Contestaţie la executare +suspendare executare

Cod ECLI ECLI:RO:TBARG:2016:013.002505

Dosar nr. 19202/280/2014

R O M Â N I A

TRIBUNALUL ARGEŞ*

SECŢIA CIVILĂ

DECIZIA CIVILĂ Nr. 2505/2016

Şedinţa publică de la 12 Septembrie 2016

Obiectul cauzei:contestaţie la executare +SUSPENDARE EXECUTARE

TRIBUNALUL

Asupra apelului civil de faţă, deliberând:

Constată că, prin cererea înregistrată la data de 05.08.2014 pe rolul Judecătoriei Piteşti sub nr. 19202/280/2014, contestatoarea (...) , în contradictoriu cu intimata C.N.A.D.N.R. SA- Direcţia Regionala de Drumuri si Poduri Timişoara a formulat contestaţie la executare împotriva somaţiei emisă la data de  30.05.2014 emisa de B.E.J. (...) in dosarul de exexutare nr. (...) , precum si împotriva tuturor actelor de executare.

Totodată, contestatoarea a mai solicitat şi suspendarea executării silite pâna la soluţionarea irevocabila a prezentei contestaţii la executare.

În motivare, contestatoarea a arătat faptul că prin procesul verbal seria (...)  nr (...) din data de 25.03.2011, întocmit de CNADNR S.A -CESTRIN s-a dispus sancţionarea societăţii contestatoare pentru faptul ca un autovehicul al societăţii a circulat la data de 30.10.2010 fară rovinietă, fiind obligată la plata tarifului de despăgubire în cuantum de 720 euro.

În continuare, contestatoarea a menţionat faptul că a contestat procesul verbal constatare a contravenţiei seria (...)  nr. (...) la Judecătoria Deva la data  12.04.2011, deci inainte de apariţia Legii nr 144/2012, dar plângerea a fost respinsă prin Sentinţa civila nr. 4810/2011 a Judecătoriei Deva din 29.07.2011 anexata.

Contestatoarea a mai arătat faptul că nu a achitat tariful de despăgubire în cuantum de 720 euro, deoarece a apărut Legea nr. 144 din 24 iulie 2012, care modifică şi interpretează corect unele prevederi din O.G. nr. 15/2002, stabilind in art II că: „Tarifele de despăgubire prevăzute de Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România, aprobata cu modificări şi completări prin Legea nr. 424/2002, cu modificările şi completările ulterioare, aplicate şi contestate în instanţă până la data intrării în vigoare a prezentei legi se anulează ".

Cu toate acestea CNADNR S.A a formulat cerere de executare silită, încuviinţată prin încheierea din data de 16.04.2014 a Judecătoriei Piteşti(dosar 9731/280/2014).

In 22 iulie 2014 (data primirii prin posta) executorul judecătoresc o somează (prin somaţia redactata de executor pe 30.05.2014 in dosar (...) ) să plătească în termen de o zi această sumă.

Având în vedere prevederile Legii nr. 144/2012, nu mai este datorată această sumă, pentru că anularea tarifelor de despăgubire este realizată şi fundamentată prin efectul legii, conform art. II din Legea respectivă, care prevede în mod explicit şi imperativ că se anulează tarifele de despăgubire prevăzute de Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România, aplicate şi contestate în instanţa pana la data intrării în vigoare a Legii nr. 144/2012. (iar procesul verbal constatare a contravenţiei seria (...) nr (...)  a fost contestat la judecătoria Deva pâna la data intrării in vigoare a Legii nr. 144/2012).

În acest context mai sunt aplicabile in cauză prevederile art. Art. 12. al. (1) din Ordonanţa nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, care prevede că „Daca printr-Ţxm act normativ fapta nu mai este considerata contravenţie, ea nu se mai sancţionează, chiar daca a fost săvârşita înainte de data intrării in vigoare a noului act normativ. "

Prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 228/2007, s-a admis excepţia de neconstitutionalitate si s-a constatat ca dispoziţiile art. 12 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 sunt neconstitutionale in măsura in care prin sintagma "nu se mai sancţionează" prevăzuta in text se intelege doar aplicarea sancţiunii contravenţionale, nu si executarea acesteia ".

În acelaşi sens este jurisprudenţa CEDO, în care contravenţiile sunt asimilate infracţiunilor, aşa cum se arată chiar în sentinţa prin care s-a respins plângerea acesteia contra procesului verbal, făcându-se referire la Cauzele: Anghel c/a României, Ozturc c/a Germaniei, Lauko c/a Slovaciei şi Salabiaku c/a Franţei, cu sublinierea faptului că „legislaţia contravenţională are pronunţat caracter penal".

