Revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct.9 Cod pr. civ. de la 1865. Condiţiile de admisibilitate ale exercitării acestei căi de atac .

 Potrivit pct.9 al art.322 Cod pr. civ, în reglementarea anterioară , se poate cere revizuirea unei hotărâri care evocă fondul atunci când Curtea europeană a drepturilor omului a constatat o încălcare a drepturilor şi libertăţilor fundamentale datorată unei hotărâri judecătoreşti, iar consecinţele grave ale acestei încălcări continuă să se producă şi nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunţate.

 Astfel, CEDO nu a constatat încălcarea drepturilor sau libertăţilor fundamentale datorată unei hotărâri judecătoreşti, dimpotrivă în cauza B. contra României, conexată la cauza R. contra României, cererea a fost respinsă ca inadmisibilă, întrucât reclamantul are la îndemână un remediu efectiv prevăzut de legislaţia internă, şi anume parcurgerea procedurii prevăzută de Legea 165/2013, care nu a fost epuizată.

În plus, prin hotărârea ce se cere a fi revizuită, reclamantului i-a fost admisă acţiunea, fiind constatată îndreptăţirea sa la acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent, cu indicarea cuantumului, în contradictoriu cu pârâtele, scopul urmărit prin prezenta cale de atac extraordinară fiind acela de a se menţiona că obligaţia de despăgubire revine pârâtei SC C SA, or pentru valorificarea efectivă a  drepturilor rezultate din s.c. nr. ,,,,, a Tribunalului Gorj, reclamantul trebuie să recurgă la procedura reglementată de Legea 165/2013, aşa cum i-a recomandat şi instanţa de contencios european, o atare precizare nefiind susceptibilă a fi făcută prin intermediul căii de atac extraordinare a revizuirii, în condiţiile art. 322 pct.9 Cod pr. civ.

Pe rol,  judecarea apelului declarat de revizuentul …, cu domiciliul în …, împotriva sentinţei civile nr.74 din data de 23.02.2018, pronunţate de Tribunalul Gorj – Secţia I Civilă în dosarul nr…., în contradictoriul cu pârâta …SA, cu sediul în …., având ca obiect legea 10/2001 - revizuire.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică, a răspuns apelantul revizuent  …, personal, lipsind intimata pârâtă … SA.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care a învederat următoarele:

- apelul apare declarat şi motivat în termenul prevăzut de dispoziţiile art. 468 Cod procedură civilă;

- intimata pârâtă nu a depus la dosarul cauzei întâmpinare în raport de dispoziţiile art. 471 alin. 5 Cod procedură civilă;

- dosarul se află la primul termen de judecată în această etapă procesuală;

- prin Serviciul Registratură intimata pârâtă  a depus concluzii scrise, după care;

Apelantul revizuent  …, a depus la dosarul cauzei note de şedinţă şi concluzii scrise şi a învederat că nu are excepţii de invocat, probe de administrat, alte cereri de formulat.

Nefiind excepţii de invocat, probe de administrat, alte cereri de formulat, Curtea, în conformitate cu dispoziţiile art. 392 Cod procedură civilă constatând cauza în stare de judecată, potrivit art. 394 raportat la art. 482 Cod procedură civilă, a acordat cuvântul asupra apelului.

Apelantul revizuent  ..,având cuvântul, a arătat că hotărârea instanţei de fond  nu este temeinică şi legală, întrucât nu s-au analizat toate înscrisurile aflate la dosar, iar preşedintele completului de judecată şi-a mai expus punctul de vedere în cauză, dosarul fiind unul complex.

A mai arătat că nu s-a ţinut cont de adresele de la CEDO, de revizuire în baza Legii 165/2013, de notificarea şi adresele emise de Prefectura Gorj. A precizat faptul că sentinţa 315 are autoritate de lucru judecat.

