Plângere împotriva ordonanţei sau rezoluţiei procurorului de netrimitere în judecată

Prin plângerea penală înregistrată la această instanţă sub nr.2023/329/2013 din  18 decembrie 2013, petentul B. T.L., a formulat plângere împotriva Rezoluţiei nr.1042/P/2012 din 30.07.2013 Parchetul de pe lângă Judecătoria Turnu Măgurele şi  Rezoluţiei nr.169/II/2/2013 din 5.11.2013, emisă de Prim-procuror, în contradictoriu cu făptuitoarea Z. M., domiciliată în Turnu Măgurele.

În motivarea plângerii petentul arată că:

Organul de cercetare penală al poliţiei judiciare a reţinut prin referatul cu propunere de a nu începe urmărirea penală, confirmat de procuror, prin Rezoluţia nr.1042/P/2012 din 30.07.2013 că, din actele premergătoare efectuate, a rezultat că în cauză este vorba despre un litigiu civil.

Apreciază că soluţia organului de cercetare penală, confirmată de procuror, este nelegală şi netemeinică, pentru următoarele considerente:

În primul rând, organul de cercetare penală şi procurorul au făcut o apreciere greşită a actelor premergătoare efectuate în cauză.

Astfel, s-a reţinut în referatul mai sus menţionat, faptul că, deşi martorii audiaţi în cauză, au confirmat declaraţiile petentului şi ale soţiei sale, B. E. E, că au fost duşi în eroare de către făptuitori cu privire la durata de creditare, s-a apreciat că, în cauză, este vorba de un litigiu civil şi că fapta nu este prevăzută de legea penală.

Referitor la acest aspect, menţionează că, în opinia sa, consimţământul său a fost viciat la semnarea contractului de ipotecă nr.411 din 12.12.2005 prin faptul că a semnat contractul mai sus menţionat având convingerea, influenţa de făptuitori, că durata de creditare este de 5 ani, şi nu de 15 ani aşa cum s-a menţionat în contractul de creditare nr.430713 din 9.12.2005, contract pe care nu l-au semnat, deşi în cuprinsul acestuia, la art.31 „Giranţii care semnează prezentul contract odată cu clientul sunt:”, este spaţiu lăsat liber, iar la finalul contractului, la rubrica „giranţi”, nu apare nici semnătura sa, nici a soţiei sale.

Având în vedere faptul că în cuprinsul contractului de creditare la art.17 se face referire la Contractul de ipotecă nr.411, deşi acest contract nu este semnat de petent sau soţia sa, consideră petentul că este evident că făptuitorii au încercat prin manevre frauduloase, să inducă în eroare pe petent şi soţia sa cu privire la perioada de creditare, motiv pentru care nu i-au chemat să semneze contractul de creditare unde ar fi putut să constate că perioada de creditare era de 15 ani, şi nu de 5 ani, aşa cum i-au informat făptuitorii.

Tot referitor la acest aspect, numita Z. M., a declarat în faţa organelor de cercetare penală că are cunoştinţă de faptul că a existat o înţelegere între soţul acesteia Z. G. şi petent, în sensul că acesta din urmă trebuia să ia un credit în contrapartidă cu constituirea ipotecii, de la Banc Post Alexandria, unde trebuia ca petentul să plătească timp de 5 ani. Această declaraţie nu face decât să confirme faptul că înţelegerea lor a fost ca perioadă de creditare să fie de 5 ani.

Cu toate că petentul, împreună cu soţia sa, au semnat Contractul de ipotecă nr.411 din 12.12.2005, nu s-a prezentat spre cunoştinţă şi semnare Contractul de credit nr.430713 din 9.12.2005, astfel încât, petentul nu a cunoscut condiţiile de creditare (obiect, perioadă, obligaţii, etc.), fiind indus în eroare de către făptuitori cu privire la perioada de creditare. Consideră că acest aspect este determinat deoarece în contractul de creditare era specificată perioada de creditare şi ar fi ştiut cu certitudine pe ce perioadă se indisponibilizează apartamentul, situaţie în care nu ar fi semnat contractul de ipotecă.

Având în vedere că petentul şi soţia sa nu au semnat Contractul de credit, în mod evident nu şi-au dat consimţământul la încheierea actului juridic.

Apreciază că problema consimţământului viciat la încheierea contractului de ipotecă nr.411 din 12.12.2005, care este evident în cauza de faţă, trebuie abordată atât din perspectiva civilă, cât şi din perspectiva dreptului penal, ca element constitutiv al infracţiunii de „înşelăciune”. Iar, în acest caz, trebuie cercetat dacă vicierea consimţământului are loc în condiţiile prevăzute de lege, în sensul că trebuie analizat modul în care legiuitorul stabileşte prin însăşi norma de incriminare, limitele în care consimţământul viciat determină intervenţia dreptului penal.

