Contestatie la executare respinsă, apărări de fond

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constata următoarele:

Prin contestaţia la executare înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova la data de 12 septembrie 2016, sub nr. 5448/105/2016, contestatorul B T a solicitat în contradictoriu cu intimata DG R F PP , ca instanţa, prin hotărârea ce se va pronunţa să dispună anularea titlului executoriu  nr. 193729/24.08.2016 şi a somaţiei nr. 193730/24.08.2016.

A arătata contestatorul că prin sentinta penală nr. 99/19.01.2015 a Judecătoriei Ploieşti, definitivă prin Decizia penală nr. 788/14.06.2016, un număr de şase inculpati din cei noua trimisi in judecată, au fost obligati la plata unui asa zis prejudiciu de 331.758 lei catre Agenţia de Administrare Fiscală Bucuresti, reţinându-se următoarele: Bardaus Traian va răspunde doar până la concurenţa sumei de 275.406 ron.

A precizat contestatorul că prin rechizitorul din data de 20.12.2007 întocmit de DNA –Serviciul Teritorial Ploieşti s-a dispus punerea în mişcare şi trimiterea în judecată a noua persoane pentru săvârşirea faptelor prev de art. 10lit b si c din Legea 78/2000.

Cu privire la latura civilă, arată contestatorul că prin rechizitorul menţionat anterior s-a stabilit un asa zis prejudiciu de 331.758 lei după scaderea impozitului pe profit şi a TVA-ului plătit de SC M SRL, beneficiara subventiilor totale în cuantum de 494.168 lei, însă  DG R F PP prin adresa 1962/04.03.2008 s-a constituit parte civilă cu suma de 494.168 lei.

A mai arătat contestatorul, că nu există un prejudiciu înregistrat în evidenţa unei institutii, mai ales că subvenţiile acordate au fost din fondul MA  care trebuia să fie parte civilă.

Contestatorul a învederat instanţei că martorii audiati au relatat că nu au existat acte care să fie eliberate fără a fi conforme cu realitatea.

De asemenea, a mai precizat contestatorul că întelege să conteste faptul că DNA-Serviciul Teritorial Ploieşti, avea obligaţia conform art 20 din Legea 78/2000, să ia măsuri asiguratorii, ori aceste măsuri nu au fost luate iar SC M SRL Ploieşti, după ce a beneficiat în perioada 2004-2005 de încasare de la bugetul de stat prin Ministerul Agriculturii a fost radiată.

Contestatorul a mai arătat că  un alt motiv de contestatie al titlului executoriu si a somatiei 193730/24.08.2016 emise de Administratia Judeteană a Finantelor Publice Prahova, este cel al neconcordantei sumelor ce au fost considerate asa zis prejudiciu şi cele până la care trebuie să răspundă cei vinovati, întrucât atâţt rechizitorul cât şi raportul de expertiza au stabilit iar instanţa de fond si cea de apel au consemnat ca SC M SRL Ploiesti a încasat de la DADR Prahova prin bugetul MA suma de 494.168, iar după plata impozitului de profit şi a tva-ului corespunzător acestor subventii s-a stabilit un asa zis prejudiciu de 331.758 lei.

Totodata, contestatorul a invocat prescripţia creanţelor fiscale.

În drept, au fost invocate prevederile Legii 207/2015, prevederile Codului de procedura penală.

În dovedire a fost solicitat proba cu înscrisuri.

La dosar au fost depuse în copie certificată pentru conformitate cu originalul următoarele înscrisuri: titlul executoriu (f12), somaţie (f 13), dovada de comunicare (f14-15), Decizia penală nr. 788 din 14 iunie 2016 pronuntata de Curtea de Apel Ploiesti in dosarul nr. 18543/281/2007,

La data de 28.09.2016, intimata a depus intampinare prin care a invocat exceptia necompetentei materiale  Tribunalului Prahova.

