Sintagma „indiferent de stagiu”, prevăzută de art. 74 din Legea nr. 263/2010 nu este echivalentă cu „fără stagiu”, ci presupune dovedirea unui stagiu de cotizare, indiferent de mărimea lui, cerinţă care decurge din principiul contributivităţii.

Având în vedere că pensia de invaliditate are natura juridică a unei prestaţii de asigurări sociale, reglementată de art. 47 alin. (2) din Constituţie şi art. 51 din Legea pensiilor, iar nu a unui ajutor cu caracter social (cum sunt drepturile dobândite în temeiul Legii nr. 448/2006, care îşi găsesc justificarea în art. 50 din Constituţie), beneficiarul acesteia trebuie să aibă calitatea de asigurat, în sensul art. 3 alin. 1 lit. a din Legea nr. 263/2010, întrucât, potrivit art. 5 alin. 3 din aceeaşi lege, doar „asiguraţii au obligaţia să plătească contribuţii de asigurări sociale şi au dreptul să beneficieze de prestaţii de asigurări sociale, conform prezentei legi”.

Prin urmare, sintagma „indiferent de stagiu”, prevăzută de art. 74 din Legea nr. 263/2010 nu este echivalentă cu „fără stagiu”, ci presupune dovedirea unui stagiu de cotizare, indiferent de mărimea lui, astfel cum susţine apelanta.

CURTEA

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Mehedinți, contestatoarea F.T.D a formulat contestație în contradictoriu cu  intimata C.T.P.M., împotriva deciziei de pensie nr. 25397 din data de 19.10.2021 privind acordarea pensiei de invaliditate, solicitând ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța să se dispună anularea Deciziei nr. 25397/19.10.2021 privind acordarea pensiei de invaliditate şi obligarea intimatei la emiterea unei decizii pentru acordarea pensiei de invaliditate.

Prin sentinţa civilă nr. 31 din data de 17.02.2022, pronunțată de Tribunalul Mehedinţi – Secţia Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale, a admis contestaţia formulată de contestatoarea F.T.D. S-a dispus anularea Deciziei nr. 25397/19.10.2021 şi a fost obligată pârâta să emită pe numele reclamantei o decizie de pensie de invaliditate.

Pentru a se pronunţa astfel, Tribunalul Mehedinţi a reţinut că prin decizia de pensie nr. 25397/19.10.2021 s-a respins cererea reclamantei nr. 25397 din 22.09.2021 privind acordarea pensiei de invaliditate, cu motivarea: art. 68 (4) din Legea nr. 263/2010 – la data ivirii invalidității nu era cuprins într-un sistem de asigurări sociale.

Temeiul invocat de pârâtă - art. 68 (4) din Legea nr. 263/2010, potrivit căruia: „(4) Persoanele care şi-au pierdut total sau cel puţin jumătate din capacitatea de muncă şi marii mutilaţi, ca urmare a participării la lupta pentru victoria Revoluţiei din Decembrie 1989 ori în legătură cu evenimentele revoluţionare din decembrie 1989, care erau cuprinşi într-un sistem de asigurări sociale anterior datei ivirii invalidităţii din această cauză, au dreptul la pensie de invaliditate în aceleaşi condiţii în care se acordă pensia de invaliditate persoanelor care au suferit accidente de muncă”, nu are legătură cu cererea de pensionare a reclamantei şi cu documentația depusă de aceasta în vederea pensionării, aceasta fiind încadrată la o altă cauză de pierdere a capacităţii de muncă, boala neoplazii, situaţie încadrată la art. 68 alin. 1 lit. b), respectiv pensia de invaliditate se cuvine persoanelor care şi-au pierdut total sau cel puţin jumătate din capacitatea de muncă din cauza: lit.b) b) neoplaziilor, schizofreniei şi SIDA.

Potrivit deciziei medicale asupra capacității de muncă nr. 1209/21.09.2021 emisă de Cabinetul de Expertiză Medicală a Capacității de Muncă nr.1 Drobeta Turnu Severin din cadrul Casei Judeţene de Pensii Mehedinţi, reclamanta are capacitate de muncă pierdută în totalitate, se încadrează la gradul de invaliditate II (doi), cauza invalidității – art. 68 – alin. 1 lit. b), data invalidității 21.09.2021, diagnostic clinic: cod afecțiune: C69, H54, Z97, accentuată, rezultând boala neoplazii.

