Acţiune având ca obiect contestaţie la executare

Prin cererea formulată la data de 23.09.2020 şi înregistrată pe rolul Judecătoriei sector 3 Bucureşti sub nr. 00000/301/2019 şi declinată în favoarea Judecătoriei Mizil, unde a fost înregistrată la data de 29.01.2020, contestatorul B.I. a chemat în judecată pe intimata I. LTD, solicitând  instanţei ca prin hotărârea ce va pronunţa să dispună:

1. Anularea încheierii din data de 00.08.2019 pronunţată de Judecătoria Mizil prin care a fost investit cu formulă executorie contractul de credit nr. ............. din 16.12.2005 încheiat cu B.R. SA pentru lipsa caracterului de titlu executoriu a contractului de cesiune (contractul în care este parte I.LTD) între I.LTD şi B.R. SA , acest contract nefăcând parte din enumerarea titlurilor executorii făcută de art. 632 şi urm. Cod procedură civila, şi pe cale de consecinţă sa constate lipsa caracterului de titlu executoriu al titlului deţinut de I.LTD cu consecinţa anulării executării silite şi a tuturor actelor de executare silită efectuate în dosarul execuțional nr. 0000/2019 aflat pe rolul B. E. J. I.M.;

2. Constatarea de către instanţă a prescripţiei dreptului de a cere executarea silită a sumelor din contractul de credit nr. 00000000 din data de 16.12.2005 încheiat cu B. R. SA şi pe cale de consecinţă anularea tuturor actelor încheiate în executarea silită a creanţei ce face obiectul dosarului de executare silită nr. 0000/2019 aflat pe rolul BEJ I.M.;

3. Anularea tuturor formele de executare efectuate în dosarul nr. 0000/2019 aflat pe rolul BEJ I.M întrucât creanţa nu este certă, lichidă si exigibilă ;

4. Obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul dosar.

În motivare a arătat că a încheiat la data de 00.12.2005 contractul de credit nr. 000000000 cu B.R.SA pentru suma de 00.00000 lei, contract ce a fost încheiat pentru o perioada de 60 luni. A achitat aproape integral împrumutul acordat, iar în anul 2009 a avut nişte probleme financiare, neavând un loc de munca o perioada de timp, motiv pentru care a încercat să stabilească cu B. R. SA o eşalonare sau o păsuire, lucru ce nu a fost posibil.

Cu privire la anularea încheierii din data de 00.08.2019 pronunţată de Judecătoria Mizil prin care a fost investit cu formulă executorie contractul de credit nr. 00000000 din 16.12.2005 încheiat cu B.R. SA pentru lipsa caracterului de titlu executoriu a contractului de cesiune, arată că natura unui contract de titlu executoriu este dată de dispozițiile legale iar cesiunea de creanţă nu se numără printre contractele pentru care legea a conferit puterea de titluri executorii.

Contractele bancare au conform dispozițiilor legale puterea de titluri executorii în considerarea acestor contracte şi a dispozițiilor legale care reglementează şi guvernează funcţionarea instituţiile bancare, dispoziţii legale prin care instituţiile bancare pot fi verificate atât sub aspectul modului de încheiere a contractelor bancare cât şi sub aspectul activităţii acestora.

Contractul bancar are caracter executoriu strict intitu personae adică strict în considerarea instituţiei bancare în calitate de creditor singura care poate investi cu formulă executorie acest contract, la momentul vânzării de către instituţia bancară a creanţei acesta se realizează prin Contractul de cesiune , contract ce nu are putere executorie. Societatea cesionară nu poate investi în instanţă un contract de credit bancar în condiţiile în care această societate nu este parte în contractul respectiv. "Persoana îndreptăţită" conform dispozițiilor legale este creditorul astfel cum rezultă din contract ori în situaţia cesiunii de creanţă creditorul este (în cazul nostru) I. LTD societate ce nu este o instituție bancară şi aşa cum a menţionat contractul ce cesiune nu reprezintă titlu executoriu. Invocând OUG 99/2006 privind instituţiile de credit - Art. 120, coroborate cu dispoziţiile art. 632 şi urm. Cod procedură civila, arată că doar contractele de credit sunt titluri executorii în considerarea instituţiei bancare aşa cum a menţionat iar contractul de cesiune nu reprezintă titlu executoriu mai ales că s-a demonstrat în practică, faptul că în general, contractele de cesiune au o altă întindere a creanţei decât cea pe care o avea contractul ce credit bancar cesionat , cum de altfel este şi prezenta situaţia aşa cum vom arăta mai jos, acesta fiind şi unul dintre motivele pentru care contractul de cesiune nu are şi nu poate avea calitatea de titlu executoriu, fiind necesară verificarea întinderii creanţei şi legalităţii sumelor pretinse.

