Procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei este un act juridic legal întocmit de către un funcţionar public aflat în exercitarea atribuţiilor stabilite expres în acest sens de lege, astfel că, până la dovada contrară, se bucură de o prez

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti la data de 21.09.2017, sub nr. 30457/299/2017, petentul M.F.L. a solicitat în contradictoriu cu intimatul D.G.P.M.B., anularea procesului verbal de constatare a contravenţiei seria CP, nr. X/12.09.2017.

În motivarea în fapt a cererii, petentul a arătat că procesul-verbal este nul  şi sancţiunea aplicată este netemeinică. A precizat că, se afla pe Calea Dorobanţi nr. 142 cu strada Bruxelles, traficul era foarte aglomerat şi mergeau bară la bară, iar în momentul ce a trecut de semafor şi trecerea de pietoni, l-a surprins culoarea roşie a semaforului şi a fost sancţionat de către agentul constatator.

În drept, petentul  nu a indicat dispoziţii legale.

În probaţiune, petentul a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri.

Cererea a fost legal timbrată cu 20 lei, potrivit art. 19 din O.U.G. 80/2013.

Intimata D.G.P.M.B. a depus întâmpinare la data de 18.10.2017, prin care a solicitat respingerea acţiunii ca nefondată.

În motivarea în fapt, intimata a precizat că petentul a fost sancţionat întrucât, în ziua de 12.09.2017, nu a respectat culoarea roşie a semaforului, încălcând dispoziţiile art. 52 alin. 1 din R.A.O.U.G. nr. 195/2002.  De asemenea, intimata a menţionat faptul că, procesul-verbal de  contravenţie a fost întocmit cu respectarea tuturor prevederilor art. 17 din O.G. 2/2001 cuprinzând toate elementele prevăzute sub sancţiunea nulităţii. A mai precizat că, motivul pentru care procesele verbale prin care se constată şi se sancţionează contravenţiile se bucură de prezumţia relativă de legalitate şi temeinicie, este încrederea în faptul că organul emitent consemnează exact faptele pe care le constată, fără alte adăugiri sau denaturări ale realităţii.

În drept, intimata a indicat dispoziţiile legale din cuprinsul întâmpinării.

În probaţiune, intimata a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri.

Instanţa a încuviinţat, pentru petent şi pentru intimat, proba cu înscrisuri, apreciind că sunt admisibile şi duc la soluţionarea procesului. De asemenea, instanţa a dispus emitere adresă către Administraţia Străzilor pentru a comunica dacă există înregistrare video în intersecţia respectivă, răspunsul fiind depus la fila 43 din dosar.

Fiind învestită, potrivit dispoziţiilor art. 34 alin. 1 din O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, cu verificarea legalităţii şi temeiniciei procesului-verbal, instanţa constată următoarele:

Prin procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei seria CP, nr. X/12.09.2017, petentul M.F.L. a fost sancţionat cu amendă în cuantum de 580 lei, conform art. 52 alin. 1 din RAOUG nr. 195/2002 şi suspendarea dreptului de a conduce pentru 30 zile,  reţinându-se că la data de 12.09.2017, ora 17:25, a condus auto cu nr. de înmatriculare X, pe Calea Dorobanţilor, din direcţia Piaţa Dorobanţi către B-dul Iancu de Hunedoara, iar la intersecţia cu strada Bruxelles a circulat la culoarea roşie a semaforului electric care funcţiona normal. Agentul constatator a reţinut că fapta constituie contravenţie potrivit art. 52 alin. 1 din Regulamentul de aplicare al OUG 195/2002 şi este sancţionată potrivit art. 100 alin. 3 lit. d din OUG 195/2002.

Instanţa, fiind învestită cu soluţionarea prezentei cereri, în temeiul art. 34 din O.G. 2/2001, a procedat la verificarea termenului în care a fost introdusă plângerea, constatând că plângerea a fost promovată cu respectarea termenului de 15 zile prevăzut de art. 31 din aceeaşi ordonanţă şi la analizarea temeiniciei şi legalităţii procesului-verbal.

Sub aspectul legalităţii procesului-verbal, instanţa constată că acesta a fost întocmit cu respectarea dispoziţiilor prevăzute de art. 16 și art. 17 din O.G. 2/2001, cuprinzând toate menţiunile prevăzute de lege sub sancţiunea nulităţii. De asemenea, faptei reţinute în sarcina petentei i s-a dat o corectă încadrare juridică, iar petentul nu a invocat niciun motiv efectiv de nelegalitate al procesului-verbal, apărările sale vizând numai temeinicia acestuia.

Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanţa constată că situaţia de fapt reţinută în procesul verbal de contravenţie, care se bucură de prezumţia de legalitate şi temeinicie, a fost constatată de către agentul constatator prin propriile simţuri.

Deşi în dreptul nostru intern contravenţiile au fost scoase de sub incidenţa dreptului penal şi procesual penal, în lumina jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului (cauzele Eanady c. Slovaciei, Ziliberberg c. Moldovei, Maszni c. României, Anghel c. României), acestea intră în sfera „acuzaţiilor în materie penală” la care se referă primul paragraf al articolului 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi, în consecinţă, petentului îi sunt recunoscute şi garanţiile specifice în materie penală din art. 6 Convenţie printre care şi prezumţia de nevinovăţie.

Însă, s-a statuat la nivel de principiu că simpla conferire de forţă probantă unui înscris nu echivalează cu încălcarea prezumţiei de nevinovăţie, ci poate fi considerată o modalitate de stabilire legală a vinovăţiei în sensul art. 6 alin. 2 din Convenţia europeană a drepturilor omului. Interpretarea contrară ar fi de natură să perturbe în mod grav funcţionarea autorităţilor statului făcând extrem de dificilă sancţionarea unor fapte antisociale.

În decizia de inadmisibilitate din 28 iunie 2011 pronunţată în cauza Ioan Pop c. României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reiterat faptul că prezumţiile de fapt şi de drept sunt comune tuturor sistemelor judiciare, Convenţia neinterzicându-le în principiu. Ceea ce Convenţia impune, însă, din perspectiva paragrafului 2 al art. 6 din Convenţie, este tocmai ca o anumită proporţie între acestea şi prezumţia de nevinovăţie instituită în favoarea acuzatului, să fie respectată, fiind necesar a se ţine cont în analiza proporţionalităţii, pe de o parte, de miza concretă a procesului pentru individ şi, pe de altă parte, de dreptul său la apărare (a se vedea, Salabiaku c. Franţei, 7 octombrie 1988, par. 28; Anghel c. României, par. 60).

Procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei este un act juridic legal întocmit de către un funcţionar public aflat în exercitarea atribuţiilor stabilite expres în acest sens de lege, astfel că, până la dovada contrară, se bucură de o prezumţie de veridicitate, în sensul că cele arătate în cuprinsul său sunt elemente de fapt ce reprezintă adevărul, prezumţie relativă, în sensul că i se permite presupusului contravenient ca, în cursul judecării plângerii sale, să depună la dosarul cauzei înscrisuri ori să administreze orice alte probe din care să rezulte faptul că cele arătate în conţinutul procesului-verbal de constatare a contravenţiei sunt neadevărate. Prin urmare, petentul,  trebuie să ceară instanţei, în conformitate cu prevederile art. 255 C.pr.civ., încuviinţarea şi administrarea unor probe din care să rezulte contrariul.

Întrucât din probele administrate nu rezultă o altă situaţie de fapt decât cea consemnată în procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei, pe baza probelor aflate la dosar, instanţa reţine că situaţia de fapt descrisă de agentul constatator corespunde modelului abstract de conduită sancţionat de norma de incriminare, respectiv art. 52 alin.1 din RAOUG nr. 195/2002.

În ceea ce priveşte individualizarea sancţiunii contravenţionale aplicate, în raport cu dispoziţiile art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, instanţa constată că sancţiunea constând în amendă contravenţională în cuantum de 580 lei şi sancţiunea complementară de suspendarea exercitării dreptului de a conduce pentru 30 zile, este proporţională cu gradul de pericol social al faptei săvârşite, ţinând seama de împrejurările în care aceasta a fost săvârşită, de modul de săvârşire, de scopul urmărit, precum şi de circumstanţele personale ale contravenientei.

Faţă de aceste considerente, instanţa apreciază că procesul-verbal seria CP, nr. X/12.09.2017 contestat este legal şi temeinic, iar sancţiunea aplicată este corect individualizată, astfel încât urmează să respingă plângerea în temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001, ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Respinge plângerea formulată de petentul M.F.L., cu domiciliul în sector 5, Bucureşti, în contradictoriu cu intimata D.G.P.M.B., ca  neîntemeiată.

Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, la Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor, prin grefă, azi, 25.01.2018.

Domenii speta

Spete similare