De asemenea, a mai precizat faptul că nu s-a ţinut cont de prevederile art.3, 10, 21, 22, 40, 41 din Legea 10/2001.

Totodată a învederat faptul că alţi vecini de ai săi au fost despăgubiţi de către  … SA pe diverse căi.

C U R T E A:

Asupra apelului civil de faţă.

Prin decizia nr. 6736/25.10.2017, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, Secţia Contencios Administrativ și Fiscal în dosarul nr. …, a fost declinată competenţa soluţionării cauzei având ca obiect cererea de revizuire formulată de către revizuentul ..,  împotriva sentinţei nr. 315 din data de 11 decembrie 2002,  pronunţată de Tribunalul Gorj -  Secţia Contencios Administrativ şi Fiscal, în dosarul nr. …,  în contradictoriu cu pârâta … S.A., în favoarea Tribunalului Gorj.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj – Secţia Contencios Administrativ şi Fiscal la data de 06.12.2017, sub numărul ….

Revizuentul reclamant a depus la dosar  înscrisuri.

La termenul de judecată din data de 30.01.2018, tribunalul a invocat, din oficiu, excepţia de necompetenţă a secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Tribunalului Gorj în soluţionarea cauzei, excepţie care înlătură analizarea celorlalte excepţii de procedură, cât şi a problemei de drept, conform dispoziţiilor art. 248 Cod procedură civilă care reglementează obligaţia instanţei de a se pronunţa mai întâi asupra excepţiilor de procedură sau de fond care fac de prisos în tot sau în parte cercetarea pe fond a pricinii.

Prin încheierea din 30.01.2018, pronunţată de Tribunalul Gorj – Secţia Contencios Administrativ şi Fiscal, a fost admisă excepţia de necompetenţă a Secţiei de Contencios Administrativ şi Fiscal a Tribunalului Gorj şi a fost transpusă cauza la secţia civilă a Tribunalului Gorj, reţinându-se că, potrivit art. 510 Cod procedură civilă, cererea de revizuire se îndreaptă la instanţa care a pronunţat hotărârea a cărei revizuire se cere.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Secţiei I Civilă a Tribunalului Gorj la data de 02.02.2018, sub nr…..

Potrivit  declaraţiei revizuentului, consemnată în scris la termenul de judecată  din data de 23.08.2018, obiectul cererii de chemare în judecată l-a constituit revizuirea sentinţei civile nr.315/2002, în baza Hotărârii pronunţate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, scopul cererii fiind acela de a obţine o hotărâre judecătorească prin care să fie obligat … SA la plata despăgubirilor stabilite prin hotărârea judecătorească.

Tribunalul Gorj, prin sentinţa civilă nr. 74 de la 23.02.2018, a respins cererea de revizuire formulată de revizuentul reclamant …, cu domiciliul în oraşul …, împotriva sentinţei nr.315 din 11.12.2002, pronunţată de Tribunalul Gorj - Secţia Contencios Administrativ şi Fiscal în dosarul nr…., în contradictoriu cu intimata pârâtă … SA, cu sediul în …

Pentru a se pronunţa astfel instanţa de fond a reţinut, mai întâi, că obiectul şi limitele procesului sunt stabilite prin cererile părţilor, procesul civil fiind guvernat de principiul disponibilităţii.

Nu constituie o derogare de la acest principiu dreptul instanţei de a califica corect cererea de chemare în judecată denumită greşit de către părţi, atunci când nu se tinde la schimbarea obiectului ei sau a cauzei acţiunii, fixându-se doar denumirea procedurală legală.

Instanţa are dreptul să pună în discuţia părţilor fundamentul juridic corect al cererii de chemare în judecată, însă în măsura în care partea insistă în soluţionarea cererii astfel cum a fost formulată iniţial, instanţa nu poate proceda la modificare cererii. Indicarea expresă a articolelor din actele normative pe care se întemeiază cererea nu este obligatorie.