Cu privire la capătul doi de cerere invocă disp. art. 705 C.p.c., menţionând că la data de 00.12.2005 a fost încheiat contractul, pentru o perioadă de 60 de luni, care s-au împlinit la data de 00.12.2010, iar în raport de această dată termenul de prescripţie de 3 ani s-a împlinit la data de 00.05.2019.

Conform dispozițiilor legale invocate creanţa ce face obiectul executării silite putea fi executata silit până la data de 00.12.2013.

Cu privire la anularea tuturor formele de executare efectuate în dosarul nr. 0000/2019 aflat pe rolul B.E. J.I.M. întrucât creanţa nu este certă, lichidă şi exigibilă, arată că a încheiat un contract de credit cu B.R. SA contract pe care l-a achitat conform graficului de rambursarea până în la finalul anului 2009 adică aproape integral, după această dată a avut probleme financiare şi deşi a încercat să găsească o soluţie împreună cu creditoarea pentru eşalonarea datoriei acest lucru nu a fost posibil.

La finalul anului 2009 a avut o discuţie cu un funcţionar al băncii pentru a obţine o eşalonare a datoriei sau o păsuire pentru câteva luni urmând ca acesta să îl contacteze în situaţia găsirii unei soluţii, însă până la data primirii actelor de executare silită nu a fost contactat nici de bancă nici de societatea care a preluat creanţa. Totuşi indiferent de situaţie, suma solicitată de la el de intimată nu este corectă, motiv pentru care consideră că nu reprezintă o creanţă certă, lichidă şi exigibilă.

În drept a invocat art.705, art. 706, art. 711, art.712 alin.2 , Cod procedură Civilă, Decretul 167/1958.

În dovedire a solicitat proba cu înscrisuri.

Prin întâmpinarea înregistrată la dosar la data de 04.10.2019, intimata I. LTD a solicitat respingerea ca nelegala si neîntemeiata a contestaţiei la executare formulate împotriva executării silite insesi si a actelor de executare incheiate de executorul judecătoresc I.M. in dosarul execuțional nr. 0000/2019.

În motivare a arătat următoarele:

La data de 00-12-2005, a fost încheiat Contractul nr. 0000000, între banca, în calitate de împrumutant şi contestatorul din prezenta cauza în calitate de împrumutat, prin care banca i-a acordat acestuia din urma un împrumut.

Întrucât debitorul a încetat să mai achite ratele, instituţia financiar bancară a declarat creditul scadent anticipat şi ulterior a cesionat întreaga creanţă intimatei. Totodată, au fost efectuate formalităţile de înscriere a Contractului de cesiune creanţe în Arhiva Electronic de Garanţii Reale Mobiliare în conformitate cu dispoziţiile legale în vigoare, sub avizul nr. 2016-0000000000000-HNZ, 2018-0000000000000-QYG.

Toate cererile şi susţinerile debitorului sunt însă neîntemeiate, cu consecinţa respingerii în totalitate a cererii sale.

Pe cale de excepţie a invocat:

1. Excepţia netimbrarii acţiunii în raport de disp. art. 148 alin. 6 NCPC, solicitând anularea cererii formulate de către contestator, in cazul in care nu au fost respectate dispoziţiile legale, privind timbrarea cererii de chemare in judecata, iar la dosarul cauzei nu se regăseşte la primul termen de judecata dovada taxei judiciare de timbru datorate de către contestator, achitata la valoarea pretenţiilor solicitate, sau dovada insuficientei timbrări.

