Contestaţie la executare

Cod ECLI ECLI:RO:TBDLJ:2020:165.000645

Dosar nr. ...

R O M Â N I A

TRIBUNALUL DOLJ

SECŢIA I CIVILĂ

DECIZIE nr. 645/2020

Şedinţa publică de la 17 Iunie 2020

Completul compus din:

PREŞEDINTE: 

Judecător:

Judecător:

Grefier:

Pe rol judecarea apelurilor declarate de intimatul  S.P.C.D. în contradictoriu cu contestatoarea  M.I., intimata  U.M.F.C., terţ poprit I.C.M.A, împotriva sentinţei civile nr. 8030 din 27 iunie 2019, pronunţată de Judecătoria Craiova în dosarul nr. .... şi împotriva sentinţei civile nr. 10659 din 10.10.2019, pronunţată de Judecătoria Craiova, în dosarul nr. ...., având ca obiect contestaţie la executare.

La apelul nominal făcut în şedinţa a răspuns apelantul- intimat reprezentat  online de avocat P.M., intimata- contestatoare reprezentată online de avocat M.M., lipsind intimata şi intimata – terţ poprit.

Procedura de citare este  legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care;

Şedinţa de judecată se desfăşoară online potrivit dispoziţiilor Hot. C.S.M. nr. 734/12.05.2020.

Instanţa a dispus  reunirea cauzei cu nr. ... la cauza cu nr.  ... având în vedere că prima cauză  conţine apelul declarat împotriva sentinţei civile nr. 8039/27.06.2019, iar cea de-a doua cauză conţine apelul declarat împotriva hotărârii nr. 10659/10.10.2019 de completare a primei sentinţe, între cele două cauze existând legătură ce impune judecarea lor împreună.

Nemaifiind  cereri de formulat, excepţii de invocat, probe de administrat, instanţa  declară închisă cercetarea judecătorească şi  acordă cuvântul pe  apeluri.

Avocat P.M. pentru apelantul intimat solicită admiterea apelurilor aşa cum  au fost formulate, schimbarea în tot a sentinţelor apelate în sensul respingerii contestaţiei la executare, ca nefondată, cu cheltuieli de judecată pe cale separată.

Avocat M.M. pentru intimata contestatoare solicită respingerea apelurilor, menţinerea sentinţelor apelate  ca temeinice şi legale, potrivit motivelor invocate prin întâmpinare, fără cheltuieli de judecată.

T R I B U N A L U L

Asupra apelurilor civile de faţă:

Prin sentinţa civilă nr. 8030 din 27 iunie 2019, pronunţată de Judecătoria Craiova, în dosarul nr. ..., a fost admisă contestaţia la executare privind pe contestatoarea M.I., în contradictoriu cu intimaţii  S.P.C.D., U.M.D.C. şi terţul poprit I.C.M.A. A fost admisă excepţia de prescripţie a dreptului  creditoarei/ intimat S.P.C.D., judeţul Vrancea de a solicita executarea silită în dosarul de executare nr. 120/E/2018 al BEJ B.T., constând în  încheiere de  stabilire cheltuieli de executare şi înfiinţare poprire, ambele din data de 26.09.2018. S-a luat act că se solicită cheltuieli de judecată pe cale separată.

Pentru a se pronunţa astfel,  în soluţionarea cu precădere a  excepţiei prescripţiei creanţei şi a dreptului la executare silită al intimatului/creditor, invocată de contestator, analizând conţinutul înscrisurilor aflate la dosarul cauzei, s-a reţinut ca situaţie de fapt ca debitorul/contestator M.I., prin s.c. nr. 282/27.06.2014 a Tribunalului Vrancea din dosar nr. 1077/91/2014, definitivă prin decizia nr. 724 din 07.11.2014 a Curţii de Apel Galati a fost obligată către creditorul S.P.C.D, jud.Vrancea la plata sumei de 200.577 lei, reprezentând cheltuieli de personal pe perioada pregătirii în rezidenţiat, iar la data de 28.09.2018 contestatoarea a primit înştiinţarea înfiinţării popririi întocmită la data de 26.09.2018 în dosarul de executare silita nr.120/E/2018 al BEJ B.T., la solicitarea intimatului însă executarea silită începută împotriva sa este nelegală, dreptul intimatului/creditor de a solicita recuperarea creanţei  fiind prescris la data de 07.11.2017, întrucât data de la care a început să curgă termenul de prescripţie general de trei ani al dreptului la recuperarea creanţei este dată de 07.11.2014 când s-a pronunţat decizia nr. 724 a Curţii de Apel Galaţi, în conformitate cu dispoziţiile art. 705 alin. 1 şi 2 din Codul Civil, acest termen împlinindu-se  înainte de formularea cererii de executare silită la 21.08.2018 de către creditor cât şi înaintea  primului act de executare silită  care a fost îndeplinit la 21.08.2018, peste termenul de prescripţie, în drept, fiind incidente dispoziţiile art. 711 şi urmat. din  Cod proc. civ. Astfel că, în aceste împrejurări de fapt, executarea silită în dosarul de executare nr. 120/2018, precizat, este nelegală şi contestaţia la executare este întemeiată şi a fost admisă, deoarece actele de executare întocmite, peste acest termen, la data de 21 şi 26.09.2018, nu îndeplinesc condiţiile de procedură prevăzute de textul legii, art.625, art.632, art.706 din Cod proc. civ., urmând a fi  desfiinţate, în conformitate cu dispoziţiile art.720 alin. 1 din Cod proc. civ.  Observând şi dispoziţiile art. 451-453 din Noul Cod de Procedură Civilă s-a luat act că debitorul/contestator  a solicitat cheltuieli de judecată pe cale separată.

Prin sentinţa civilă nr. 10659 din 10.10.2019, pronunţată de Judecătoria Craiova, în dosarul nr. ..., a fost admisă cererea de completare a dispozitivului hotărârii, privind pe contestatoarea M.I., în contradictoriu cu  intimatele S.P.C.D., U.M.F.C. şi terţul poprit I.C.M.A. A fost completat dispozitivul sentinţei civile nr. 8030 din data de 27.06.2019 a Judecătoriei în sensul că  s-a constatat prescris dreptul  creditorului S.P.C.D. de a executa silit titlul executoriu reprezentat  de  Sentinţa nr. 282 din 27.06.2014 a Tribunalului Vrancea dată în dosarul cu nr. 1077/91/2014, definitivă prin Decizia nr. 724 din  07.XI.2014 a Curţii de Apel Galaţi; a fost anulată executarea silită însăşi  şi actele de executare silită  constând în înfiinţarea popririi din data de 26.09.2018 întocmită în dosarul de executare nr. 120/E/2018 al BEJ B.T.,  comunicată terţilor popriţi U.M.F.C.  şi I.C.M.A, precum şi a încheierii de stabilire  a cheltuielilor de executare din  data de 26.09.2018. S-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei civile.