În speţă,  s-a pus în discuţie fundamentul juridic al cererii de chemare în judecată, prin raportare la soluţia pronunţată prin s.c nr.315/2002, care este favorabilă revizuentului, acesta precizând în scris că solicită revizuirea sentinţei, lăsând la aprecierea instanţei numai încadrarea în drept a cererii de revizuire, în raport de starea de fapt şi de drept expusă.

Astfel, instanţa a analizat cererea prin raportare la dispoziţiile art. 322 pct. 9 Cod procedură civilă  din anul 1865, aplicabil în speţă faţă de data pronunţării sentinţei a cărei revizuire se solicită..

S-a reţinut că, prin sentinţa civilă  nr.315 din data de 11.12.2002, pronunţată de Tribunalul Gorj în dosarul nr. …,  s-a admis în parte cererea formulată de … împotriva pârâtelor SC … Sa – S.E.., Primăria … şi Prefectura … S-a constatat că reclamantul este îndreptăţit la măsuri reparatorii prin echivalent corespunzătoare cuantumului de 164.850.000 lei. A fost obligată pârâta SC … SA – S.E. .. la plata sumei de 3.980.600 lei, cheltuieli de judecată către reclamant. S-au respins celelalte capete de cerere.

În baza sentinţei civile nr.315/2002 … S.A. a emis  dispoziţia nrt.1908/21.10.2005, prin care s-au acordat măsuri reparatorii în sumă de 16.485 Ron.

Ulterior, la data de 18.11.2009, s-a emis  de către Comisia Centrală pentru Stabilirea  Despăgubirilor decizia nr. 7733, prin care s-a dispus emiterea titlului de despăgubire în cuantum de 16.485 Ron în favoarea  numitului …, sumă ce reprezintă valoarea despăgubirilor ce rezultă din sentinţa civilă nr.315/202, în cuprinsul căreia se precizează că, pentru valorificarea deciziei, trebuie urmată procedura prevăzută de Legea 247/2005 pentru accelerarea procedurii de acordare a despăgubirilor aferente imobilelor  preluate abuziv.

Din cuprinsul înscrisurilor depuse la dosar de către revizuent rezultă că, în vederea încasării despăgubiri stabilite prin hotărâre judecătorească, s-a adresat Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor care, prin adresele din data de 14.06.2010 şi respectiv 07.07.2010, i-a comunicat procedura pe care trebuie să o urmeze în temeiul Legii 247/2005 şi suspendarea emiterii  titlurilor de plată pe o perioadă de doi ani, în temeiul OUG 62/2010.

De asemenea, prin adresa nr.165/260/15.03.2016, Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor i-a comunicat revizuentului faptul că nu se poate valorifica  titlul de despăgubire, deoarece termenul de 3 ani de la comunicarea acestuia a fost depăşit.

În vederea punerii în executare a sentinţei civile nr.315/2002, revizuentul s-a adresat Curţii Europene a Drepturilor Omului, care s-a pronunţat în cauza înregistrată sub nr.23148/06- cauza Bunăiaşu v. România, legat de cauza nr. 6524/03 Rotescu v. România, concluzionând că reclamanţilor li se solicită prin art.35/1 să se folosească  de noua revizuire internă, prin continuarea procedurilor interne prevăzute de Legea nr.165/2013, cererile fiind respinse pentru neepuizarea căilor de recurs interne.

Prin cererea de faţă revizuentul a solicitat că, în temeiul hotărârii pronunţate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza Constantin Rotescu  împotriva României  şi alte 440 de cereri, printre care şi cererea formulată de revizuent, să se dispună revizuirea sentinţei civile nr.315/2002, în sensul de a se dispune ca despăgubirea stabilită prin sentinţa menţionată să fie achitată de …. SA.