Face precizarea ca o copie certificata pentru conformitate cu originalul a pretinsei dovezi de achitare a acestor taxe nu va fi acceptata de către instanţa.

2. Excepţia lipsei dovezii calităţii de reprezentant în raport de dispoziţiile art. 83 alin. 1 teza 1 NCPC coroborate cu cele ale art. 85 NCPC, menţionând că în prezenta cauza nu i s-a comunicat dovada calităţii de reprezentant a contestatorului in persoana avocatului reprezentant convenţional, prin împuternicirea avocaţiala pe care avea obligaţia sa o emită si sa o depună o data cu cererea de chemare in judecata.

Pe fondul cauzei arată că dreptul său de a cere executarea sfiita a contestatorului nu este prescris, intrucat debitorul se afla intr-o absoluta eroare cu privire la termenul de la care incepe sa curgă aceasta prescripţie.

Deoarece termenul de prescripţie nu curge de la data ultimei plaţi ci de la data la care a luat naştere dreptul material la acţiune al creditorului. Astfel, cesiunea de creanţa intervenita intre cedent B.R. S.A. si cesionar I. LTD curge de la data de 00.06.2016, data cesiunii, si a început sa curgă termenul de prescripţie in conformitate cu dispoziţiile art 2523 NCC.

Practic, la data de 00.06.2016, s-a născut dreptul material la acţiune al creditorului cesionar, şi a început sa curgă termenul de prescripţie in conformitate cu dispoziţiile art 2523 NCC in favoarea acestuia.

Astfel, termenul de prescripţie despre care în mod eronat face debitorul nu ar avea cum să curgă de la data ultimei plăţi, având în vedere faptul ca cesiunea de creanţa a intervenit în 2016 şi nu a avut cum să curgă retroactiv, faţă de o persoană ce nu avea nicio calitate, respectiv faţă de debitorul din prezenta cauză, această calitate a dobândit-o tocmai prin contractul de cesiune.

De asemenea, în situaţia în care debitorul nu demonstrează altfel, şi anume nu depune documente aferente scadenţei anticipate, înţelege ca instanţa de fond să aibă în vedere argumentaţia din prezenta cerere.

Ca urmare a intervenirii acestei cesiuni, contestatorul a fost notificat în 2016 conform notificării de cesiune de creanţa, însemnând ca până la demararea executării silite, actualul creditor a încercat în nenumărate rânduri soluţionarea pe cale amiabilă a diferendului creat, de la acel moment şi până în prezent.

Cesiunea de creanţă a fost înregistrată în Arhiva Electronică de Garanţii Reale Mobiliare, fiind transmisă calitatea de creditoare a persoanei împrumutate.

Astfel, creanţa deţinută împotriva debitorului provine din nerespectarea obligaţiilor contractuale asumate prin încheierea contractului de credit rambursabil în rate lunare, conform condiţiilor contractuale agreate de părţi.

Conform dispozițiilor art. 2503 alin. 2 CC şi art. 12 din Decretul 167/1958, potrivit cărora în cazul unor prestaţii succesive dreptul la acţiune se stinge printr-o prescripţie deosebită, sens ăn care dreptul scadenţei anticipate al băncii nu se poate prezuma a fi îndeplinit, aceasta este o acţiune facultativă, legiuitorul lăsând la aprecierea băncii asumarea riscului privind neplata debitului, banca fiind cea care declară scadent anticipat un credit.

În concluzie, potrivit art. 705 CPC, dreptul de a obţine executarea silită se prescrie în termen de 3 ani, dacă legea nu prevede altfel, iar termenul de prescripţie începe să curgă de la data când se naşte dreptul de a obţine executarea silită.

În cazul contractelor de credit, data la care se naşte dreptul de a obţine executarea silită este data scadenţei. În cazul în care creditorul ca urmare a neplăţii ratelor de către debitor, declară întregul credit scadent anticipat, înțelegând ca de la aceasta dată să curgă termenul de prescripţie de 3 ani.

