Contestatie la executare -art 19 din lg 682 din 2002

Dosar nr. 12290/63/2017

R O M Â N I A

TRIBUNALUL DOLJ

SECŢIA PENALĂ ŞI PENTRU CAUZE CU MINORI

SENTINŢA PENALĂ NR. 732

Şedinţa publică de la 19 Decembrie 2017

Completul compus din:

PREŞEDINTE Grefier

Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj a fost reprezentat

prin procuror

Pe rol judecarea cauzei penale privind pe condamnatul NFC, având ca obiect contestaţia la executare (art.598 NCPP).

Prezenţa părţilor şi dezbaterile au fost consemnate în încheierea de şedinţă din data de 15.12.2017, care face parte integrantă din prezenta hotărâre ce se va pronunţa, când instanţa având în vedere dispoziţiile art. 391 alin. 1 CPP a dispus ca deliberarea şi pronunţarea să aibă loc la data de 12.10.2017, când a hotărât următoarele:

INSTANŢA

Asupra cauzei penale de faţă:

Prin cererea înregistrată la data de 16.10.2017 sub nr. 12290/63/2017, condamnatul NFC a formulat contestaţie la executare prin care a solicitat micşorarea pedepsei aplicate acestuia prin Decizia penală nr. 1019/2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti in data de 08.06.2017 prin aplicarea dispoziţiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002 privind protecţia martorilor, referitoare la reducerea limitelor de pedeapsă în cazul formulării unui denunţ.

Condamnatul NFC a arătat că a fost condamnat prin Sentinţa penală nr. 432/2016 pronunţată de Tribunalul Dolj în data de 08.07.2016 la pedeapsa de 10 ani şi 8 luni închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a, b, h şi n din Codul penal.

Prin Decizia penală nr. 1019/2017 pronunţată de Curtea de Apel Craiova în data de 08.06.2017, instanţa de apel a admis apelul formulat de contestator, a desfiinţat în parte sentinţa atacată şi, în rejudecare, a dispus condamnarea acestuia la pedeapsa de 10 închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a, b, h şi n din Codul penal.

În timpul cercetărilor judecătoreşti a cauzei în calea de atac a apelului, acesta a formulat un denunţ împotriva numitului MG, care a fost înregistrat la Parchetul de pe lângă Tribunalul Ilfov sub nr. 763/P/2016, oferind toate informaţiile pe care le-a luat la cunoştinţă în legătura cu activitatea infracţională a acestuia. Dosarul înregistrat în urma denunţului formulat de contestator a fost conexat la dosarul nr. 756/P/2016 aflat în curs de soluţionare la Parchetul de pe lângă Tribunalul Ilfov.

Raportat la aspectele relatate în considerentele denunţului formulat, consideră că în prezenta cauză devin incidente dispoziţiile art. 19 din Legea nr. 682/2002, cu corecturile de constituţionalitate aduse prin Decizia nr. 67/2015 a Curţii Constituţionale a României, conform cărora "Persoana care are calitatea de martor, în sensul art. 2 lit. a) pct. 1, şi care a comis o infracţiune gravă, iar înaintea sau în timpul urmăririi penale ori al judecăţii denunţă şi facilitează identificarea şi tragerea la răspundere penală a altor persoane care au săvârşit astfel de infracţiuni beneficiază de reducerea la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege".

Din economia textului rezultă că - din raţiuni de a asigura descoperirea infracţiunilor grave - legiuitorul a înţeles să confere persoanei care are calitatea de martor în sensul art. 2 lit. a) pct. 1 din lege şi care a comis o infracţiune, în ipoteza în care denunţă şi facilitează identificarea şi tragerea la răspundere penală a altor persoane care au săvârşit infracţiuni grave, beneficiul unei cauze de reducere la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege.

Sintagma „denunţă şi facilitează tragerea la răspundere penală" presupune formularea de către persoana care a săvârşit o infracţiune gravă a unui denunţ prin care dezvăluie săvârşirea unei alte infracţiuni grave de către o altă persoană, uşurând şi făcând posibilă tragerea la răspundere de către organul judiciar competent, a acelei persoane, pentru acea infracţiune, care, în lipsa acestui denunţ ar fi rămas nedescoperită.

Astfel cum a statuat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în Decizia nr. 158/A din 13 aprilie 2016, cu trimitere la Decizia nr. 67/2015 a Curţii Constituţionale, pentru aplicarea prevederilor art. 19 din Leaeo nr. 682/2002 nu este necesar să se fi întocmit rechizitoriu de către procuror; este suficient ca denunţul să conţină datele necesare care să fi determinat începerea urmăririi penale de către procuror.

Analiza naturii juridice a textului art. 19 din Legea nr. 682/2002, printr-o interpretare raţional-logică conduce la concluzia că acest text are un conţinut mixt, în care identificăm două categorii de norme. O primă categorie de norme sunt norme procesual penale prin care se atribuie un statut special persoanei care are calitatea de martor în sensul art. 2 lit. a) pct. 1 din Legea nr. 682/2002 şi care a comis o infracţiune, în ipoteza în care această persoană denunţă şi facilitează astfel activitatea de tragere la răspundere penală a altor persoane care au săvârşit infracţiuni grave.