Pentru a se pronunţa astfel, în soluţionarea cu precădere a  excepţiei prescripţiei creanţei şi a dreptului la executare silită al intimatului/creditor, invocată de contestator, analizând conţinutul înscrisurilor aflate la dosarul cauzei, prin sentinţa civilă nr. 8090 din data de 27.06.2019, s-a retinut ca situaţie de fapt că debitorul/contestator M.I., prin s.c. nr. 282/27.06.2014 a Tribunalului Vrancea din dosar nr. 1077/91/2014, definitivă prin decizia nr. 724 din 07.11.2014 a Curţii de Apel Galati a fost obligata catre creditorul S.P.C.D., jud. Vrancea la plata sumei de 200.577 lei reprezentând cheltuieli de personal pe perioada pregătirii în rezidenţiat, iar la data de 28.09.2018 contestatoarea a primit înştiinţarea înfiinţării popririi întocmită la data de 26.09.2018 în dosarul de executare silită nr. 120/E/2018 al BEJ B.T., la solicitarea intimatului însă executarea silită începută împotriva sa este nelegală, dreptul intimatului/creditor de a solicita recuperarea creanţei  fiind prescris la data de 07.11.2017, întrucât data de la care a început să curgă termenul de prescripţie general de trei ani al dreptului la recuperarea creanţei este dată de 07.11.2014, când s-a pronuţtat decizia nr. 724 a Curtii de Apel Galati, în conformitate cu disp. art. 705 alin.1 SI 2 din CC, acest termen împlinindu-se  înainte de formularea cererii de executare silită la 21.08.2018 de către creditor cât şi înaintea  primului act de executare silită  care a fost îndeplinita la 21.08.2018, peste termenul de prescriptie, în drept, fiind incidente dispozitiile art. 711 şi urmat. din  CPC, astfel că, în aceste împrejurării de fapt, executarea silită în dosarul de executare nr. 120/2018, precizat, s-a constatat că este nelegală şi contestaţia la executare fiind întemeiată s-a admis deoarece actele de executare întocmite, peste acest termen, la data de 21 şi 26.09.2018, nu îndeplinesc condiţiile de procedură prevăzute de textul legii, art.625, art.632, art.706 din CPC, dispunându-se a fi  desfiinţate, în conformitate cu disp. art.720 alin.1 din Cod proc. civ. Observând şi dispoziţiile art. 451-453 din NCPC  s-a luat act că debitorul/contestator  a solicitat cheltuieli de judecată pe cale separată.

Adoptând această soluţie instanţa de fond a omis să dispună şi cu privire la constatarea prescrierii dreptului creditorului S.P.C.D., de a solicita executarea silită a titlului executoriu reprezentat de s.c. nr.282/27.06.2014 a Tribunalului Vrancea dar şi cu privire la anularea executării înseşi şi a actelor de executare silită contestate, astfel că cererea de completare a dispozitivului sentinţei nr. 8030/27.06.2019 a Judecătoriei Craiova din dosarul cu nr. de mai sus este întemeiată şi a fost admisă aşa cum a fost formulată.

Împotriva sentinţei civile nr. 8030/27.06.2019, a formulat apel intimatul S.P.C.D., dosarul fiind înregistrat pe rolul Tribunalului Dolj sub nr. 25633/215/2018.

Apelantul a solicitat schimbarea în tot a hotărârii apelate, în sensul respingerii contestaţiei la executare promovate de contestatoarea M.I..

În esenţă,  a arătat că instanţa de fond nu a dat o corectă interpretare şi aplicare a dispoziţiilor legale în vigoare şi a probelor administrate la momentul pronunţării asupra excepţiei invocate.

În cauză, nu este prescris dreptul de a obţine executarea silită a sentinţei civile nr. 282/27.06.2014 pronunţată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr. 1077/91/2014, definitivă prin decizia civilă nr. 724/07.11.2014 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi pentru următoarele considerente:

Conform art. 706 alin (1) Cod proc. civ. „dreptul de a obţine executarea silită se prescrie în termen de 3 ani, dacă legea nu prevede altfel”, alin (2) „termenul de prescripţie începe să curgă de la data când se naşte dreptul de a obţine executarea silită.”

Conform art. 709 alin (1) pct. 1 Cod proc. civ.„ cursul prescripţiei se întrerupe: pe data îndeplinirii de către debitor, înainte de începerea executării silite sau în cursul acesteia, a unui act voluntar de executare a obligaţiei ori a recunoaşterii, în orice mod, a datoriei”. Potrivit alin. (2) „după întrerupere, începe sa curgă un nou termen de prescripţie.”

Totodată, potrivit art. 711 Cod proc. civ.  coroborat cu art. 2.537 pct.l CC „prescripţia se întrerupe printr-un act voluntar de executare sau prin recunoaşterea, în orice alt mod, a dreptului a cărui acţiune se prescrie, făcută de către cel în folosul căruia curge prescripţia.”

Art. 2.538 CC alin. (1) şi (2) statuează faptul că „recunoaşterea se poate face unilateral şi convenţional ...recunoaşterea tacită trebuie să rezulte fără echivoc din manifestări care să ateste existenţa dreptului celui împotriva căruia curge prescripţia. Constituie acte de recunoaştere tacită... solicitarea unui termen de plată şi altele asemenea.”

În continuare, apelantul a arătat că în cauză cursul prescripţiei a fost întrerupt în nenumărate rânduri cu fiecare recunoaştere a datoriei de către contestatoare.

Ulterior, ulterior sentinţei civile nr. 282/27.06.2014, definitivă prin decizia civilă nr. 724/07.11.2014, prin care contestatoarea-debitoare M.I. a fost obligată la plata sumei de 200.577 lei către creditorul, S.P.C.D., au intervenit mai multe acte de recunoaştere a datoriei care au dus la întreruperea termenului prescripţiei.

Astfel: la data de 11.11.2014, contestatoarea a formulat o adresă către apelant prin care a solicitat să se constate că înţelege să aducă la îndeplinire de bună-voie obligaţia stabilită în sarcina sa şi prin care a solicitat contul în care să-i achite datoria; la data de 05.12.2014 a fost încheiat Angajamentul de plata nr. 2882 prin care contestatoarea şi-a luat angajamentul de a plăţi suma datorată în 6 rate semestriale începând cu luna iunie 2015 până în luna decembrie 2017. In cadrul notificării transmisă apelantului, prin intermediul executorului judecătoresc I.D.T, la data de 05.12.2014, contestatoarea recunoaşte datoria, a invocat din nou buna credinţă în executarea obligaţiei şi a solicitat comunicarea contului bancar, pentru a face plăţile conform Angajamentului de plata încheiat.