Este cert că Legea nr. 144 din 24 iulie 2012 se situează în categoria actelor normative care nu mai sancţionează o anumită faptă. De altfel, în jurisprudenţa sa, CEDO a statuat că procedura contravenţională este asimilată unei proceduri penale şi, prin urmare, trebuie respectate întru totul cerinţele formale ale actului de acuzare şi sancţionare, respectiv ale procesului-verbal de contravenţie.

De asemenea, în materie penală, asimilabilă regimului contravenţional statuat prin practica CEDO, legislaţia prevede faptul că apariţia unei legi mai favorabile în timp, poate produce şi efecte retroactive.

La data de 19.11.2014 intimata CNADNR SA - DIRECŢIA REGIONALĂ DE DRUMURI ŞI PODURI TIMIŞOARA a formulat întâmpinare (f. 46-48) prin care a solicitat respingerea ca neîntemeiată a contestaţiei la executare.

În motivare, intimata a arătat faptul că începerea procedurii de executare silită împotriva debitoarei (...) s-a făcut în baza titlului executoriu reprezentat de proces-verbal de constatare a contravenţiei (...)  nr. (...) .

Potrivit art. 662 C.pr.civ. titlul executoriu menţionat îndeplineşte toate condiţiile: creanţa este certă şi lichidă - cuantumul tarifului de despăgubire este cuantificat expres în titlu (720 euro), este exigibilă - plângerea contravenţională a fost respinsă ca neîntemeiată. Nu se poate reţine vreo anulare de drept a tarifului de despăgubire, atâta timp cât o instanţă s-a pronunţat în mod irevocabil asupra valabilităţii titlului (dosar nr. 4183/221/2011). Se încearcă astfel, la acest moment să se nesocotească faptul că valabilitatea titlului a fost deja verificată de către instanţa de judecată, iar pe calea prezentei acţiuni se tinde tocmai la a se trece peste o hotărâre judecătorească irevocabilă.

Intimata a menţionat faptul că procesul verbal de constatare a contravenţiei respectă toate condiţiile imperative impuse de O.G. 2/2001 şi O.G. 15/2002. Trimiterile şi invocarea prevederilor legii penale în prezenta cauză, făcute de contestatoare, sunt total nejustificate. Susţinerile contestatoarei care invocă incidenţa în acest caz a dispoziţiilor art. 12 alin. (1) din OG nr. 2/2001, evocând şi Decizia nr. 228/2007 a Curţii Constituţionale, decizie prin care s-a admis excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor articolului menţionat anterior, sunt neîntemeiate. Făcând o interpretare de extindere a incidenţei articolului 12 alin. (1) din OG\nr. 2/2001, aceasta consideră că tariful de despăgubire, aplicat în baza dispoziţiilor art. 8 alin. (3) din O.G. nr. 15/2002, se încadrează tot în categoria unei sancţiuni contravenţionale, sancţiune care a fost înlăturată prin Legea nr. 144/2012.

În opinia intimatei, legea menţionată nu a dezincriminat fapta de a circula fără a deţine rovinieta valabilă, în acelaşi timp aceasta a reglementat expres situaţia tarifului de despăgubire aplicat în baza O.G. nr. 15/2002. În acest sens, legiuitorul a hotărât eliminarea tarifului de despăgubire şi anularea tarifelor de despăgubire aplicate şi contestate în instanţă până la intrarea în vigoare (condiţii cumulative) a acestei legi.

Privită prin prisma prevederilor art. 23 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001 se poate aprecia natura tarifului de despăgubire. Considerăm că tariful de despăgubire aplicat nu poate fi considerat o sancţiune contravenţională, principală sau complementară a faptei de a circula fără a deţine rovinieta valabilă; prin urmare, tariful de despăgubire trebuie interpretat ca daune civile pentru paguba produsă C.N.A.D.N.R. S.A. ca urmare a utilizării drumurilor naţionale, respectiv ca daune-interese (despăgubiri) datorate acestei fapte, urmare a producerii unui prejudiciu de natură civilă, prejudiciu care se regăseşte reglementat de legea civilă, lege care nu se aplică retroactiv ci doar pentru viitor.