Cea de-a doua categorie de norme, introdusă prin acelaşi text, sunt norme de drept penal prin care se acordă unei astfel de persoane, beneficiul unei cauze legale de reducere la jumătatea limitelor pedepsei prevăzute de lege. Sintagma „denunţă şi facilitează tragerea la răspundere penală" presupune obligaţii specifice pentru cei doi subiecţi la care se referă textul de lege.

Pentru infractorul devenit denunţător, textul presupune obligaţia de a dezvălui înainte sau în timpul urmării penale sau al judecăţii săvârşirea unei infracţiuni de către o altă persoană şi de a uşura, astfel, obligaţia organului de urmărire penală de a descoperi la timp şi în mod complet faptele ce constituie infracţiuni şi de a înlesni astfel activitatea de tragere la răspundere penală a acestor persoane, care, în lipsa denunţului, ar fi rămas nedescoperite.

Pentru organul de urmărire penală, aceeaşi sintagmă „denunţă şi facilitează tragerea la răspundere pedală" presupune obligaţia de a examina şi verifica datele şi informaţiile denunţului şi atunci când se constată că acesta îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege şi nu există vreunul din cazurile care împiedică exercitarea acţiunii penale prevăzute de art. 16 alin. 1 din Codul de procedură penală dispune începerea urmăririi penale privitor la faptă, conform art. 305 alin. 1 din Codul de procedură penală.

A pretinde că prin art. 19 din Legea nr. 682/2002, legiuitorul a urmărit să atribuie acest beneficiu de cauză de reducere a limitelor legale de pedeapsă, doar în cazul în care, pe baza denunţului formulat, s-a ajuns la întocmirea rechizitoriului, înseamnă a ignora raţiunea avută în vedere de legiuitor prin introducerea acestui text de lege şi totodată a condiţiona acordarea beneficiului denunţătorului, de realizarea unor acte procesual penale care revin numai organului de urmărire penală şi care nu depind de posibilităţile denunţătorului. În cazul în care voinţa legiuitorului ar fi fost aceea de a acorda acest beneficiu doar în cazul în care denunţul a fost urmat de rechizitoriu, apare evident şi logic că legiuitorul ar fi formulat în mod expres această condiţie, ceea ce însă legiuitorul nu a prevăzut pentru că nu a avut în vedere şi nu a urmărit o asemenea interpretare.

La aceeaşi concluzie că pentru a atribui denunţului formulat efectele de cauză legală de reducere la jumătate a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege este suficient ca denunţul să conţină datele necesare care să determine începerea urmăririi penale de către procuror, se ajunge şi dacă avem în vedere că procurorul, după terminarea urmăririi penale, are posibilitatea de a nu întocmi rechizitoriu, ci de a dispune renunţarea la urmărire penală, conform art. 318 din Codul de procedură penală.

Tot aşa, la aceeaşi concluzie se ajunge şi în cazul în care procurorul nu întocmeşte rechizitoriu pentru infracţiunea gravă denunţată pentru că intervine decesul inculpatului, autor al infracţiunii grave denunţate sau intervine amnistia infracţiunii grave şi procurorul dispune clasarea.

Raportat la aceste dispoziţii legale şi doctrinare, a solicitat ca instanţa de executare să aibă în vedere că în prezenta cauză sunt întrunite condiţiile impuse de lege pentru a beneficia de reducerea limitelor de pedeapsă în cazul formulării unui denunţ.

În cursul cercetărilor judecătoreşti condamnatul a formulat un denunţ împotriva numitului MG, în considerentele căruia a oferit toate informaţiile de care a luat la cunoştinţă cu privire la activitatea infracţională a acestuia.

Astfel cum a statuat înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în Decizia nr. 158/A din 13 aprilie 2016, cu trimitere la Decizia nr. 67/2015 a Curţii Constituţionale, pentru aplicarea dispoziţiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002 este suficient ca martorul să facă un denunţ şi în baza acelui denunţ să se dispună începerea urmăririi penale, neimpunându-se obligaţia emiterii rechizitorului şi trimiterii în judecată.

Faţă de toate aceste aspecte, a solicitat ca instanţa să facă aplicarea dispoziţiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002 şi, pe cale de consecinţă, să procedeze la reducerea pedepsei aplicate, în condiţiile în care limitele speciale prevăzute de lege se reduc la jumătate.

De asemenea, condamantul NFC, detinut in penitenciarul Craiova, prin aparator ales, Catana Bogdan, a formulat precizare la contestaţia la executare prin care a solicitat să se aibă in vedere la soluţionarea contestaţiei denunţul formulat de contestatorul condamnat la data de 16.05.2017, inregistrat sub nr.117 D/VTII-1/2017 ce a constituit cauza penala nr.l63D/P/2017, cauza in care la data de 17.05.2017 s-a început urmărirea penala in rem pentru o infracţiune de trafic de droguri de mare risc, prev. de art.2 alin.2 din Legea nr. 143/2000. In aceasta cauza, prin ordonanţa din 08.11.2017 s-a dispus punerea in mişcare a acţiunii penale si reţinerea persoanei indicate de subsemnatul in denunţ, ulterior, prin încheierea nr.255 din 09.11.2017, Tribunalul Dolj dispunând luarea măsurii controlului judiciar pe o perioada de 60 de zile fata de inculpatul denunţat.

