Drept civil. Decăderea din beneficiul termenului de plată a unei datorii

DREPT CIVIL

Decăderea din beneficiul termenului de plată a unei datorii

- art. 1411 alin. 1 şi 2 Cod civil

- art. 1417 alin. 1 şi 2 Cod civil

Părţile au stabilit un termen de plată a unei datorii, decăderea din beneficul termenului de plată operează doar în măsura în care se face dovada faptului că debitorul se află în insolvabilitate, în insolvenţă declarată conform legii sau atunci când cu intenţie sau dintr-o culpă gravă,diminuează prin fapta sa garanţiile constituite în favoarea creditorului sau nu constituie garanţiile promise, or, în speţă nu s-a dovedit incidenţa vreuneia din aceste situaţii.

Curtea de Apel Oradea – Secţia I-a civilă

Decizia nr. 849 din 9 noiembrie 2017

Prin sentinţa civilă nr. 104/C din data de 17 mai 2017, pronunţată de Tribunalul (...), în dosar nr. (...)/2016, s-a respins cererea precizată formulată de către reclamantul (...) având CNP (...) domiciliat în (...), în contradictoriu cu pârâtul (...) cu CNP (...) domiciliat în (...).

A fost obligat reclamantul să plătească pârâtului suma de 1980 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a avut în vedere următoarele considerente:

Prin înscrisul intitulat „ACT DE RECUNOAŞTERE A DATORIEI” încheiat între (...), în calitate de debitor şi (...), în calitate de creditor, autentificat sub nr. (...).2015 la BNP (...), debitorul (...) a recunoscut o datorie în cuantum de 220.000 (două sute două zeci mii) CHF (franci elveţieni) faţă de creditorul (...), datorie care s-a acumulat de-a lungul mai multor ani, cu titlu de împrumut şi s-a obligat să restituie această datorie în rate anuale, de minimum 10.000 (zece mii) CHF/an, începând cu anul 2016, cel târziu până la data de 01.01.2038, într-un cont deschis pe numele creditorului (...), la bancă, care urmează a-i fi indicat ulterior de către acesta. Pentru garantarea restituirii datoriei, părţile de comun acord au convenit ca în caz de neachitare a acesteia, creditorul să aibă dreptul şi posibilitatea să se îndestuleze din bunurile mobile şi imobile ce formează proprietatea debitorului, în baza art. 2324, alin. 1 Cod Civil, având un drept de garanţie asupra patrimoniului acestuia, în calitate de creditor al debitorului, actul notarial constituind titlu executoriu, debitorul fiind de drept pus în întârziere la data scadentă menţionată mai sus.

Obiectul acţiunii l-a constituit constatarea decăderii pârâtului din beneficiul termenului de 22 ani. Debitul de 220.000 CHF este stabilit printr-un titlu executoriu, care nu a fost contestat de către pârât.

Temeiul legal al acţiunii a fost art. 1417 Cod Civil: „(1) Debitorul decade din beneficiul termenului dacă se află în stare de insolvabilitate sau, după caz, de insolvenţă declarată în condiţiile legii, precum şi atunci când, cu intenţie sau dintr-o culpă gravă, diminuează prin fapta sa garanţiile constituite în favoarea creditorului sau nu constituie garanţiile promise.”

Conform art. 1417 alin 2), teza a 2-a, la stabilirea stării de insolvabilitate, instanţa poate ţine seama de anumite împrejurări, precum dispariţia intempestivă a debitorului, neplata unor datorii devenite scadente, declanşarea împotriva sa a unei proceduri de executare silită şi altele asemenea.

În concret, debitorul va fi decăzut din beneficiul termenului, la cererea creditorului, doar în următoarele trei situaţii reglementate exhaustiv de art. 1.417 Noul Cod civil:

– dacă se află în stare de insolvabilitate sau, după caz, de insolvenţă declarată în condiţiile legii;

– atunci când, cu intenţie sau dintr-o culpă gravă, diminuează prin fapta sa garanţiile constituite în favoarea creditorului sau nu constituie garanţiile promise;

– atunci când, din culpa sa, debitorul ajunge în situaţia de a nu mai satisface o condiţie considerată esenţială de creditor la data încheierii contractului.