Potrivit art. 74 din Legea nr. 263/2010 au dreptul la pensie de invaliditate, indiferent de stagiul de cotizare realizat persoanele prevăzute la art. 68 alin. 1 lit. a şi b, alin. 2, 3 şi 4, respectiv legiuitorul nu a prevăzut în această situație condiția realizării unui stagiu minim necesar.

Conform art. 73 din legea nr. 263/2010, în situaţia persoanelor care şi-au pierdut capacitatea de muncă din cauza unor boli obișnuite sau a unor accidente care nu au legătură cu munca beneficiază de pensie de invaliditate dacă au realizat stagiu de cotizare necesar în raport cu vârsta, conform tabelului nr.3, ceea ce nu este cazul reclamantei, care se încadrează potrivit deciziei medicale asupra capacității de muncă în dispozițiile art. 68 alin. 1 lit. b din Legea nr. 263/2010.

Astfel, dispoziţiile legale sus arătate sunt fără echivoc iar apărările pârâtei în întâmpinarea formulată sunt contradictorii, se invocă, pe de o parte cazul prevăzut de art. 68 alin. 4 din lege dar se admite că, în cazul reclamantei, pentru punerea în plată a deciziei medicale încadrarea în gradul Ii de invaliditate, nu era condiționată de realizarea efectuată a unui anumit număr de ani de stagiu de cotizare, având în vedere dispozițiile art. 57 lit. e din H.G. nr. 257/2011.

Conform art. 57 lit. a din H.G. nr. 257/2011, pensia de invaliditate se acordă indiferent de stagiul de cotizare realizat: a) persoanelor care şi-au pierdut total sau cel puţin jumătate din capacitatea de muncă din cauza accidentelor de muncă şi bolilor profesionale potrivit legii, neoplaziilor, schizofreniei şi SIDA.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel intimata.

Examinând hotărârea apelată, prin prisma criticilor formulate şi a dispoziţiilor legale incidente, Curtea reţine următoarele:

În esenţă, apelanta a susţinut că sintagma „indiferent de stagiu”, prevăzută de art. 74 din Legea nr. 263/2010 nu este echivalentă cu „fără stagiu”, ci presupune dovedirea unui stagiu de cotizare, indiferent de mărimea lui, cerinţă care decurge din principiul contributivităţii.

Art. 68 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice (Legea pensiilor) prevede că „(1) pensia de invaliditate se cuvine persoanelor care nu au împlinit vârsta standard de pensionare prevăzută în anexa nr. 5 şi care şi-au pierdut total sau cel puţin jumătate din capacitatea de muncă, din cauza:

a) accidentelor de muncă şi bolilor profesionale, conform legii;

b) neoplaziilor, schizofreniei şi SIDA;

c) bolilor obişnuite şi accidentelor care nu au legătură cu munca.

(2) Beneficiază de pensie de invaliditate, în condiţiile prevăzute la alin. (1), şi persoanele care se află în situaţiile prevăzute la art. 49 alin. (1) lit. c).

(3) Au dreptul la pensie de invaliditate, în condiţiile prevăzute la alin. (1) lit. a), şi elevii, ucenicii şi studenţii care şi-au pierdut total sau cel puţin jumătate din capacitatea de muncă, ca urmare a accidentelor de muncă sau bolilor profesionale survenite în timpul şi din cauza practicii profesionale”.

Potrivit art. 74 din Legea nr. 263/2010, au dreptul la pensie de invaliditate, indiferent de stagiul de cotizare realizat, persoanele prevăzute la art. 68 alin. (1) lit. a) şi b), alin. (2), (3) şi (4).

Principiul contributivităţii stă la baza întregului sistem public de pensii (art. 2 lit. c din Legea nr. 263/2010), dreptul la pensie, precum şi cuantumul pensiei fiind acordat, respectiv determinat, ca urmare a contribuţiilor realizate la bugetul asigurărilor sociale de stat. Contribuţiile astfel realizate nu se circumscriu numai pensiilor pentru limită de vârstă, ci şi celorlalte categorii de pensii (deci inclusiv pensiei de invaliditate).

