Contestație la executare – prescripția dreptului de a cerere executarea silită

Contestație la executare – prescripția dreptului de a cerere executarea silită

R O M Â N I A

JUDECĂTORIA C............

SECTIA CIVILĂ

OPERATOR DE DATE CU CARACTER PERSONAL NR. 3047

SENTINTA CIVILA nr. .....

Ședința publica din data de 29.01.2019

Instanța de judecată constituită din:

Președinte:

Grefier:

Pe rol soluționarea cauzei civile având ca obiect contestație la executare, formulată de către contestatorii x în contradictoriu cu intimatul x

Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc la data de 21.01.2019, fiind consemnate în încheierea de ședința de la aceea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 28.01.2019, cand a hotărât următoarele:

INSTANȚA

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul acestei instanțe în data de 16.03.2018 sub numărul x contestatorii x în contradictoriu cu intimatul x au formulat contestație la executare  împotriva actelor de executare efectuate in dosarul de executare nr.x aflat pe rolul BEJ xsolicitând:

•Anularea actelor de executare  ca urmare a intervenirii prescripției dreptului de a solicita  executarea silită, nulitatea publicației de vânzare și a actului de adjudecare din dosarul nr.2/2015; a lipsei calității de reprezentant a semnatarului cererii de executare silită; inopozabilitatea contractului de cesiune de creanță față de contestatori; nulității contractului de cesiune in contextul lipsei capacității de folosință a cesionarei; a lipsei unei creanțe certe lichide și exigibile; a necomunicării Incheierii de stabilire a cheltuielilor de executare.

•Suspendarea executării silite până la soluționarea definitivă a contestației la executare;

•Intoarcerea executării dacă se vor executa sume de bani

•Restituirea taxei judiciare de timbru;

•Obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea în fapt a cererii, contestatorii au arătat că la data de 07.03.2018 au fost înștiințați de executorul judecătoresc că împotriva lor s-a început executarea silită in temeiul titlului executoriu reprezentat de Contractul de credit nr.x, la cererea intimatei, cesionară a Băncii Românești.

Pe cale de excepție contestatorii au invocat:

-excepția  lipsei calității de mandatar a cererii de executare silită raportat la disp.art.84 Cod.proc.civ si Decizia 9/2016 a ÎCCJ potrivit cu care  cererea de chemare in judecată si reprezentarea convențională a persoanei juridice in fata instanțelor nu se poate face prin mandatar persoană juridică, nici prin consilierul juridic sau avocatul acesteia din urmă;

- nulitatea incheierii de încuviințare a executării silite față de neplata taxei judiciare de timbru

Pe fondul contestației, s-a învederat că Încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare este nulă deoarece nu a fost comunicată contestatorilor.De asemenea, s-a arătat că, contractul de cesiune de creață nu le este opozabil deoarece nu le-a fost comunicat niciodată.In plus contractul de cesiune de creanță este nul pentru lipsa capacității de folosință  a părților contractante având in vedere principiul specializării capacității de folosință a persoanelor juridice.

În continuare au mai arătat contestatorii că  contractul de credit este titlu executoriu în considerarea calității creditoarei astfel că, prin cesiune de creanță, contractul si-a pierdut  caracterul executoriu.

S-a menționat că a întervenit prescripția dreptului de a cere executarea silită  nefiind incident niciun caz de suspendare/întrerupere a termenului de prescripție.Termenul de prescripție a început să curgă de la data declarării scadenței anticipate a creditului.

In fine, au mai invocat si faptul că nu există o creanță certă, lichidă și exigibilă,  având în vedere că executorul nu a indicat modul de calcul al debitului dar si împrejurare că pe rolul instanței există dosarul ce are ca obiect clauze abuzive a cărui soluție are înrâurire asupra prezentei cauze.

Cu privire la cererea de suspendare e  executării silite, au arătat că se impune a fi admisă raportat la motivele invocate in contestație dar si raportat la faptul că executare silită ar produce un prejudiciu grei de reparat chiar si prin întoarcerea executării silite.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 712  și urm.Cod procedură civilă.

În probațiune, a fost solicitată proba cu înscrisuri, expertiză tehnică contabilă.

În susținerea cererii au fost depuse înscrisuri(f 24-131)

Legal citată intimata, a formulat întâmpinare  ( f 136-183) prin care  a solicita respingerea cereri ca neîntemeiată.