În luna mai 2015 contestatoarea a solicitat compensarea sumei de 200.577 lei la care a fost obligată, cu drepturile salariale care susţinea că i s-ar fi cuvenit, intervenind astfel o nouă recunoaştere a datoriei.La data de 10.06.2015, contestatoarea a formulat, din nou, notificare către apelant, prin intermediul executorului judecătoresc I.C.F, prin care aduce la cunoştinţă că a formulat cerere de chemare în judecată pentru compensarea datoriei cu drepturile salariale, fiind înregistrat Dosarul nr. ... pe rolul Tribunalului Dolj, solicitând suspendarea executării sentinţei civile până la soluţionarea dosarului. La data de 23.06.2015 a solicitat încă o dată apelantului suspendarea executării silite şi a angajamentului de plată. La data de 21.01.2016 contestatoarea, printr-un email, a învederat faptul că s-a fixat termen de judecată la 03.02.2016 în Dosarul nr. ... privind compensarea datoriei, solicitând în continuare suspendarea angajamentului de plată. La data de 22.04.2018 contestatoarea transmite din nou apelantului, prin email, bunele intenţii privind respectarea angajamentului de plata, solicitând suspendarea acestuia până la soluţionarea în instanţă a cererilor promovate de către aceasta.

Apelantul a arătat, de asemenea, faptul că în cauză, contestatoarea M.I. a promovat o serie de demersuri juridice, respectiv, contestaţie în anulare împotriva deciziei nr. 724/2014 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, contestaţie care a fost respinsă prin decizia nr. 444/05.06.2015 pronunţata în dosarul nr. ...; cerere de revizuire pe rolul Tribunalului Vrancea, cerere care a fost respinsa prin decizia nr. 333/01.09.2015 pronunţată în dosarul nr. ...; cerere de apel împotriva deciziei nr. 333/2015 pronunţată în dosarul nr. ..., care a fost respinsa prin decizia nr. 812/10.12.2015; cerere pentru plata drepturilor salariale, solicitând compensarea acestor drepturi salariale cu cheltuielile de personal la care a fost obligata, pe rolul Tribunalului Dolj, cerere care a fost respinsa prin decizia nr. 2942/14.09.2017 pronunţată de Tribunalul Dolj in dosarul nr. ...; cerere de apel împotrivă deciziei civile nr. 2942/14.09.2017, cerere care a fost respinsă prin decizia civilă nr. 601/22.02.2018 pronunţată de Curtea de Apel Craiova; cerere de revizuire împotriva deciziei civile nr. 601/22.02.2018 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, cerere respinsă prin decizia nr. 1712/10.05.2018 pronunţată de ICCJ; cerere de recurs împotrivă deciziei nr. 1712/10.05.2018 pronunţată de ICCJ, cerere care de asemenea, a fost respinsă.

A solicitat instanţei să se constate că toate aceste adrese, notificări, emailuri transmise de către contestatoare apelantului-creditor precum şi cererile formulate în instanţă, reprezintă recunoaşterea datoriei de către aceasta.

Conform dispoziţiilor legale invocate mai sus şi a jurisprudenţei în materie, recunoaşterea, în orice mod, este manifestarea unilaterală de voinţă a debitoarei prin care atesta dreptul creditorului şi renunţă la beneficiul termenului de prescripţie curs până în momentul recunoaşterii şi totodată dovedeşte faptul că creditorul nu a fost neglijent şi a avut motive să nu acţioneze.

Recunoaşterea expresă rezultă din orice înscris care constată mărturisirea existenţei datoriei, iar recunoaşterea tacită rezultă din solicitarea unui termen de plată şi altele asemenea.

Prin fiecare recunoaştere a datoriei de către contestatoarea M.I., s-a întrerupt termenul de prescripţie, iar prin fiecare întrerupere a început sa curgă un nou termen.

În ceea ce priveşte recunoaşterea tacită a datoriei, ultima solicitare a contestatoarei a unui termen de plată s-a făcut la data de 22.04.2018, prin emil-ul transmis apelantului (conform înscrisului anexat), situaţie în care noul termen de prescripţie începe să curgă de la această dată.

În ceea ce priveşte recunoaşterea expresă a datoriei, ultimul înscris din care rezultă mărturisirea existenţei unei datorii certe, lichide şi exigibile ce are ca obiect suma de bani în cuantum de 200.577 lei, datorată apelantului, conform sentinţei civile nr. 282/27.06.2014, definitivă prin decizia civilă nr. 724/07.11.2014, este cererea de apel împotriva sentinţei civile nr. 2942/14.09.2017 înregistrată la Tribunalul Dolj la data de 13.11.2017, situaţie în care noul termen de prescripţie începe să curgă de la această dată.

Apelantul a solicitat instanţei să aibă în vedere, de asemenea, angajamentul de plată nr. 2882, încheiat între părţi la data de 05.12.2014, prin care contestatoarea s-a obligat să-şi achite datoria în 6 rate semestriale astfel: ianuarie-iunie 2015, suma de 33.500 lei; iulie-decembrie 2015, suma de 33.500 lei; ianuarie-iunie 2016, suma de 33.500 lei; iulie-decembrie 2016, suma de 33.500 lei; ianuarie-iunie 2017, suma de 33.500 lei; iulie- decembrie 2017, suma de 33.077 lei.

Acest angajament reprezintă în mod clar recunoaşterea de către contestatoare a datoriei şi are ca efect renunţarea acesteia la prescripţie, astfel ca din luna decembrie 2017 (data scadentei ultimei rate) a început să curgă un nou termen de prescripţie, având în vedere dispoziţiile art. 711 CPC coroborat cu art. 2.526 CC care statuează că, atunci „când este vorba de prestaţii succesive, prescripţia începe să curgă de la data la care fiecare prestaţie devine exigibilă, iar dacă prestaţiile alcătuiesc un tot unitar, de la data la care ultima prestaţie devine exigibilă”.

În măsura în care se va aprecia că prestaţiile nu alcătuiesc un tot unitar, apelantul a solicitat să se constate că dreptul la executare silită cu privire la fiecare din aceste prestaţii se stinge printr-o prescripţie deosebită, situaţie în care se poate considera că era prescris dreptul de a cere executarea silită pentru prima rată semestrială, în cuantum de 33.500 lei, însă executarea poate fi continuată pentru diferenţă, respectiv suma de 167.077 lei.

Prin urmare, în oricare dintre situaţiile expuse, arată că termenul de prescripţie nu s-a împlinit, aşa cum în mod nelegal a constatat instanţa de fond.

Concluzia primei instanţe nu se sprijină pe probe, ci numai pe interpretări, pe baza susţinerilor contestatoarei, lipsite de corespondent în legislaţie şi în înscrisurile aflate la dosar.

Deşi în baza rolului activ judecătorul fondului trebuia să verifice, în vederea aflării adevărului, dacă susţinerile contestatoarei sunt sau nu adevărate, să verifice toate înscrisurile aflate în dosar, nu a făcut acest lucru, omiţând de asemenea să analizeze aspectele invocate de către apelantul-creditor prin întâmpinare.

Anexat cererii de apel, s-a depus un set de înscrisuri, filele (8 – 103).

Intimata-contestatoare M.I. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat şi obligarea apelantului la plata cheltuielilor de judecată.

A apreciat că sentinţa civilă nr. 8030/27.06.2019 pronunţată de Judecătoria Craiova în dosarul nr. ... este legală şi temeinică, instanţa reţinând, în mod corect, prescripţia dreptului de a cere executarea silită a titlului executoriu reprezentat de sentinţa civilă nr. 282/27.06.2014 pronunţată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr. ..., definitivă, ca urmare a deciziei nr. 724/07.11.2014 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi în dosarul nr. ....

