Contestație la executare. Suspendarea executării silite. Perimarea executării silite. Terţul poprit nu datorează sume de bani debitoarei.

Deliberând asupra prezentei cauze civile, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 22.09.2020 pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București, sub nr. 29610/299/2020, contestatoarea A. ., în contradictoriu cu intimata ML, în calitate de mandatar al 31 de creditori  și cu terțul poprit H. S.A., a formulat contestație la executare, prin care a solicitat, în principal, anularea executării silite înseși efectuate în dosarul de executare nr. 306/2010 aflat pe rolul B.E.J. C., iar în subsidiar, anularea popririi din data de 09.09.2020. De asemenea, a solicitat suspendarea executării silite până la soluționarea definitivă și irevocabilă a contestației la executare, întoarcerea executării silite și obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată.

Cu titlu prealabil, contestatoarea a solicitat introducerea în cauză a Ministerului FP și a Ministerului EEMA, în principal, în temeiul art. 78 C.pr.civ., iar în subsidiar, în temeiul art. 68 C.pr.civ., având în vedere că terțul poprit H. S.A. se află în subordinea, coordonarea și sub autoritatea Ministerului EEMA, destinatarul final al sumelor datorate cu titlu de dividende fiind Statul Român prin MFP.

În motivarea cererii de suspendare a executării, contestatoarea a invocat dispozițiile art. 403 alin. 1 și următoarele C.pr.civ. din 1865 și a susținut că poprirea a fost înființată în mod nelegal, iar prejudiciul este iminent. Referitor la acest aspect, a invocat dispozițiile art. 9 din O.U.G. nr. 88/1997, precum și cele ale art. 4 din O.U.G. nr. 68/2019, coroborat cu anexa nr. 2, poziția 49 din H.G. nr. 44/2020.

Aceasta a precizat că în cazul continuării executării silite, există probabilitatea ca întoarcerea executării silite să nu poată fi realizată din cauza imposibilității intimaților de a restitui sumele încasate, prin prisma unei posibile stări de insolvabilitate. Pe de altă parte, A. este o instituție de specialitate a administrației publice centrale, cu personalitate juridică, solvabilitatea acesteia fiind garantată.

În continuare, contestatoarea a solicitat instanței să constate că a intervenit perimarea, în temeiul art. 389 C.pr.civ. din 1865, întrucât creditorii au lăsat să treacă 6 luni de la data îndeplinirii oricărui act de executare, fără să fi urmat alte acte de urmărire în termenul de 6 luni.

De asemenea, a susținut că poprirea înființată în dosarul de executare nr. 306/2010 este nelegală și abuzivă.

În primul rând, H. S.A. nu se află în portofoliul A.. Conform art. 4 din O.U.G. nr. 68/2019 coroborat cu anexa nr. 2, poziția 49 din H.G. nr. 44/2020, H. S.A. se află în subordinea, coordonarea și sub autoritatea Ministerului EEEMA. Prin urmare, calitatea de administrator al acțiunilor H. S.A. o are Ministerul EEMA, nu A..

În al doilea rând, terțul poprit nu are față de A.  nicio obligație legală cu obiect sume de bani, titluri de valoare sau alte bunuri mobile incorporale, așadar, executarea silită este nelegală.

Prin titlul executoriu s-a dispus obligarea A. la plata sumelor de bani, nu a Statului Român prin MFP. Prin încheierea pronunțată la data de 24.12.2010 în dosarul nr. 53976/299/2010 nu a fost menționat ca debitor Statul Român prin MFP și nici H S.A., ci doar A, pentru simplul fapt că nici în momentul încuviințării executării silite, nici în prezent, creditorul nu deține un titlu executoriu împotriva Statului Român.

În concluzie, poprirea este ilegală atât timp cât a fost înființată asupra sumelor datorate de către terțul poprit unuia care nu este debitor al creditoarei, poprirea putând avea efect doar în condițiile în care deținea un titlu executoriu împotriva titularului dreptului de creanță asupra sumelor de bani datorate de H. S.A..

În al treilea rând, a susținut că poprirea înființată nu este legală nici prin raportare la dispozițiile art. 452 alin. 2 lit. a C.pr.civ. din 1865.