Pe cale de excepție a invocat:

-netimbrarea capătului de cerere privind nulitatea contrcatului de cesiune de creantă

-lipsa de interes a capătului de cerere privind anularea contractului de cesiune de creanță;

-lipsa dovezii calității de reprezentant a semnatarului contestației la executare;

-inadmisibilitatea contestației la executare

-netimbrarea contestației la executare;

-tardivitatea contestației la executare;

-inadmisibilitatea cereri privind constatarea prescripției extinctive;

Pe fondul cauzei, intimata a menționat că susținerea potrivit căreia cesiunea de creanță este nulă deoarece intimata nu este instituție  de credit financiar bancară este neîntemeiată având in vedere ă pentru a desfășura o activitate de recuperare creanțe legea nu impune condiția de a fi instituție de credit.

 A mai arătat că pentru valabilitatea cesiunii de creanță nu este necesar consimțământul debitorului cedat , notificarea sa fiind doar o formalitate pentru a se asigura opozabilitatea transferului creanței către debitor .Prin cesiune nu se pierde caracterul de titlu executoriu al contractului de credit.

Cu privire la necomunicarea declarării scadenței anticipate a  creditului intimata a învederat că banca avea doar facultatea de a i comunica acest aspect nu si obligația, scadența anticipată producându-se automat  odată cu desființarea contractului de credit.

Totodată a menționat că in cauză creanta este certă, lichidă si exigibilă, actele de executare fiind legal întocmite.

În drept, au fost invocate  disp.art. 205 Cod procedură civilă.

În probațiune, a fost solicitată încuviințarea și administrarea probei cu înscrisuri

Prin încheierile de ședință din data de 20.09.2018( f 201) și 09.10.2018( f207) au fost soluționate excepțiile invocate de intimată cu motivarea arătată în încheieri.

Prin încheierea de ședință din data de 02.10.2018 contestatorii au precizat că cererile de nulitate despre care s-a făcut vorbire in acțiune reprezintă apărări pe fondul contestației la executare.

În cauză a fost încuviințată și administrată pentru părți proba cu înscrisuri.Contestatorii au renunțat la proba cu expertiză contabilă solicitată prin cerere.

Analizând actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

În fapt, între x , în calitate de creditor și contestatorii x, primul in calitate de  codebitor iar al doilea în calitate de împrumutat, a fost încheiat Contractul de credit  bancar nr.x, prin care s-a acordat împrumutatului un credit în valoare de 32.0000 lei  pe durata de 120 de luni.

La data de 20.02.2012 x a emis somația de plată nr. x prin care se aduce la cunoștința contestatorilor declararea scadenței anticipate a creditului contractat.Somațiile au fost comunicate contestatorilor la data de 23.02.2012 respectiv 24.02.2012 , astfel cum reiese din înscrisurile aflate la filele 245-248 din dosar

La data de 30.06.2016  intre x si x a intervenit contractul de cesiune de creanță prin care a fost cesionată creanța deținută de cedent împotriva contestatorilor, noul creditor fiind intimata din cauză.

La data de 01.02.2018 intimata a formulat cererea de executare silită împotriva debitorilor contestatori în temeiul titlului executoriu reprezentat de Contractul de credit nr.x fiind format dosarul de executare silită nr.x aflat pe rolul BEJ x.

Prin Încheierea nr.x pronunțată de Judecătoria C............ in dosarul nr. x a fost încuviințată executarea silită împotriva contestatorilor , in temeiul titlului executoriu sus arătat.

Prin Încheierea din data de 02.03.2018 au fost stabilite cheltuielile de executare in cuantum de  4068 lei.

La data de 02.03.2018 executorul judecătoresc a emis somația mobiliară prin care se pune in vedere contestatorilor să achite suma de 35.985,88 lei compusă din  suma de 31.917,67 lei debit conform titlului executoriu si suma de 4068,21 cheltuieli de executare.

Totodată, la aceeași dată, a fost emisă si adresa de înființare a popririi .

Actele de executare sus menționate au fost comunicate debitorului x la data de 07.03.2018 iar debitoarei x la data de 08.03.20178 astfel cum reiese din dovezile de comunicare aflate in dosarul de executare.

In drept, potrivit disp.art.712 alin.1 Cod.proc.civ:” (1) Împotriva executării silite, a încheierilor date de executorul judecătoresc, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare. De asemenea, se poate face contestație la executare și în cazul în care executorul judecătoresc refuză să efectueze o executare silită sau să îndeplinească un act de executare silită în condițiile legii.”