Legea (actualul cod civil) reglementează modul de determinare a stării de insolvabilitate. Astfel, starea de insolvabilitate rezultă din inferioritatea activului patrimonial ce poate fi supus, potrivit legii, executării silite, faţă de valoarea totală a datoriilor exigibile. Dacă prin lege nu se prevede altfel, această stare se constată de instanţă, care, în acest scop, poate ţine seama de anumite împrejurări, precum dispariţia intempestivă a debitorului, neplata unor datorii devenite scadente, declanşarea împotriva sa a unei proceduri de executare silită şi altele asemenea. În schimb, noţiunea de insolvenţă nu creează discuţii şi confuzii, întrucât legea specială (Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă) reglementează inechivoc condiţiile în care instanţa de judecată va declara această stare, momentul în care o persoană se află în stare de insolvenţă, precum şi consecinţele legale ce decurg din starea de insolvenţă. Potrivit legii, insolvenţa este acea stare a patrimoniului debitorului care se caracterizează prin insuficienţa fondurilor băneşti disponibile pentru plata datoriilor certe, lichide şi exigibile. Insolvenţa poate fi prezumată sau poate fi iminentă. Insolvenţa debitorului este prezumată (relativ) atunci când acesta, după 60 de zile de la scadenţă, nu a plătit datoria sa faţă de creditor; insolvenţa este iminentă atunci când se dovedeşte că debitorul nu va putea plăti la scadenţă datoriile exigibile angajate, cu fondurile băneşti disponibile la data scadenţei. Indiferent însă de caracterul prezumat sau iminent al insolvenţei, legea instituie o cerinţă obligatorie, denumită valoare-prag; această valoare reprezintă cuantumul minim al creanţei, pentru a putea fi introdusă cererea de deschidere a procedurii de insolvenţă. Valoarea-prag este de 40.000 lei atât pentru creditori (când insolvenţa debitorului este invocată de către creditorii acestuia), cât şi pentru debitor (când debitorul însuşi îşi invocă propria stare de insolvenţă), iar pentru salariaţii debitorului este în cuantum de 6 salarii medii brute pe economie/salariat. În fine, odată fiind stabilite aceste elemente care definesc noţiunea de insolvenţă, mai trebuie ca această insolvenţă să fie declarată în condiţiile legii, aşa cum impun prevederile art. 417 alin. (1) NOUL COD CIVIL, pentru a se putea invoca de către creditor decăderea debitorului din beneficiul termenului. Declararea stării de insolvenţă cade în competenţa exclusivă a judecătorului sindic.

Indiferent de cauzele care atrag decăderea din termen, actualul cod civil mai instituie o obligaţie pentru creditor, menită să protejeze încă o dată pe debitor de consecinţele unei sancţiuni atât de grave, aşa cum este decăderea din termen. Astfel, potrivit art. 1203 NOUL COD CIVIL care reglementează clauzele neuzuale, clauzele standard impuse de creditor (stipulaţiile generale şi prealabile stabilite de creditor, neincluse în contract şi care nu au fost negociate cu debitorul) care prevăd decăderea debitorului din beneficiul termenului, nu produc efecte decât dacă sunt acceptate, în mod expres, în scris, de către debitor.

În actul dedus judecăţii, s-a apreciat că părţile nu au inserat clauze care prevăd decăderea debitorului din beneficiul termenului.

Analizând în concret situaţiile mai sus enunţate, Tribunalul a constatat că pârâtul nu şi-a creat/accentuat o stare de insolvabilitate. A încercat vânzarea unor active afectate desfăşurării activităţii, şi anume terenuri, însă nu cu intenţia de a se sustrage de la urmărire, ci de a cumpăra o pensiune în Germania, aducătoare de veniri, venituri cu care să acopere datoriile acumulate, inclusiv cea în litigiu. Aşadar nu a putut fi reţinută aşa zisă dispariţie intempestivă planificată în Germania a pârâtului, scopul călătoriei fiind cel arătat anterior. De asemenea, întârzierea cu 2 1/2 luni la plata primei rate anuale din cele 22 invocată de către reclamant s-a datorat faptului că reclamantul nu şi-a indicat un cont în care să-i fie virată rata. După indicarea contului, pârâtul a achitat rata.