Conform susținerilor contestatoarei, H. S.A. nu se află în portofoliul AAAS și nu are obligația de a plăti către AAAS sume de bani reprezentând dividende, acestea fiind datorate Ministerului FP, iar societatea se află în portofoliul Ministerului E., neavând niciun raport juridic cu AAAS. Pe de altă parte, H. S.A. nu datorează către AAAS nicio sumă de bani cu niciun titlu, sarcina probei contrare revenind creditorilor.

Este de esența popririi existența unui raport juridic între debitor și terțul poprit la data înființării acesteia, în virtutea căruia terțul poprit să datoreze în prezent sau în viitor o sumă de bani debitorului. Or, în cauză, nu se dovedește existența unui astfel de raport juridic între terțul poprit și A.

În ceea ce privește cererea de întoarcere a executării silite, contestatoarea a invocat dispozițiile art. 4041 C.pr.civ. din 1865 și a susținut că se impune restituirea sumelor în cazul în care acestea vor fi consemnate la dispoziția executorului judecătoresc și eliberate ulterior creditorului.

În drept, contestatoarea a invocat dispozițiile art. 399 și următoarele C.pr.civ. din 1865.

În probațiune, contestatoarea a atașat un set de înscrisuri (f. 11-24).

Cererea este scutită de la plata taxei judiciare de timbru și a cauțiunii, conform art. 7 din O.G. nr. 22/2002.

La data de 13.10.2020, B.E.J. C. a depus, în copie, dosarul de executare nr. 306/2010 (f. 33-150 vol. I, 1-57 vol. II).

La data de 19.11.2020, terțul poprit a depus întâmpinare (f. 59-65 vol. II), prin care a solicitat admiterea contestației la executare, suspendarea executării silite, anularea executării silite înseși, precum și a adresei de înființare a popririi, întoarcerea executării silite și obligarea creditorilor la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, a invocat dispozițiile art. 115, art. 274, art. 389, art. 403, art. 404 ind. 1 alin. 1-2, art. 371 ind. 1 și 3, art. 452 C.pr.civ. din 1865, art. II alin. 1 din Legea nr. 113/2013, Legea nr. 137/2002, art. 3 alin. 1 și 4 ind. 1 O.G. nr. 64/2001, art. 2 din O.U.G. nr. 111/2003, art. 9 din O.U.G. nr. 88/1997, art. 24 din O.U.G. nr. 51/1998, art. 4 alin. 1-2 din O.U.G. nr. 23/2004, O.U.G. nr. 68/2019, H.G. nr. 169/2016, H.G. nr. 1/2016, H.G. nr. 44/2020, O.M.J. nr. 2550/C/2006, Statutul UNEJ.

În probațiune, terțul poprit a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.

La termenul din data de 25.11.2020, instanța a dispus introducerea în cauză, în calitate de intervenienți, a Ministerului FP și a Ministerului EEMA.

La data de 22.12.2020, contestatoarea a depus răspuns la întâmpinare (f. 75-78 vol. II), prin care a învederat că a înțeles să formuleze contestația la executare în contradictoriu cu cei 31 de creditori,.....

Legal citați, intimații nu au depus întâmpinare.

La data de 13.01.2021, Ministerul E. a depus întâmpinare (f. 116-119 vol. II), prin care a solicitat admiterea contestației la executare și anularea actelor de executare întocmite cu nerespectarea dispozițiilor legale.

În drept, intervenientul a invocat dispozițiile art. 712 și următoarele C.pr.civ..

În probațiune, a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.

La termenul din data de 27.01.2021, instanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a terțului poprit și a încuviințat proba cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei.

Ulterior reținerii cauzei în pronunțare, au fost depuse la dosarul cauzei întâmpinarea formulată de intervenientul Ministerul F., în nume propriu și în calitate de reprezentant al Statului Român, precum și notele de ședință formulate de intimatul GSI.

Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanţa reţine următoarele:

În fapt, prin cererea înregistrată la data de 12.11.2010 pe rolul B.E.J. C., creditorii.., au solicitat punerea în executare a titlului executoriu reprezentat de Sentința Comercială nr. 8688 pronunțată la data de 25.06.2007 de Tribunalul București – Secția a VI-a Comercială în dosarul nr. 25513/3/2005, împotriva debitoarei A. (în prezent AA), pentru recuperarea creanțelor menționate în titlu, actualizate cu rata inflației începând cu data de 26.05.2000 până la momentul recuperii, fiind astfel deschis dosarul de executare nr. 306/2010 (f. 40 vol. I).