 A arătat că dreptul de a cere executarea silită a titlului executoriu reprezentat de Sentinţa civilă nr. 282/27.06.2014 pronunţată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr. .., definitivă ca urmare a deciziei nr. 724/07.11.2014 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi în Dosarul nr. .., este prescris prin raportare la dispoziţiile art. 706 din Cod proc. civ.

Potrivit art. 706 din Cod proc. civ., "dreptul de a obţine executarea silită se prescrie în termen de 3 ani, dacă legea nu prevede altfel. În cazul titlurilor emise în materia drepturilor reale, termenul de prescripţie este de 10 ani. Termenul de prescripţie începe să curgă de la data când se naşte dreptul de a obţine executarea silită. În cazul hotărârilor judecătoreşti şi arbitrare, termenul de prescripţie începe să curgă de la data rămânerii lor definitive".

Într-o primă variantă intimata consideră că termenul de prescripţie a început să curgă la data de 27.06.2017, anterior formulării cererii de executare silită.

Astfel, potrivit art. 274 din codul Muncii, hotărârile pronunţate în fond sunt definitive şi executorii de drept.

În acest context, sentinţa civilă nr. 282/27.06.2014 pronunţată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr. ... era executorie conform dispoziţiilor art. 274 din CM de la data pronunţării, data de la care începe să curgă termenul de prescripţie a dreptului de a cere executarea silită.

Într-o a doua variantă, intimata a arătat că data la care a rămas definitivă sentinţa civilă nr. 282/27.06.2014 pronunţată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr. ... şi s-a împlinit la data de 07.11.2017, anterior formulării cererii de executare silită.

În concluzie, indiferent dintre variantele reţinute, la data formulării cererii de executare silită, dreptul de a cere executarea silită a titlului executoriu reprezentat de Sentinţa civilă nr. 282/27.06.2014 pronunţată de Tribunalul Vrancea în Dosarul nr. ... este prescris.

Referitor la întreruperea cursului prescripţiei, intimata a arătat că acest motiv de apel nu este fondat. Cererea formulată la data de 11.11.2014 nu emană de la ea, ci de la alte persoane care nu au avut mandat special pentru a face acte de recunoaştere a datoriei sau acte de dispoziţie şi nu are caracterul de recunoaştere a datoriei.

Pe de altă parte, acest înscris nu este de natură a schimba soluţia pronunţată de instanţa de fond, deoarece chiar dacă s-ar recunoaşte caracterul de act care să întrerupă prescripţia, termenul de prescripţie oricum s-a împlinit până la data formulării cererii de executare silită.

În ceea ce priveşte angajamentul de plată din data de 04.12.2014, în opinia intimatei acesta nu a avut drept efect întreruperea cursului prescripţiei, nefiind vorba despre o recunoaştere voluntară a datoriei.

Chiar dacă s-ar recunoaşte angajamentului de plata din data de 04.12.2014, caracterul de act întrerupător al prescripţiei, în măsura în care scadenţa ratelor este considerată ca fiind lunară, atunci la 31.01.2015, începe să curgă termenul de prescripţie de 3 ani, care se împlineşte la 31.01.2018.

Chiar dacă s-ar recunoaşte angajamentului de plata din data de 04.12.2014 caracterul de act întrerupător al prescripţiei, în măsura în care scadenţa ratelor este considerată ca fiind semestrială, atunci la data de 30.06.2015 (data scadentei primei rate a angajamentului) a început sa curgă un nou termen al precriptiei, care s-a împlinit la data de 30.06.2018.

In acest sens, arată că angajamentul de plată din data de 04.12.2014 nu a fost niciodată executat de către debitoare.

În continuare, apelanta a arătat că la data de 30.06.2015 când era termenul scadent al primei rate din angajament, termen care nu a fost respectat de debitoare, începe să curgă termenul de prescripţie, care se împlineşte la data de 30.06.2018.

In condiţiile in care cererea de executare silită nu este formulată până la data de 30.06.2018, excepţia prescripţiei dreptului de a obţine executarea silită a titlului executoriu sentinţa nr. 282/27.06.2014 pronunţată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr. ..., este întemeiată.

Intimata a contestat corespondenţa invocată de către creditoare în perioada mai 2015 – 10.06.2015, care emană de la persoane fără mandat special pentru a face acte de recunoaştere a datoriei sau acte de dispoziţie. Or, această împrejurare nu este de natură a schimba soluţia pronunţată de instanţa de fond, deoarece chiar dacă s-ar recunoaşte caracterul de act care să întrerupă prescripţia, termenul de prescripţie oricum s-a împlinit până la data formulării cererii de executare silită.

În ceea ce priveşte corespondenţa invocată de către creditoare din data de 23.06.2015, arătă că aceasta nu reprezintă o recunoaştere a datoriei şi nu este de natură a schimba soluţia pronunţată de instanţa de fond, deoarece chiar dacă s-ar recunoaşte caracterul de act care să întrerupă prescripţia, termenul de prescripţie oricum s-a împlinit până la data formulării cererii de executare silită.

Nici corespondenţa ulterioară din data de 21.01.2016 şi din data de 22.04.2018 nu emana de la intimată, ci de la alte persoane care nu au avut mandat special din partea debitoarei pentru a putea face acte de recunostere a datoriei sau acte de dispoziţie şi nu reprezintă o recunoaştere a datoriei în sensul art. 709, alin. 1 pct. 1 din CPC.

Formularea unei contestaţii în anulare şi a unei cereri de revizuire împotriva sentinţei civile nr. 282/27.06.2014 şi a deciziei nr. 724/07.11.2014, nu are semnificaţia unei recunoaşteri tacite sau exprese sau a datoriei în sensul art. 709 alin. 1 pct. 1 C.proc.civ.

În continuare, intimata a arătat că nici cererea de chemare în judecată înregistrată la Tribunalul Dolj sub nr. ... nu este relevantă în cauză, deoarece nu este de natură a schimba soluţia pronunţată de instanţa de fond, faţă de data formulării cererii de executare silită (21.08.2018). Nici actele de procedură efectuate ulterior în dosarul nr. ... (concluzii scrise, apel) nu pot constitui o întrerupere a cursului prescripţiei, respectiv o recunoaştere expresă a datoriei şi nici tacită, deoarece în realitate intimata nu a recunoscut o datorie, ci a efectuat demersuri judiciare tocmai pentru a combate, a lipsi de efecte juridice Sentinţa civilă nr. 282/27.06.2014 pronunţată de Tribunalul Vrancea în Dosarul nr. .. şi Decizia nr. 724/07.11.2014 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi în Dosarul nr. ....

Mai mult, apelul înregistrat la data de 13.11.2017, nu poate avea efectul întreruperii cursului prescripţiei, deoarece este formulat în afara termenului de prescripţie, care s-a împlinit fie la data de 27.06.2017, fie la data de 07.11.2017.