Prin minuta intalnirii reprezentanţilor ICCJ, cu preşedinţii secţiilor penale ale Curţilor de Apel (Braşov, 4-5 iunie 2015), s-a stabilit ca dispoziţiile art. 19 din Legea nr.682/2002 sunt aplicabile si pe calea contestaţiei la executare, in temeiul art. 598 alin.l lit.d C.pr.pen., fiind vorba despre o cauza de micşorare a pedepsei, participanţii la intalnire admitand ca aceasta este singura cale de a interpreta legea in sensul aplicării ei, fara a se face o noua individualizare a pedepsei. S-a avut in vedere inclusiv apariţia Deciziei Curţii Constituţionale, astfel cum rezulta din cuprinsul minutei: „Alt. 19 din Legea 682/2002 prevede ca, persoana care are calitatea de martor, in sensul art.2 lit.a, pct.l, si care a comis o infracţiune grava, iar înaintea sau in timpul urmăririi penale ori al judecaţii, denunţa si facilitează identificarea si tragerea la răspundere penala a altor persoane care au savarsit astfel de infracţiuni, beneficiază de reducerea la jumate a limitelor de pedeapsa prevăzute de lege. Sunt impuse astfel de către legiuitor doua condiţii care trebuie îndeplinite cumulativ, pentru ca cel in cauza sa poate beneficia de aceste dispoziţii legale: denunţul sa fie făcut inaintea sau in timpul urmăririi penale ori al judecaţii; prin acesta sa se faciliteze identificarea si tragerea la răspundere penala a alor persoane care au savarsit infracţiuni grave. Prin Decizia Curţii Constituţionale din 26.02.2015, s-a constatat ca soluţia legislativa reglementata de art. 19 din Legea 682/2002, care exclude de la beneficiul reducerii la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege persoana care are calitatea de martor, in sensul art.2 lit.a pct.l din lege, si care nu a comis o infracţiune grava, este neconstitutionala. ICCJ a apreciat, in decizii de speţa, ca denunţătorul poate beneficia de reducerea cu jumătate a limitelor pedepsei, in cazul formulării unui denunţ, doar daca acesta s-a materializat in inceperea urmăririi penale si trimiterea in judecata a persoanelor denunţate (Decizia penala nr.2148/25.06.2014). O astfel de interpretare restrânge in mod drastic numărul persoanelor ce ar putea fi beneficiare ale art. 19 din Legea nr.682/2002, intrucat in dosarul format ca urmare a denunţului, ancheta poate dura o perioada îndelungata, iar faptul ca nu a fost dispusa trimiterea in judecata a persoanelor vizate in denunţ, deşi nu ii este imputabil denunţătorului, il împiedica pe acesta sa se bucure de beneficiul pe care legea il prevede. Art. 19 din O.U.G. nr.43/2002 conţine aceleaşi condiţii pentru reducerea cu jumătate a limitelor de pedeapsa. Potrivit acestui text, persoana care a comis una din infracţiunile atribuite prin prezenta ordonanţa de urgenta in competenta DNA, iar in timpul urmăririi penale denunţa si facilitează identificarea si tragerea la răspundere penala a altor persoane care au savarsit astfel de infracţiuni, beneficiază de reducerea la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege. Printr-o decizie de speţa (decizia penala nr.57/A din 2 februarie 2015) Curtea de Apel Piteşti a constatat incidenţa acestor prevederi legale chiar si in situaţia in care urmărirea penala a fost începută, nu şi finalizata, reţinând ca art. 19 se aplica inculpaţilor din acea cauza, avand in vedere conduita acestora cooperanta care a determinat si a susţinut derularea de cercetări penale, pentru comiterea unor infracţiuni grave de către alte persoane.

In opinia participanţilor la întâlnire, dispozitile art.19 din Legea nr.682/2002 sunt aplicabile si pe calea contestaţiei la executare, in temeiul art.598 alin. 1 lit.d C.pr.pen., fiind vorba de o cauza de micşorare a pedepsei. S-a subliniat faptul ca pe aceasta cale, nu se va face o noua individualizare a pedepsei, ci doar se va verifica daca aceasta se incadreaza intre limitele reduse, si in caz negativ, se va cobori pana la maximul special redus, in ipoteaza in care pedeapsa aplicata contestatorului depăşeşte acest maxim, astfel cum a fost redus ca urmare a aplicării dispoziţiilor art.19 din Legea 682/2002.”

Pe cale de consecinţa, a solicitat admiterea contestaţiei la executare, in baza art.598 alin.l lit.d C.pr.pen., rap. la art.19 si art.2 lit.a, pct.l din Legea nr.682/2002, astfel cum acestea din urma au fost interpretate prin Decizia Curţii Constituţionale nr.67/2015, publicata in M.Of. Partea I, nr.185 din 18 martie 2015.

La data de 19.12.2017, contestatorul condamnat a formulat concluzii scrise, reiterând aspectele susţinute în contestaţie şi pe cele susţinute oral de apărătorii aleşi.

Analizând actele dosarului şi dispoziţiile legale incidente, instanţa reţine următoarele:

În fapt, prin sentinţa penală nr. 432/2016 pronunţată de Tribunalul Dolj, s-a dispus:

"În baza art. 32 cod penal raportat la art. 188 alin. 1 cod penal:

Condamnă pe inculpatul NFC la 8 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a, b,  n cod penal, respectiv: dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice; dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat; dreptul de a comunica cu victima ŞVC sau cu membrii de familie ai acestuia ori de a se apropia de aceştia.

