Pretenţii. Răspundere civilă contractuală.

Hotărâre 1714 din 04.02.2016


Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

Între reclamanta S.C. I.  SRL, în calitate de  antreprenor, şi pârâta OR a fost încheiat contractul cadru având ca obiect executarea de către antreprenor, pentru şi la cererea OR,  în nume propriu sau în regim de subantrepriză, lucrările de construcţii civile, lucrări de instalaţii electrice şi sanitare, lucrări amenajări interioare aferente amplasamentelor shopurilor şi spaţiilor de birouri ale OR SA, cât şi lucrări de mentenanţă/întreţinere a acestora, în condiţiile descrise în Specificaţiile tehnice generale şi cerinţe tehnice specifice privind lucrări de construcţii, instalaţii şi amenajări spaţii de birouri şi shop-uri ale OR-Anexa 1.

Potrivit art 3 din contract, în baza contractului O.  va emite bonuri de comandă, astfel: pentru lucrări de construcţii civile, instalaţii şi amenajări interioare, conform devizelor de lucrări aferente, elaborate în baza listei de preţuri unitare prevăzută în Anexa 2; pentru lucrările de întreţinere a shop-urilor şi spaţiilor de birouri, conform valorii abonamentului stabilită de părţi şi conform prevederilor art 8-preţuri.

Totodată, s-a prevăzut că orice obligaţie cu privire la realizarea de către antreprenor a lucrărilor ce fac obiectul acestui contract intervine odată cu emiterea documentului Bon de comandă de către OR; excepţie fac intervenţiile privind întreţinerea corectivă a spaţiilor de birouri şi shop-urilor definite în Anexa 3 la contract, pentru care antreprenorul trebuie să răspundă, conform obligaţiilor contractuale şi a matricei de responsabilităţi ataşate-Anexa nr 4, la fiecare solicitare adresată prin e-mail, urmată de elaborarea unui deviz, în baza preţurilor contractuale şi apoi de un bon de comandă pentru emiterea facturii şi efectuarea plăţilor.

Potrivit art 8.5 din contract, în cazul în care, pe parcursul realizării lucrărilor, Antreprenorul constată urgenţa unor lucrări necesare şi utile, altele decât cele prevăzute în bonul de comandă, atunci va întocmi o notă de lucrări necesare, pe care o va transmite pe email reprezentanţilor OR.

Conform art 10.1 din contract, antreprenorul va emite facturi doar în baza bonurilor de comandă şi a acceptantelor/proceselor verbale de recepţie lucrări emise de OR, în lei, la cursul de schimb valutar RON/euro practicat de BNR la data emiterii facturii, iar potrivit art 10.2, factura va indica numărul bonului de comandă la care se referă şi trebuie să fie completată cu toate datele de identificare, ale ambelor părţi, în conformitate cu prevederile legale în vigoare.

În temeiul acestui contract, la data de 24.07.2015 reclamanta SC I  SRL a emis factura proforma nr 0006 (f 89 vol I dosar), în cuantum de 2851,42 lei, reprezentând contravaloare amenajări interioare shop Băneasa (demontat parchet, schimbat plăci metalice plafon, schimbat plăci uşoare plafon, colţare AL), conform deviz.

Pârâta a refuzat să achite contravaloarea acestor lucrări (pe care nu le-a contestat), motivat de faptul că reclamanta nu şi-a îndeplinit obligaţia de emitere a facturii fiscale (a se vedea răspunsul la interogatoriu la întrebarea nr 6 - f 23).

În ceea ce priveşte această apărare formulată de pârâtă, instanţa reţine următoarele:

Conform art.1270 NCC, contractul valabil încheiat are putere de lege între părţile contractante.

În materie contractuală creditorul are doar sarcina de a dovedi existența obligației, revenind debitorului să dovedească îndeplinirea ei; cum în speță reclamanta, creditoarea obligației de plată a contravalorii lucrărilor efectuate, a dovedit încheierea contractului privind realizarea de lucrări, deci asumarea obligației de plată de către pârâtă, neexecutarea acesteia se prezumă până la proba contrară, revenindu-i pârâtei sarcina de a face dovada plății, ceea ce aceasta nu a realizat.

Instanța constată că în cauză reclamanta a făcut dovada existenței obligației pârâtei de a plăti suma pretinsă prin acțiune, fără ca aceasta din urmă să facă dovada achitării integrale a debitului; astfel, cât timp pârâta nu făcut dovada că a emis, potrivit prevederilor contractuale anterior menţionate, bonul de comandă, iar factura se emite, potrivit art 10.1 din contract, numai în baza bonului de comandă, pârâta  nu se poate prevala de neexecutarea obligaţiei sale pentru a justifica neîndeplinirea obligaţiei de plată.

Fata de cele retinute, avand in vedere si disp art 1270 Cod Civil, , coroborat cu art 249 NCPC, instanta va obliga pârâta la plata sumei de 2851,42 lei, reprezentând contravaloare servicii prestate.

În ceea ce priveşte capătul de cerere privind plata dobânzii legale, instanţa reţine că, potrivit art 1535 alin 1 din Noul Cod Civil, în cazul in care o suma de bani nu este platită la scadenţă, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadenţă pana in momentul platii, in cuantumul convenit de parti sau, in lipsa, in cel prevazut de lege, fara a trebui sa dovedeasca vreun prejudiciu.

În aceste condiţii, instanţa o va obliga pe pârâtă  la plata către reclamantă a dobânzii legale aferentă sumei de 2851,42 lei, calculată de la data introducerii cererii de chemare în judecată, potrivit art 1522 NCC, şi până la achitarea integrală a debitului.

În temeiul art 451, 453 NCPC, instanţa va obliga pârâta la plata sumei de 204,59 lei, reprezentând taxa judiciară de timbru aferentă pretenţiilor admise.