Contestatie la executare

Dosar nr. 535/288/2015

R O M Â N I A

JUDECĂTORIA RÂMNICU VALCEA, JUDEŢUL VÂLCEA

Operator de date cu caracter personal nr.4246

SENTINŢA CIVILĂ NR.3730

Şedinţa publică din data de 28 mai 2015

Instanţa constituită din:

PREŞEDINTE:

Grefier:

Pe rol fiind pronunţarea asupra cauzei privind pe contestatorul SJUV în contradictoriu cu intimatele BM şi FM, terţul poprit CJASV, având ca obiect contestaţie la executare.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică cu ocazia pronunţării lipsesc părţile.

Procedura legal îndeplinită.

Se expune referatul cauzei de grefierul de şedinţă, după care:

Se constată că dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în şedinţa publică din data de 21.05.2015, fiind consemnate pe larg în încheierea de şedinţă din aceeaşi dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.

INSTANŢA

Deliberând, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la nr. 535/288/2015, contestatorul SJUV, formulează contestaţie la executare, prin care solicită anularea somaţiilor nr. 223/09.01.2015 şi nr.223/12.01.2015, anularea adresei nr. 223/14.01.2015, inclusiv anularea procesului verbal de stabilire a cheltuielilor de executare încheiat la 12.01.2015 în dosarul execuţional nr. 223/2010, emise de BEJ BD, precum şi anularea raportului de expertiză contabilă întocmit în dosarul execuţional nr. 223/2010 de numita PD, inclusiv anularea adresei nr. 223/14. 01. 2015, referitoare la înfiinţarea popririi asupra sumelor care urmează să fie încasate de SJUV de la C.A.S. V, până la concurenţa sumei de 18.296,99 lei.

Până la soluţionarea, pe fond, a contestaţiei, se solicită suspendarea executării silite.

În fapt, prin somaţia nr. 223/09.01.2015, B.E.J. BD a înştiinţat unitatea reclamantă că are obligaţia să achite creditoarelor BM şi FM, 25% din valoarea debitului precizat în titlul executor, sume aferente anului 2015.

De asemenea, prin somaţia nr. 223/12.01.2015, B.E.J. BD a notificat SJUV să achite numitei BM suma de 13.055,69 lei, iar numitei FM suma de 5.241,30 lei, în termen de o zi calculată de la primirea adresei menţionate.

Creanţele în valoare de 13.055 lei, respectiv 5.241,30 lei, au fost stabilite prin raportul de expertiză contabilă întocmit în dosarul execuţional nr.223/2010 de exp. PD.

Totodată, prin adresa nr. 223/14.01.2015, B.E.J. BD a informat instituţia reclamantă că s-a procedat la înfiinţarea popririi asupra sumelor pe care urmează să le încaseze de la C.A.S. Vâlcea, până la concurenţa sumei de 18.296,99 lei, la care se adaugă cheltuieli de executare în valoare de 2.750 lei, al căror cuantum a fost stabilit prin procesul verbal încheiat la data de 12.01.2015 de acelaşi executor judecătoresc.

Cu toate că prin sentinţa civilă nr. 6153/30. 05. 2012, pronunţată de Judecătoria Rm. Vâlcea în dosarul civil nr. 3996/288/2012, s-a admis contestaţia la executare formulată de SJUV, prilej cu care s-a dispus anularea somaţiei, a înştiinţării de poprire şi a procesului verbal de cheltuieli de executare, emise în dosarul execuţional nr. 223/2010 de B.EJ. BD, din motive pe care nu le cunoaşte şi nici explica, executorul judecătoresc anterior nominalizat a emis, în perioada 09.01.2015 - 14.01.2015, un număr de două somaţii în dosarul execuţional amintit, prin care notifică unitatea reclamantă să achite creditoarelor BM şi FM suma de 18.296,99 lei, la care se adaugă 2.750 lei, cu titlu de cheltuieli de executare.

Deşi în dosarul execuţional nr. 223/2010, executarea silită a fost suspendată de drept până la finalul anului 2016, în luna ianuarie 2015, B.E.J. BD a dispus efectuarea unei expertize contabile în dosarul menţionat şi, de asemenea, a înştiinţat SJUV că, prin adresa nr. 223/14.01.2015, s-a procedat la înfiinţarea popririi asupra sumelor de bani pe care reclamanta urmează să le încaseze de la C.A.S. Vâlcea, până la concurenţa sumei totale de 21.046,99 lei.