Intimata a arătat, de asemenea, faptul că este nefondată susţinerea creditorului potrivit căreia cursul prescripţiei ar fi fost suspendat decembrie 2014 – aprilie 2018.

Potrivit art. 708, alin. 1 din Cod proc. civ , (1) cursul prescripţiei se suspendă: în cazurile stabilite de lege pentru suspendarea termenului de prescripţie a dreptului de a obţine obligarea pârâtului, iar potrivit art. 2532, pct. 6 din Codul civil, prescripţia nu începe să curgă, iar, dacă a început să curgă, ea se suspendă pe întreaga durată a negocierilor purtate în scopul rezolvării pe cale amiabilă a neînţelegerilor dintre părţi, însă numai dacă acestea au fost ţinute în ultimele 6 luni înainte de expirarea termenului de prescripţie.

Potrivit art. 2535 din Codul civil, suspendarea prescripţiei poate fi invocată numai de către partea care a fost împiedicată să facă acte de întrerupere, afară de cazul în care prin lege se dispune altfel.

Or, intimatul creditor nu invocă nicio cauză de împiedicare pentru a efectua acte de întrerupere şi nici nu se afla într-o situaţie de astfel de împiedicare.

În acest context, intimatul-creditor nu poate invoca beneficiul suspendării prescripţiei.

Pentru ca presupusele negocieri purtate să aibă drept efect suspendarea cursului prescriptiei, condiţia esenţială este ca acestea să fi fost ţinute în ultimele 6 luni înainte de expirarea termenului de prescripţie.

Or, nici această condiţie nu este îndeplinită în cauză.

Înscrisurile ataşate apelului nu fac dovada unor negocieri purtate cu debitoarea, ci emană de la alte persoane care nu au avut mandat special din partea debitoarei pentru a putea face acte de recunoaştere a datoriei sau acte de dispoziţie.

În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe art. 205 Noul Cod de Procedură Civilă.

Intimata a solicitat proba cu înscrisuri.

Împotriva sentinţei civile nr. 10659/10.10.2019, pronunţată de Judecătoria Craiova în dosarul nr. ..., prin care s-a dispus completarea dispozitivului sentinţei civile nr. 8030/27.06.2019, a formulat apel intimatul S.P.C.D., dosarul fiind înregistrat  pe rolul Tribunalului Dolj sub nr. ....

Apelantul a  solicitat schimbarea în tot a hotărârii, în sensul respingerii contestaţiei la executare.

În motivarea apelului au fost invocate aceleaşi susţineri şi critici ale sentinţei cu cele care au format obiectul apelului declarat împotriva sentinţei civile nr. 8030/27.06.2019.

S-a solicitat proba cu înscrisuri.

Anexat cererii de apel a fost depus un set de înscrisuri, filele (9 – 42).

Intimata-contestatoare a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului şi obligarea apelantului la plata cheltuielilor de judecată.

În principal, a invocat excepţia de conexitate a acestui apel cu dosarul nr. ...., având ca obiect apelul formulat de S.P.C.D. împotriva sentinţei civile nr. 8030/27.06.2019 a Judecătoriei Craiova.

În esenţă, intimata a arătat că în cauză criticile formulate de apelant exced obiectului cenzurii instanţei de judecată sesizată cu apelul formulat împotriva Sentinţei civile nr. 10659/10.10.2019, pronunţată de Judecătoria Craiova în Dosarul nr. ..., prin care a fost soluţionată cererea de completare dispozitiv formulată de M.I..

Apelul este calea de atac prin intermediul căreia se provoacă un control judiciar asupra hotărârii primei instanţe, realizându-se totodată si o rejudecare în fond a cauzei, legea impunând apelantului, prin dispoziţiile art. 470 alin. 1 NCPC, sa indice motivele de fapt si de drept care justifica exercitarea caii de atac.

Fiind o cale ordinară de atac, legea nu stabileşte în mod expres motivele de exercitare a apelului, putând fi aşadar invocate atât motive nelegalitate cât şi de netemeinicie.

Cu toate acestea, întrucât apelul rămâne o cale de atac prin care se critică o hotărâre de primă instanţă, este necesar ca întreaga motivare să releve nemulţumirile apelantului faţă de modul în care s-a desfăşurat judecata în fond şi faţă de hotărârea atacată.

În acest sens, dispoziţiile art. 477 şi art. 478 Noul Cod de Procedură Civilă  reglementează efectul devolutiv apelului, care constă în aceea că instanţa de apel va proceda la rejudecarea fondului în limitele stabilite, expres sau implicit de către apelant, precum şi cu privire la soluţiile care sunt dependente de partea de hotărâre care a fost atacată.

Efectul devolutiv al acestei căi ordinare de atac este o consecinţă a principiului disponibilităţii părţii în procesul civil, limitele rejudecării în această fază procesuală fiind determinate prin voinţa titularului căii de atac.

Analizând criticile formulate în cauză prin prisma acestor precizări prealabile, se constată că prin motivele de apel s-a criticat hotărârea primei instanţe pentru motive care vizează presupusa nelegalitate şi netemeinicie a Sentinţei civile nr. 8030/27.06.2019 pronunţată de Judecătoria Craiova în Dosarul nr. ..., respectiv a prescripţiei dreptului de a cere executarea silită.

Prin urmare, motivele de apel nu privesc nelegalitatea şi netemeinicia Sentinţei civile nr. 9/10.10.2019 pronunţată de Judecătoria Craiova în Dosarul nr. ..., respectiv greşita admitere a cererii de completare a dispozitivului sau încălcarea art. 444 din CPC, impunându-se în consecinţă respingerea apelului ca nefondat.

Intimata a arătat că în măsura în care  s-ar aprecia analiza în cauză motivele invocate, sentinţa civilă nr.10659/10.10.2019 pronunţată de Judecătoria Craiova în dosarul nr. ... este legală şi temeinică, instanţa reţinând, în mod corect, prescripţia dreptului de a cere executarea silită a titlului executoriu reprezentat de sentinţa civilă nr. 282/27.06.2014 pronunţată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr. ..., definitivă ca  urmare a deciziei nr. 724/07.11.2014 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi în dosarul nr. ....

Dreptul de a cere executarea silită a titlului executoriu reprezentat de sentinţa civilă nr. 282/27.06.2014 pronunţată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr. ..., definitivă ca urmare a deciziei nr. 724/07.11.2014 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi în dosarul nr. .... este prescris prin raportare la dispoziţiile art. 706 din Cod proc. civ.

Potrivit art. 706 din Cod proc. civ., dreptul de a obţine executarea silită se prescrie în termen de 3 ani, dacă legea nu prevede altfel. În cazul titlurilor emise în materia drepturilor reale, termenul de prescripţie este de 10 ani. Termenul de prescripţie începe să curgă de la data când se naşte dreptul de a obţine executarea silită. în cazul hotărârilor judecătoreşti şi arbitrale, termenul de prescripţie începe să curgă de la data rămânerii lor definitive.

