Contestaţia la executare

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA INEU, JUDEŢUL ARAD OPRATOR 2826

DOSAR NR.

SENTINŢA CIVILĂ NR. 7/2019

Şedinţa publică din  15 ianuarie  2019

Instanţa constituită din:

Preşedinte :

Grefier :

S-a luat în examinare contestaţia la executare formulată de contestatorul  G.T. în contradictoriu cu intimatul Oraşul ... împotriva somaţiei nr. ... din data de ... şi a titlului executoriu nr ... din data de ... din dosarul de executare nr. ..., aflat pe rolul intimatei.

La apelul nominal se prezintă  contestatorul G.T. legitimat cu  cartea de identitate seria Ar nr. ..., lipsă fiind  intimatul Oraşul ....

Procedura de citare legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care  instanţa  raportat la prevederile dispoziţiilor art. 131 c.pr.civilă verificând din oficiu competenta, constată că este competentă, material şi teritorial în soluţionarea cererii conform disp.art. 651 c.pr.civilă.

Instanţa constată că  prin serviciul registratură la data de ... intimatul Oraşul ... a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestaţiei  la executare.

Contestatorul susţine contestaţia la executare astfel cum a fost formulată şi la interpelarea instanţei arată că lasă estimarea duratei  soluționării cauzei la aprecierea instanţei.

Instanţa estimează durata  cercetării procesului la 30 de zile.

Contestatorul G.T. solicită încuviințarea probei testimoniale  cu  un martor  care este șoferul mașinii care transportă gunoiul dar la acest termen nu poate indica numele , prenumele şi adresă acestuia,  având ca teză probatorie faptul că nu a scos  gunoiul la stradă.

Instanţa faţă de obiectul cauzei, faţă de teza probatorie indicată respinge cererea de probaţiune ca nefiind  utilă şi concludentă cauzei.

Instanţa încuviințează părţilor proba cu înscrisurile de la dosar, şi nemaifiind alte cereri, declară cercetarea procesului încheiată şi acordă cuvântul în dezbateri. 

Contestatorul solicită admiterea contestaţiei la executare astfel cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată constând în taxa judiciară de timbru.

Contestaţia la executare este legal timbrată cu 23 lei taxă judiciară de timbru conform prevederilor art.10 alin.2 din OUG NR.80/2013.

I N S T A N Ţ A

Deliberând asupra prezentei contestaţii la executare, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată:

Prin contestaţia la executare înregistrată pe rolul Judecătoriei Ineu la data de ... sub nr. ..., contestatorul  G.T. domiciliat în oraş ..., judeţ Arad, având C.N.P. ..., a solicitat – în contradictoriu cu intimatul Oraşul ... cu sediul în loc. ..., jud. Arad – să se dispună anularea Somaţiei nr. ... din data de ... şi a Titlului executoriu nr ... din data de ... din dosarul de executare nr. ... aflat pe rolul intimatei,

 În fapt, arată contestatorul că a formulat contestație  împotriva oraşului ... şi a arătat că gunoiul pe care l-a scos în fața casei sale din ..., nu l-a scos în strada ..., pentru a fi dus cu maşina Primăriei ... la groapa de gunoi,  întrucât acest gunoi îl folosea la grădina casei sale la îngrășat pământul grădinii sale.

Mai arată contestatorul că Primăria ... nu a venit la el acasă ca să îi facă contract pentru gunoi şi i-a dat o amendă de 1378 lei pe care nu a plătit-o până în prezent.

Arată contestatorul că a primit de la Primăria ..., Titlul executoriu nr.... din ... în care  Titlul de salubritate PF este trecut  debitul şi accesorii în sumă de 198 lei din ... şi suma de 88 lei din data de ... pe care  nu le-a plătit  până în prezent.

Contestatorul nu a solicitat cheltuieli de judecată.