În baza art. 65 alin. 1 cod penal raportat la art. 66 cod penal

Interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 66 lit. a, b,  n cod penal pe durata prevăzută de art. 71 cod penal.

În baza art. 342 alin. 2 cod penal şi art. 67 cod penal

Condamnă pe acelaşi inculpat la 1 an închisoare şi 5 ani interzicerea dreptului prevăzut de art. 66 lit. h cod penal, respectiv dreptul de a deţine, purta sau folosi orice categorie de arme.

În baza art. 65 alin. 1 cod penal raportat la art. 66 cod penal

Interzice inculpatului dreptul prevăzut de art. 66 lit. h cod penal pe durata prevăzută de art. 71 cod penal.

În baza art. 343 alin. 2 cod penal şi art. 67 cod penal

Condamnă pe acelaşi inculpat la 2 ani închisoare ?i 5 ani interzicerea dreptului prevăzut de art. 66 lit. h cod penal, respectiv dreptul de a deţine, purta sau folosi orice categorie de arme.

În baza art. 65 alin. 1 cod penal raportat la art. 66 cod penal

Interzice inculpatului dreptul prevăzut de art. 66 lit. h cod penal pe durata prevăzută de art. 71 cod penal.

În baza art. 371 cod penal şi art. 67 cod penal

Condamnă pe acelaşi inculpat la 2 ani închisoare şi 5 ani interzicerea dreptului prevăzut de art. 66 lit. h cod penal, respectiv dreptul de a deţine, purta sau folosi orice categorie de arme.

În baza art. 65 alin. 1 cod penal raportat la art. 66 cod penal

Interzice inculpatului dreptul prevăzut de art. 66 lit. h cod penal pe durata prevăzută de art. 71 cod penal.

În baza art. 372 alin. 1 lit. a cod penal şi art. 67 cod penal

Condamnă pe acelaşi inculpat la 1 an închisoare şi 5 ani interzicerea dreptului prevăzut de art. 66 lit. h cod penal, respectiv dreptul de a deţine, purta sau folosi orice categorie de arme.

În baza art. 65 alin. 1 cod penal raportat la art. 66 cod penal

Interzice inculpatului dreptul prevăzut de art. 66 lit. h cod penal pe durata prevăzută de art. 71 cod penal.

În baza art. 372 alin. 2 cod penal şi art. 67 cod penal

Condamnă pe acelaşi inculpat la 2 ani închisoare ?i 5 ani interzicerea dreptului prevăzut de art. 66 lit. h cod penal, respectiv dreptul de a deţine, purta sau folosi orice categorie de arme.

În baza art. 65 alin. 1 cod penal raportat la art. 66 cod penal

Interzice inculpatului dreptul prevăzut de art. 66 lit. h cod penal pe durata prevăzută de art. 71 cod penal.

În baza art. 38 alin. 1 cod penal , art. 39 alin. 1 lit. b cod penal şi art. 45 cod penal

Aplică inculpatului pedeapsa cea mai grea, respectiv 8 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a, b, h şi n cod penal la care se adaugă un spor de 2 ani şi 8 luni închisoare reprezentând o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite, aşa încât, în final, inculpatul va executa pedeapsa de 10 ani şi 8 luni închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a, b, h şi n cod penal.

Interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 66 lit. a, b, h, n cod penal pe durata prevăzută de art. 71 cod penal.

În baza art. 72 alin. 1 cod penal şi art. 399 alin. 1 cod procedură penală

Scade din durata pedepsei închisorii aplicată inculpatului perioada arestului preventiv de la 19.11.2015 la zi şi menţine măsura arestării preventive faţă de inculpat.

În baza art. 7 din Legea 76/2008

Dispune prelevarea probelor biologice de la inculpatul NFC în vederea introducerii în SNDGJ.

În baza art. 20 alin. 4 cod procedură penală

Respinge cererea de constituire ca parte civilă formulată de persoana vătămată ŞVCpentru neîndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 20 alin. 2 cod procedură penală.

În baza art. 397 şi art. 25 cod procedură penală

Admite acţiunea civilă promovată în cauză de partea civilă Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Craiova şi obligă inculpatul la plata către partea civilă a sumei de 765,25 lei reactualizată cu indicele de inflaţie de la data de 17.06.2015 şi până la data plăţii efective.

În baza art. 274 alin. 1 şi art. 275 alin. 6 cod procedură penală

Obligă inculpatul la plata sumei de 1400 lei reprezentând cheltuieli judiciare statului, din care 192 contravaloare acte medico-legale. Onorariul avocatului desemnat din oficiu în dosar 7637/63/2015/a1( propunere de arestare) rămâne în sarcina statului.

Sentinţa penală nr. 432/08.07.2016 pronunţată de Tribunalul Dolj a rămas definitivă prin Decizia penală nr. 1019/08.06.2017 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, prin care s-a dispus:

"Ia act de retragerea apelului formulat de către persoana vătămată ŞVC.

În baza art.421 alin.1 pct.2 lit.a C.p.p., admite apelul inculpatului NFC, împotriva sentinţei penale nrt.432 din 8 iulie 2016, pronunţată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr. 9917/63/2015.