În considerentele sentinţei civile nr. 6153/30. 05. 2012, Judecătoria Rm. Vâlcea a statuat că, „potrivit art. 1 alin.1 şi 2 din O.U.G nr. 71/2009, cu modificările şi completările ulterioare, executarea este suspendată de drept, astfel că executorul judecătoresc nu trebuia să întocmească nici-un act de executare".

Este inadmisibil ca, în luna ianuarie 2015, BEJ BD să someze reclamanta să plătească creditoarelor BM şi FM suma de 18.296,99 lei, deşi toate formele de executare silită emise în dosarul execuţional nr. 223/2010 au fost anulate prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă şi irevocabilă şi, mai mult decât atât, în condiţiile în care, în temeiul art. 1 alin. 2 din O.U.G. nr. 71/2009, cu modificările şi completările ulterioare, orice formă de executare silită întreprinsă în dosarul execuţional nr. 223/2010 a fost suspendată de drept până la finele anului 2016. Sentinţa civilă nr. 6153/30.05.2012, pronunţată de Judecătoria Rm. Vâlcea în dosarul nr. 3996/288/2012, a rămas irevocabilă prin respingerea recursului formulat de creditoarele din dosarul execuţional nr.223/2010, aflat la B.E.J. BD.

În temeiul O.U.G. nr. 71/2009, SJUV a achitat creditoarelor BM şi FM, în perioada 01.01.2013-31.12.2014, suma totală de 39.482 lei, motiv pentru care consideră că se putea proceda la executare silită numai dacă reclamanta nu ar fi plătit, eşalonat, celor două salariate, sumele pe care acestea sunt îndreptăţite să le primească în perioada menţionată.

Faţă de aceste motive se solicită anularea adresei nr. 223/14.01.2015, referitoare la înfiinţarea popririi asupra sumelor care urmează să fie încasate de SJUV de la C.A.S. Vâlcea, până la concurenţa sumei de 18.296,99 lei şi, totodată, anularea raportului de expertiză contabilă efectuat în dosarul execuţional nr. 223/2010 de numita PD, deoarece cele cinci documente au fost redactate cu încălcarea dispoziţiilor O.U.G. nr. 71/2009, inclusiv cu nerespectarea prevederilor sentinţei civile nr.6153/2012, pronunţată de Judecătoria Rm. Vâlcea în dosarul execuţional nr. 3996/288/2012.

Apreciază că prevederile O.G. nr. 22/2002, aprobată prin Legea nr. 288/2002, cu modificările şi completările ulterioare, reprezintă legea specială care trebuie aplicată cu întâietate în speţa dedusă judecăţii.

In drept, se invocă dispoziţiile art. 399 - 404 din vechiul cpc. şi art. 1 alin.1 şi 2 din O.U.G. nr. 71/2009.

În dovedire se solicită proba cu acte, interogatoriul creditoarelor BM şi FM, şi ataşarea dosarului civil nr. 3996/288/2012, precum şi ataşarea dosarului execuţional nr. 223/2010, aflat la B.E.J. BD.

Reclamanta contestatoare este scutită de plata taxelor de timbru potrivit art. 7 din OG. 22/2002.

În contradictoriu cu susţinerile reclamantei, intimatele depun întâmpinare prin care solicită respingerea contestaţiei la executare, ca neîntemeiată.

În motivare se arată că titlul executoriu în reprezintă Sentinţa civilă nr. 1031 din 21 decembrie 2009 pronunţată de Tribunalul Vâlcea - Secţia Civilă în dosarul nr. 3821/90/2008, prin care reclamantul contestator a fost obligat la plata către reclamante a sporului salarial pentru munca suplimentară: reclamantei BM - suma de 50.725,03 lei, iar reclamantei FM - suma de 25.920,10 lei, plus cheltuieli de judecată.