Într-o primă variantă, apreciază că prin raportare la dispoziţiile art. 274 din Codul Muncii (coroborat cu dispoziţiile art. 448, pct. 2 şi pct.10 din CPC), termenul de prescripţie a început să curgă de la data de 27.06.2014 şi s-a împlinit la data de 27.06.2017, anterior formulării cererii de executare silită. Astfel, potrivit art. 274 din codul Muncii, hotărârile pronunţate în fond sunt definitive şi executorii de drept.

În acest context, sentinţa civilă nr. 282/27.06.2014 pronunţată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr. ... era executorie conform dispoziţiilor art. 274 din CM de la data pronunţării, data de la care începe să curgă termenul de prescripţie a dreptului de a cere executarea silită.

Într-o a doua variantă, chiar dacă s-ar avea în vedere dispoziţiile art. 633 pct. 1 din CPC, termenul de prescripţie a început să curgă de la data de 07.11.2014, data la care a rămas definitivă sentinţa civilă nr. 282/27.06.2014 pronunţată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr. ... şi s-a împlinit la data de 07.11.2017, anterior formulării cererii de executare silită.

În concluzie indiferent dintre variantele reţinute, la data formulării cererii de executare silită, dreptul de a cere executarea silită a titlului executoriu reprezentat de Sentinţa civilă nr. 282/27.06.2014 pronunţată de Tribunalul Vrancea în Dosarul nr. ... este prescris.

În ceea ce priveşte motivul de apel potrivit căruia ar fi operat în cauză întreruperea termenului prescripţiei, acesta este nefondat.

Potrivit art. 709, alin. 1, pct. 1 din CPC, cursul prescripţiei se întrerupe: pe data îndeplinirii de către debitor, înainte de începerea executării silite sau în cursul acesteia, a unui act voluntar de executare a obligaţiei prevăzute în titlul executoriu ori a recunoaşterii, în orice alt mod, a datoriei.

În ceea ce priveşte înscrisul invocat de către apelant, constând în cererea formulată la de 11.11.2014, arată, pe de o parte, că acesta nu are caracterul de recunoaştere a datoriei, act întrerupător prescripţiei şi nu emană de la intimată, ci de la alte persoane care nu au avut mandat special din partea debitoarei, pentru a putea face acte de recunoaştere a datoriei sau acte de dispoziţie.

În continuare, intimata a formulat apărări similare celor din întâmpinarea aferentă apelului formulat împotriva sentinţei principale.

Deliberând asupra apelurilor, Tribunalul reţine următoarele:

Cu titlu prealabil, Tribunalul va analiza  deopotrivă şi cu argumente identice ambele apeluri declarate în cauză şi susţinerile din întâmpinări prin prisma faptului că dosarul conexat conţine sent.civ. nr. 10659/10.10.2019 pronunţată în dosarul nr. ... care completează sent.civ. nr. 8030/27.06.2019, din acelaşi dosar, în sensul anulării executării silite în considerarea aceluiaşi raţionament al judecătorului fondului şi a constatării prescripţiei dreptului creditorului S.P.C.D  de a executa silit titlul executoriu reprezentat de sent. civ. 282/27.06.2014 pronunţată de Tribunalul Vrancea în dosar nr. ...., definitivă prin decizia nr. 724 din 07.11.2014 a Curţii de Apel Galaţi.

Parte integrantă a procesului civil, executarea silită reprezintă dreptul creditorului de a solicita şi obţine executarea silită a unui titlu executoriu.

Punerea în executare a titlului executoriu  presupune circumscrierea într-un anumit interval de timp, numit termen de prescripţie iar prescripţia dreptului de a obţine executarea silită, considerată ca sancţiune procesuală pentru creditor şi beneficiu legal pentru debitor, constituie o cauză legală de stingere a puterii executorii a oricărui titlu executoriu.

Aceasta este unica neregularitate a executării silite declanşate în dosarul de executare silită nr. 120/E/2018 al BEJ B.T., invocată în speţă pe calea contestaţiei la executare formulată de intimata – contestatoare M.I..

Prima instanţă a admis demersul său juridic, reţinând că în cauză a operat prescripţia dreptului de a cere executarea silită din partea apelantului – creditor S.P.C.D în raport de prevederile art. 706 Noul Cod de Procedură Civilă, potrivit cărora dreptul de a obţine executarea silită se prescrie în termen de 3 ani, dacă legea nu prevede altfel.

Articolul 709 Noul Cod de Procedură Civilă statorniceşte însă, o serie de cazuri în care cursul prescripţiei se întrerupe, iar după întrerupere, potrivit alin. (2), începe să curgă un nou termen de prescripţie.

În acest sens, se reglementează la alin. (1) pct. 1 al acestui articol întreruperea prescripţiei dreptului de a obţine executarea silită, pe data îndeplinirii de către debitor, înainte de începerea executării silite sau în cursul acesteia, a unui act voluntar de executare a obligaţiei prevăzute în titlul executoriu ori a recunoaşterii, în orice alt mod a datoriei.

Textul are în vedere, pe de o parte, îndeplinirea de către debitor a unui act de executare din proprie iniţiativă, iar pe de altă parte, recunoaşterea datoriei înscrise în titlul executoriu, indiferent de forma acesteia, expresă sau tacită.

În speţă, titlul executoriu care stă la baza executării silite contestate îl reprezintă sent. civ. 282/27.06.2014 pronunţată de Tribunalul Vrancea în dosar nr. ..., definitivă prin decizia nr. 724 din 07.11.2014 a Curţii de Apel Galaţi prin care debitoarea M.I. a fost obligată către creditorul S.P.C.D., jud.Vrancea la plata sumei de 200.577 lei, reprezentând cheltuieli de personal pe perioada pregătirii în rezidenţiat.

Fiind vorba despre un titlu executoriu, obţinut în cadrul unui litigiu de muncă, hotărârea pronunţată de prima instanţă este executorie, aspecte care rezultă din corelarea prevederilor art. 214 din Legea dialogului social cu art. 433 şi art. 448 alin. (1) pct. 10 C. pr. civ., astfel că termenul de prescripţie a dreptului de a obţine executarea silită a început să curgă la data de 27.06.2014.

În interiorul termenului de prescripţie de 3 ani, la data de 11.11.2014 contestatoarea M.I. formulează către managerul general al S.P.C.D. o cerere, înregistrată sub nr. 2779/17.11.2014 (fila 33 dosarul de fond, vol. I) prin care solicită să se ia act de faptul că înţelege să îndeplinească de bună voie obligaţia stabilită prin sent. civ. 282/27.06.2014 pronunţată de Tribunalul Vrancea în dosar nr. ..., solicitând totodată să-i fie comunicat la adresa de domiciliu, contul în acre urmează să remită lunar o treime din venitul realizat, adică 853 lei, până la concurenţa sumei stabilite prin hotărâre judecătorească.

