Contestaţie la executare

Decizie 515/R din 07.05.2013


 

Contestaţie la executare

(Tribunalul Mehedinţi – d.c. 515/R/07.05.2013)

Prin cererea înregistrată la Judecătoria Dr. Tr. Severin la data de 07.12.2012 sub nr.18005/225/2012, contestatoarea RAAN Drobeta Turnu Severin, în contradictoriu cu intimata SC  Aromet SRL, a formulat contestaţie la executare împotriva actelor de executare emise în dosarul nr. 536/E/2012 al BEJ Clement Gheorghe, solicitând îndreptarea procesului verbal privind cheltuielile de executare, în sensul reducerii acestora de la suma de 12266 lei la suma de 5890,85 lei, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea acţiunii,  contestatoarea a arătat că referitor la onorariul executorului judecătoresc şi a cheltuielilor ocazionate de executarea silită nu au fost respectate limitele minimale prevăzute în anexa la Ordinul nr. 2550/2006, suma stabilită de 12266 lei cu titlu de cheltuieli de executare fiind exagerată în raport de creanţa din titlul executoriu şi de complexitatea operaţiunilor efectuate.

În drept şi-a întemeiat cererea pe disp. 274, art. 399 - 404 Cpc.

În dovedirea cererii, legal timbrată cu taxă judiciară de timbru şi timbru judiciar, contestatoarea a depus la dosar următoarele înscrisuri : somaţia nr.536/E/2012 din 22.11.2012, adresă privind înfiinţarea popririi, proces verbal de stabilire a cheltuielilor de executare din 21.11.2012, sentinţa nr.175/2012 a Tribunalului Mehedinţi.

La data de 08.01.2013 contestatoarea a formulat precizare de acţiune prin care a arătat că se contestă şi întinderea sumei pentru care s-a dispus măsura executării silite prin poprire în sensul că suma reală datorată creditoarei este de 448.171,76 lei şi nu suma de 458.171,76 lei. A susţinut că la data de 21.11.2011 cu ordinul de plată nr.3224 s-a achitat din totalul de 458.171,76 lei suma de 10.000 lei, anterior executării silite prin poprire.

Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestaţiei la executare.

Biroul executorului judecătoresc Clement Gheorghe a înaintat în copie înscrisurile din dosarul de executare nr.536/E/2012.

Instanţa, în baza art. 167 alin. 1 C.p.c., a încuviinţat proba cu înscrisuri şi anume cele depuse la dosar.

Prin sentinţa civilă  nr. 994/25.02.2013 Judecătoria Drobeta Turnu Severi, a respins contestaţia la executare formulată de contestatoarea RAAN DROBETA TURNU SEVERIN în contradictoriu cu intimata SC AROMET SRL, în forma cererii introductive.

A  respins  contestaţia la executare aşa cum a fost completată ulterior, ca fiind tardiv formulată.

Pentru a pronunţa acestă sentinţă,  instanţa a reţinut  că în baza cererii formulată de creditoarea SC AROMET SRL Buzoieşti, Biroul Executorului Judecătoresc Clement Gheorghe a format dosarul nr.536/E/2012 pentru suma de 458.171,76 lei despăgubiri, în care au fost stabilite cheltuieli de executare în cuantum de 12.266 lei, fiecare element al cheltuielilor de executare fiind stabilit la limita maximă prevăzută în Ordinul MJ 2550/2006. Cheltuielile de executare au fost stabilite prin procesul verbal încheiat la 21.11.2012, iar la data de 22.11.2012 a fost emisă somaţia şi adresă de aducere la cunoştinţă privind înfiinţarea popririi.

Pentru recuperarea sumei urmărite executorul judecătoresc, fiind lipsit de cooperarea debitoarei petente a emis adresă de înfiinţare a popririi către mai multe unităţi bancare, întocmind către fiecare adresă de înfiinţare, la care au fost adăugate înscrisurile doveditoare cerute de lege.

Apreciind asupra elementelor constitutive ale cheltuielilor de executare, atât prin prisma sumei de recuperat, cât şi prin prisma volumului de muncă exercitat de către executor, volum de muncă determinat de lipsa de cooperare din partea debitorului, instanţa concluzionează în sensul că nu pot fi primite apărările formulate de petentă de a se stabili toate onorariile la minim, aceasta deoarece nu s-a putut constata că suma urmărită a fost recuperată doar prin poprire, executarea fiind în curs, iar creditorul are la îndemână urmărirea întregului patrimoniu al său şi în atare situaţie executarea poate să continue prin urmărire mobiliară sau imobiliară.

Cât priveşte completarea contestaţiei în sensul că parte din suma urmărită a fost achitată, faţă de data formulării ei, instanţa apreciază cererea ca fiind tardiv formulată, urmând a o respinge.

Faţă de cele reţinute, instanţa urmează a respinge contestaţia la executare pe fond aşa cum a fost formulată iniţial şi ca tardivă în ceea ce priveşte plata parţială a sumei urmărite.