În probaţiune, contestatorul a anexat cererii: adresa Primăriei ... nr. ... f.3-4, titlul executoriu nr..../... f.5, somaţie nr..../... f.6-7, chitanţă taxă de timbru f.17.

Contestaţia la executare a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 23,00 lei, conform chitanţei nr. ..., fila 17 dosar.

2. Întâmpinare pârâtului:

Prin întâmpinarea depusă la data de ... (ataşată la filele 21-22 dosar), pârâtul Oraşul ... a solicitat respingerea contestației referitoare la anularea datoriilor pe care acesta le are către Primăria oraşului ....

 În fapt, a arătat că potrivit Legii nr. 101/2006, serviciul de salubrizare a localității se desfășoară sub coordonarea autorității administrației publice locale.

Contestatorul este utilizator al serviciului de salubrizare ca membru al comunității locale din care face parte, respectiv ca locuitor şi deținător de imobil în localitatea ....

Pârâtul a arătat că în conformitate cu prevederile art. 26, alin. 1, litera c, şi alin.3 din Legea nr.101/2006, pentru asigurarea finanțării serviciului de salubrizare, utilizatorii achita contravaloarea serviciului de salubrizare prin taxe speciale, în cazul prestațiilor de care beneficiază individual fără contract, iar autoritățile administrației publice locale au obligația să instituie taxe speciale care se achită direct către bugetul local, aceste taxe reprezentând contravaloarea prestației efectuate la utilizatorii fără contract, iar anual, prin hotărâre a Consiliului local al orașului ..., a fost aprobat cuantumul taxei de salubritate.

Conform întâmpinării, contestatorul nu a făcut nici o sesizare în legătură cu neridicarea deșeurilor menajere în decursul anilor. Prima sesizare înregistrată la registratura Primăriei orașului ... a fost depusă în data de ..., sub nr. ..., în care se solicită ștergerea debitelor restante pe motiv că nu a beneficiat de acest serviciu, dar fără a putea proba acest fapt, cu atât mai mult cu cât contestatorul locuiește efectiv la adresa de domiciliu ce reprezintă şi domiciliul fiscal unde s-a prestat serviciul de salubrizare. În urma acestei sesizări primăria a transmis răspunsul contestatorului prin adresa nr. ... depusă de acesta la dosar.

Suma de 13/6 lei nu reprezintă amenda, așa cum susține contestatorul, ci debit restant la "taxa ridicare deșeuri menajere" din anii anteriori, debit evidențiat în documentele emise de Primăria ... în decursul anilor şi necontestate de contribuabil.

Intimatul arată că Primăria orașului ..., prin Serviciul Impozite şi taxe locale a emis şi transmis cu confirmare de primire următoarele documente:înștiințări de plată: Nr. …, Nr. …, Nr. …, Decizii de impunere Nr. …, Nr. …, Titluri executorii şi somaţii:Nr. …, Nr. .../..., iar toate aceste documente au fost transmise cu confirmare de primire şi nu au fost contestate în termenul legal prevăzut de Codul de procedură fiscală.

Intimatul solicită respingerea contestației prin care se solicita anularea datoriilor contestatorului G.T. către Primăria oraşului ....

În drept a invocat dispoziţiile art. 205 Cod procedură civilă - Legea 134/2010, Codul de procedură fiscală, Legea 101/2006 a serviciului de salubrizare a localităților.

În conformitate cu prevederile art. 223 din Noul cod de procedură civilă a solicitat judecarea cauzei în lipsă.

