Contestaţie la executare

Prin acţiunea nr. 21/313/2012 înregistrată pe rolul Judecătoriei Strehaia la data de 05.01.2012, contestatoarea T.A.  a solicitat în contradictoriu cu intimata C.A.S. MH, anularea titlului executoriu nr. 1997/07.12.2011 emis de CAS MH, prin care a fost somat sa plătească suma de 1835 lei reprezentând fond CAS, majorări si penalităţi până la data de 2.06.2006 şi suspendarea executării silite .

In motivarea contestaţiei la executare, contestatoarea a arătat ca a fost somată de CAS MH prin somaţia nr. 1997/07.12.2011, comunicata la data de 20.12.2011 să plătească suma de 1835 lei privind fondul CAS, majorări si penalităţi, menţionându-se că se execută decizia de impunere  nr. ACC nr. 2361/13.12.2010 pentru perioada  de activitate  2005-2009.A arătat că cel puţin pentru doi ani , 2005-2006, pentru orice fel de debite operează  instituirea prescripţiei extinctive şi prin urmare , solicită să se ia act că solicită  să se constate intervenită  prescripţia obligaţiei de plată, iar în ceea ce priveşte  restul perioadei, respectiv 2007-2009,  cuantumul calculat de către intimată prin decizia contestată este stabilit  diferit prin  doua decizii, cu acelaşi număr şi aceeaşi dată,  apreciind astfel că decizia  contestată  a fost emisă cu  încălcarea dispoziţiilor legale  şi a principiilor instituite de Codul de Procedură Fiscală.

La dosar au fost depuse următoarele înscrisuri: somaţie nr. 1997/07.12.2011,  titlul executoriu nr. 1997/07.12.2011.

Intimata CAS MH a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestaţiei. In motivare, s-a susţinut ca, conform art. 51 al.2 lit. b din OUG 150/2002 (cu modificările si completările ulterioare) până la 29.05.2006, iar de la 29.05.2006 până în prezent de Lg 95/2006, Lg 571/22.12.2003, cap. III, art. 47, al.1-3 privind codul fiscal, ordinul CNAS nr. 617/2007, contribuţia lunara a persoanei asigurate se stabileşte sub forma unei cote de 6,5 %, iar de la 01.07.2008 de 5,5% până la 31.12.2008, de la 01.01.2009 de 6,5 % pentru anul 2010 si 2011 de 5,5% pentru perioada verificata. În cazul reclamantei , termenul de scadenţă a fost trimestrial , respectiv 15.03, 15.06, 15.09, 15.12 ale fiecărui  an când datora contribuţii la FNUASS şi nu de la data  stabilirii acestor accesorii. A mai arătat că CAS are obligaţia de a coresponda numai cu asiguraţii aflaţi în evidenţă, actul iniţial de evidenţă fiind declaraţia contribuabilului  pe care acesta  are obligaţia de a  o depune anual la CAS. Nedepunerea declaraţiilor fiscale  dă dreptul organului fiscal să procedeze  la stabilirea  din oficiu  a impozitelor, taxelor, contribuţiilor şi a altor sume datorate bugetului . De asemenea a mai susţinut că la data de 13.12.2010 i s-a comunicat contestatoarei prin poştă cu confirmare de primire  Decizia de impunere nr. ACC 2361/13.12.2010 şi situaţia privind  obligaţiile la FNUASS pentru suma totală de 1835 lei . Întrucât  nu au fost achitate obligaţiile  stabilite în baza Deciziei de impunere nr. ACC 2361/31.12.2009,  s-a procedat la emiterea Somaţiei şi a Titlului Executoriu  nr. 1997/07.12.2011.

 La solicitarea instanţei, a fost ataşat  în copie  dosarul de executare.

 Analizând contestaţia la executare raportat la probele administrate în cauză (înscrisuri), instanţa urmează să respingă contestaţia ca neîntemeiată pentru următoarele motive:

 La data de 07.12.2011 au fost emise de către CAS MH, în cadrul dosarului de executare nr.1997, în baza deciziei de impunere nr. ACC 2361/13.12.2010, titlul executoriu nr.1997/07.12.2011 pentru suma de 1835 lei reprezentând fond CAS, majorări şi penalităţi pentru perioada 2005 -2009 şi somaţia  nr. 1997/07.12.2011.