Prin încheierea pronunțată la data de 24.12.2010 de Judecătoria Sectorului 1 București în dosarul nr. 53976/299/2010, instanța a încuviințat executarea silită pornită împotriva debitoarei A., la cererea creditorilor indicați în anexă, în temeiul titlului executoriu reprezentat de Sentința comercială nr. 8688 pronunțată la data de 25.06.2007 de Tribunalul București în dosarul nr. 25513/2/2005, pentru recuperarea creanței ce rezultă din titlul executoriu și a cheltuielilor de executare (f. 118 vol. I).

Prin adresa nr. 5598 din data de 09.06.2011, executorul judecătoresc a dispus înființarea popririi asupra tuturor sumelor de bani, în lei sau valută, datorate debitoarei de către terțul poprit Trezoreria Municipiului B., până la concurența sumei de 505.485,90 lei (f. 41 vol. II).

Prin adresa nr. 4800 din data de 26.08.2020, executorul judecătoresc a dispus înființarea popririi asupra tuturor sumelor de bani, în lei sau valută, datorate debitoarei de către terțul poprit H S.A., până la concurența sumei de 505.485,90 lei (f. 53 vol. II).

În drept, instanța reține, cu titlu prealabil, incidența dispozițiilor art. 3 alin. 1 din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă care prevăd că dispozițiile Codului de procedură civilă se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acestuia în vigoare.

Astfel, având în vedere că, în cauză, executarea silită ce face obiectul dosarului de executare nr. 306/2010, constituit la B.E.J. C., a început la data de 12.11.2010, odată cu înregistrarea cererii de executare silită formulate de creditori, anterior intrării în vigoare a Noului Cod de procedură civilă, contestația la executare va fi analizată prin prisma dispozițiilor Codului de procedură civilă din 1865.

Luând în considerare că la termenul din data de 27.01.2021, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a terțului poprit, instanța va respinge cererea de chemare în judecată formulată în contradictoriu cu terțul poprit S.C. H. S.A., ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Analizând, în continuare, contestaţia la executare, prin prisma susţinerilor contestatoarei, instanța o apreciază întemeiată în parte, pentru următoarele considerente:

Conform art. 3711 alin. 1 și 2 C.pr.civ. din 1865, obligaţia stabilită prin hotărârea unei instanţe sau  printr-un alt titlu se aduce la îndeplinire de bunăvoie, iar potrivit alin. 2 al aceluiaşi articol, în cazul în care debitorul nu execută astfel obligaţia sa, aceasta se aduce la îndeplinire prin executare silită.

Potrivit art. 399 alin. 1 C.pr.civ. 1865, împotriva executării silite, precum şi împotriva oricărui act de executare se poate face contestaţie de către cei interesaţi sau vătămaţi prin executare.

În ceea ce priveşte perimarea executării silite, sunt aplicabile dispozițiile art. 389 alin. 1 C.pr.civ. 1865, potrivit cărora dacă creditorul a lăsat să treacă 6 luni de la data îndeplinirii oricărui act de executare, fără să fi urmat alte acte de urmărire, executarea se perimă de drept şi orice parte poate cere desfiinţarea ei.

Cu toate acestea, art. 390 alin. 1 C.pr.civ. 1865 prevede că dispoziţiile art. 389 (referitoare la perimarea executării silite) nu se aplică în cazurile în care legea încuviinţează executarea fără somaţie, iar în conformitate cu prevederile art. 454 alin. 1 din același act normativ, poprirea se înființează fără somație.

Așa cum s-a reținut în cele ce preced, prin adresa nr. 5598 din data de 09.06.2011, executorul judecătoresc a dispus înființarea unor popriri asupra sumelor datorate debitoarei de către terțul poprit Trezoreria Municipiului București, până la concurența sumei de 505.485,90 lei.

Prin urmare, având în vedere că executarea a avut loc față de contestatoare prin poprire, care se înfiinţează fără somaţie, iar dispoziţiile privind perimarea executării silite nu sunt aplicabile în cazurile în care executarea se face fără somaţie, instanţa apreciază că în dosarul de executare nr. 306/2010, constituit la B.E.J. C, nu a operat perimarea executării silite.

Pe cale de consecință, este neîntemeiată solicitarea contestatoarei privind anularea întregii executări silite din această perspectivă.