În probațiune, a ataşat întimpinării: înștiințare de plată nr, ... f.23, dovada îndeplinirii procedurii de înmânare f.24, dovadă confirmare de primire  f.25, decizie de impunere pentru anul 2017 f.26-27, înștiințare de plată nr. ...  f.28, dovadă confirmare de primire f.29, decizie de impunere pentru anul 2018 f.30-31, înștiințare de plată nr. ..., f. 32, dovadă confirmare de  primire f.33, somaţie nr. .../... f.34, titlu executoriu nr. .../... f.35-36, dovadă confirmare de primire f.37, somație  nr. ... f.3839, titlu executoriu nr. ...f.40-41, adresa nr. 9807/08.01.2019 emisă de Primăria orașului ...  f.44, Hotărârea nr. ..., f.45-46, taxe speciale pentru anul 2017-anexa nr.4 f.47, Hotărârea nr.... f.48-49, taxe speciale pentru anul 2018- anexa nr.4 f.50, decizia de impunere pentru anul 2018 f.51-52, dovadă confirmare de primire  f.53-54, decizia de impunere pentru anul 2017 f.55, dovadă confirmare  de primire f.56, titlu executoriu nr..../... f.57-59.

Contestatorul nu a depus răspuns la întâmpinare.

3. Aprecierea instanţei:

Analizând actele şi lucrările dosarului, pe baza probele administrate, instanţa reține următoarele:

În prezenta cauză, reclamantul – domnul G.T., domiciliat în oraş ..., judeţ Arad – a solicitat anularea Somaţiei nr. .../... (filele 6-7 dosar) şi a Titlului executoriu nr ... /... (fila 5 dosar), ambele emise de pârâtul Oraşul ... în dosarul de executare nr. ....

Instanţa constată că actele contestate vizează obligaţii fiscale datorate de reclamant – impozit pe clădire, impozit teren, impozit curte şi taxă de salubritate – obligaţii care au fost stabilite de autoritatea pârâtă prin două decizii de impunere, respectiv prin:

- Decizia de impunere nr. ... (ataşată la filele 26-27 dosar) şi

- Decizia de impunere nr. ... (ataşată la filele 30-31 dosar).

Deşi a solicitat anularea integrală a acestor acte, domnul G.T. a contestat exclusiv debitul constând în taxa de salubritate, în valoare de 198 lei (pentru anul 2017) şi 88 lei (pentru anul 2018)

Referitor la aceste debite, instanţa constată că au fost stabilite prin două decizii de impunere, emise de autoritatea pârâtă în temeiul noului Cod fiscal (Legea nr. 227/2015) şi supuse procedurii de stabilire şi de contestare reglementate de noul Cod de Procedură Fiscală (Legea nr. 207/2015).

Astfel, în privinţa naturii juridice a taxei de salubritate contestate, instanţa constată că potrivit art. 1 alin. 1 din Legea serviciului de salubrizare a localităţilor nr. 101/2006, (republicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 658 din  8 septembrie 2014), „Prezenta lege are ca obiect stabilirea cadrului juridic unitar privind înfiinţarea, organizarea, gestionarea, exploatarea, finanţarea şi controlul funcţionării serviciului public de salubrizare a localităţilor”.

Totodată, conform art. 26 alin. 1 din Legea serviciului de salubrizare a localităţilor nr. 101/2006, (republicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 658 din  8 septembrie 2014), „În funcţie de natura activităţilor prestate, atât în cazul gestiunii directe, cât şi în cazul gestiunii delegate, pentru asigurarea finanţării serviciului de salubrizare, utilizatorii achită contravaloarea serviciului de salubrizare prin:

a) tarife, în cazul prestaţiilor de care beneficiază individual, pe bază de contract de prestare a serviciului de salubrizare;

b) taxe speciale, în cazul prestaţiilor efectuate în beneficiul întregii comunităţi locale;

c) taxe speciale, în cazul prestaţiilor de care beneficiază individual fără contract”.

În acelaşi sens, art. 26 alin. 3 din același act normativ prevede că „Autorităţile administraţiei publice locale au obligaţia să instituie taxe speciale, conform prevederilor alin. (1) lit. c), şi să deconteze lunar operatorilor, direct din bugetul local, contravaloarea prestaţiei efectuate la utilizatorii fără contract”.

