului în cauză. Din această perspectivă, cererea poate fi întemeiată sau nu, dar nu inadmisibilă, astfel că tribunalul nu poate păstra soluţia instanţei de fond asupra excepţiei invocată din oficiu.

Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 480 alin. 2 C.proc.civ., tribunalul va admite apelul declarat de apelantul contestator, va anula sentinţa apelată și va trimite cauza, spre rejudecare, la aceeași instanță.

Data publicarii pe portal:06.11.2017

Domenii speta

Spete similare