Pe fondul cauzei, intimata a arătat că DG R F PP a declansat executarea silita prin emiterea somatiei nr. 193730/2408.2016 si a titlului executoriu nr. 193729/24.08.2016 în vederea recuperării obligatiilor fiscale datorate bugetului general consolidat al statului, în cuantum de 275.406 lei, la plata căruia contestatorul a fost obligat prin Sentinta Penală nr. 99/19.01.2015 pronuntata de Judecatoria Ploiesti in dosarul nr. 18543/281/2007, definitivă prin Decizia penală nr. 788/14.06.2016 a Curtii de Apel Ploiesti.

A mai precizat intimata, că prin prezenta contestatie la executare, debitorul nu aduce nicio critica întemeiată formelor de executare silită, adică somatiei sau titlului executoriu, întelegând să critice anumite aspecte ale procesului penal  si care au fost definitiv solutionate prin sentinta mentionată anterior.

În ceea ce priveste prescripţia invocată de contestator, arată intimata că acesta a înteles să invoce prescripţia creantei fiscale si nu a dreptului de executare silită, notiuni total diferite.

În drept au fost invocate prevederile Codului de procedura fiscală.

În dovedire a fost solicitata proba cu înscrisuri.

La dosar au fost depuse, în copie certificată pentru conformitate cu originalul, următoarele înscrisuri: confirmare de primire (f28), somatie (f29), titlul executoriu (f30), sentinta penala nr. 99 din 19.01.2015 pronuntata de Judecatatoria Ploiesti în dosarul nr. 18543/281/2007 (f 31-57), copia minutei decizie penale nr. 788/14.06.2016 (f 58).

La data de 12.10.2016, contestatorul a depus răspuns la întâmpinare, arătând că a formulat prezenta contestaţie în conformitate cu prevederile art. 260 si 261 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedura fiscala, şi a nu inteles să conteste procedura de executare silita facuta în conformitate cu prevederile legale ci suma cu care a fost făcut răspunzător, chiar daca aceasta este prevăzută în Decizia Penală nr. 788/14.06.2016 pronuntata de Curtea de Apel Ploiesti.

Contestatorul a mai arătat că întelege să conteste că desi instanta de fond a consemnat in sentinta penala nr. 99 din 19.01.2015, la pagina 26 că „ SC M SRL Ploiesti, fără a fi producător de animale, fără a îndeplini conditiile legale privind exploataţiile agricole a obtinut în cursul anilor 2004-2005, fără drept, subventii bugetare in suma de 494.168 lei, a fost obligat să plătească suma de 275.406 lei.

În finalul răspunsul la întâmpinare, contestatorul a menţionat ca DG R F PP , ca parte civila trebuia să prezinte calculul sumelor corespunzătoare cu asa zisul prejudiciu până la care îi revine răspunderea.

La dosar au fost depuse înscrisuri  (f 64-70).

Prin sentinta nr. 1562/01.11.2016, Tribunalul Prahova a admis excepţia necompetenţei materiale a Tribunalul Prahova, invocată de intimat prin intâmpinare  si a declinat competenta de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Ploiesti.

La termenul din 07.02.2017, instanta a calificat exceptia prescripţiei ca fiind o apărare de fond.

La acelasi termen, instanţa a incuviintat pentru ambele părţi proba cu înscrisurile depuse la dosar apreciind că este admisibilă şi că poate duce la soluţionarea cauzei.

Analizând întreg materialul probator administrat în cauză, instanţa reţine următoarele:

În fapt, la data de 24.08.2016 DG R F PP a început executarea silită împotriva contestatorului BT  în baza sentintei penale nr. 99 din 19.01.2015 pronuntata de Judecatatoria Ploiesti în dosarul nr. 18543/281/2007, definitiva prin Decizia penală nr. 788 din 14.06.2016, pronuntata de Curtea de Apel Ploiesti, emitând în acest sens titlul executoriu nr. 193729 si somatia (f 29-30)

Prin sentinta penala nr. 99 din 19.01.2015 pronuntata de Judecatatoria Ploiesti în dosarul nr. 18543/281/2007 (f 31-57), a fost admisă în parte actiunea civila promovată de ANAF, si au fost obligati inculpatii , la plata în solidar către parte civila a sumei din 331758 lei.