Împotriva acestei sentinţe în termen legal a formulat recurs, contestatoarea RAAN  - Sucursala Romag Prod, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

A motivat recurenta că instanţa de fond a apreciat în mod neîntemeiat ca fiind justificate sumele cuprinse în procesul verbal al cheltuielilor de executare, întrucât, pentru emiterea adresei de înfiinţare a popririi şi comunicarea acesteia către terţii popriţi, executorul judecătoresc a depus un efort minim, astfel că se impunea reducerea onorariului la limita minimă prevăzută de Ordinul nr. 2550/2006, şi anume, 5.890,85 lei. De asemenea, cheltuielile de executare (formare dosar, arhivare, redactare adresă etc.), necenzurate de instanţa de fond, sunt nejustificat de mari raportat la costul real al acestor operaţiuni şi la limitele stabilite prin Anexa I la Statutul UNEJ, motiv pentru care solicită reducerea acestora la suma de 100 lei.

Mai arată recurenta că în mod greşit instanţa de fond a respins ca tardivă contestaţia precizată, întrucât, contestaţia a fost înregistrată la instanţă la data de 07.12.2012 iar precizarea de acţiune a fost făcută la data de 08.01.2013, în sensul că a contestat şi întinderea sumei pentru care s-a pornit executarea silită, termenul pentru judecarea cauzei fiind stabilit la data de 21.01.2013, astfel că precizarea de acţiune a fost depusă cu respectarea dispoziţiilor art. 132 alin. 1 C.pr.civ. , respectiv până la prima zi de înfăţişare.

În concluzie, recurenta a solicita admiterea recursului, modificarea sentinţei, admiterea contestaţiei la executare şi  reducerea sumei pentru care s-a dispus începerea executării silite de la 458.171,76 lei la 448.171,76 lei precum şi a cheltuielilor de executare de la 12.266 lei la 5.890,85 lei.

Examinând legalitatea şi temeinicia sentinţei prin prisma criticilor formulate se constată că recursul este nefondat.

Iniţial, contestatoarea a solicitat reducerea cheltuielilor de executare stabilite de executorul judecătoresc de la 12.266 lei, la 5.890,85 lei, susţinând că faţă de activitatea prestată de executor, onorariul şi cheltuielile de executare sunt prea mari.

Observând însă dosarul de executare, se constată că munca depusă de executorul judecătoresc nu s-a redus doar la emiterea somaţiei către contestatoare, ci au fost întocmite şi comunicate prin poştă adrese de înfiinţare a popririi către un număr mare de unităţi bancare şi societăţi comerciale care ar putea datora bani contestatoarei, astfel că faţă de volumul mare de muncă şi de valoarea creanţei de recuperat, onorariul şi cheltuielile de executare stabilite de executorul judecătoresc sunt justificate, ele nedepăşind limita maximă prevăzută de Ordinul MJ nr. 2550/2006, cu modificările ulterioare.

În ceea ce priveşte faptul că după introducerea contestaţiei la executare , contestatoarea şi-a precizat acţiunea arătând că înţelege să conteste şi debitul pentru care s-a înfiinţat poprirea, ca fiind de 448.171, 76 lei în loc de 458.171,76 lei , întrucât la data de 21.11.2012 a achitat o parte din debit, respectiv suma de 10.000 lei, se constată că în mod legal prima instanţă a constatat tardivitatea acestei precizări, având în vedere că  această precizare este de fapt un motiv nou de contestaţie la executare, diferit de primul, prin care se contestau cheltuielile de executare şi, ca atare, el trebuia formulat în termenul prevăzut de art. 401 alin. 1 lit. b C.pr.civ. , respectiv 15 zile de la data când contestatoarea a primit comunicarea sau  înştiinţarea privind înfiinţarea popririi.

Or, contestatoarea a primit somaţia de executare şi comunicarea privind înfiinţarea popririi la data de 26.11.2012 iar precizarea referitoare la contestarea cuantumului debitului s-a făcut la data de 08.01.2013, cu depăşirea termenului de 15 zile prevăzut de art. 401 alin. 1 C.pr.civ.

Susţinerea contestatoarei că această precizare de acţiune a fost făcută până la prima zi de înfăţişare, cu respectarea prevederilor art. 132 alin. 1 C.pr.civ., nu poate înlătura excepţia tardivităţii acestui petit al contestaţiei, întrucât chiar dacă art. 132 alin. 1 C.pr.civ. permite ca la prima zi de înfăţişare instanţa să acorde reclamantului un termen pentru întregirea sau modificarea cererii, aceste modificări sau adăugări de noi capete de cerere trebuie să respecte şi termenele speciale impuse de lege pentru anumite tipuri de acţiuni în justiţie, cum este cazul contestaţiei la executare, care trebuie formulată într-un termen de 15 zile şi care curge de la momente diferite, stabilite în mod expres de lege.

Aşadar, dispoziţiile  art. 132 alin. 1 C.pr.civ. trebuie interpretate în strânsă corelare cu cele ale art. 401 C.pr.civ. pentru că altfel, s-ar ajunge ca pe o cale ocolită să fie eludate dispoziţiile legii referitoare la termenele imperative în care trebuie formulată contestaţia la executare.

Faţă de aceste considerente, se constată că recursul este nefondat astfel că, în temeiul art. 312 alin. 1 C.pr.civ. va fi respins.