S-a reţinut şi faptul că datoriile la (...) cu suma de 100.000 lei şi la (...) cu 33.947,59 lei, conform notărilor din CF (filele 35-40 din dosar), precum şi începerea executării silite sunt anterioare recunoaşterii datoriei dedusă judecăţii şi-n consecinţă nu s-a putut reţine intenţia sau culpa gravă în diminuarea prin fapta proprie a garanţiilor constituite în favoarea creditorului.

Nu a putut fi reţinută nici afirmaţia reclamantului că valoarea terenului şi a vacilor deţinute de pârât nu acoperă valoarea împrumutului de 220.000 CHF, întrucât activul trebuie raportat la valoarea ratei scadente, pe de o parte iar pe de altă parte nu există o evaluare de specialitate a patrimoniului pârâtului, cu activ şi pasiv.

De asemenea, s-a apreciat că, pârâtul, prin vânzarea unuia dintre terenurile deţinute, nu a intenţionat să-şi accentueze starea de insolvabilitate, ci intenţia acestuia a fost de satisfacere a unui terţ creditor.

Instituirea unei ipoteci în favoarea societăţii (...) SRL, în sumă de 94.000 lei, conform actului adiţional autentificat sub nr. (...).2016 (f.175) s-a făcut tocmai pentru a se opri vânzarea unor terenuri aflate în proprietatea debitorului, promisiunea de vânzare fiind dată cu scopul de a începe o activitate nouă, mai profitabilă, prin cumpărarea unei pensiuni în Germania, aducătoare de profit, şi nu cu scopul diminuării activului şi implicit al creării unei stări de insolvabilitate. Şi subvenţia încasată de către pârât de la APIA era destinată plăţii datoriei către reclamant.

Toate aceste aspecte s-a apreciat că rezultă din înscrisurile depuse la dosar, din interogatoriul administrat părţilor, din declaraţiile martorilor audiaţi în cauză.

Valabilitatea şi, inclusiv, prescripţia datoriei din actul de recunoaştere nu au fost analizate întrucât nu s-a formulat o cerere reconvenţională în acest sens, susţinerile pârâtului cu privire la aceste aspecte fiind doar simple apărări, care de altfel nici nu au fost dovedite, toate probele administrate au vizat obiectul cererii principale.

Faţă de considerentele în fapt şi în drept mai sus expuse, Tribunalul a respins cererea precizată formulată de către reclamantul (...) în contradictoriu cu pârâtul (...).

În temeiul art. 453 Cod procedură civilă a fost obligat reclamantul să plătească pârâtului suma de 1980 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorar de avocat.

Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, timbrat cu 6389,5 lei, a declarat apel reclamantul (...), solicitând admiterea acestuia, schimbarea sentinţei în sensul admiterii acţiunii astfel cum a fost formulată.

Prin motivele de apel s-a invocat că a arătat prin acţiune faptul că, în anul 2006 a demarat împreună cu pârâtul o afacere în domeniul creşterii vacilor de lapte, el ca investitor, sprijinind activitatea unei ferme de creştere animale din comuna (...), a investit de-a lungul timpului peste 280000 de euro în ferma condusă de pârât, nu a avut beneficii, cu excepţia unei sume mici achitate de pârât din valorificarea laptelui, acesta şi-a dezvoltat afacerea pe baza investiţiilor lui, a achiziţionat terenuri, a construit anexe, a cumpărat vaci de lapte.

La data de 15.07.2015 sumele datorate de pârât au fost de peste 220000 CHF, a semnat un act de recunoaştere a datoriei, s-a obligat a-i restitui suma în tranşe anuale de câte 10000 CHF, scadente începând cu anul 2016, i-a fost acordat beneficiul termenului de plată eşalonată în considerarea relaţiei de prietenie, de încredere. Şi-a pierdut-o însă în luna iulie 2016 când a mers la fermă şi a găsit alt proprietar, martorul (...), care i-a spus că acesta i-a vândut terenul aferent fermei, vacile, a aflat că a plecat din ţară pentru a se stabili în Germania.