Desfiinţează în parte sentinţa şi, rejudecând,

Descontopeşte pedepsele aplicate inculpatului, pe care le repune în individualitatea lor şi înlăturând sporul.

În baza art.396 alin.5 C.p.p. raportat la art.16 alin.1 lit.b C.p.p. achită inculpatul pentru săvârşirea infracţiunii de nerespectare a regimului armelor şi muniţiilor, prevăzută de art.342 alin.2 Cod penal.

În baza art.396 alin.5 C.p.p. raportat la art.16 alin.1 lit.c C.p.p. achită inculpatul pentru săvârşirea infracţiunii de port fără drept de obiecte periculoase, prevăzută de art.372 alin.1 lit.a Cod penal.

Menţine restul dispoziţiilor de condamnare din sentinţa apelată.

În baza art. 38 alin. 1 Cod penal , art. 39 alin. 1 lit. b Cod penal şi art. 45 Cod penal

Aplică inculpatului pedeapsa cea mai grea, respectiv 8 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a, b, h şi n Cod penal la care se adaugă un spor de 2 ani închisoare, reprezentând o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite, aşa încât, în final, inculpatul va executa pedeapsa de 10 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a, b, h şi n Cod penal.

Interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 66 lit. a, b, h, n Cod penal pe durata prevăzută de art.71 Cod penal.

În baza art.72 alin.1 Cod penal şi art.422 C.p.p., deduce din durata pedepsei închisorii aplicată inculpatului perioada arestului preventiv de la 19.11.2015 la zi.

Menţine restul dispoziţiilor sentinţei.

În baza art.275 alin.2 C.p.p., obligă apelantul - persoană vătămată la plata sumei de 400 de lei, cheltuieli judiciare statului.

În baza art.275 alin.6 C.p.p., cheltuielile judiciare reprezentând onorariul avocatului din oficiu rămân în sarcina statului, urmând a fi avansate din fondurile Ministerului Justiţiei.

Definitivă."

Condamnatul NFC a formulat contestaţie la executare prin care a solicitat micşorarea pedepsei aplicată acestuia prin Decizia penală nr. 1019/2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti in data de 08.06.2017 prin aplicarea dispoziţiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002 privind protecţia martorilor, referitoare la reducerea limitelor de pedeapsă în cazul formulării unui denunţ.

A arătat că, în timpul cercetărilor judecătoreşti a cauzei în calea de atac a apelului, acesta a formulat un denunţ împotriva numitului MG, care a fost înregistrat la Parchetul de pe lângă Tribunalul Ilfov sub nr. 763/P/2016, oferind toate informaţiile pe care le-a luat la cunoştinţă în legătura cu activitatea infracţională a acestuia. Dosarul înregistrat în urma denunţului formulat de contestator a fost conexat la dosarul nr. 756/P/2016 aflat în curs de soluţionare la Parchetul de pe lângă Tribunalul Ilfov.

Ulterior, condamantul NFC, prin aparator ales, condamnatul a formulat precizare la contestaţia la executare prin care a solicitat să se aibă in vedere la soluţionarea contestaţiei denunţul formulat la data de 16.05.2017, inregistrat sub nr.117 D/VTII-1/2017 ce a dus la declanşarea cercetărilor în  cauza penala nr.l63D/P/2017, cauza in care la data de 17.05.2017 s-a început urmărirea penala in rem pentru o infracţiune de trafic de droguri de mare risc, prev. de art.2 alin.2 din Legea nr. 143/2000. In aceasta cauza, prin ordonanţa din 08.11.2017 s-a dispus punerea in mişcare a acţiunii penale si reţinerea persoanei indicate de contestatorul condamnat in denunţ, ulterior, prin încheierea nr.255 din 09.11.2017, Tribunalul Dolj dispunând luarea măsurii controlului judiciar pe o perioada de 60 de zile fata de inculpatul denunţat.

Instanţa a dispus ataşarea dosarului de fond şi emiterea unor adrese către DIICOT-ST Craiova şi către PT Ilfov pentru a comunica dacă în cauzele înregistrate sub nr.163D/P/2017, respectiv 763/P/2016, contestatorul condamnat NFC a formulat un denunţ penal, dacă în urma denunţului s-a dispus începerea urmăririi penale în cauză şi, în caz afirmativ să se comunice în fotocopie denunţul şi ordonanţa prin care s-a dispus începerea urmăririi penale faţă de suspect/inculpat.

Prin adresa nr.163D/P/2017 DIICOT-ST Craiova a comunicat că în urma denunţului formulat de contestatorul condamnat NFC, s-a dispus începerea urmăririi penale in rem, efectuarea în continuare a urmăririi penale faţă de suspectul ŞAF şi punerea în mişcare a acţiunii penale faţă de inculpatul ŞAF sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de trafic de droguri de mare risc, prev. de art.2 alin.2 din Legea nr.143/2000 cu aplicarea art.35 alin.1 C.pen. şi deţinere, fără drept, de droguri de risc, prev. de art.4 alin.1 din Legea 143/2000, toate cu aplicarea art.38 alin.1 C.pen., fiind ataşate şi denunţul şi ordonanţa de extindere a urmăririi penale, de efectuare în continuare a urmăririi penale faţă de suspectul ŞAFşi punere în mişcare a acţiunii penale faţă de inculpatul ŞAF.