Determinarea acţiunii de inducere în eroare din cadrul înşelăciunii în convenţii trebuie să se realizeze în funcţie de fiecare caz, pornind de la principiul libertăţii contractuale prevăzut de art.948 C.civ., de condiţiile esenţiale pentru validarea unei convenţii prev.de art.968 al.1 C.civ. (în vigoare la data încheierii contractului), dar şi de reglementările privind eroarea, dolul sau violenţa ca vicii ale consimţământului.

Consideră că în cauza de faţă sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune prevăzută şi sancţionată de art.215 alin.3 Cp deoarece, inducerea şi menţinerea lor în eroare cu privire la data de creditare, s-a produs în aşa fel încât, fără această eroare, nici petentul şi nici soţia sa nu ar fi semnat contractul de ipotecă, având în vedere durata foarte mare de creditare prevăzută în contractul de creditare.

Precizează că de prevederile contractului de creditare, petentul şi soţia sa au aflat abia în anul 2012, atunci când au făcut investigaţii proprii cu privire la durata de creditare prevăzută în acel înscris.

De asemenea, menţionează că inducerea sa şi a soţiei sale, în eroare, cu privire la durata de creditare, a avut un rol hotărâtor la determinarea lor de a încheia Contractul de ipotecă şi dacă ar fi cunoscut acest aspect nu ar fi semnat niciodată contractul de ipotecă.

Solicită ca instanţa să analizeze în mod concret dacă această eroare provocată prin manevre frauduloase a fost determinată la încheierea contractului de ipotecă.

În ceea ce priveşte dolul penal, apreciază că singura condiţie suprapusă dolului civil este aceea că acesta să îmbrace un caracter penal este satisfacerea gradului de pericol social cerut de legea penală pentru ca fapta să fie infracţiune. Apreciază că şi aceasta din urmă condiţie este îndeplinită în prezenta cauză, făptuitorul ascunzând de petent contractul de creditare, ca să nu poată afla durata creditării şi pentru a-l determina să semneze Contractul de ipotecă, cunoscând că, dacă ar fi ştiut durata de creditare nu ar fi semnat contractul de ipotecă.

Arată că, la momentul de faţă, făptuitoarea refuză să mai achite creditul contractat la CEC Bank, deşi, în cursul anului 2012, petentul are cunoştinţă că făptuitoarea a înstrăinat un imobil de o valoare foarte mare, în Tr.Măgurele iar împotriva petentului şi a soţiei sale s-a început procedura de executare silită, având ca obiect imobilul ipotecat prin Contractul de ipotecă nr.411 din 12.12.2005, în dosar de executare nr.572/2013, deschis la BEJ T. V.P., la solicitarea creditoarei CEC Bank SA, având ca fundament titlurile executorii: contract de credit nr.43713 din 9.12.2005 şi contract de garanţie reală imobiliară nr.411 din 12.12.2005 autentificat sub nr.2553 din 12.12.2005 de către BNP E. I., în condiţiile în care petentul şi soţia  au şi un copil minor în întreţinere.

La dosar a fost anexat dosarul nr.1042/P/2012 din 30.07.2013 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Turnu Măgurele.

Instanţa, analizând actele şi lucrările dosarului, constată că:

Prin plângerea înregistrată la această instanţă, sub nr.2023/329/2013 din 18 decembrie 2013, petentul B. T. L. a formulat plângere împotriva Rezoluţiei nr.1042/P/2012 din 30.07.2013 de Parchetului de pe lângă Judecătoria Turnu Măgurele şi Rezoluţiei nr.169/II/2/2013 din 5.11.2013 emisă de Prim-procuror Parchetului de pe lângă Judecătoria Turnu Măgurele .

Prin plângerea înregistrată sub nr.1042/P/2012 din 25.06.2012 la Parchetul de pe lângă Judecătoria Turnu Măgurele, petentul B. T. L. a formulat plângere împotriva făptuitoarei Z. M. pentru infracţiunea de înşelăciune, arătând în esenţă că în anul 2005 a girat cu apartamentul său, proprietate personală, pe numiţii Z. M. şi Z. G., pentru un împrumut bancar cu condiţia ca după 5 ani să-i fie liber de sarcini apartamentul.

A mai arătat petentul B. T. L.în plângerea sa că Z. M. a consimţit ca această perioadă să fie de 5 ani sau chiar mai mică şi petentul a semnat actele contractului de ipotecă, neştiind că pe contractul de credit apartamentul său era gajat pentru o perioadă de 15 ani pentru că el a semnat numai contractul de ipotecă.

Prin rezoluţia nr.1042/P/2012 din 30.07.2013 emisă de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Turnu Măgurele, s-a dispus neînceperea urmăririi penale  împotriva făptuitoarei Z. M., în baza art.228 alin.6 rap.la art.10 alin.1 lit.d C.pr.pen.