A aflat de la Primărie că era în derulare procedura de înstrăinare cu efectuarea publicităţii prevăzute de Legea nr. 17/2014, moment în care a introdus acţiunea apreciind că pârâtul intenţionează să se sustragă de la îndeplinirea obligaţiilor de plată a ratelor.

Starea de insolvabilitate, potrivit art. 1417 Cod civil rezultă din inferioritatea activului patrimonial ce poate fi supus, potrivit legii, executării silite, faţă de valoarea totală a datoriilor exigibile. Pârâtul şi-a accentuat starea de insolvabilitate prin vânzarea unuia dintre terenurile deţinute pentru satisfacerea unui terţ creditor, a instituit o ipotecă legală în favoarea societăţii (...) SRL în sumă de 94000 lei, în condiţiile în care era dator şi la (...) cu suma de 89726 lei şi la (...) cu 30000 lei, conform notărilor din CF.

Conform art. 1417 alineat 2 Cod civil, la stabilirea stării de insolvabilitate, instanţa poate ţine seama de anumite împrejurări, precum dispariţia intempestivă a debitorului, neplata unor datorii devenite scadente, declanşarea împotriva sa a unei proceduri de executare silită şi altele asemenea, neîntemeiat instanţa a apreciat că pârâtul nu şi-a accentuat starea de insolvabilitate, că nu a încercat să se sustragă de la urmărire, că nu se poate reţine dispariţia intempestivă a acestuia, că întârzierea de la plata ratelor i se datorează lui, că începerea executării silite de către (...) este anterioară recunoaşterii datoriei, că nu s-a dovedit starea de insolvabilitate raportat la valoarea creanţelor exigibile, că vânzarea terenului pe parcursul judecăţii era afectată plăţii unei datorii şi nu menită a accentua starea de insolvabilitate, că instituirea ipotecii s-a efectuat în vederea începerii unei activităţi mai profitabile prin cumpărarea unei pensiuni în Germania, că subvenţia APIA era destinată plăţii ratei scadente către el.

Reiese din probe că pârâtul a încercat să îşi sustragă bunurile de sub controlul creditorilor prin încercarea de transferare a activelor în afara ţării unde pot fi înstrăinate fără ştiinţa acestora, şi-a accentuat starea de insolvabilitate, a diminuat garanţiile avute în vedere la încheierea acordului de recunoaştere, a efectuat demersuri cu rea credinţă în frauda sa, astfel că, solicită în probaţiune audierea martorilor (...) şi (...) pentru a dovedi felul în care a profitat de relaţia personală pentru a obţine avantaje materiale.

S-a invocat în drept art. 466 şi urm. Cod procedură civilă.

Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimatul a solicitat respingerea apelului, cu cheltuieli de judecată. Nu se invocă aspecte ce ţin de încălcarea unor drepturi procesuale, nu se arată în ce mod se contestă interpretarea probaţiunii de către judecător, critica fiind o simplă afirmaţie. Instanţa a analizat cele trei situaţii în care debitorul poate fi decăzut din beneficiul termenului, a constatat că actele întreprinse nu au încercat crearea unei stări de insolvabilitate, de insolvenţă şi că nu a diminuat cu intenţie sau din culpă gravă, garanţiile.

Examinând sentinţa apelată, prin prisma motivelor de apel cât şi din oficiu, instanţa de apel a constatat următoarele:

Potrivit copiei xerox a înscrisului denumit „Act de recunoaştere a datoriei”, aflat la fila 18 dosar de fond, autentificat sub nr.(...).2015 de către notar public (...), intimatul a recunoscut faptul că are o datorie în cuantum de 220000 CHF - franci elveţieni - faţă de apelant, datorie ce s-a acumulat de-a lungul mai multor ani cu titlu de împrumut, obligându-se a-i restitui în rate anuale de minimum 10000 CHF/an, începând cu anul 2016, cel târziu până la data de 01.01.2038, într-un cont al creditorului ce urma a fi indicat ulterior.