De asemenea, PT Ilfov prin adresa nr.756/P/2016 a comunicat că, în urma denunţului formulat de contestatorul condamnat NFC s-a format dosarul cu nr.763/P/2016 reunit ulterior la dosarul penal nr.756/P/2016, iar în cauză s-a dispus începerea urmăririi penale "in rem" la data de 09.02.2017 sub aspectul săvârşirii infracţiunii de evaziune fiscală prev. de art.9 alin.1 lit.c din Legea nr.241/2005.

Potrivit art. 19 din Legea nr. 682/2002 „persoana care are calitatea de martor, în sensul art. 2 lit. a) pct. 1, şi care a comis o infracţiune gravă, iar înaintea sau în timpul urmăririi penale ori al judecăţii denunţă şi facilitează identificarea şi tragerea la răspundere penală a altor persoane care au săvârşit astfel de infracţiuni beneficiază de reducerea la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege”. Tot în cuprinsul acestei legi, conform art. 2 lit. h), este definită infracţiunea „gravă”, prin enumerarea mai multor categorii de fapte: „genocid şi infracţiuni contra umanităţii şi infracţiuni de război, infracţiunile contra securităţii naţionale, terorism, omor, infracţiunile privind traficul de droguri, traficul de persoane, traficul de minori, spălarea banilor, falsificarea de monede ori de alte valori, infracţiunile privitoare la respectarea regimului armelor, muniţiilor, materialelor explozive, nucleare sau al altor materii radioactive, infracţiunile de corupţie, precum şi orice altă infracţiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii al cărei maxim special este de cel puţin 10 ani”.

Potrivit dispoziţiilor art. 598 lit. d C.pr.pen contestaţia împotriva executării unei hotărâri penale se poate face şi atunci când se invocă o cauză de stingere ori micşorare a pedepsei, iar potrivit dispoziţiilor art. 19 din legea nr. 682/2002, persoana care are calitate de martor  în sensul dis part 2 lit a pct. 1 şi 2 din  aceeaşi lege, şi care a comis o infracţiune gravă, dar înainte sau în cursul urmăririi penale ori al judecaţii denunţă sau facilitează identificarea şi tragerea la răspundere penală a altor persoane care au săvârşit astfel de infracţiuni , beneficiază de reducerea la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege.

Prioritar, trebuie stabilită natura juridica a dispozițiilor art 19 din legea 682/2002 şi  legalitatea  aplicării dispozițiilor art 19 din legea 682/2002 in  cadrul unei contestații la executare formulate conform art 598 Cpp;  efectele unei decizii  de neconstituționalitate pronunțata de  Curtea Constituționala  in special  cu privire la  raporturile  juridice definitiv  soluționate.

Natura juridica a dispozițiilor art 19 din legea 682/2002:

Dispozițiile art.19 din Legea nr.682/2002 privind protecția martorilor, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.288 din 18 aprilie 2014 au următorul conținut: persoana care are calitatea de martor, în sensul art.2 lit.a) pct. 1, și care a comis o infracțiune gravă, iar înaintea sau în timpul urmăririi penale ori al judecății denunță și facilitează identificarea și tragerea la răspundere penală a altor persoane care au săvârșit astfel de infracțiuni beneficiază de reducerea la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege.”

Prin decizia nr. 67/ din 26 februarie 2015 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art.19 din Legea nr.682/2002 privind protecția martorilor, publicată în Monitorul Oficial nr.185 din 18.03.2015, Curtea Constituționala a decis  admiterea excepției de neconstituționalitate si a constatat că soluția legislativă reglementată de art.19 din Legea nr. 682/2002 care exclude de la beneficiul reducerii la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege persoana care are calitatea de martor, în sensul art.2 lit.a) pct.1, și care nu a comis o infracțiune gravă este neconstituțională.

 Natura juridica a dispozițiilor art. 19 din legea 682/2002 a fost  aratata chiar prin decizia amintita( paragraful  16) :  cauza de reducere a limitelor de pedeapsa ,  Curtea Constituționala  menționând  ca rațiunea cauzei de reducere a limitelor pedepsei reglementată de norma supusă controlului de constituționalitate este aceea de a institui un instrument eficient pentru combaterea infracțiunilor grave prin determinarea persoanelor care dețin informații decisive în acest sens de a le furniza organelor judiciare. 

Legalitatea  aplicării dispozițiilor art. 19 din legea 682/2002 in  cadrul unei contestații la executare formulate conform art. 598 Cpp:

Prin cererea formulată și completată  15.12.2017  petentul condamnat a indicat temeiul de drept al cererii  -  dispozițiile art.598 alin.1 lit. d C.p.p. solicitând  descontopirea pedepsei rezultante  si reducerea  pedepselor pronunțate de instanța de fond pentru infracțiunile pentru care a fost condamnat si apoi recontopirea pedepselor  intr-o alta pedeapsa rezultanta.

Conform art. 598 Cpp contestația la executare este  procedeul jurisdicțional  de rezolvare a cererilor sau plângerilor ocazionate de punerea in executare sau executarea efectiva  a hotărârilor penale . Prin contestația la executare  nu se poate reclama nelegalitatea si netemeinicia  hotărârii penale definitive, ci nelegalitatea ce  s-ar constata prin punerea in executare a  hotărârii.