Prin rezoluţia nr.169/II/2/2013 din 5.11.2013 emisă de Prim-procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Turnu Măgurele, s-a dispus respingerea ca neîntemeiată şi nelegală a plângerii petentului împotriva rezoluţiei nr.1042/P/2012 din 30.07.2013 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Turnu Măgurele.

S-a reţinut că:

Prin rezoluţia nr.1042/P/2012 din 30.07.2013, Parchetul de pe lângă Judecătoria Turnu Măgurele a dispus, în baza art.288 alin.6 rap.la art.10 lit.d C.pr.pen., neînceperea urmăririi penale împotriva făptuitoarei Z. M., pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, faptă prev.şi ped.de art.215 alin.1 şi 3 din C.p., în dauna petentului B. T. L.

A reţinut prim-procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Turnu Măgurele că din cuprinsul contractul de ipotecă nr.411/12.12.2005 autentificat de către un notar public a rezultat că ipoteca a fost constituită „în vederea garantării creditului în valoare de 75.000.000 lei şi a dobânzilor aferente acordate de CEC lui Z. G., în baza contractului de credit nr.430713 din 9.12.2005”.

Astfel, petentul a cunoscut de existenţa contractului de credit pentru că altfel s-ar pune întrebarea cu privire la motivul pentru care a fost constituită ipoteca.

În plângere, petentul a mai arătat că nu a semnat contractul de credit, însă acel contract este încheiat între Z.G. şi CEC, petentul nefiind parte în contract.

A mai reţinut prim-procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Turnu Măgurele că aspectele menţionate de petent au caracter civil, dispunându-se respingerea ca netemeinică şi nelegală a plângerii petentului B. T. L. împotriva rezoluţiei nr.1042/P/2012 din 30.07.2013.

Instanţa constată că într-adevăr Rezoluţia nr.1042/P/2012 din 30.07.2013 emisă de Parchetul de pe lângă Judecătoria Turnu Măgurele şi  Rezoluţia nr.169/II/2/2013 din 5.11.2013 emisă de Prim-procuror al aceluiaşi parchet, sunt legale şi temeinice pentru următoarele considerente:

Susţinerile petentului că nu ar fi semnat contractul de ipotecă nr.411 din 2.12.2005 dacă ar fi cunoscut contractul de credit nr.430713 din 9.12.2005, şi că nu au fost cunoscute condiţiile de creditare, nu pot fi luate în considerare de instanţă ca fiind reale, în cuprinsul contractului de ipotecă nr.411 din 2.12.2005, fiind stipulat expres următoarele: „proprietarul se obligă să constituie ipotecă de rangul I în favoarea CEC asupra bunului imobil situat în, compus din trei camere plus dependinţe, cuprinzând o suprafaţă totală de 75,63 mp, dreptul de coproprietate asupra părţilor din imobil care, prin natura sau destinaţia lor sunt în folosinţa comună precum şi dreptul de folosinţă asupra terenului în suprafaţă de 18 mp în indiviziune având număr cadastral 59/16, înscris în carte funciară 4722/N, în vederea garantării creditului în valoare de 75.000 Ron şi a dobânzii aferente, acordat de CEC d-lui Z. G. în baza contractului de credit nr.430713 din 9.12.2005.”

Faţă de conţinutul contractului de ipotecă mai sus redat, instanţa constată că proprietarii B. T. L. şi B. E. E., cunoşteau de existenţa contractului de credit nr.430713, din 9.12.2005,  stipulându-se clar în contractul de ipotecă că se constituie ipotecă în vederea garantării creditului în valoare de 75.000 Ron în baza contractului de credit nr.430713, din 9.12.2005 (chiar dacă proprietarii B. T. L. şi B. E. E. nu ar fi cunoscut cuprinsul contractului de credit, cum nimeni nu se poate prevala de propria culpă, proprietarii B. T. L. şi B.E. E., au arătat prin contractul de ipotecă mai sus menţionat că se constituie ipotecă în vederea garantării creditului nr.430713 din 9.12.2005, contract pe care aveau obligaţia a-l cunoaşte).

Faţă de aceste considerente, Rezoluţia nr.1042/P/2012 din 30.07.2013 emisă de Parchetul de pe lângă Judecătoria Turnu Măgurele şi Rezoluţia nr.169/II/2/2013 din 5.11.2013 emisă de Prim-procuror al aceluiaşi parchet, fiind legale şi temeinice, văzând şi disp.art.2781 pct.8 lit.a C.pr.pen., se va respinge ca nefondată plângerea formulată de petentul Bălan Traian Lucian împotriva Rezoluţiei nr.1042/P/2012 din 30.07.2013, emisă de Parchetul de pe lângă Judecătoria Turnu Măgurele şi Rezoluţia nr.169/II/2/2013 din 5.11.2013 emisă de Prim-procuror al aceluiaşi parchet, în contradictoriu cu făptuitoarea Z. M.

Se va obliga petentul la 50 lei cheltuieli judiciare statului

Domenii speta

Spete similare