În situaţia în care nu există eliberat un document de scadenţă anticipată anterior cesiunii de creanţă, solicita instanţei a avea în vedere notificarea de cesiune a creanţei, prin care cesionarul a solicitat plata întregului credit, devenind astfel exigibil.

Obligaţia de restituire a întregii sume împrumutate şi accesoriilor putea fi pusă în executare silită începând cu data emiterii notificării către debitor, când întreaga creanţă certă şi lichidă a devenit şi exigibilă.

Termenul limită de 3 ani, stabilit de lege, în care ar fi putut fi promovată executarea silită nu s-a împlinit anterior momentului depunerii cererii de executare silită la executor.

În aceste condiţii, termenul de 3 ani de prescripţie a dreptului de a cere executarea silită a creanţei născute din contractul de credit nu se împlinise la data momentului demarării executării silite, cererea de executare ce face obiectul dosarului de executare nu a fost formulată ulterior împlinirii termenului de prescripţie a dreptului de a cere executarea silită.

Iar faţă de alegaţia contestatorului ca termenul de prescripţie a început să curgă de la momentul ultimei plăţi realizate de debitor, urmează să fie înlăturată pentru următoarele considerente :

În cazul contractului de credit, debitorul se obligă la plata sumei datorate prin realizarea unor plăţi succesive ce alcătuiesc un tot unitar, astfel că data începerii cursului prescripţiei extinctive este data la care creditorul înţelege să declare scadent anticipat creditul.

Declararea scadenţei anticipate nu intervine automat, clauza fiind stabilită în favoarea creditorului, părţile convenind ca debitorul sa fie decăzut din beneficiul termenelor de plata a ratelor.

Declararea scadenţei anticipate a creditului este o facultate a creditorului.

Iar în privinţa cesiunii de creanţă, creditorul a dobândit ca urmare a cesiunii drepturile pe care cedentul le avea in legătura cu creanţa cedată. Astfel a avut loc transmisiunea calităţii de creditor, sens în care cesionarul a dobândit legitimare procesuală activă în ce priveşte executarea silită, devenind creditor în raportul execuțional, motiv pentru care instanţa nu poate retine alegaţiile contestatorilor ca executarea silită s-a realizat în lipsa unui titlu executoriu.

Mai mult, în temeiul art. 249 NCPC (Cel care face o susţinere în cursul procesului trebuie să o dovedească, în afară de cazurile anume prevăzute de lege.), debitorul are obligaţia ca în momentul în care afirma acest lucru să probeze prin ataşarea unui document, deoarece instanţa nu poate aprecia în funcţie de simpla afirmaţie a acestuia astfel încât să dispună admiterea unei asemenea contestaţii la executare. Luarea în considerare a acestei afirmaţii fără a fi probată ar conduce la o deliberare în mod eronat din partea instanţei.

Cu privire la pretinsa pierdere a calităţii de titlu executoriu a Contractului de credit după momentul cesiunii, arată că executarea silită are la baza un titlu executoriu, acesta fiind reprezentat de contractul de credit nr. 000000000/00-12-2005, încheiat de contestator cu B. R. S.A., a cărei creanţa a fost cesionată către intimată. Ca urmare, nu contractul de cesiune constituie titlul executoriu, ci contractul de credit.

În ceea ce priveşte cesiunea creanţei a cărei executare s-a urmărit în Dosarul execuțional, intervenita prin contractul de cesiune şi înregistrată în Arhiva Electronică de Garanţii Reale Mobiliare, instanţa va reţine că, poziţia pe care se afla cesionarul este aceea a unui veritabil succesor cu titlu particular, care preia toate drepturile pe care cedentul le avea în legătură cu creanţa, motiv pentru care modificarea părţilor originare ale actului juridic care constituie titlu executoriu nu afectează substanţa titlului executoriu; soluţia transferului către cesionar a tuturor drepturilor pe care cedentul le are în legătură cu creanţa cedată, incluzând acţiunile al căror titular era cedentul până la momentul cesiunii, a fost prevăzută expres şi de Noul Cod civil, în art.1.568 alin. 1 pct. 1, o opţiune similară a legiuitorului regăsindu-se şi în legea procesuală, care permite transmiterea cu titlu particular a calităţii de creditor în procedura executării silite - art. 644 alin. 2 NCPC.