Prin Sentinţa civilă nr. 6153 din 30.05.2012 pronunţată de Judecătoria Rm. Vâlcea în dosarul nr. 3996/288/2012, instanţa a admis contestaţia la executare şi a dispus anularea somaţiei, popririi şi a procesului-verbal privind cheltuielile de executare din data de 16.03.2012 emise de către BEJ BD în dosarul de executare nr.223/2010. Instanţa a avut în vedere suspendarea (la acea vreme) a executării silite pe perioada fiecăruia din termenele fixate de legiuitor prin actul normativ, iar nu anularea executării silite în sine, în totalitate (cu consecinţa încetării executării) pentru că titlul executoriu îl constituie o hotărâre judecătorească şi nici-o instanţă nu poate anula executarea silită făcută în temeiul unei hotărâri judecătoreşti care nu a fost desfiinţată pe calea de atac, ci cel mult poate să anuleze actele de executare făcute cu încălcarea legii, fără ca aceasta să împiedice ca executarea silită să se desfăşoare în continuare, cu respectarea strictă a procedurilor impuse de lege.

Ori, contestatorul SJUV nu şi-a respectat obligaţia de plată eşalonată (în procentele şi la termenele fixate de legiuitor) pentru debitul datorat în baza unei hotărâri judecătoreşti definitive şi executorii şi a dat un alt sens hotărârii judecătoreşti prin care i s-a admis contestaţia la executare formulată în anul 2012, pe care pare să o interpreteze în sensul că executarea sa silită ar fi încetat până în anul 2016,  ori că instanţa ar fi dispus desfiinţarea executării silite în întregul ei, lăsând la latitudinea debitorului când şi cum să execute hotărârea judecătorească - titlu executoriu.

Contestatorul nu s-a conformat niciodată de bunăvoie obligaţiei instituită prin OUG nr. 71/2009 şi nu a achitat integral tranşele prevăzute până la finele fiecărui an, nici nu a achitat sumele datorate cu titlu de actualizare a fiecărei tranşe din debitul datorat, aşa cum impun dispoziţiile art. 1 alin.(3) din OUG nr. 71/2009, potrivit căruia "Sumele prevăzute la alin. (1), plătite în temeiul prezentei ordonanţe de urgenţă, se actualizează ca indicele preturilor de consum comunicat de Institutul Naponal de Statistică."

Situaţia pentru fiecare din intimate se prezintă astfel:

1) Pentru intimata BM: suma din titlul executoriu este 50.725,03 lei. Pentru anul 2013, contestatorul trebuia să achite până la finele acestui an un procent de 10% din valoarea titlului executoriu (conform prevederilor OUG 71/2009), adică suma de 5.072,5 lei care să fie actualizată cu indicele preţurilor de consum comunicat de INS. Din conţinutul ordinului de plată nr. 467 din 30.12.2013 rezultă că contestatorul a achitat numai 4.086,00 lei, deci mai puţin cu 1.000 lei decât tranşa de 10% pe care o datora, fără actualizarea sumei cu indicele de inflaţie, actualizare pe care contestatorul nu a aplicat-o, nici unei tranşe din anii precedenţi şi pe care a plătit-o, după termenul fixat de legiuitor şi numai după efectuarea unor expertize contabile extrajudiciare în cadrul executării silite din dosarul execuţional nr. 223/2010. Pentru anul 2014, contestatorul trebuia să achite conform prevederilor OUG 71/2009 un procent de 25% din valoarea titlului executoriu, adică 12.681,25 lei, iar în raport de prevederile OUG 74/2014, contestatorul era obligat să achite integral arieratele cu care se înregistra la finele anului trecut, deci cel puţin şi tranşa de 25% prevăzută a fi plătită în anul 2015 (adică încă 12.681,25 lei pentru Bălan Mariana), tranşă pe care a primit-o până la finele anului 2014 tot personalul din sectorul bugetar care a avut hotărâre judecătorească având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială (salariaţi din învăţământ, instanţe judecătoreşti, spitale etc.). Astfel, la 31.12.2014 contestatorul trebuia să fi achitat intimatei Bălan Mariana suma totală de 25.362.5 lei (pentru anul 2014 şi 2015) care să fi fost actualizată cu indicele de inflaţie, însă a achitat numai 10.215.00 lei conform ordinului de plată nr. 385/22.12.2014, deci mai puţin de jumătate din debitul datorat devenit scadent şi fără actualizarea impusă de lege.