Tribunalul a reţinut că, potrivit art. 322 C.pr.civ.  din anul 1865, revizuirea unei hotărâri rămasă definitivă se poate cere în cazurile expres  şi limitativ prevăzute de textul de lege, la pct. 9 menţionându-se posibilitatea de a se revizui o hotărâre definitivă atunci când Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat o încălcare a drepturilor sau libertăţilor fundamentale datorată  unei hotărâri judecătoreşti, iar  consecinţele grave ale acestei încălcări continuă să se producă şi nu pot fi remediate decât  prin revizuirea hotărârii pronunţate.

Revizuirea unei hotărâri judecătoreşti este reglementată ca fiind o cale extraordinară de atac, de retractare, prin care revizuentul urmăreşte schimbarea hotărârii în temeiul motivului de revizuire invocat.

În speţă, tribunalul a reţinut, pe de o parte, că în temeiul art.322 pct.9 C.pr.civ.  se poate obţine revizuirea unei hotărâri judecătoreşti doar atunci când  Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat o încălcare a drepturilor sau libertăţilor fundamentale cu privire la hotărârea a  cărei revizuire se cere, ceea ce nu este cazul în speţa de faţă.

Dimpotrivă, în cauza ce-l priveşte pe revizuent, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reţinut că este obligatorie parcurgerea de către revizuent a căii interne introdusă prin Legea 165/2013, apreciindu-se că aceasta este o cale efectivă pentru soluţionarea cererilor privind imobilele naţionalizate în perioada regimului comunist.

Pe de altă parte, tribunalul a reţinut că hotărârea a cărei revizuire s-a solicitat este favorabilă revizuentului, iar împrejurarea că în dispozitivul acesteia s-a menţionat doar cuantumul despăgubirilor la care este îndreptăţit, fără a fi obligată unitatea deţinătoare,  în prezent … SA, la plata acestei despăgubiri, nu deschide  revizuentului calea de atac extraordinară prevăzută de art.322 alin.1 pct.9 C.pr.civ. din anul 1865, acesta având posibilitatea să uzeze de procedura prevăzută de Legea 165/2013 în vederea încasării despăgubirii stabilită prin hotărârea judecătorească, fie de procedura prevăzută de art. 281/1 cod procedură civilă din anul 1865, privind lămurirea dispozitivului sentinţei.

Pentru aceste considerente, tribunalul a reţinut că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 322 alin.1 pct.9 C.pr.civ. din anul 1865 şi, în consecinţă, cererea a fost respinsă.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel …, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

Apelantul revizuent a susţinut în esenţă că prima instanţă, învestită cu soluţionarea cererii de revizuire, nu a examinat toate înscrisurile depuse la dosarul cauzei, a ignorat decizia pronunţată de CEDO în cauza Rotescu contra României, astfel că nu s-a pronunţat în concret referitor la solicitarea formulată ca obligaţia de despăgubire să revină pârâtei SC … SA, cât priveşte suma reţinută în dispozitivul sentinţei civile nr. 315/11.12.2002, pronunţată de Tribunalul Gorj în dosarul nr. … al Tribunalului Gorj,  actualizată cu indicele de inflaţie.

Totodată, a fost criticată şi soluţia adoptată cu privire la cererea de abţinere formulată de judecătorul cauzei în primă instanţă, apreciindu-se că se impunea admiterea acesteia, cu consecinţa judecării cauzei de către un alt judecător,care să nu-şi fi spus părerea cu privire la pricina ce se judecă.

 Apelul este nefondat.

 O primă precizare care se impune a fi făcută este aceea referitoare la dispoziţiile procedurale aplicabile, acestea fiind cele prevăzute în art.322 şi urm Cod pr. civ. în vigoare din 1865, şi nu cele conţinute în art. 509 şi urm Cod pr. civ., în vigoare de la 15 februarie 2013, întrucât hotărârea care se solicită a fi revizuită este pronunţată într-un litigiu înregistrat pe rolul instanţei la data de 31.08.2002, iar potrivit art. 513 alin.1 Cod pr. civ., cererea de revizuire se soluţionează potrivit dispoziţiilor procedurale aplicabile procedurii finalizate cu hotărârea atacată.