Cu privire la susţinerea contestatorului referitoare la faptul ca intimata nu este instituţie de credit, invocă disp. Legii nr. 93 din 8 aprilie 2009 privind Instituţiile Financiare Nebancare, în vigoare la data încheierii contractului de cesiune de creanţe - Art. 2 alin (3).

Totodată menţionează faptul că, potrivit contractului de credit, nu este stipulată nicio clauză potrivit căreia instituţia financiar bancară să fie obligată să notifice clientul/debitorul despre posibilitatea viitoarei cesiuni a creanţei. Menţiunea în Condiţiile generale de creditare - Anexa la contractul este mai mult decât suficientă pentru ca cesiunea să poată fi încheiată în condiţiile legii.

De asemenea, instituţia financiar bancară nu este obligată să cesioneze creanţele sale tot unei astfel de societăţi, fiind greu de crezut ca o altă bancă ar fi dorit să preia creanţe neperformante de la orice altă instituţia financiar bancară. Pe de altă parte, susţinerile contestatorului în sensul că împrejurarea ca intimata creditoare nu este o instituţie de credit/financiar-bancar afectează cesiunea de creanţă nu sunt fondate.

În ceea ce priveşte sumele datorate de către debitor, arată că acestea sunt în concordanţă cu prevederile titlului executoriu reprezentat de contractul încheiat la data de 00-12-2005.

În cuprinsul contractului bancar pentru persoane fizice au fost indicate în mod clar şi potrivit dispoziţiilor legale în vigoare obligaţiile şi consecinţele în cazul nerespectării de către împrumutați a clauzelor contractuale.

Mai mult decât atât, caracterul cert, lichid şi exigibil al creanţei datorate a fost deja analizat de instanţa de executare, respectiv de Judecătoria care a încuviinţat executarea silită în baza titlului executoriu menţionat.

În ceea ce priveşte susţinerea debitorului cu privire rambursarea unei mari părţi din credit până la finalul anului 2009 invocă disp. art. 249 NCPC, coroborat cu art. 255 alin. 1 NCPC.

Referitor la solicitarea contestatorului de „anulare a actelor de executare silită efectuate în dosarul execuţional", arată instanţei faptul că executarea silită înseşi, cât şi toate actele de executare ce au fost întocmite de către executorul judecătoresc au respectat toate regulile de fond şi de formă impuse de dispoziţiile Codului de procedură civilă, şi au fost dispuse în conformitate cu prevederile legii.

În drept: s-au invocat dispoziţiile menţionate în cadrul cererii.

În dovedire a solicitat proba cu înscrisuri.

Raportat la domiciliul  debitorului s-a constatat că Judecătoriei Mizil reprezintă instanţa de executare, motiv pentru care Judecătoria sector 3 a invocat excepţia necompetenţei teritoriale, iar cauza a fost declinată în favoarea Judecătoriei Mizil.

Prin rezoluţia din data de 00.01.2020 instanţa a stabilit termen de judecată la data de 00.02.2020, în şedinţa publică, cu citarea părţilor.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

Prin cererea formulată la data de 23.09.2020 şi înregistrată pe rolul Judecătoriei sector 3 Bucureşti sub nr. 00000/301/2019 şi declinată în favoarea Judecătoriei Mizil, unde a fost înregistrată la data de 29.01.2020, contestatorul B.I. a chemat în judecată pe intimata I. LTD, solicitând  instanţei ca prin hotărârea ce va pronunţa să dispună:

1. Anularea încheierii din data de 00.08.2019 pronunţată de Judecătoria Mizil prin care a fost investit cu formulă executorie contractul de credit nr. ............. din 16.12.2005 încheiat cu B.R. SA pentru lipsa caracterului de titlu executoriu a contractului de cesiune (contractul în care este parte I.LTD) între I.LTD şi B.R. SA , acest contract nefăcând parte din enumerarea titlurilor executorii făcută de art. 632 şi urm. Cod procedură civila, şi pe cale de consecinţă sa constate lipsa caracterului de titlu executoriu al titlului deţinut de I.LTD cu consecinţa anulării executării silite şi a tuturor actelor de executare silită efectuate în dosarul execuțional nr. 0000/2019 aflat pe rolul B. E. J. I.M.;

2. Constatarea de către instanţă a prescripţiei dreptului de a cere executarea silită a sumelor din contractul de credit nr. 00000000 din data de 16.12.2005 încheiat cu B. R. SA şi pe cale de consecinţă anularea tuturor actelor încheiate în executarea silită a creanţei ce face obiectul dosarului de executare silită nr. 0000/2019 aflat pe rolul BEJ I.M.;

3. Anularea tuturor formele de executare efectuate în dosarul nr. 0000/2019 aflat pe rolul BEJ I.M întrucât creanţa nu este certă, lichidă si exigibilă ;

4. Obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul dosar.

În motivare a arătat că a încheiat la data de 00.12.2005 contractul de credit nr. 000000000 cu B.R.SA pentru suma de 00.00000 lei, contract ce a fost încheiat pentru o perioada de 60 luni. A achitat aproape integral împrumutul acordat, iar în anul 2009 a avut nişte probleme financiare, neavând un loc de munca o perioada de timp, motiv pentru care a încercat să stabilească cu B. R. SA o eşalonare sau o păsuire, lucru ce nu a fost posibil.

Analizând actele cosarului, instanţa reţine următoarea situaţie de fapt:

Contestatorul a încheiat la data de 00.12.2005 contractul de credit nr. 00000000 cu B. R. S.A. pentru suma de 00.000 lei pentru o perioadă de 60 de luni. Contestatorul a achitat creditul până în 2009 când nu a mai putut achita ratele la creditul acordat.

În ce priveşte primul capăt de cerere referitor la anularea încheierii din data de 00.08.2019, pronunţată de Judecătoria Mizil, instanţa consideră că acesta este neîntemeiat întrucât titlul executoriu ce a stat la baza încuviinţării executării silite nu este contractul de cesiune creanţe ci contractul de credit încheiat între contestator şi B. R. S.A.

Conform art. 706 Cod procedura civilă, dreptul de a obţine executarea silită se prescrie în 3 ani, dacă legea nu prevede altfel.

Momentul de la care începe să curgă termenul de prescripţie este cel al dăţii când se naşte dreptul la acţiune sau dreptul de a cere executarea silită, aşa cum prevede art. 7 din Decretul nr. 167/1958, legea aplicabilă în cauză.

Astfel, instanţa reţine că termenul de prescripţie  a început să curgă de la momentul în care nu s-a mai facut plata ratelor restante adică 00.12.2010, mult înainte de data 00.05.2019, dată la care s-a solicitat executarea silită.

De asemenea, instanţa reţine că legea aplicabilă cauzei de faţă este legea veche întrucât, in conformitate cu prevederile art. 6 alin 4 Noul Cod Civil „Prescripţiile începute şi neîmplinite la data intrării în vigoare a legii noi sunt în întregime supuse dispoziţiilor legale care le-au instituit” adică decretului 167/1958 iar actele efectuate de creditor în cursul termenului de prescripție extinctivă nu reprezintă un motiv de întrerupere a acesteia.

Faţă de cele expuse anterior, instanţa urmează să admită excepţia prescripţiei extinctive şi să constate că executarea contracdtului de credit nr 0000000000 s-a prescris.

Potrivit art. 45 alin1 lit f din OUG 80/2013 sumele achitate cu titlu de taxe judiciare de timbre se restituie după caz, la cererea petiţionarului, când contestaţia a fost admisă, iar hotărâerea a rămas definitive, motiv pentru care va dispune restituirea taxei judiciare de timbre la momentul rămânerii definitive a prezentei.

Conform cu originalul,

Anonimizată de către

Manolache Daniela

Domenii speta

Spete similare