Legea a prevăzut expres si limitativ  cazurile in care  poate fi exercitata contestația la executare . Prin limitarea acestor cazuri, legiuitorul a  urmărit sa nu transforme  acest mijloc procesual de rezolvare a unor incidente  la executare  intr-o cale prin care sa se împiedice  procedura normala de  punere in executare  a hotărârilor  penale definitive.

Potrivit  prevederilor art. 598 Cpp, contestația contra executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri:

a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă;

b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare;

c) când se iveşte vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare;

d) când se invocă amnistia, prescripţia, graţierea sau orice altă cauză de stingere ori de micşorare a pedepsei.

În conformitate cu prevederile art. 597 alin.1 C.pr.pen, rezolvarea incidentelor procesuale prevăzute in  titlul destinat punerii in executare a hotărârilor penale  este in căderea  instanței de executare. Potrivit art. 598 alin.2 C.pr.pen, în cazurile prevăzute la lit. a,b,d, contestația se face, după caz, la instanța prevăzută în alin.1 sau 6 al art. 597 C.pr.pen şi anume instanța de executare ( alin.1 al art.597) sau instanța în a cărei circumscripție se află locul de deținere ori unitatea unde cel condamnat execută pedeapsa ( alin.6 al art.597) , iar în cazul prevăzut la litera c) la instanța care a pronunțat hotărârea ce se execută.

 Natura juridica a contestației la executare  este reliefata si in practica  Curții Constituționale. Astfel,  prin decizia nr.273 din 10 mai 2016 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art.598 alin.(1) lit.d) din Codul de procedură penală( publicată în Monitorul Oficial nr.511 din 07.07.2016), Curtea a reținut că noțiunea de cauză de stingere sau de micșorare a pedepsei din cuprinsul art.598 alin.(1) lit.d) din Codul de procedură penală nu are în vedere o revizuire a cuantumului pedepsei dispus prin hotărâre judecătorească definitivă, deoarece aceasta ar echivala cu o încălcare a autorității de lucru judecat, ci micșorarea sau stingerea pedepsei astfel dispuse ca urmare a intervenirii unor cauze. Așadar , cauza de micșorare a pedepsei  trebuie sa  intervină ulterior rămânerii definitive a hotărârii, deci in  faza  executoriala , iar nu sa aibă  izvorul in conduite personale concomitente  desfășurării procesului penal.

Faţă de motivul invocat de condamnat privind neaplicarea dispoziţiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002, ca urmare a punerii în mişcare a acţiunii penale faţă de persoana denunţată de contestator ulterior rămânerii definitive a hotărârii de condamnare împotriva sa,  contestaţia la executare apare ca fiind lipsita de fundament  întrucât, pe de o parte, prin aceasta se tinde la soluţionarea pe fond a cauzei, calitatea de martor în sensul Legii nr. 682/2002 conducând la reducerea la jumătate a limitelor de pedeapsă - aspect ce ţine de judecata în fond a cauzei, fiind inadmisibil ca pe această cale să se procedeze la o nouă individualizare a pedepsei. Pe calea contestaţiei la executare se pot invoca aspecte care privesc, exclusiv, executarea hotărârilor, neputându-se pune în discuţie legalitatea şi temeinicia hotărârilor în baza cărora se face executarea şi nu se poate ajunge la modificarea hotărârilor rămase definitive.

În plus, instanţa constată că situaţia juridică astfel creată este exclusiv din cauza comportamentului nediligent al contestatorului-condamnat, acesta făcând denunţul împotriva inculpatului ŞAF la data de 16.05.2017, cu foarte puţin timp înainte ca hotărârea sa de condamnare să rămână definitivă (08.06.2017).Or, în cuprinsul denunţului, contestatorul-condamnat a arătat că ştie de foarte mult timp că inculpatul ŞAF, cel împotriva căruia a formulat denunţul, se ocupă cu traficul de droguri de mare risc.

În ceea ce priveşte denunţul formulat de contestatorul-condamnat la data de 22.11.2016, în urma căruia a fost începută urmărirea penală "in rem" în Dosarul penal nr.756/P/2016 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Ilfov sub aspectul săvârşirii infracţiunii de evaziune fiscală, prev. de art.9 alin.1 lit.c.din Legea nr.241/2005, contrar celor reţinute de ÎCCJ în Decizia nr.158/A/13.06.2016, instanţa apreciază că, pentru aplicarea art.19 din Legea nr.682/2002, nu este suficient ca denunţul să conţină datele necesare care să fi determinat doar începerea urmăririi penale de către procuror, ci este necesar ca denuntul să fie apt să conducă la tragerea la răspundere penală a persoanelor vizate.Or, în această cauză, de la data formulării denunţului, respectiv 22.11.2016 şi până la data la care Parchetul de pe lângă Tribunalul Ilfov a comunicat instanţei stadiul cercetărilor în această cauză(13.02.2017), s-a dispus doar începerea urmăririi penale "in rem" la data de 09.02.2017.

În acelaşi timp, instanţa reţine că nici Decizia nr.158/A/13.06.2016 a ÎCCJ şi nici minuta întâlnirii reprezentanţilor ÎCCJ cu preşedinţii secţiilor penale ale curtilor de apel  din 4-5 iunie 2015, invocate de contestatorul condamnat în susţinerea cererii nu constituie izvor de drept.