Prin Decizia nr. 680/2012 Curtea Constituţională a reţinut că, "pentru deschiderea dreptului la pensie, legiuitorul a prevăzut, de principiu, existenţa unui stagiu de cotizare minim sau complet, după caz, precum şi o vârstă standard de pensionare. Îndeplinirea cumulativă, potrivit specificului fiecărui tip de pensie, a celor două condiţii impuse dă naştere dreptului persoanei în cauză să beneficieze de pensie pentru limită de vârstă, anticipată, anticipată parţială, de invaliditate sau de urmaş. În privinţa pensiei de invaliditate, aplicarea strictă a celor două elemente pentru deschiderea dreptului la pensie încalcă principiul contributivităţii, ca element esenţial al dreptului la pensie".

Prin aceeaşi decizie s-a reţinut că este legitimă şi constituţională stabilirea de către legiuitor a unei vârste standard de pensionare şi a unui stagiu de cotizare minim sau complet, după caz (a se vedea Decizia nr. 1.612 din 15 decembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 888 din 30 decembrie 2010), însă, în privinţa pensiei de invaliditate, raţiunile care stau la baza reglementării unei vârste standard de pensionare sau a unui stagiu de cotizare minim ori complet nu mai subzistă. Pierderea totală sau cel puţin a jumătate din capacitatea de muncă din cauza bolilor obişnuite şi a accidentelor care nu au legătură cu munca este un eveniment aleatoriu ce nu poate fi controlat de persoana în cauză, astfel încât stabilirea unei vârste şi a unui stagiu minim de cotizare de la care poate fi acordată pensia de invaliditate nu se justifică. Condiţiile pe care legiuitorul trebuie să le impună în acest caz trebuie să vizeze strict stagiul de cotizare deja realizat, astfel încât, indiferent de vârsta asiguratului, acesta să poată beneficia de o pensie de invaliditate potrivit contribuţiei realizate. În acest fel, pensia de invaliditate îşi păstrează natura juridică a unei prestaţii de asigurări sociale, nefiind transformată într-una socială.

Având în vedere că pensia de invaliditate are natura juridică a unei prestaţii de asigurări sociale, reglementată de art. 47 alin. (2) din Constituţie şi art. 51 din Legea pensiilor, iar nu a unui ajutor cu caracter social (cum sunt drepturile dobândite în temeiul Legii nr. 448/2006, care îşi găsesc justificarea în art. 50 din Constituţie), beneficiarul acesteia trebuie să aibă calitatea de asigurat, în sensul art. 3 alin. 1 lit. a din Legea nr. 263/2010, întrucât, potrivit art. 5 alin. 3 din aceeaşi lege, doar „asiguraţii au obligaţia să plătească contribuţii de asigurări sociale şi au dreptul să beneficieze de prestaţii de asigurări sociale, conform prezentei legi”.

Prin urmare, sintagma „indiferent de stagiu”, prevăzută de art. 74 din Legea nr. 263/2010 nu este echivalentă cu „fără stagiu”, ci presupune dovedirea unui stagiu de cotizare, indiferent de mărimea lui, astfel cum susţine apelanta.

Este adevărat că, în speţă, nu sunt incidente dispoziţiile art. 68 alin. 4 din Legea nr. 263/2010, invocate în motivarea deciziei privind respingerea pensiei de invaliditate contestate de intimată, care se referă la persoanele care şi-au pierdut total sau cel puţin jumătate din capacitatea de muncă şi marii mutilaţi, ca urmare a participării la lupta pentru victoria Revoluţiei din Decembrie 1989 ori în legătură cu evenimentele revoluţionare din decembrie 1989. Însă condiţia impusă de această normă legală, de a fi cuprinsă într-un sistem de asigurări sociale la data pierderii capacităţii de muncă (total sau cel puţin jumătate) din cauza neoplaziei era necesar a fi îndeplinită şi de intimată, în temeiul art. 74 din Legea nr. 263/2010.

Reţinând aceste considerente, în temeiul art. 480 alin. 2 C.p.c., Curtea va admite apelul declarat şi va schimba sentinţa apelată, în sensul că va respinge contestaţia formulată împotriva Deciziei nr. 25397/19.10.2021 privind respingerea pensiei de invaliditate emisă de Casa Judeţeană de Pensii Mehedinţi, ca neîntemeiată.

Domenii speta

Spete similare