Au mai convenit părţile ca pentru garantarea restituirii datoriei, în caz de neachitare, creditorul să aibă dreptul şi posibilitatea de-a se îndestula din bunurile mobile, imobile ce formează proprietatea debitorului în baza art. 2324 alineat 1 Cod civil, având un drept de garanţie asupra patrimoniului acestuia, actul constituind titlu executoriu.

La data la care s-a încheiat acest act, potrivit copiei extrasului de carte funciară, aflată la dosar de fond fila 35, imobilul înscris în CF nr. (...) (...), având nr. cadastral (...), teren în suprafaţă de 27400 mp, proprietatea debitorului intimat, la foaia B nr. 4 avea notată o somaţie de plată pentru suma de 33947,59 lei, reprezentând creanţa de 29502,67 lei şi 4444,92 lei cheltuieli de executare, pe seama creditoarei (...) SA. Aceeaşi situaţie se reţine şi cu privire la imobilul înscris în cartea funciară nr. (...) (...), nr. cadastral 70, în natură teren în suprafaţă de 43100 mp, proprietatea intimatului, asupra căruia la foaia C 1 s-a notat la data de 15.10.2008 contractul de ipotecă autentificat sub nr. (...)/2008 de BNP (...), respectiv dreptul de ipotecă pentru suma de 100000 RON, a dobânzilor aferente, în favoarea (...) SA, la foaia C 2 fiind notată la data de 20.11.2015 somaţia de plată din dosar execuţional (...)/2015 pentru suma de 89726,38 lei.

Raportat la cele expuse, criticile apelantului în sensul că intimatul şi-ar fi accentuat starea de insolvabilitate, apar ca nefondate, sarcinile susmenţionate fiind înscrise în colile de carte funciară cu mult timp anterior încheierii actului de recunoaştere a datoriei, din data de 15.07.2015.

Potrivit art. 1411 alineat 1 Cod civil, obligaţia este afectată de termen atunci când executarea sau stingerea ei depinde de un eveniment viitor şi sigur, termen care, potrivit alineatului 2, poate fi stabilit de către părţi sau de către instanţă. În speţă, potrivit celor arătate mai sus, părţile au convenit ca intimatul debitor să-şi achite datoria faţă de apelantul creditor, în valoare de 220000 CHF până cel târziu la data de 01.01.2038, în rate anuale de câte minimum 10000 CHF, începând cu anul 2016, apelantul obligându-se a-şi deschide un cont bancar pe care să-l comunice intimatului ulterior.

Din analiza prevederilor cuprinse în art. 1417 aliniat 1 Cod civil, Curtea a reţinut faptul că, debitorul decade din beneficiul termenului dacă se află în stare de insolvabilitate sau, după caz, de insolvenţă declarată în condiţiile legii, precum şi atunci când, cu intenţie sau dintr-o culpă gravă, diminuează prin fapta sa garanţiile constituite în favoarea creditorului sau nu constituie garanţiile promise. Starea de insolvabilitate, potrivit aliniatului 2 din acelaşi text legal invocat, rezultă din inferioritatea activului patrimonial ce poate fi supus, potrivit legii, executării silite, faţă de valoarea totală a datoriilor exigibile. Dacă prin lege nu se prevede altfel, starea de insolvabilitate se constată de către instanţă, care, în acest scop, poate ţine cont de anumite împrejurări, precum dispariţia intempestivă a debitorului, neplata unor datorii devenite scadente, declanşarea împotriva sa a unei proceduri de executare silită şi altele asemenea.

Curtea a reţinut din actele şi probaţiunea administrată de către instanţa de fond că, litigiul s-a promovat la data de 07.07.2016, or, părţile nu au convenit ca prima rată anuală aferentă anului 2016 să fie achitată anterior acestei date şi care să nu fi fost respectată, mai mult, nu reiese din probaţiunea administrată că apelantul creditor i-ar fi comunicat intimatului debitor contul bancar deschis, potrivit celor convenite, în care să fie virată suma de cel puţin 10000 CHF.

