Exercitarea autoritate părintească

SENTINŢA CIVILĂ NR. 562

Şedinţa publică de la 23.05.2018

Pe rol fiind judecarea cauzei privind pe B.Aîn contradictoriu cu L.A, având ca obiect, exercitarea autoritate părintească, pronunțarea unei hotărâri prin care sa încuviințeze ca reclamanta sa poată calatori in străinătate alături de minoră.

La apelul nominal făcut în şedinţă publică: lipsă reclamanta, reprezentat prin av Truț Darius, lipsă  pârâtul.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că pricina este la primul termen de judecată la care părţile au fost legal citate.

Constatând că cererea este legal timbrată, instanţa procedează la verificarea competenţei în temeiul dispoziţiilor art. 131 alin. 1 C.proc.civ.

Potrivit dispoziţiilor art. 94 C.proc.civ. instanţa stabileşte că este competentă general, material şi teritorial să  judece pricina de faţă.

Nemaifiind cereri de formulat şi probe de administrat, în baza art. 244 C.proc.civ., instanţa constată terminată cercetarea judecătorească.

Avocatul reclamantului solicită admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.

În baza art. 394 C.proc.civ. declară închise dezbaterile în fond şi reţine cauza spre soluţionare.

INSTANŢA,

Deliberând supra cauzei civile de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sânnicolau Mare, la data de 06.02.2018, sub nr. dosar …, reclamanta B.A, în contradictoriu cu L.A a solicitat instanței să dispună ca autoritatea părinteasca asupra minorei L.A, născuta la data de 15.02.2005, sa fie exercitata în comun, de către ambii părinți şi pronunțarea unei hotărâri prin care să încuviințeze ca reclamanta sa poată calatori in străinătate alături de minora L.A, fără pârât, hotărârea urmând sa tina Ioc de consimțământul acestuia şi autorizarea instanței ca aceasta să poată efectua singură formalitățile necesare întocmirii pașaportului pentru minoră, hotărârea urmând sa tina Ioc de consimțământul pârâtului în acest sens.

În esenţă, reclamanta a arătat că, în fapt, prin sentința civilă nr. …, a Judecătoriei …, reclamanta şi pârâtul a divorțat, stabilindu-se ca minora L.A să locuiască la mamă.

Că tatăl nu se interesează de minoră dar îi plăteşte pensia de întreţinere.

A mai arătat reclamanta că doreşte ca pe perioada vacanţelor să plece cu minora în străinătate însă pârâtul ete plecat în Germania de 2 ani şi nu poate lua legătura cu acesta.

Pârâtul nu a depus la dosar întâmpinare.

La termenul de judecată, cu procedura legal îndeplinită, din data de 23.05.2018, apărătorul reclamantei a depus la dosar o declaraţie certificată de avocat prin care arată că este de acord cu pretențiile acesteia.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

Reclamanta B fostă L.A si paratul L.A s-au căsătorit la data de 8:02.2008, căsătoria fiind înregistrata in Registrul de stare civila al Primăriei …, sub nr. …

Din relația parților a rezultat minora L.A  născuta la data de 15.02.2005.

Pârâtul a dat o declarație, certificată de avocatul reclamantei, prin care arată că este de acord cu pretențiile reclamantei.

În conformitate cu dispoziţiile art. 396 alin. 1 Cod civil, art. 2 şi art. 31 alin. 2 din Legea nr. 272/2004, precum şi art. 3 din Convenţia cu privire la drepturile copilului, adoptată la data de 20.11.1998 de Adunarea Generală a Naţiunilor Unite, ratificată şi de România prin Legea nr. 18/1990, interesul superior al copilului trebuie să prevaleze în toate cauzele soluţionate de instanţele judecătoreşti, interes care se apreciază, aşa cum s-a statuat în practica judiciară şi în literatura de specialitate, în raport cu vârsta copilului, ataşamentul lui faţă de unul dintre părinţi, garanţiile morale şi materiale pe care aceştia le prezintă, gradul de afecţiune ce îl au faţă de copil.