 În aceste condiţii, şi cererea de abţinere formulată de judecătorul membru al completului căruia i-a fost repartizată aleatoriu cauza a fost soluţionată  în raport de prevederile art. 24 alin.1 Cod pr. civ. în vigoare la data formulării acţiunii. Potrivit acestor dispoziţii legale, judecătorul care  pronunţat anterior o hotărâre într-o pricină  nu mai poate lua parte la judecata aceleiaşi pricini în apel sau în recurs, şi nici în caz de rejudecare după casare, textul nefăcând nicio referire la incompatibilitatea judecătorului de a judeca în căile extraordinare de atac pricina.

Prin decizia în interesul legii nr. 11/2007, publicată în M. OF. nr. 81/1 februarie 2008, ÎCCJ –Secţiile Unite- a admis recursul în interesul legii şi a decis că judecătorul care soluţionează fondul cauzei nu devine incompatibil sa soluţioneze cererea de revizuire sau contestaţia în anulare.

 Faţă de cele expuse, Curtea apreciază că soluţia de respingere a cererii de abţinere prin încheierea nr. 4/22 februarie 2018 este legală, iar critica cu acest obiect nu este fondată.

 Nefondate sunt şi criticile referitoare la soluţionarea cererii de revizuire.

Revizuirea este o cale extraordinară de atac de retractare, care poate fi exercitată doar pentru motivele expres şi limitativ prevăzute de art.  322 alin.1 pct. 1- 10 Cod  pr. civ anterior,  împotriva hotărârilor pronunţate asupra fondului sau a celor prin care se evocă fondul.

În afara acestor motive stricte, părţile nu pot solicita anularea hotărârilor judecătoreşti definitive pentru alte  motive de fond, care ar presupune reluarea judecăţii şi stabilirea unei alte situaţii de fapt sau de drept, pentru că s-ar încălca astfel principiul securităţii raporturilor juridice şi autoritatea de lucru judecat de care se bucură hotărârile judecătoreşti irevocabile.

Acest principiu trebuie respectat chiar în ipoteza în care partea nemulţumită  ar susţine că s-au săvârşit erori de judecată şi ar pune în discuţie legalitatea unei hotărâri. Concluzia se desprinde şi din practica instanţei europene de contencios al drepturilor omului, care a afirmat constant că unul din elementele fundamentale ale supremaţiei dreptului este principiul siguranţei raporturilor juridice, potrivit căruia soluţia definitivă pronunţată de instanţe la orice controversă nu trebuie să  mai fie rejudecată ( Hotărârea din 8 nov. 2007 în cauza Rada c. României), iar anularea unei hotărâri judecătoreşti definitive nu poate fi justificată numai pe pretinsa apreciere injustă a probelor de către instanţa care a statuat în ultimă instanţă  ( Hotărârea  din 15 nov. 2007 în cauza Belasin c. României).

În cauza Precup contra României, Hotărârea din 27 ian. 2009, Curtea a reţinut că respectarea dreptului la un proces echitabil şi a principiului securităţii raporturilor juridice impune ca nicio parte să nu poată solicita desfiinţarea unei decizii definitive şi executorii într-o cale extraordinară de atac cu singurul scop de a obţine reexaminarea cauzei şi o nouă hotărâre cu privire la acelaşi litigiu.

Conform jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, doar erorile de fapt ce nu au devenit vizibile decât la finalul unei proceduri judiciare pot justifica o derogare de la principiul securităţii juridice pe motivul că ele nu au putut fi îndreptate prin exercitarea căilor ordinare de atac (Pchenitchny c. Rusiei, hotărârea nr. 30422/03, paragraf 26, din 14 februarie 2008). Căile extraordinare de atac nu pot fi admise decât în cazul existenţei unor „defecte fundamentale” ale hotărârii, cu condiţia ca „defectul” să fi devenit cunoscut numai după terminarea procesului.