2) Pentru intimata FM: suma din titlul executoriu este 25.920,10 lei. Pentru anul 2013, contestatorul trebuia să achite până la finele acestui an un procent de 10% din valoarea titlului executoriu (conform prevederilor OUG 71/2009), adică suma de 2.592.01 lei, care să fie actualizată cu indicele preţurilor de consum comunicat de INS. Or, din conţinutul ordinului de plată nr. 468 din 30.12.2013 depus la dosar chiar de contestator rezultă că a achitat numai 2.291.00 lei, deci mai puţin decât tranşa de 10% pe care o datora, fără actualizarea sumei cu indicele de inflaţie, actualizare pe care contestatorul nu a aplicat-o niciodată şi pe care a plătit-o, numai după efectuarea unor expertize contabile extrajudiciare în cadrul executării silite din dosarul execuţional nr. 223/2010. Pentru anul 2014, contestatorul trebuia să achite conform prevederilor OUG 71/2009 un procent de 25% din valoarea titlului executoriu, adică 6.480,02 lei, iar în raport de prevederile OUG 74/2014, contestatorul era obligat să achite integral arieratele cu care se înregistra la finele anului trecut, deci cel puţin şi tranşa de 25% prevăzută a fi plătită în anul 2015 (adică încă 6.480,02 lei pentru Florescu Melania), tranşă pe care a primit-o până la finele anului 2014 tot personalul din sectorul bugetar care a avut hotărâre judecătorească având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială. Astfel, la 31.12.2014 contestatorul trebuia să fi achitat către intimata Florescu Melania suma totală de 12.960.05 lei (pentru anul 2014 şi 2015) care să fi fost actualizată cu indicele de inflaţie, însă a achitat numai 6.808.00 lei conform ordinului de plată nr. 386/22.12.2014, deci aproape numai jumătate din debitul datorat devenit scadent şi fără actualizarea impusă de lege.

Contestatorul SJUV, în calitatea sa de debitor conform titlului executoriu - hotărâre judecătorească, ar fi trebuit să facă dovada că executarea silită se continuă cu încălcarea legii (sub orice aspect), şi ar fi trebuit să facă şi dovada bunei sale credinţe în achitarea sumelor pe care le datorează celor două intimate, adică să dovedească faptul că s-a conformat celor două acte normative care i-au permis să achite în tranşe debitul datorat şi că a achitat sumele respectând procentele şi termenele prevăzute de legiuitor.

Ori, dimpotrivă, contestatorul nu a respectat nici procentele şi nici termenele impuse de legiuitor, ceea ce justifică din punct de vedere legal reluarea procedurii de executare silită. Aceste termene au fost devansate de legiuitorul însuşi, în intenţia stingerii anticipate a arieratelor pe care, anterior, le-a eşalonat.

Prin acest act normativ, la finele anului trecut au fost alocate sume suplimentare unităţilor administrativ-teritoriale în scopul achitării arieratelor înregistrate în contabilitatea acestora, inclusiv a instituţiilor publice finanţate integral sau parţial din bugetul local şi a spitalelor publice din reţeaua autorităţilor administraţiei publice locale, la data de 31 octombrie 2014 şi neachitate până la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă (art. 21 din OUG 74/2014).

Contestatorul nu poate vorbi nici despre o încetare a executării sale silite, deoarece nu s-a produs niciuna din împrejurările avute în vedere de dispoziţiile art. 371 C.proc.civilă din 1865 (în vigoare la data începerii executării silite): obligaţia prevăzută în titlul executoriu nu a fost realizată integral, nu a fost desfiinţat titlul  executoriu, creditorii (în speţă, subsemnatele intimatele) nu au renunţat la executare şi nici nu se confruntă cu o lipsă de bunuri urmăribile ori cu imposibilitatea valorificării lor.

Pentru aceste motive, se solicită reţinerea faptului că executarea silită din dosarul execuţional nr. 223/2010 aflat pe rolul BEJ BD s-a desfăşurat pe baze de deplină legalitate, iar sumele pentru care s-a emis de către executorul judecătoresc somaţia contestată prin prezenta acţiune au fost integral achitate de către terţul poprit la data depunerii prezentelor note de şedinţă.

În drept, se invocă prevederile art. 399 şi urm., art. 115 şi 118 C.proc.civ din 1865., OUG nr. 71/2009, astfel cum a fost aprobată prin Legea nr. 230/2011 şi OUG 74/2014.