 La data de 21.12.2011 s-au comunicat contestatoarei T.A. titlul executoriu nr. 1997/07.12.2011 şi somaţia nr. 1997/07.12.2011, aşa cum rezultă din plicul cu data poştei (fila 5).

 Împotriva titlului executoriu şi a somaţie contestatoarea a formulat contestaţie la executare arătând că în ceea ce priveşte fondul cererii, cel puţin pentru doi ani, 2005-2006, pentru orice fel de debite pretins datorate intimatei a intervenit prescripţia extinctivă, iar în ceea ce priveşte restul perioadei, respectiv 2007-2009, cuantumul calculat de către intimată este stabilit diferit prin două decizii cu acelaşi număr şi aceeaşi dată.

 Cu privire la invocarea de către contestatoare a motivului constând în intervenirea prescripţiei extinctive în privinţa sumelor aferente perioadei 2005-2006, instanţa reţine următoarele:

 Potrivit art. 172 alin.3 C.pr.fiscală contestaţia poate fi făcută şi împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea, în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre dată de o instanţă judecătorească sau de alt organ jurisdicţional şi dacă pentru contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege.

De asemenea, în considerentele Deciziei nr. XIV/5 februarie 2007, dat? de ICCJ pentru soluţionarea unui recurs în interesul legii, s-a reţinut c? “(…) dacă pentru contestarea titlului de creanţă fiscală nu s-a reglementat accesul la o instanţă judecătorească, pe calea contestaţiei la titlul executoriu fiscal, adresată instanţei de executare, pot fi cerute nu numai lămuriri cu privire la înţelesul, întinderea sau aplicarea titlului, ci se pot invoca şi apărări de fond cu privire la însăşi validitatea creanţei fiscale.”

 În consecinţă, procedura contestaţiei la executare nu prevede posibilitatea invocării unor apărări de fond, atâta timp cât legea prevede o procedură specială.

 În cauză, legalitatea şi temeinicia obligaţiilor fiscale stabilite în sarcina contestatorului nu pot face obiectul unei contestaţii la executare, întrucât împotriva titlului de creanţă contestatorul se poate îndrepta cu o contestaţie ce face obiectul unei proceduri speciale reglementată de disp. art. 205 si urm OG 92/2003.

 Astfel, împotriva deciziei de impunere, care, potrivit dispoziţiilor art.28 coroborate cu cele ale art.110 alin.3 din Codul de procedură fiscală, constituie  titlul de creanţă, contestatorul are la îndemână posibilitatea contestării, iar  conform dispoziţiilor art. 206 alin.3 din OG nr.92 /2003 contestaţiile se depun  la organul fiscal, respectiv vamal, al cărui act administrativ este atacat şi nu este supusă taxelor de timbru.

Deciziile emise în soluţionarea contestaţiilor pot fi atacate de către contestator sau de către persoanele introduse în procedura de soluţionare a contestaţiei potrivit art. 212, la instanţa judecătorească de contencios administrativ competentă, în condiţiile legii. ( art.217 din Codul de procedură fiscală).

 Având în vedere că,  titlul de creanţă fiscală poate fi atacat pe calea contenciosului administrativ-fiscal,  contestatorul beneficiind de dreptul de acces la o instanţă judecătorească, conform dispoziţiilor art. 6 alin. 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, instanţa apreciază că acesta nu mai poate invoca apărări de fond pe calea contestaţiei la executare.

 Referitor la celălalt motiv invocat de către contestatoare, şi anume acela că pentru perioada 2007-2009 cuantumul calculat de către intimată este stabilit diferit prin două decizii cu acelaşi număr şi aceeaşi dată, instanţa îl apreciază ca neîntemeiat. Astfel, examinând actele dosarului de executare se constată că obligaţiile fiscale datorate de către contestatoare pentru perioada 2005-2009 au fost individualizate prin decizia de impunere nr.ACC 2361/13.12.2010, stabilindu-se suma de 1835 lei. În titlul executoriu contestat nr.1997/07.12.2011 s-a menţionat la rubrica „documentul prin care s-a evidenţiat suma de plată” această decizie de impunere, iar suma pentru care au fost emise de către intimată titlul executoriu şi somaţia este aceeaşi cu cea înscrisă în decizia amintită.

 În ceea ce priveşte cererea accesorie referitoare la suspendarea executării silite până la soluţionarea prezentei cauze, instanţa urmează să o respingă ca fiind rămasă fără obiect în considerarea soluţiei de respingere a cererii principale.

Domenii speta

Spete similare