În ceea ce privește adresa de înființare a popririi din data de 26.08.2020, instanța reține că, potrivit art. 452 alin. 1 C.pr.civ. din 1865, sunt supuse executării silite prin poprire sumele de bani, titlurile de valoare sau alte bunuri mobile incorporale urmăribile datorate debitorului de o a treia persoană sau pe care aceasta i le va datora în viitor în temeiul unor raporturi juridice existente. De asemenea, alineatul 2 al aceluiași articol prevede că nu sunt supuse executării silite prin poprire sumele care sunt destinate unei afectațiuni speciale prevăzute de lege și asupra cărora debitorul este lipsit de dreptul de dispoziție.

Astfel, referitor la existenţa unor raporturi juridice între debitoarea A. şi terţul poprit H. S.A. în temeiul cărora această din urmă societate să datoreze sume de bani debitoarei A.., instanţa reţine următoarele:

În temeiul prevederilor art. II din Legea nr. 113/2013 pentru aprobarea O.U.G. nr. 93/2012 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Autorităţii de Supraveghere Financiară, Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului a preluat fără plată toate drepturile şi obligaţiile Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare, rezultate din actele juridice prin care Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare a fost obligată, ca parte responsabilă civilmente, la plata de despăgubiri către investitorii la Fondul Naţional de Investiţii. Conform prevederilor alin. 2 al articolului menţionat, Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului se subrogă în toate drepturile şi obligaţiile procesuale ale Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare şi dobândeşte calitatea procesuală pe care aceasta o are, la data intrării în vigoare a prezentei legi, în toate procesele şi cererile aflate pe rolul instanţelor judecătoreşti, indiferent dacă este vorba de faza de judecată sau de executare silită.

De asemenea, potrivit alin. 3, executarea obligaţiilor de plată ale Autorităţii pentru Administrarea Activelor Statului prevăzute la alin. 1 se asigură din veniturile bugetului de venituri şi cheltuieli aferente activităţii de privatizare şi de valorificare a activelor statului. Conform O.U.G. nr. 23/2004 privind stabilirea unor măsuri de reorganizare a Autorităţii pentru Valorificarea Activelor Bancare prin comasarea prin absorbţie cu Autoritatea pentru Privatizare şi Administrarea Participaţiilor Statului, atribuţiile Autorităţii pentru Privatizare şi Administrarea Participaţiilor Statului, stabilite prin actele normative în vigoare în domeniul privatizării, au fost preluate de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului (A.V.A.S.), instituţie de specialitate a administraţiei publice centrale, cu personalitate juridică, în subordinea Guvernului, denumită ulterior, conform Legii nr. 192/2013, Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului.

Conform art. 5 alin. 1 din O.U.G. nr. 23/2004, A.. (ulterior A.A.) îndeplineşte următoarele atribuţii: (...) b) aplicarea strategiei Guvernului privind finalizarea procesului de privatizare a societăţilor comerciale la care statul deţine acţiuni/părţi sociale, aflate în portofoliul său; c) administrarea participaţiilor statului, în calitate de acţionar/asociat, la societăţile comerciale aflate în portofoliul său; d) vânzarea acţiunilor/părţilor sociale deţinute de stat la societăţile comerciale aflate în portofoliul său, prin metodele prevăzute în O.U.G. nr. 88/1997 privind privatizarea societăţilor comerciale, aprobată prin Legea nr. 44/1998, cu modificările şi completările ulterioare, şi în Legea nr. 137/2002, cu modificările şi completările ulterioare (...).

Din dispoziţiile enunţate anterior reiese faptul că A.  are ca atribuţii administrarea şi valorificarea activelor statului, exercitarea drepturilor decurgând din calitatea de acţionar/asociat al statului la societăţile comerciale aflate în portofoliul A..

Conform prevederilor art. 2 alin. 2 din H.G. nr. 627/2000 privind reorganizarea Companiei Naţionale de E. S.A., capitalul social al societăţilor comerciale ce au fost înfiinţate, printre care şi Societatea de Producere a E. în H.  S.A., era deţinut de Statul Român în calitate de acţionar unic, reprezentat de MIC.

Așadar, instanța constată că Societatea de Producere a E. S.A. nu se află în portofoliul A. , astfel că nu are obligaţia de a plăti A.. sume de bani reprezentând dividende şi, deci, nici sumele la care se referă adresa de înfiinţare a popririi din data de 26.08.2020 nu sunt datorate de terţul poprit H. S.A. debitorului A.. Nu sunt, prin urmare, îndeplinite cerinţele art. 452 alin. 1 C.pr.civ. din 1865, în sensul ca terţul poprit să datoreze sume de bani debitorului.