În cauza Stanca Popescu vs. Romania, nr. 8727/03, hotărârea din 7 iulie 2009, Curtea europeană a stabilit că revizuirea nu  poate constitui o modalitate deghizată  de redeschidere a unui proces soluţionat definitiv, iar simplul fapt că exista două puncte de vedere asupra  unui subiect, nu constituie un motiv suficient pentru a rejudeca o cauză, fiind important să se respecte principiul securităţii raporturilor juridice şi, prin acesta dreptul  părţilor la un proces echitabil în sensul art. 6 paragraful 1 din Convenţie.

 În speţă, aşa cum rezultă din precizarea orală din şedinţa din 23.02.2018, consemnată în declaraţia existentă la fila 37 din dosarul primei instanţe, revizuentul a invocat ca motiv de revizuire dispoziţiile art. 322 pct.10 Cod pr. civ.,  arătând că solicită ca hotărârea să fie revizuită sub aspectul menţionării ca obligaţia de plată a despăgubirilor să revină pârâtei SC … SA, conform statuărilor CEDO din cauza Rotescu contra României, astfel că examinarea cererii s-a făcut, potrivit principiului disponibilităţii, în limitele învestirii.

Prima instanţă a stabilit în mod corect temeiul de drept al căii extraordinare de atac promovate ca fiind pct.9 al art.322 Cod pr. civ şi a apreciat că nu sunt incidente premisele indicate de acest text de lege.

 Potrivit acestor prevederi legale, se poate cere revizuirea unei hotărâri care evocă fondul atunci când Curtea europeană a drepturilor omului a constatat o încălcare a drepturilor şi libertăţilor fundamentale datorată unei hotărâri judecătoreşti, iar consecinţele grave ale acestei încălcări continuă să se producă şi nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunţate.

 Astfel, CEDO nu a constatat încălcarea drepturilor sau libertăţilor fundamentale datorată unei hotărâri judecătoreşti, dimpotrivă în cauza Bunăiaşu contra României, conexată la cauza Rotescu contra României, cererea a fost respinsă ca inadmisibilă, întrucât reclamantul are la îndemână un remediu efectiv prevăzut de legislaţia internă, şi anume parcurgerea procedurii prevăzută de Legea 165/2013, care nu a fost epuizată.

În plus, prin hotărârea ce se cere a fi revizuită reclamantului i-a fost admisă acţiunea, fiind constatată îndreptăţirea sa la acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent, cu indicarea cuantumului, în contradictoriu cu pârâtele, scopul urmărit prin prezenta cale de atac extraordinară fiind acela de a se menţiona că obligaţia de despăgubire revine pârâtei SC … SA, or pentru valorificarea efectivă a  drepturilor rezultate din s.c. nr. 315/2002 a Tribunalului Gorj, reclamantul trebuie să recurgă la procedura reglementată de Legea 165/2013, aşa cum i-a recomandat şi instanţa de contencios european, o atare precizare nefiind susceptibilă a fi făcută prin intermediul căii de atac extraordinare a revizuirii,în condiţiile art. 322 pct.9 Cod pr. civ.

 Prin urmare, Curtea constată că prima instanţă a dat o interpretare corectă dispoziţiilor art. 322 pct. 9 Cod pr. civ., criticile formulate de apelant fiind neîntemeiate, astfel că apelul declarat se va respinge ca nefondat, potrivit art. 296 Cod pr. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge,  ca nefondat, apelul declarat de revizuentul …., cu domiciliul în …, împotriva sentinţei civile nr.74 din data de 23.02.2018, pronunţate de Tribunalul Gorj – Secţia I Civilă în dosarul nr…., în contradictoriul cu pârâta … SA, cu sediul în …

Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţa publică de la 24 Aprilie 2018.

Domenii speta

Spete similare