Potrivit actelor depuse la dosar, instanţa reţine că prin Sentinţa civilă nr. 1031 din 21 decembrie 2009 pronunţată de Tribunalul Vâlcea - Secţia Civilă în dosarul nr. 3821/90/2008, instanţa a respins excepţia prescripţiei dreptului la acţiune invocată de pârâtul SOG (în prezent SJUV) şi a admis acţiunea formulată de reclamantele BM şi FM, dispunând obligarea pârâtului la plata către reclamante a sporului salarial pentru munca suplimentară, după cum urmează: reclamantei BM - suma de 50.725,03 lei, iar reclamantei FM - suma de 25.920,10 lei. Prin aceeaşi sentinţă, tribunalul l-a mai obligat pe pârât şi la plata sumei de 1495 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către reclamante.

Ca urmare a neexecutării obligaţiei prevăzute în titlul executoriu creditoarele au procedat la începerea executării silite a acestuia contra debitorului, întocmindu-se dosarul de executare nr.223/2010 al BEJ BD.

Împotriva primelor acte de executare emise în acest dosar s-a formulat de către contestator contestaţie la executare, iar prin Sentinţa civilă nr. 6153 din 30.05.2012 pronunţată de Judecătoria Rm. Vâlcea în dosarul nr. 3996/288/2012, instanţa a admis contestaţia la executare şi a dispus anularea somaţiei, popririi şi a procesului-verbal privind cheltuielile de executare din data de 16.03.2012 emise de către BEJ BD în dosarul de executare nr.223/2010.

Anulând actele de executare efectuate, instanţa a avut în vedere textul legal indicat, respectiv art. 1 şi 2 din OUG nr. 71/2009, care prevede că orice procedură de executare silită este suspendată de drept până la împlinirea fiecăruia din termenele enumerate la alin. (1), astfel că executorul Judecătoresc nu trebuia să întocmească nici un act de executare a întregului debit înainte de a fi devenit scadentă plata primei rate din datorie. Hotărârea respectivă a apreciat legalitatea actelor de executare şi a executării silite înseşi, în raport de momentul efectuării acestora. În această hotărâre nu se constată suspendarea de drept a executării silite din dosarul de executare nr. 223/2010 al BEJ BD, până în anul 2016, aşa cum susţine contestatorul. Suspendare de drept intervine numai prin lege, iar dispoziţiile art. 1 din OUG 71/2009 sunt explicite sub acest aspect.

Astfel, conform art. 1 din OUG nr. 71/2009 : "(1) Plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătoreşti având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar, devenite executorii până la data de 31 decembrie 2011, se va realiza după o procedură de executare care începe astfel:

a) în anul 2012 se plăteşte 5% din valoarea titlului executoriu;

b) în anul 2013 se plăteşte 10% din valoarea titlului executoriu;

c) în anul 2014 se plăteşte 25% din valoarea titlului executoriu;

d) în anul 2015 se plăteşte 25% din valoarea titlului executoriu;

e) în anul 2016 se plăteşte 35% din valoarea titlului executoriu.

(2) In cursul termenului prevăzut la alin. (1) orice procedură de executare silită se suspendă de drept."

Cu alte cuvinte, atât contestatorul debitor, cât şi creditoarele trebuiau să respecte termenele de plată, eşalonate legislativ, executarea silită fiind suspendată de drept până la împlinirea fiecărui termen în parte, cât şi pentru executarea întregului debit.

Acest fapt nu exclude însă executarea silită a tranşelor ajunse la scadenţă, scadenţă stabilită prin însăşi voinţa legiuitorului, în cazul în care acestea nu au fost executate total sau parţial de debitor.

Astfel, în anul 2014 urma să se achite 25% din valoarea titlului executoriu, iar în anul 2015, 25% din valoarea titlului executoriu(lit. d).

Potrivit art. 26 (1) din OUG 74/2014, în anul 2014, începând cu data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă, prin derogare de la prevederile art. 1 alin. (1) lit. d) din OUG nr. 71/2009, aprobată cu modificări prin Legea nr. 230/2011, şi ale art. 14 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 17/2012, aprobată cu modificări prin Legea nr. 280/2013, persoanele juridice de drept public, instituţiile şi autorităţile publice, indiferent de sistemul de finanţare, coordonare şi de subordonare, pot plăti tranşa aferentă anului 2015.