Ulterior promovării litigiului, la data de 02.08.2016, intimatul a încheiat act adiţional la o promisiune de vânzare cumpărare, iar prin încheierea de intabulare nr.(...) s-a dispus înscrierea în CF nr. (...) (...), asupra nr. cadastral (...), proprietatea intimatului, dreptul de ipotecă legală în valoare de 94540 lei în favoarea (...) SRL, aceiaşi dispoziţie fiind luată şi cu privire la imobilele cu nr. cadastral (...) înscris în CF nr. (...) UAT (...), nr. cadastral (...), CF nr. (...) UAT (...), nr. cadastral (...), înscris în CF nr. (...) UAT (...), nr. cadastral (...), înscris în CF nr. (...) (...), nr. cadastral (...), înscris în CF nr. (...) UAT (...), nr. cadastral 31, înscris în CF nr. (...) UAT (...), nr. cadastral 29, înscris în CF nr. (...) UAT (...), nr. cadastral 70, înscris în CF nr. (...) (...), încheierile de intabulare fiind ataşate la dosar de fond în copie filele 93-101. S-a avut în vedere promisiunea de vânzare cumpărare încheiată la data de 15.04.2016 cu (...) SRL, privitor la aceste imobile, prin care acesta a promis să-i vândă 171500 mp teren extravilan în hotarul comunei (...), pentru un preţ de 472700 lei.

Din copia ordinului de transfer interbancar nr. (...)/14.03.2017, Curtea a reţinut faptul că intimatul a transferat suma de 10000 CHF în contul bancar deţinut de către apelant. Potrivit traducerii din limba germană în limba română a contractului de vânzare cumpărare - filele 158- 163 dosar de fond -, Curtea a reţinut faptul că intimatul, anterior promovării litigiului, la data de 25.04.2016, a cumpărat, pentru un preţ de 135000 euro, un imobil în Germania, fiind achitat un avans de 2000 euro, deci, concluzia firească referitoare la această tranzacţie nu poate fi aceea a micşorării patrimoniului, a creării unei stări de insolvabilitate, a accentuării acesteia ci dimpotrivă, imobilul urma să intre în patrimoniul acestuia, să-l sporească şi implicit să-i aducă venituri.

Cu ocazia soluţionării cauzei în fond, intimatul în şedinţa publică din data de 15.03.2017 a fost de acord cu achitarea la termen a ratelor iar instanţa i-a pus în vedere faptul că următoarea rată scadentă este în luna decembrie 2017. Adeverinţa cu nr. (...)/11.04.2017, emisă de Comuna (...), fila 179 dosar de fond, confirmă faptul că intimatul figurează în evidenţele sale cu bunuri supuse impozitării constând în clădiri, terenuri situate în extravilan şi intravilan. Referitor la subvenţia APIA, instanţa de fond a reţinut faptul că era destinată plăţii datoriei având în vedere depoziţia martorului (...) (...), astfel că, cele criticate în acest sens apar ca fiind nefondate.

Nu se poate reţine, raportat la probatoriul administrat faptul că intimatul cu rea credinţă ar fi efectuat transferuri ale dreptului său de proprietate cu intenţia de-a deveni insolvabil, el deţine imobile în proprietate, iar atâta timp cât apelantul nu i-a comunicat contul bancar în care să-i vireze prima tranşă convenită, acesta nu este în culpă, dispoziţiile cuprinse în art. 1417 Cod civil nefiind incidente, cum corect a reţinut instanţa de fond. Astfel cum s-a arătat mai sus, după comunicarea contului bancar, intimatul şi-a onorat obligaţia virării tranşei anuale aferente anului 2016, aspect ce denotă buna lui credinţă.

Faţă de toate considerentele expuse, în baza art. 480 alineat 1 Cod de procedură civilă, Curtea a respins ca nefondat apelul şi a păstrat în întregime sentinţa apelată ca fiind legală şi temeinică.

Nemaifiind solicitate cu ocazia acordării cuvântului asupra apelului cheltuieli de judecată de către intimat prin avocat, dispoziţiile art. 451, 452, 453 alineat 1 Cod de procedură civilă, nu s-a impus astfel a fi aplicate şi interpretate, astfel că, nu au fost acordate.

Domenii speta

Spete similare