Susținerea contestatorilor privind aceea că  semnatarul cererii de executare silită  nu are calitatea de mandatar  raportat si la Decizia 9/2016  ÎCCJ va fi înlăturată de instanță ca neîntemeiată având in vedere că cererea de executare silită a fost formulată de intimata cesionară prin avocat și nu printr-o altă persoană juridică iar din împuternicirea avocațială aflată în dosarul de executare reiese că avocatul a fost angajat de intimată.

Neîntemeiată este și susținerea potrivit căreia se impune anularea Încheierii de încuviințare a executării silite pentru motivul vizând netimbrarea cererii având in vedere pe de o parte, că astfel cum reiese din încheiere, cererea de încuviințare a executării silite a fost timbrată, iar pe de altă parte, contestatorii nu au probat contrariul.

În privința inopozabilității creanței cesionate față de contestatori, în calitate de debitori cedat, instanța reține că, urmare a necomunicării către aceștia a notificării privitoare la cesiunea de creanță, anterior declanșării executării silite contestate, aceaștia ar fi fost în drept să refuze plata creanței către cesionar, însă inopozabilitatea cesiunii nu împietează asupra legalității declanșării executării silite contestate, comunicarea cesiunii de creanță anterior declanșării executării silite nefiind o condiție de validitate a începerii executării silite, validitatea cesiunii nefiind condiționată de notificarea debitorului cedat.

În speță, concluzia anterioară este întărită și de împrejurarea că, în cauză, prin depunerea dosarului de executare silită contestat, contestatorii au avut posibilitatea de a lua act de intervenirea cesiunii de creanță în privința contractului de credit în care aceasta a fost parte.

În privința motivului de nulitate a executării silite privitor la pierderea atributului executorialității contractului de credit nr. x  drept consecință a cesiunii creanței izvorâte din acesta, instanța, în acord cu statuările Înaltei Curți de Casație și Justiție din Decizia nr. 3/2014, prin care a fost respinsă, ca inadmisibilă, o sesizare privind pronunțarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea modului de interpretare și aplicare a dispozițiilor art. 120 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006 privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 1396 din Codul civil de la 1864, apreciază că acesta este neîntemeiat.

În fundamentarea acestei concluzii, instanța reține că instituirea, prin art. 120 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările și completările ulterioare, a caracterului executoriu al contractelor de credit, încheiate de o instituție de credit, este impusă pentru a permite executarea silită a unei obligații (creanțe), iar nu a unui înscris, acesta fiind doar materializarea izvorului obligației respective.

În consecință, caracterul executoriu este asociat cu creanța, iar nu cu înscrisul ca atare și, atât timp cât legiuitorul a acordat contractelor de credit caracterul de titluri executorii, creanța însăși a devenit una executorie, astfel încât atributul executorialității nu se constituie într-un aspect de drept procesual, ci a devenit o calitate a creanței, care se transmite prin cesiune.

Totodată, trebuie subliniat că art. 120 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările și completările ulterioare, nu a conferit contractelor de credit trăsătura de titlu executoriu în considerarea persoanelor semnatare ale unor asemenea contracte, ci a naturii respectivelor convenții.

Modificarea părților originare ale actului juridic care constituie titlu executoriu nu afectează substanța titlului executoriu, poziția cesionarului fiind aceea a unui veritabil succesor cu titlu particular, care preia, astfel, toate drepturile pe care cedentul le avea în legătură cu creanța.

Potrivit art. 706 Cod procedură civilă, dreptul de a cere executarea silită a unui drept de creanță se prescrie în termen de 3 ani, dacă legea nu prevede altfel, termen care începe să curgă de la data când se naște dreptul de a cere executarea silită, iar prin împlinirea termenului de prescripție orice titlu executoriu își pierde puterea executorie.

Conform art. 1 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958 (aplicabil în cauză), dreptul la acțiune, având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit în lege.

Art. 3 alin. 1 prevede că termenul de prescripție este de 3 ani.

Potrivit art. 16 din același act normativ, prescripția se întrerupe:

a) prin recunoașterea dreptului a cărui acțiune se prescrie, făcută de cel în folosul căruia curge prescripția.

b) prin introducerea unei cereri de chemare în judecată ori de arbitrare, chiar dacă cererea a fost introdusă la o instanță judecătorească, ori la un organ de arbitraj, necompetent;

c) printr-un act începător de executare.

În cauza de față, instanța reține ca fiind întemeiate apărările contestatorilor privind prescripția dreptului de a cere executarea silită.

Astfel, contractul de credit a fost încheiat pentru o perioadă de 120 luni, având scadența finală la data de 29.05.2017

Astfel cum reiese din probele administrate in cauză, la data de  20.02.2012 x a emis o notificare în atenția contestatorilor prin  s-a adus la cunoștința acestora declararea scadenței anticipate  a creditului.