În temeiul art. 26 alin. 3 din Legea serviciului de salubrizare a localităţilor nr. 101/2006, autoritatea pârâtă a instituit taxa de salubrizare, iar prin cele două Decizii de impunere (cu nr. ... şi nr. ...) a stabilit în concret taxa datorată de reclamant pentru prestarea serviciului de salubrizare.

Prin urmare, în acord cu dispoziţiile art. 26 alin. 1 lit. c) din Legea nr. 101/2006, nu era necesară încheierea unui contract între reclamant – în calitate de utilizator – gestionarul serviciului de salubrizare a localităţii, astfel încât absenţa unui astfel de contract nu determină nelegalitatea taxei instituite.

În al doilea rând, instanţa subliniază că, raportat la natura juridică a taxei de salubrizare este aceea de obligaţie fiscală, în sensul art. 1 pct. 27  din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 547 din 23 iulie 2015, text conform căruia prin obligaţie fiscală se înţelege „obligaţia de plată a oricărei sume care se cuvine bugetului general consolidat, reprezentând obligaţia fiscală principală şi obligaţia fiscală accesorie”, raportat la art. 1 pct. 36 din același act normativ, care defineşte taxa ca „ prelevarea obligatorie, indiferent de denumire, realizată în baza legii, cu ocazia prestării unor servicii de către instituţii sau autorităţi publice, fără existenţa unui echivalent între cuantumul taxei şi valoarea serviciului”.

Fiind supusă dispoziţiilor noului Cod de Procedură Fiscală, şi fiind stabilită prin decizii de impunere fiscală – care au natura unor acte administrativ-fiscale – contestarea acestei obligaţii fiscale este reglementată dispoziţiilor art. 268 şi următoarele din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, art. 268 alin. 1 din noul Cod de Procedură Fiscală stabilind că ”Împotriva titlului de creanţă, precum şi împotriva altor acte administrative fiscale se poate formula contestaţie potrivit prezentului titlu. Contestaţia este o cale administrativă de atac şi nu înlătură dreptul la acţiune al celui care se consideră lezat în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal”.

În speţă, instanţa observă că reclamantul nu a făcut dovada formulării unor contestaţii împotriva celor două decizii de impunere, astfel încât solicitarea de anulare a debitului contestat nu este justificată, câtă vreme nu au fost anulate titlurile de creanţă fiscală în baza cărora a fost declanşată executarea silită şi au fost emise titlul executoriu şi somaţie contestate în prezenta cauză.

În ceea ce priveşte susţinerea reclamantului privind faptul că nu i-ar fi fost prestat serviciul de salubrizare, instanţa observă că reclamantul nu a indicat în cererea de chemare în judecată numele, prenumele şi adresa martorilor prin care dorea să dovedească o astfel de împrejurare, astfel cum impunea art. 194 alin. 1 lit. e) Cod de procedură civilă (aprobat prin Legea nr. 134/2010). De fapt, prin cererea de chemare în judecată reclamantul nu a propus nici un mijloc de probă, abia la primul termen de judecată reclamantul a propus drept martor pe conducătorul autovehiculului care efectua serviciul de ridicare a deşeurilor menajere din localitate, fără a indica numele, prenumele şi adresa acestuia, şi nici împrejurările care înţelege să le dovedească prin audierea martorului – împrejurări faţă de care instanţa a respins cererea de audiere a acestuia.

În al doilea rând, instanţa subliniază că, fiind în discuţie o obligaţie fiscală, stabilită prin act de impunere fiscală, exonerarea de la plata acesteia nu poate fi considerată admisibilă prin dovada omisiunii prestării serviciului care a stat la baza stabilirii taxei. Astfel, taxa de salubrizare, fiind o obligaţie fiscală, nu este condiţionată de cantitatea deşeurilor menajere ridicată şi nici de frecvenţa ridicării acestor deşeuri, iar faptul – eventual – că reclamantul nu ar fi avut nevoie periodic de un astfel de serviciu nu poate conduce la scutirea domniei sale de la plata taxei în litigiu. Instanţa atrage atenţia că Legea serviciului de salubrizare a localităţilor nr. 101/2006 nu instituie o astfel de posibilitate de exonerare de la plata serviciului de salubrizare pe considerentul lipsei nevoii unui membru al comunităţii de acest serviciu.