Rămânerea definitivă a unei hotărâri judecătorești produce un efect pozitiv care constituie temeiul juridic al executării dispozitivului hotărârii şi poartă denumirea de puterea lucrului judecat. De asemenea, tot ca urmare a pronunţării unei hotărâri definitive, se produce un efect negativ în sensul că împiedică o nouă urmărire şi judecată pentru faptele şi pretenţiile astfel soluţionate, fapt care a consacrat regula non bis in idem, cunoscută sub denumirea de autoritatea lucrului judecat.

De principiu, hotărârile penale definitive sunt susceptibile de modificări şi schimbări în cursul executării numai ca urmare a descoperirii unor împrejurări care, dacă erau cunoscute în momentul pronunțării hotărârii, ar fi condus la luarea altor măsuri împotriva făptuitorului ori ca urmare a unor împrejurări intervenite după ce hotărârea a rămas definitivă. În aceste situaţii apare necesitatea de a se pune de acord conţinutul hotărârii puse în executare cu situaţia obiectivă şi a se aduce modificările corespunzătoare în desfăşurarea executării.

Dreptul la un proces echitabil în faţa unei instanţe, garantat de art.6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, trebuie să fie interpretat în lumina preambulului la Convenţie, care enunţă supremaţia dreptului ca element al patrimoniului comun al statelor contractante. Unul dintre elementele fundamentale ale supremaţiei dreptului este principiul securităţii raporturilor juridice, care prevede, printre altele, ca soluţia dată în mod definitiv oricărui litigiu de către instanţe să nu mai poată fi supusă rejudecării (Hotărârea din 28 octombrie 1999, pronunţată în Cauza Brumărescu împotriva României, paragraful 61). Conform acestui principiu, niciuna dintre părţi nu este abilitată să solicite reexaminarea unei hotărâri definitive şi executorii cu unicul scop de a obţine o reanalizare a cauzei şi o nouă hotărâre în privința sa. Instanțele superioare nu trebuie să îşi folosească dreptul de reformare decât pentru a corecta erorile de fapt sau de drept şi erorile judiciare, şi nu pentru a proceda la o nouă analiză. Simplul fapt că pot exista două puncte de vedere asupra chestiunii respective nu este un motiv suficient de a rejudeca o cauză. Acestui principiu nu i se poate aduce derogare decât dacă o impun motive substanțiale şi imperioase (Hotărârea din 7 iulie 2009, pronunțată în Cauza Stanca Popescu împotriva României, paragraful 99, şi Hotărârea din 24 iulie 2003, pronunțată în Cauza Ryabykh împotriva Rusiei, paragraful 52).

 Contestația la executare  reprezintă un mijloc procedural prin care se rezolva incidentele ivite in cursul  executării pedepsei, si nu poate fi  formulata  in scopul  soluționării unei probleme de fond  , totodată  nu poate determina schimbări in cadrul dispozitivului supus executării, astfel cum  se tinde in prezenta cauza penala.

 Pe calea contestației la executare nu se pot  formula  argumente privind incidenta unei cauze legale personale de reducere a limitelor de pedeapsa, astfel cum este cea reglementata de  dispozițiile art. 19 din legea 682/2002 privind protecția martorilor.

Aplicabilitatea acestei cauze legale de reducere a limitelor de pedeapsa , cu caracter personal,  presupune examinarea unor  chestiuni ce privește fondul litigiului dedus judecații, si anume măsura in care  persoana condamnata ,înaintea  sau în timpul urmăririi penale ori al judecății, a denunțat  si  facilitat identificarea şi tragerea la răspundere penală a altor persoane care au săvârșit infracțiuni grave, in sensul  prevederilor legii 682/2002 .

 Lipsa de temei a  invocării prin intermediul unei contestații la executare a aplicabilității unei  cauze legale de reducere a limitelor de pedeapsa  este reflectata si in practica majoritara a  Înaltei Curți de Casație si Justiției :  prin decizia 1292/2016 a Secției Penale  s-a decis – „contestaţia la executare reprezintă un mijloc jurisdicţional de rezolvare a incidentelor survenite pe parcursul executării pedepselor, pe această cale neputându-se invoca decât aspecte ce ţin exclusiv de executarea hotărârilor judecătoreşti definitive, fară a se putea modifica dispoziţiile din hotărâre care au intrat în puterea lucrului judecat.

Pe calea contestaţiei la executare nu se stabileşte o cale de atac împotriva hotărârilor definitive, ci doar un mijloc procedural de rezolvare a unor probleme ce pot surveni cu ocazia punerii în executare a unei hotărâri penale definitive, astfel încât în soluţionarea prezentei acţiuni instanţa nu poate proceda la o nouă reindividualizare a pedepselor aplicate condamnatului.

Având în vedere cele expuse anterior, în baza art. 598 alin.1 lit.d) C.p.p., instanţa va respinge contestaţia la executare formulată de condamnatul NFC, ca nefondată.

În baza art. 275 alin. 2 C.p.p. va obliga contestatorul-condamnat la plata sumei de 210 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

În baza art. 598 alin.1 lit.d) C.p.p., respinge contestaţia la executare formulată de condamnatul NFC, ca nefondată.

În baza art. 275 alin. 2 C.p.p. obligă contestatorul-condamnat la plata sumei de 210 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Cu drept de contestaţie în termen de 3 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 19.12.2017.

Preşedinte,

Grefier,

Domenii speta

Spete similare