Prin Decizia penală nr. 788 din 14.06.2016, pronuntata de Curtea de Apel Ploiesti în acelasi dosar, s-a stabilit ca BT urmează să răspundă doar până la concurenţa sumei de 275.406 lei.

Instanta constată ca potrivit art 260 din Legea 207/2015, persoanele interesate pot face contestaţie împotriva oricărui act de executare efectuat cu încălcarea prevederilor prezentului cod de către organele de executare silită, precum şi în cazul în care aceste organe refuză să îndeplinească un act de executare în condiţiile legii.

De asemenea, potrivit alin 3 contestaţia poate fi făcută şi împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea, în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre dată de o instanţă judecătorească sau de alt organ jurisdicţional şi dacă pentru contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege.

La solutionarea cauzei, instanta va avea în vedere şi prevederile art. 713 alin. 1 Cod proc civ “dacă executarea silită se face în temeiul unei hotărâri judecătoresti, debitorul nu va putea invoca pe cale de contestatie motive de fapt sau de drept pe care le-ar fi putut opune in cursul judecătiiîn primă instanta sau într-o cale de atac ce i-a fost deschisa.

Analizând susţinerile contestatorului din contestatia la executare si răspunsul la întâmpinare, instanţa constată că deşi contestatorul a inteles sa solicite anularea titlului executoriu nr. 193729 din 24.08.2016 si a somatiei, acesta nu a invocat niciun motiv de nelegalitate a executării silite, înţelegând să critice modul în care instanţa penală a stabilit cuantumul sumei datorate.

Contestatorul nu poate invoca pe calea prezentei contestatii la executare, faptul că parte civilă în procesul penal trebuia să fie MA si nu ANAF. De asemenea, pe calea prezentei contestatii nu se poate invoca nici lipsa prejudiciului, cât timp prin sentinta penala nr. 99 din 19.01.2015 pronuntata de Judecatatoria Ploiesti în dosarul nr. 18543/281/2007, definitiva prin Decizia penală nr. 788 din 14.06.2016, s-a stabilit cu autoritate de lucru de judecat existenta unui prejudiciu în cuantum de 331.758 lei, si faptul că BT va raspunde până la concurenta sumei de 275.406 lei.

Astfel, pe cale prezentei contestatii contestatorul nu poate invoca apărări de fond  ce tin de cuantumul creantei, cât timp acestea au fost deja stabilite printr-o hotărâre judecătorescă.

De regula, calea contestatiei la executare este deschisa debitorului care este supus unei executări silite pentru a aduce în atentia instantei aspecte de tin de nelegalitatea executării silite, aceasta din urmă având rolul de a cenzura actele de executare făcute cu încălcarea dispoziţiilor legale.

Ori cât timp contestorul nu a inteles sa invoce niciun motiv de nelegalitate cu privire la executarea silita inceputa de DG R F PP , instanta nu poate reţine si analiza aspectele invocate, aspecte ce au fost deja transate de o alta instanta judecătorească. Mai mult, chiar contestatorul prin raspunsul la întampinare a arătat ca nu a înteles să conteste procedura de executare silită făcută în conformitate cu prevederile legale, ci suma stabilita.

Pentru considerente arătate anterior, instanta apreciaza că şi prescriptia dreptului de a stabili creanta fiscala prevazută de art. 110 din Legea 207/2015 trebuia invocat de contestator tot în fata instantei penale, şi nu în fata instantei de executare. 

Pe cale de consecinta instanta va  respinge contestatia la executare formulata de contestatorul BT in contradictoriu cu intimata DG R F PP ca neîntemeiata

Domenii speta

Spete similare