Reamintind şi dispoziţiile art. 56 alin. 1 din Constituţia României, potrivit cărora „Cetăţenii au obligaţia să contribuie, prin impozite şi prin taxe, la cheltuielile publice”, instanţa reţine că, în condiţiile stabilirii caracterului fiscal al taxei de salubrizare contestate, reclamantul avea obligaţia de a o plăti, iar eventualele nemulţumiri privind calitatea şi frecvenţa prestării serviciului de către agentul economic prestator al serviciului nu determină o scutire sau o reducere a cuantumului acestei obligaţii.

În ceea ce priveşte actele de executare silită contestate – respectiv Somaţia nr. .../... (filele 6-7 dosar) şi Titlul executoriu nr ... /... (fila 5 dosar) – instanţa constată că reclamantul nu a invocat nici un motiv de nelegalitate a acestora, în afara celor legate de lipsa unui contract de prestare a serviciului de salubritate şi a omisiunii prestării serviciului. Astfel, reclamantul nu a invocat încălcarea vreunei dispoziţii legale privind executarea silită sau emiterea actelor de executare contestate cu nerespectarea conţinutului titlurilor de creanţă, respectiv a deciziilor de impunere prin care a fost stabilită taxa în litigiu.

Având în vedere cele arătate mai sus, instanţa constată că nu este întemeiată contestaţia la executare formulată de domnul G.T..

În consecinţă, în temeiul art. 720 Cod de procedură civilă (aprobat prin Legea nr. 134/2010) şi a art. 262 din noul Cod de Procedură Fiscală (Legea nr. 207/2015), instanţa va respins, ca neîntemeiată, contestaţia la executare formulată de contestatorul G.T. în contradictoriu cu intimatul Oraşul ... împotriva Somaţiei nr. .../... şi a titlului executoriu nr .../... din dosarul de executare nr. ..., aflat pe rolul intimatei.

Cu privire la calea de atac ce se poate formula împotriva prezentei hotărâri, având în vedere dispoziţiile art. 718 alin. 1 Cod de procedură civilă (aprobat prin Legea nr. 134/2010), conform cărora „Hotărârea pronunţată cu privire la contestaţie poate fi atacată numai cu apel, cu excepţia hotărârilor pronunţate în temeiul art. 712 alin. (4) şi art. 715 alin. (4) care pot fi atacate în condiţiile dreptului comun”, raportate la dispoziţiile art. 651 alin. 4 Cod de procedură civilă, conform cărora „Dacă prin lege nu se dispune altfel, instanţa de executare se pronunţă prin încheiere executorie, care poate fi atacată numai cu apel, în termen de 10 zile de la comunicare”, instanţa reţine că împotriva prezentei hotărâri se poate exercita calea de atac a apelului în termen de 10 zile de la comunicarea hotărârii către părţi, cererea de apel urmând a fi depusă la Judecătoria Ineu.

HOTĂRĂŞTE:

Respinge contestaţia la executare formulată de contestatorul G.T. domiciliat în oraş ..., ... având CNP ..., jud Arad în contradictoriu cu intimatul Oraşul ... cu sediul în loc. ..., jud. Arad împotriva somaţiei nr. ... din data de ... şi a titlului executoriu nr ... din data de ... din dosarul de executare nr. ... aflat pe rolul intimatei.

Executorie.

Cu drept de apel în 10 zile de la comunicare.

Apelul se va depune la Judecătoria Ineu.

Pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei, azi, ....

Preşedinte,  Grefier,

Domenii speta

Spete similare