În sprijinul susţinerii că tariful de despăgubire este o sancţiune civilă, intimata a invocat Decizia nr. 651/19 iunie 2012 a Curţii Constituţionale, publicată în Monitorul Oficial nr.598/21 august 2012. în lumina art. 12 alin. (1) din OG nr. 2/2001 coroborat cu Decizia nr. 651/19.06.2012  a  Curţii  Constituţionale,  tariful  de  despăgubire  nefiind  o  sancţiune contravenţională nu i se poate aplica prevederea art. 12 alin. (1) din OG nr. 2/2001.

În drept, intimata a invocat dispoziţiile art. 205 C.proc.civ., precum şi pe cele ale ale OG nr. 2/2001.

Intimata a solicitat judecarea cauzei în lipsă.

În cauză, instanţa a încuviinţat şi administrat proba cu înscrisuri.

Prin sentinţa civilă nr. 3142/06.04.2015, pronunţată de Judecătoria Piteşti, a fost admisă în parte acţiunea, a fost anulată somaţia emisă la data de 30.05.2014 de BEJ (...) , precum şi toate actele de executare emise în dosarul de executare silită nr. (...) .

A fost respinsă ca fiind rămasă fără obiect cererea de supendare a executării silite.

A fost obligată contestatoarea la plata către BEJ (...) a contravalorii xerocopierii dosarului de executare nr. (...) .

În considerentele sentinţei se reţin următoarele:

În fapt, prin procesul verbal seria (...)  nr. (...) din data de 25.03.2011, întocmit de CNADNR S.A -CESTRIN s-a dispus sancţionarea societăţii contestatoare pentru faptul ca un autovehicul al societăţii a circulat la data de 30.10.2010 fară rovinietă, fiind obligată la plata tarifului de despăgubire în cuantum de 720 euro.

Contestatoarea a contestat, inainte de apariţia Legii nr 144/2012, procesul verbal constatare a contravenţiei seria (...)  nr. (...) la Judecătoria Deva la data  12.04.2011, dar plângerea a fost respinsă prin Sentinţa civila nr. 4810/2011 a Judecătoriei Deva pronunţată la data de 29.07.2011 (f. 11-12).

Conform disp. art. II din Lg. 144/23.07.2012: „ART. II. Tarifele de despăgubire prevăzute de Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 424/2002, cu modificările şi completările ulterioare, aplicate şi contestate în instanţă până la data intrării în vigoare a prezentei legi se anulează.”.

După cum s-a analizat mai sus, contestatoarea a contestat în faţa instanţelor judecătoreşti procesul – verbal prin care s-a stabilit şi obligaţia de plată a tarifului de despăgubire în mod anterior apariţiei Legii 144/2012. Astfel, în sarcina acesteia nu mai există obligaţia de plată a acestui tarif legiuitorul înţelegând să anuleze de drept aceste creanţe.

În consecinţă, demararea executării silite de către intimată în cadrul dosarului de executare silită nr. (...)  al B.E.J. (...) nu este legală, instanţa admiţând contestaţia şi s-a anulat somaţia emisă la data de 30.05.2014 de BEJ (...) , precum şi toate actele de executare emise în dosarul de executare silită nr. (...) .

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel intimata  Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România S.A. - Direcţia Regională de Drumuri şi Poduri Timişoara, care susţine următoarele:

Contestaţia la executarea este tardivă, având în vederea data comunicării actelor de executare de către executorul judecătoresc şi data înregistrării contestaţiei, nefiind  formulată în termenul de 15 zile stabilit legiuitor.

Contestaţia la executarea este inadmisibilă, întrucât contestatoarea în cadrul cererii sale nu contestă legalitatea procedurii de executare silită, ci aspecte ce ţin de valabilitatea titlului executoriu, iar pentru aspectele invocate avea deschisă o altă procedură.

În speţa dedusă judecăţii nu se aplică dispoziţiile Legii nr. 144/2012, întrucât titlul executoriu a fost comunicat petentei, iar disp. art.II nu sunt aplicabile în speţă, întrucât fapta contravenţională a fost săvârşită anterior datei la care aceasta a intrat în vigoare.

Nu se poate reţine vreo anulare de drept a titlului executoriu, atâta timp cât o instanţă s-a pronunţat în mod irevocabil asupra valabilităţii titlului.

 În drept au fost invocate disp. art. 466-468 C.pr.civ. şi art.I şi art.II din Legea nr. 144/2012.

Pentru aceste motive a solicitat admiterea apelului cu consecinţa respingerii contestaţiei la executare.