Prin urmare, având în vedere că H. S.A. nu datorează A.. sumele pentru care a fost înfiinţată poprirea, nu se mai impune a fi examinate chestiunile referitoare la afectaţiunea specială a sumelor solicitate de la aceasta.

În consecinţă, observând că terţul poprit nu datorează sume de bani debitoarei, dovada contrară nefiind făcută de intimați, instanţa apreciază că adresa de înființare a popririi din data de 26.08.2020 emisă de B.E.J. C.  în dosarul de executare nr. 306/2010 este nelegală, motiv pentru care se impune anularea acesteia.

În ceea ce privește cererea de intervenție forțată a Ministerului F. și Ministerului EEMA, dispozițiile art. 57 alin. 1 C.pr.civ. din 1865 prevăd că oricare din părți poate să cheme în judecată o altă persoană care ar putea să pretindă aceleași drepturi ca reclamantul.

Luând în considerare că în cazul intervenției forțate nu se pune problema admisibilității în principiu, în contextul Codului de procedură civilă din 1865, pentru a se vedea legătura cu cererea principală, a stabili că cel chemat în judecată poate pretinde sau nu aceleași drepturi ca reclamantul presupune o cercetare a fondului raportului juridic dedus judecății pentru că numai astfel se poate determina în ce măsura cererea de intervenție este sau nu fondată.

Astfel, având în vedere și cele expuse anterior, instanța apreciază că cererea de intervenție forțată formulată de contestatoare nu este întemeiată, întrucât cei doi intervenienți nu ar putea pretinde, pe calea unei cereri separate, aceleaşi drepturi ca partea contestatoare din prezenta cauză. În acest sens, instanţa are în vedere că însăşi contestatoarea a susţinut că proprietarul acţiunilor este Statutul Român, acesta fiind cel care, eventual, ar putea pretinde anularea actelor de executare efectuate împotriva terţului poprit, nu Ministerul F, în nume propriu, sau Ministerul EEMA, care este doar administratorul acţiunilor H. S.A..

Pe cale de consecință, instanța va respinge cererea de intervenție forțată formulată de contestatoare, ca neîntemeiată.

În ceea ce privește cererea de întoarcere a executării silite, dispozițiile art. 4042 C.pr.civ. din 1865 prevăd că în cazul în care instanța judecătorească a desființat titlul executoriu sau actele de executare, la cererea celui interesat, va dispune, prin aceeași hotărâre, și asupra restabilirii situației anterioare executării.

Cu toate acestea, întrucât în cauză nu a fost depusă nicio dovadă în sensul că ar fi fost executată silit vreo sumă de bani până în prezent în temeiul popririi din data de 26.08.2020, instanţa apreciază că cererea privind întoarcerea executării este neîntemeiată, urmând a fi respinsă ca atare.

În ceea ce privește cererea de suspendare a executării silite, instanța constată că, potrivit art. 403 C.pr.civ. din 1865, până la soluționarea contestației la executare sau a altei cereri privind executarea silită, instanța competentă poate suspenda executarea, dacă se depune o cauțiune în cuantumul fixat de instanță, în afară de cazul în care legea dispune altfel.

Întrucât norma anterior menționată face referire la posibilitatea suspendării executării silite până la soluționarea contestației la executare, și nu până la soluționarea irevocabilă a acesteia, instanța apreciază că nu există niciun temei legal pentru solicitarea contestatoarei de a fi suspendată executarea silită până la soluționarea definitivă și irevocabilă a prezentei contestații deoarece unde legea nu distinge, nici interpretul nu poate să o facă.

Astfel, având în vedere soluţia care va fi pronunţată în cauză cu privire la contestaţia la executare, instanţa va respinge cererea de suspendare a executării silite, ca rămasă fără obiect.

Referitor la cheltuielile de judecată, dispozițiile art. 274 C.pr.civ. din 1865 prevăd că partea care cade în pretențiuni va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată.

Cu toate acestea, deși a solicitat acordarea cheltuielilor de judecată, contestatoarea nu a făcut dovada existenței și întinderii acestor cheltuieli. Pe cale de consecință, instanța va respinge cererea contestatoarei privind acordarea cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.

Domenii speta

Spete similare