Art. 36 din legea 272/2004, prevede: “(1) Ambii părinți sunt responsabili pentru creșterea copiilor lor. (2) Exercitarea drepturilor si îndeplinirea obligațiilor părintești trebuie sa aibă in vedere interesul superior al copilului si sa asigure bunăstarea materiala si spirituala a copilului, in special prin îngrijirea acestuia, prin menținerea relațiilor personale cu el, prin asigurarea creșterii, educării si întreținerii sale, precum si prin reprezentarea sa legala si administrarea patrimoniului sau. (3) In situația in care ambii parinti exercita autoritatea părinteasca, dar nu locuiesc împreuna, deciziile importante, precum cele referitoare la alegerea felului învățăturii sau pregătirii profesionale, tratamente medicale complexe sau intervenții chirurgicale, reședința copilului sau administrarea bunurilor, se iau numai cu acordul ambilor parinti. (4) In situația in care, din orice motiv, un părinte nu isi exprima voința pentru luarea deciziilor prevăzute la alin. (3), acestea se iau de către părintele cu care copilul locuiește, cu excepția situației in care acest lucru contravine interesului superior al copilului. (5) Ambii parinti, indiferent daca exercita sau nu autoritatea părinteasca, au dreptul de a solicita si de a primi informații despre copil din partea unitarilor școlare, unitatilor sanitare sau a oricăror altor instituții ce intra in contact cu copilul. (6) Un parinte nu poate renunta la autoritatea părinteasca, dar se poate înțelege cu celalalt parinte cu privire la modalitatea de exercitare a autoritatii părintești, in condițiile art. 506 din Codul civil. (7) Se considera motive întemeiate pentru ca instanța sa decidă ca autoritatea parinteasca sa se exercite de catre un singur părinte alcoolismul, boala psihica, dependenta de droguri a celuilalt părinte, violenta fata de copil sau fata de celalalt părinte, condamnările pentru infracțiuni de trafic de persoane, trafic de droguri, infracțiuni cu privire la viața sexuala, infracțiuni de violenta, precum si orice alt motiv legat de riscurile pentru copil, care ar deriva din exercitarea de către acel părinte a autoritatii părintești. (8) In cazul existentei unor neînțelegeri intre parinti cu privire la exercitarea drepturilor si îndeplinirea obligațiilor părintești, instanța judecătoreasca, după ascultarea ambilor parinti, hotaraste potrivit interesului superior al copilului. “

Art. 37 din aceeași lege prevede: “Copilul are dreptul sa fie crescut in condiții care sa permită dezvoltarea sa fizica, mentala, spirituala, morala si sociala. In acest scop părinții sunt obligați: a) sa supravegheze copilul; b) sa coopereze cu copilul si sa ii respecte viata intima, privata si demnitatea; c) sa informeze copilul despre toate actele si faptele care l-ar putea afecta si sa ia in considerare opinia acestuia; d) sa întreprindă toate masurile necesare pentru realizarea drepturilor copilului lor; e) sa coopereze cu persoanele fizice si persoanele juridice care exercita atribuții in domeniul îngrijirii, educării si formarii profesionale a copilului.”

Art. 400 alin. 1 Cod civil  prevede că: „(1) În lipsa înţelegerii dintre părinţi sau dacă aceasta este contrară interesului superior al copilului, instanţa de tutelă stabileşte, odată cu pronunţarea divorţului, locuinţa copilului minor la părintele cu care locuieşte în mod statornic. (2) Dacă până la divorţ copilul a locuit cu ambii părinţi, instanţa îi stabileşte locuinţa la unul dintre ei, ţinând seama de interesul său superior. (3) În mod excepţional, şi numai dacă este în interesul superior al copilului, instanţa poate stabili locuinţa acestuia la bunici sau la alte rude ori persoane, cu consimţământul acestora, ori la o instituţie de ocrotire. Acestea exercită supravegherea copilului şi îndeplinesc toate actele obişnuite privind sănătatea, educaţia şi învăţătura sa.”

Articolul 483 din Codul civil statuează că autoritatea părintească este ansamblul de drepturi şi obligaţii care privesc atât persoana, cât şi bunurile copilului şi aceasta aparţine în mod egal ambilor părinţi, părinţii exercitând autoritatea părintească numai în interesul superior al copilului.

Or, în cazul de faţă, instanţa apreciază că interesul actual al copilului minor al părţilor este ca autoritatea părintească să fie exercitată în comun de ambii părinţi.

Având în vedere şi declaraţia pârâtului prin care a arătat că este de acord cu admiterea acţiunii, apreciind că este în interesul minorei să poată călători cu mama în străinătate, instanța va încuviinţa ca mama reclamantă să poată obţine paşaportul turistic pe seama minorei L.A, născută la data de 15.02.2005, fără acordul pârâtului, prezenta hotărâre ţinând loc de acordul acestuia.

De asemenea, instanța va încuviinţa ca mama reclamantă pârâtă reconvenţional să poată călători în străinătate împreună cu minora L.A, născută la data de …,  fără acordul pârâtului, prezenta hotărâre ţinând loc de acordul acestuia.

Luând act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Admite cererea formulată de reclamanta B.A, CNP …, cu domiciliul in …, nr. …, et…, ap. …, județul …, cu domiciliul procesual ales la Cabinet Individual Avocat …, din …, … județ …, în contradictoriu cu pârâtul L.A CNP …, cu domiciliul în …, nr. …, județ …,  având ca obiect exercitarea autorităţii părinteşti, situaţie juridică minor.

Dispune ca exercitarea autorităţii părinteşti cu privire la minora …, născută la data de 15.02.2005, să fie realizată în comun de ambii părinți.

Încuviinţează ca mama reclamantă să poată obţine paşaportul turistic pe seama minorei …, născută la data de 15.02.2005, fără acordul pârâtului, prezenta hotărâre ţinând loc de acordul acestuia.

Încuviinţează ca mama reclamantă pârâtă reconvenţional să poată călători în străinătate împreună cu minora …, născută la data de 15.02.2005, fără acordul pârâtului, prezenta hotărâre ţinând loc de acordul acestuia.

Ia act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.

Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare. Cererea de apel se depune la Judecătoria Sânnicolau Mare.

Pronunţată în şedinţa publică, azi, 23.05.2018.

Domenii speta

Spete similare