În acest caz, prin voinţa legiuitorului (Guvernul) care reprezintă însăşi voinţa debitorului(Guvernul finanţează instituţiile spitaliceşti, în mare parte), se derogă de la prevederile art. 1 lit. d din OUG nr. 71/2009, în sensul că se stabileşte un nou termen de plată, devansându-se practic acest termen cu un an, de la plata tranşelor în forma prevăzută iniţial.

Ca urmare a nerespectării acestui nou termen de plată, creditoarele s-au considerat îndreptăţite să continue executarea silită, pentru sumele evidenţiate în procente, de însuşi debitor.

Cu alte cuvinte, în speţă, nu este vorba de executarea silită înainte de scadenţă a unor sume nedatorate, ci de respectarea voinţei debitorului, care a ales să devanseze această plată, fiind de notorietate faptul că Guvernul a alocat sumele destinate acestor plăţi, reprezentând 25% din valoarea titlului executoriu pentru anul 2015. Prin urmare, contestatorul nu are a alege plata sau nu a sumelor astfel datorate, din moment ce acestea au fost alocate de Guvern cu această destinaţie(a interpreta în sens contrar, înseamnă a supune plata unei condiţii potestative pure – depinde de voinţa exclusivă a debitorului, condiţie nulă din punct de vedere legal).

Din concluziile raportului de expertiză efectuat de expert PD, se reţine că sumele datorate către BM sunt de 2697,12 lei reprezentând diferenţă rezultată din actualizarea debitului pentru anul 2014 şi de 10358,57 lei reprezentând coeficientul de 25 %  din valoarea titlului executoriu datorat pe anul 2015. Sumele datorate către FM sunt de 67,65 lei diferenţă rezultată din actualizarea debitului pentru anul 2014 şi 5173,65 lei reprezentând coeficientul de 25 %  din valoarea titlului executoriu datorat pe anul 2015. Expertul efectuează, astfel, calculele numai asupra sumelor scadente, potrivit OUG 71/2009, modificată prin OUG 74/2014.

Contestatorul nu a făcut dovada plăţii acestor sume odată cu intrarea în vigoare a OUG 74/2014, plata sumelor datorate făcându-se (o.p. nr.1178/13.02.2015) prin executare silită în urma înfiinţării popririi din data de 14.01.2015, în cadrul dosarului de executare nr.223/2010. De asemenea, nu contestă cuantumul sumelor de plată, stabilite prin raportul de expertiză efectuat de expert PD.

Din analiza situaţiei de fapt şi de drept, astfel prezentate, se constată că în mod legal intimatele creditoare au solicitat continuarea executării silite a debitului ajuns la scadenţă prin însăşi voinţa debitorului(Guvern), şi nepuse în executare de bună voie de contestator, ca instituţie publică finanţată de acesta (indiferent de sistemul de finanţare, coordonare şi de subordonare), actele de executare emise fiind legale.

În ceea ce priveşte cuantumul cheltuielilor de executare, se constată că potrivit art. 39 (1) lit. b) din Legea 188/2000, executorii judecătoreşti au dreptul, pentru serviciul prestat, la onorarii minimale şi maximale stabilite de ministrul justiţiei, cu consultarea Consiliului Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti. În cazul executării silite a creanţelor având ca obiect plata unei sume de bani, onorariile maxime sunt următoarele:  a) pentru creanţele în valoare de până la 50.000 lei inclusiv, onorariul maxim este de 10% din suma reprezentând valoarea creanţei ce face obiectul executării silite;

În contextul în care suma supusă executării silite este de 18296,99 lei, contravaloarea onorariului de executor de 2200 lei, inclusiv TVA, se încadrează în limitele legale. Acestui onorariu i se adaugă, onorariul de expert şi taxe privind comunicarea actelor de procedură.

Având în vedere aceste considerente, în temeiul art. 399 şi 404 alin.1 cpc., va fi respinsă contestaţia la executare sub toate capetele de cerere, ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Respinge contestaţia la executare formulată de contestatorul SJUV, cu sediul în ……., în contradictoriu cu intimatele BM, cu domiciliul în ……….., şi FM, cu domiciliul în …………………

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţa publică de la 28 mai 2015.

Preşedinte,

Grefier,

1

Domenii speta

Spete similare