Apelanta nu a propus probe .

Intimata (...) prin întâmpinarea depusă s-a apărat solicitând respingerea apelului şi susţinând că împotriva procesului-verbal care constituie titlul executoriu în baza căruia s-a demarat procedura executării silite a formulat plângere, respinsă de Judecătoria Deva şi prin urmare beneficiază de disp. art.II din Legea nr. 144/2012.

Tribunalul, examinând sentinţa civilă atacată în raport de situaţia de fapt reţinută, de criticile formulate, de textele de lege aplicabile, constată că apelul este nefondat pentru următoarele considerente: 

Intimata-contestatoare a formulat contestaţie la executarea la 05.08.2014, iar somaţia emisă la data de 30.05.2014 în dosarul nr.(...)  al BEJ (...) i-a fost comunicată la data de 22.07.2014. Potrivit art. 714 alin.1 pct.3 C.pr.civ. astfel cum era în vigoare la data formulării cererii de executare silită  -dacă prin lege nu se prevede altfel, contestaţia privitoare la executarea silită propriu-zisă se poate face în termen de 15 zile de la data când debitorul care contestă executarea însăşi a primit încheierea de încuviinţare a executării sau somaţia ori de la data când a luat cunoştinţă de primul act de executare, în cazurile în care nu a primit încheierea de încuviinţare a executării şi nici somaţia sau executarea se face fără somaţie.

Prin urmare, contestaţia la executare a fost formulată în termen, ultima zi în care contestatoarea putea formula o astfel de cerere era 07.08.2014, termenul fiind calculat pe zile libere conform art.181 alin.1 pct.2 C.pr.civ.

În privinţa inadmisibilităţii contestaţiei la executare, tribunalul constată că contestatoarea a formulat critici privind executare însăşi, în sensul că contestă că nu datorează creanţa pentru care s-a demarat executarea silită, neformulând o contestaţie la titlu în temeiul art.712 alin.2 (actual art.713 alin.3) C.pr.civ.

Tribunalul constată că prima instanţă în mod corect a reţin că în prezenta cauză sunt incident disp.art.II din Legea nr.144/2012.

Astfel, se constată că împotriva procesului-verbal de contravenţie care constituie titlul executoriul în baza căruia s-a demarat executarea silită în dosarul nr. (...)  a BEJ (...) intimata-contestatoarea a formulat plângere contravenţională soluţionată prin sentinţa civilă nr.4810/2011 pronunţată de Judecătoria Deva în dosarul nr. 4183/221/2011, în sensul menţinerii procesului-verbal de contravenţie seria (...) nr.(...) , întocmit de apelanta-intimată.

În dosarul de executare nr.(...) s-a demarat procedura de executare pentru recuperarea sumei de 720 Euro reprezentând tariful de despăgubire conform art. 8 alin.3 din OG nr.15/2002 la care s-au adaugă cheltuielile de executarea în baza titlului executoriu, reprezentat de procesul-verbal de contravenţie seria (...) nr.(...) .

Având în vedere că intimata-contestatoarea a contestat în instanţă procesul-verbal de contravenţie seria (...) nr.(...) , anterior intrării în vigoare a Legii nr.144/23.07.2012, aceasta beneficiază de disp. art.II din legea nr. 144/23.07.2012 potrivit cu care tarifele de despăgubire prevăzute de Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 424/2002, cu modificările şi completările ulterioare, aplicate şi contestate în instanţă până la data intrării în vigoare a prezentei legi se anulează.

Prin urmare, în mod corect a reţinut prima instanţă că intimata contestatoare nu mai datorează tariful de despăgubire pentru a cărei recuperare s-a demarat executarea silită în dosarul nr. (...) al BEJ (...) .

Pentru aceste considerente, tribunalul în temeiul art.480 alin.1 C.pr.civ. va respinge ca nefondat apelul declarat de intimata Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România S.A. – Direcţia Regională de Drumuri şi Poduri Timişoara.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E :

Respinge ca nefondat apelul formulat de pârâta COMPANIA NATIONALA DE AUTOSTRAZI SI DRUMURI NATIONALE DIN ROMANIA SA - DIRECTIA REGIONALA DE DRUMURI SI PODURI TIMISOARA împotriva Sentinţei civile nr. 3142/06.04.2015, pronunţată de Judecătoria Piteşti, în dosarul nr. 19202/280/2014, intimată fiind reclamanta (...). Definitivă. Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 12.09.2016.

Domenii speta

Spete similare