Raportând situația de fapt la dispozițiile legal aplicabile, sus menționate, reținem că prescripția dreptului de a cere executarea silită a  sumei din titlul executoriu a început să curgă  de la 20.02.2012 -data declarării anticipate a creditului- iar cursul prescripției s-ar fi stins la data 20.02.2015.

Cu toate acestea, din susținerile contestatorilor coroborate cu înscrisurile de la dosar rezultă că, la data de 02.12.2014 contestatorii au făcut o plată benevolă astfel că termenul de prescripție s-a întrerupt.

După data de 02.12.2014 a început să curgă un nou termen de prescripție de 3 ani care  era însă împlinit la data introducerii cererii de executare silită- respectiv 01.02.2018.Intimata nu a făcut dovada întreruperii acestui nou termen de prescripție ce a început să curgă de la data de 02.12.2014 și care s-a împlinit la data de 02.12.2017

Față de toate acestea, instanța va constata prescris dreptul de a se începe executarea silită în baza contractului de credit nr. x.  Efectul prescripției constă în pierderea puterii executorii a titlului iar pe cale de consecință, o astfel de chestiune viciază însăși declanșarea executării silite, lipsind-o de temei.

Cu privire la capătul de cerere privind întoarcerea executării silite, instanța îl va respinge ca neîntemeiat având în vedere că din probele administrate in cauză nu rezultă că s-au executat sume de bani ale contestatorilor.

În privința  capătului de cerere privind  restituirea taxei judiciare de timbru aferentă contestației la executare, raportat la prevederile art. 45 alin. 1 lit. f din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, instanța îl va respinge ca neîntemeiat cu motivarea că hotărârea nu a rămas definitivă, la acest moment nefiind îndeplinite condițiile pentru a se dispune restituirea.

În privința capătului de cerere accesoriu având ca obiect plata cheltuielilor de judecată, instanța reține că, potrivit art. 451 alin. 1 Cod procedură civilă, onorariul de avocat, cheltuielile de fotocopiere și taxa judiciară de timbru aferentă cererii de întoarcere a executării silite, cererii de suspendare a executării silite sunt incluse în categoria cheltuielilor de judecată. În conformitate cu prevederile art. 452, dovada acestora trebuie făcută de partea care le pretinde până la închiderea dezbaterilor asupra fondului.

De asemenea, conform art. 453 din același act normativ, obligarea părții care a pierdut procesul la plata cheltuielilor de judecată se poate realiza numai la cererea părții care a câștigat procesul, în caz de admitere în parte a cererii, judecătorul urmând a stabili măsura în care fiecare dintre părți va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată.

În cauză, instanța apreciază că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de aceste dispoziții legale în privința taxei judiciare de timbru în cuantum de 100 de lei, aferentă cererii de întoarcere a executării silite și cererii de suspendare a executării silite cu motivarea că, față de soluția de respingere a acestora, contestatorii au pierdut procesul în referire la acest petit.

Cu privire la onorariul de avocat, instanța apreciază că acesta a fost dovedit prin înscrisuri justificative respectiv Chitanța nr.I/518.01.2019 si va dispune obligarea intimatei la plata sumei de 5000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată onorariu de avocat.

Cu privire la solicitarea de restituire a cauțiunii și a taxei judiciare de timbru aferentă contestației la executare instanța o apreciază neîntemeiată având in vedere că la acest moment procesul în legătură cu care s-a stabilit cauțiunea/taxa de timbru nu a fost  soluționat prin hotărâre definitivă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTARASTE

Admite contestația la executare, formulată de contestatorii x, ambii cu domiciliul procesual ales in x în contradictoriu cu intimata x, x9.

Anulează executarea silită însăși precum și  toate actele de executare efectuate în dosarul nr.x al BEJ x

Respinge cererea privind întoarcerea executării silite, ca neîntemeiată.

Respinge cererea  privind  restituirea taxei judiciare de timbru aferentă contestației la executare, ca neîntemeiată.

Respinge cererea de restituire a cauțiunii, ca neîntemeiată

Admite în parte capătul de cerere privind obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.

Obligă intimata la plata către contestatori a sumei de 5000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată-onorariu de avocat.

Cu apel în termen de 10 zile de la comunicare.

Cererea de apel se depune la Judecătoria C............, sub sancțiunea nulității.

Pronunțată  în ședință publică, astăzi, 29.01.2019.

Președinte,   Grefier,

Domenii speta

Spete similare