Deşi intimata susţine prin întâmpinare  că această cerere nu reprezintă manifestarea  proprie de voinţă, instanţa va avea în vedere că a fost semnată prin d-na avocat B.D., acelaşi apărător care o reprezentase în judecarea apelului formulat împotriva sent. civ. 282/27.06.2014 în faţa Curţii de Apel Galaţi (conform menţiunilor din practicaua deciziei nr. 724 din 07.11.2014, fila 86 dosar fond, vol. I) iar intimata nu a dovedit că în cauză operase până la momentul comunicării către Spital, o revocare sau o reziliere a contractului de asistenţă juridică în baza căruia d-na avocat a întocmit şi semnat cererea.

 Potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, republicată, avocatul are dreptul să asiste şi să reprezinte persoanele fizice şi juridice în faţa instanţelor autorităţii judecătoreşti şi a altor organe de jurisdicţie, a organelor de urmărire penală, a autorităţilor şi instituţiilor publice, precum şi în faţa altor persoane fizice sau juridice, care au obligaţia să permită şi să asigure avocatului desfăşurarea nestingherită a activităţii sale, în condiţiile legii, aspecte care se coroborează cu prevederile art. 3 alin. (1) lit. "b" şi "d" din aceeaşi lege în care se arată printre altele, că activitatea avocatului se realizează  şi prin asistenţă şi reprezentare juridică în faţa instanţelor judecătoreşti, a organelor de urmărire penală, a autorităţilor cu atribuţii jurisdicţionale, a notarilor publici şi a executorilor judecătoreşti, a organelor administraţiei publice şi a instituţiilor, precum şi a altor persoane juridice, în condiţiile legii, presupunând şi asistarea şi reprezentarea persoanelor fizice sau juridice interesate în faţa altor autorităţi publice cu posibilitatea atestării identităţii părţilor, a conţinutului şi a datei actelor încheiate.

Astfel, cererea de recunoaştere expresă a debitului din 11.11.2014 rămâne valabilă şi producătoare de efecte juridice în planul întreruperii termenului de prescripţie a dreptului de a cere executarea silită.

În mod similar, Tribunalul atribuie acelaşi efect angajamentului de plată nr. 2882/04.12.2014 (filele 36 – 37 dosar fond vol. I) încheiat între intimata M.I. şi apelantul S.P.C.D. prin care aceasta îşi asuma, pe cale amiabilă, obligaţia de a plăti suma de 200.577 lei în 6 tranşe, pe intervalul ianuarie 2015 – decembrie 2017.

Se susţine de către intimată că acest angajament nu are ca efect întreruperea cursului prescripţiei, nefiind vorba despre recunoaşterea voluntară a datoriei.

Tribunalul apreciază aceste susţineri ca nefondate şi contrare conţinutului expres al înscrisului.

Prin angajamentul de plată nr. 2882/04.12.2014, semnat şi parafat personal de intimată, în prezenţa soţului ca martor, aceasta nu numai că îşi asumă obligaţia de a plăti Spitalului suma datorată dar face chiar aprecieri asupra culpei în producerea prejudiciului în patrimoniul unităţii păgubite. În acest sens, precizează că îşi ia angajamentul de a plăti suma datorată în mod eşalonat, în considerarea faptului că a luat  cunoştinţă de decizia nr. 724 din 07.11.2014 a Curţii de Apel Galaţi prin care s-a constatat că din vina sa a produs o pagubă de 200.577 lei S.P.C.D., jud. Vrancea, provenită din cheltuieli de personal – drepturi salariale încasate pe perioada rezidenţiatului.

În acest sens, în doctrină ("Executarea silită  în Codul de Procedură Civilă. Comentariu pe articole", Mădălina Dinu şi Roxana Stanciu, Ed. Hamangiu, 2017, pag. 280 – 281) s-a considerat că o cerere de eşalonare din partea debitorului întrerupe prescripţia iar în practica judiciară s-a arătat că "în situaţia formulării unei cereri de reeşalonare, nu se poate reţine că nu ar fi incidente prevederile procedurale referitoare la întreruperea cursului prescripţiei, întrucât recunoaşterea de datorie se poate face în orice mod. Tot astfel, nu se poate reţine că aceasta are caracter echivoc, fiind neîndoielnic faptul că o cerere de eşalonare, de convertire în acţiuni a debitului şi de scutire la plata de majorări de întârziere are valoarea unei recunoaşteri exprese de datorie" (Trib. Bucureşti, s. a IV-a civ., dec. civ. nr. 137 din 2 februarie 2007).

Intimata arată în întâmpinare că în măsura în care scadenţa ratelor este considerată lunară sau semestrială, chiar dacă s-ar recunoaşte angajamentului de plată din data de 04.12.2014 caracterul de act întrerupător al prescripţiei, termenul de prescripţie s-ar fi împlinit la 31.01.2018 sau 30.06.2018, deci anterior formulării cererii de executare silită precum şi faptul că nu a executat niciodată acest angajament.

În ceea ce priveşte calcularea termenului de prescripţie prin raportare la fiecare rată, instanţa are în vedere caracterul unitar al creanţei rezultate din titlul executoriu, unde intimata  este obligată la plata sumei totale de 200.577 lei; împrejurarea că S.P.C.D, în calitate de creditor  a fost de acord să primească achitarea acestei sume în mod eşalonat nu afectează dreptul său de a începe executarea silită oricând în interiorul termenului de prescripţie şi pentru întreaga sumă. Prin angajamentul încheiat, care este în realitate un contract între două părţi, creditorul pe de o parte şi debitoarea, pe de altă parte, părţile nu au stipulat o eşalonare a executării silite astfel încât termenul de prescripţie să se calculeze raportat la fiecare rată semestrială, ci doar eşalonarea plăţii sumei. În acest sens, se arată în ultimul paragraf al angajamentului că "în caz de nerespectare a unui termen de plată stabilit prin acordul părţilor, înţelegând prin termen ultima zi a lunii de scadenţă a cotei trimestriale, unitatea spitalicească va declanşa acţiunea de executare silită în condiţiile Codului de Procedură Civilă, costurile privind taxele şi onorariile executorului judecătoresc fiind în sarcina debitorului".

Faptul că debitoarea nu a executat ceea ce şi-a asumat nu are relevanţă sub aspectul efectelor juridice pe care manifestarea sa de voinţă le-a produs de la momentul încheierii acestui acord între părţi. Independent de faptul că intenţiona sau nu să respecte obligaţia asumată "pe cale amiabilă", recunoaşterea datoriei valorează întreruperea prescripţiei, necondiţionat, în sensul art. 709 alin. (1) pct. 1 Noul Cod de Procedură Civilă.

Intimata – contestatoare ignoră faptul că neexecutarea angajamentului luat, vine tot dintr-o nouă îngăduinţă a creditorului care, în lumina principiului prezumţiei de bună -credinţă care se prezumă până la proba contrară (bona fides praesumitur) şi a principiului prevăzut de art. 622 alin. (1) Noul Cod de Procedură Civilă, conform căruia, obligaţia stabilită prin hotărârea unei instanţe sau printr-un alt titlul executoriu se aduce la îndeplinire de bunăvoie, este de acord la data de 24.06.2015, prin Rezoluţia  organelor de conducere, cu suspendarea angajamentului până la soluţionarea definitivă a dosarului nr. ... (dosarul nr. ..., apel, fila 104).

