Contestaţie la executare.

Decizie 2 din 09.01.2006


Neîndeplinirea cazului prev. de art. 461 alin.1 lit. a cod pr.penală.

Potrivit dispoz. art. 461 alin.1 lit. a cod pr.penală, contestaţia contra executării hotărârii penale, se poate face numai dacă s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă.

Prin sentinţa penală nr. 2112 de la 3 mai 2005, Judecătoria Craiova a respins ca nefondată contestaţia la executare formulată de condamnatul RM, împotriva sentinţei penale nr. 839 de la 24 februarie 2004 a Judecătoriei Craiova, definitivă prin decizia penală nr. 1112 de la 13 septembrie 2004 a Curţii de Apel Craiova.

În fapt,  s-a reţinut că, la 16 noiembrie 2004, condamnatul RM a formulat contestaţie la executare, întrucât s-a pus în executare o sentinţă ce nu era definitivă, respectiv sentinţa penală nr. 1291 din 4 noiembrie 1998 a Judecătoriei Tg. Petroşani şi că, Judecătoria Craiova, prin sentinţa penală nr. 839/1998 a dispus nelegal revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei de 2 ani închisoare.

Instanţa de fond  a constatat că sentinţa penală nr. 1291/1998 a Judecătoriei Petroşani, a rămas definitivă prin neapelare, astfel cum rezultă din sentinţa penală nr. 50/A/2005 a Tribunalului Hunedoara, care a respins ca tardiv apelul declarat de RM.

De asemenea, prin decizia penală nr. 150/2005, Curtea de Apel Alba Iulia a respins ca nefondat recursul declarat de RM.

S-a apreciat că prin sentinţa penală nr. 839/2004, Judecătoria Craiova, în mod legal, a reţinut starea de recidivă a condamnatului RM – faptele deduse judecăţii în această cauză, fiind săvârşite ulterior rămânerii definitive a sentinţei pronunţate de Judecătoria Petroşani astfel încât, în baza art. 83 cod penal, s-a dispus revocarea beneficiului suspendării condiţionate a pedepsei de 2 ani închisoare.

Împotriva acestei decizii, în termen, a declarat recurs condamnatul RM, invocând aceleaşi motive de nelegalitate şi netemeinicie, respectiv că, sentinţa Judecătoriei Petroşani a rămas definitivă nu la data când a expirat termenul de apel ci în anul 2005, când i-a fost respins recursul.

Pentru considerentele  ce urmează a fi expuse, Curtea de Apel Craiova a respins ca nefondat recursul declarat de condamnatul RM.

Astfel, s-a apreciat că prezenta contestaţie a fost formulată în temeiul dispoz. art. 461 alin.1 lit. a cod pr.penală, invocându-se că s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă potrivit dispoz. art. 416 alin.1 pct. 2 lit. a cod pr.penală, hotărârile primei instanţe rămân definitive la data expirării termenului de apel, când nu s-a declarat apel în termen, iar potrivit art. 416 alin.1 pct. 3 cod pr.penală, hotărârile instanţei de apel rămân definitive la data pronunţării hotărârii prin care s-a respins recursul declarat împotriva unui apel care a fost admis, fără trimitere pentru rejudecare şi nu s-a declarat recurs în termen. De asemenea, potrivit dispoz. art.417 alin.1 lit. c cod pr.penală, hotărârile instanţei de recurs rămân definitive la data pronunţării acesteia, când cuprinde obligarea la plata cheltuielilor judiciare.

Din interpretarea acestor dispoziţii legale este fără echivoc dovedită împrejurarea că, în cazul condamnatului RM, hotărârea pronunţată de Judecătoria Petroşani a rămas definitivă la data când a expirat termenul de apel şi nu când i-a fost respins recursul prin decizia penală nr. 150/2005 a Curţii de Apel Alba Iulia, care a avut ca obiect tocmai verificarea excepţiei privind tardivitatea declarării apelului.