S.P.C.D. este din nou receptiv la cererea debitoarei M.I., formulate cu scopul obţinerii suspendării executării sent. civ. 282/27.06.2014 a Tribunalului Vrancea dar şi a acordului intervenit ca urmare a acestei hotărâri. În acelaşi sens, formulase anterior prin BEJ I.C.F., Notificarea nr. 51/N/2015 (filele 55 – 56, dosar fond, vol. I) prin care solicita creditorului luarea unor măsuri pentru suspendarea executării hotărârii până la definitivarea dosarului nr. ... având ca obiect plata unor drepturi salariale şi compensarea acestora cu cheltuielile de personal la care fusese obligată în perioada de rezidenţiat.

Chiar dacă aceste cereri au fost formulate prin d-na avocat B.D., ele au fost însuşite ca atare de către debitoare, în virtutea puterilor de reprezentare pe care le conferă contractul de asistenţă juridică, nicicând aceasta nefăcând dovada că apărătorul său a acţionat în afara mandatului acordat. Mai mult, la scurt timp după comunicarea către creditor a acestor cereri de suspendare a executării, debitoarea trimite unităţii medicale certificatul de grefă eliberat în dosarul nr. ... în sprijinul susţinerilor pe care le făcuse, adresa de înaintare fiind semnată, nu prin avocat, ci personal, ceea ce echivalează cu voinţa sa deplină de a obţine suspendarea executării şi deopotrivă suspendarea angajamentului luat.

Întreaga corespondenţă purtată cu Spitalul în legătură cu plata sumei de 200.577 lei, chiar dacă uneori prin mijlocirea avocatului sau a soţului D.M. denotă această intenţie.

Nu poate fi primită apărarea debitoarei că aceste persoane nu ar fi avut mandat special pentru recunoaşterea datoriei atât prin prisma prevederilor Legii avocaturii dar şi a faptului că e-mail -urile referitoare la angajamentul de plată nr. 2882/04.12.2014 au fost trimise de la adresa de mail a soţului său iar conţinutul textelor este însuşit de către debitoare care "semnează" în nume propriu cu titulatura "Asist. univ. dr. I.M.".  Nu s-ar fi putut gândi creditorul că mail-ul trimis de pe adresa soţului D.M. (fila 59, dosar fond, vol. I) prin care reamintea Spitalului că a fost de acord cu suspendarea angajamentului de plată nu ar reprezenta manifestarea de voinţă a debitoarei, câtă vreme semnase  acordul iniţial de eşalonare a plăţii, în prezenţa soţului său, în calitate de martor, iar semnătura acestuia apare pe angajament, sub semnătura debitoarei.

Sunt nefondate, de asemenea susţinerile debitoarei privind faptul că Spitalul nu ar putea invoca beneficiul suspendării cursului prescripţiei.

Disponibilitatea părţilor capătă valenţe speciale în activitatea de executare a unui titlu executoriu şi dobândeşte forme concrete şi variate ce configurează şi modelează procesul execuţional atât cu privire la existenţa sa – declanşare, continuare, suspendare, reluare, încetare, cât şi cu privire la mijloacele concrete prin intermediul cărora i se asigură desfăşurarea. Creditorul şi debitorul pot încheia înţelegeri cu privire la executare, aşa cum a fost cazul şi în speţă: părţile au convenit iniţial executarea de bună – voie a titlului executoriu, în mod eşalonat, pe tranşe semestriale şi tot astfel, pe cale amiabilă, la cererea debitoarei au hotărât suspendarea angajamentului luat.

Efectele iniţiale ale angajamentului de plată încheiat la 04.12.2004 constau în esenţă ca debitoarea să plătească eşalonat iar creditorul să pretindă plata sau să înceapă executarea silită în momentul în care aceasta nu ar mai fi continuat să deruleze plăţile asumate.

Suspendarea angajamentului a presupus suspendarea efectelor sale, adică debitoarea a încetat să mai facă plăţi la termenele la care se obligase iar creditorul nu a declanşat executarea silită  până la soluţionarea definitivă a dosarului nr. ....

Nu poate fi acuzat de pasivitate creditorul, acesta a respectat obligaţiile asumate, în această cheie trebuie interpretate efectele deciziei părţilor de a suspenda angajamentul  nr. 2882. Nu era logică, ci în detrimentul creditorului interpretarea pe care o face actualmente intimata în sensul că suspendarea angajamentului a făcut să curgă prescripţia dreptului de a cere executarea silită, acesta nemaiputând invoca beneficiul suspendării prescripţiei. Creditorul nu ar fi putut să-şi asume începerea curgerii termenului de prescripţie a executării silite de la momentul încheierii acordului asupra suspendării angajamentului, pe o perioadă nedeterminată, atât cât dura judecarea noului proces.

Sensul suspendării angajamentului nu poate fi interpretat decât prin faptul că a determinat o suspendare a curgerii prescripţiei pe durata soluţionării dosarului nr. ..., punerea în executare a titlului executoriu  a fost "îngheţată " de comun acord .

 Odată finalizat acest dosar prin dec. civ. nr. 601/22.02.2018 pronunţată de Curtea de Apel Craiova prin care s-a consfinţit în mod definitiv caracterul nefondat al demersului juridic întreprins de reclamantă în sensul compensării drepturilor salariale cu cheltuielile de personal, s-a reactivat angajamentul iniţial al părţilor iar neplata niciuneia dintre ratele stabilite a determinat creditorul să iniţieze procedura de executare silită.

Aşadar, cererea de executare silită  de la data de 21.08.2018  a fost formulată  în interiorul termenului de prescripţie care a început să curgă din momentul soluţionării definitive a dosarului nr. ..., adică de la data de 22.02.2018.

Având în vedere considerentele expuse, Tribunalul, în baza art. 480 alin. (2) Noul Cod de Procedură Civilă, va  admite apelurile declarate şi va schimba în tot, sentinţele apelate, în sensul respingerii contestaţiei la executare ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E CI D E:

Admite apelurile declarate de intimatul S.P.C.D., cu sediul în  ..., în contradictoriu cu intimata-contestatoare  M.I., cu domiciliul în ...., intimata  U.M.F.C., cu sediul în  .., terţul poprit I.C.M.A, cu  sediul în ...., împotriva sentinţei civile nr. 8030 din 27 iunie 2019, pronunţată de Judecătoria Craiova, în dosarul nr. .... şi împotriva sentinţei civile nr. 10659 din 10.10.2019, pronunţată de Judecătoria Craiova, în dosarul nr. ....

Schimbă, în tot, sentinţele apelate.

Respinge contestaţia la executare ca nefondată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţa publică de la 17 Iunie 2020.

Preşedinte,

 Judecător,

Judecător,

Grefier,

Red.jud...

07.07.2020

Tehn.S.V./6 ex.

Jud.fond-..

Domenii speta

Spete similare