Litigii cu profesioniştii. Evacuare

ECLI:RO:X

DOSAR NR. X

R O M Â N I A

TRIBUNALUL X - SECŢIA X 

DECIZIA CIVILĂ NR. X

Şedinţa publică  din data de X

Completul constituit din:

PREŞEDINTE: X

JUDECATOR : X

GREFIER:  X

Pe rol se află soluţionarea cererii de apel formulate de apelanta-pârâtă X SRL împotriva sentinţei civile nr. X pronunţate de către Judecătoria Sectorului X, în dosarul nr. X, în contradictoriu cu intimata-reclamantă  X SA,  având ca obiect evacuare.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică la ordinea listei de şedinţă au lipsit părţile.

Având în vedere prevederile art.121 alin.5 din regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti aprobat prin Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr.1375/2015 tribunalul dispune lăsarea cauzei la a doua strigare.

La apelul nominal făcut în şedinţă publică la a doua strigare a cauzei nu au răspuns părţile.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, care învederează instanţei că apelanta- pârâtă a solicitat judecarea cauzei în lipsă, după care,

Tribunalul, verificându-și din oficiu competența,constată că este competent general, material și teritorial, în soluționarea prezentei cereri de apel, potrivit art.95 pct. 2 C.pr.civ. 

Tribunalul cu privire la excepția tardivității formulării apelului invocată de către intimată o respinge ca neîntemeiată, reținând că termenul de apel este de 5 zile de la pronunțare potrivit art.1042 al.5 C.pr.civ. De asemenea, se reține că hotărârea apelată a fost pronunțată în data de 17.12.2019, iar apelul a fost formulat în data de 19.12.2019 prin depunere la poștă, cu dovadă la fila 8 în dosarul de apel, prin urmare în termenul legal de 5 zile.

Tribunalul, deliberând, asupra cererilor de probatorii, potrivit art.470 raportat la art.255 - 258 C.pr.civ. constată că apelanta a solicitat proba cu înscrisuri, însă nu a depus niciun înscris nou în apel. Totodată, încuviințează proba cu înscrisurile depuse la dosar de către intimată.

Nemaifiind alte cereri de formulat și excepții de invocat, Tribunalul constată cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare.

T R I B U N A L U L

Prin sentinţa civilă nr. X, pronunţată în dosarul nr. X, Judecătoria Sectorului X a admis cererea formulată de reclamanta X SA, în contradictoriu cu pârâta X SRL, prin administrator judiciar X., a dispus evacuarea pârâtei din imobilul situat în X, sector X, str. X nr. X, bl. X, parter, a obligat pârâta să achite reclamantei suma de 100 lei, reprezentând cheltuieli de judecată, constând în taxă judiciară de timbru.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut următoarele:

Reclamanta în calitate de locator şi pârâta în calitate de locatar au încheiat contractul de locaţiune nr. X având ca obiect închirierea spaţiului comercial situat în X, Sos. X nr. X, bl. X, parter, sector X, având suprafaţa de utilă de 289,02 mp, pe perioada 01.03.2018-28.02.2023, chiria fiind de 700 euro lunar. Art.13.2.a şi art.6 din contract instituie un pact comisoriu pentru neplata chiriei, rezilierea intervenind la cererea locatorului, nefiind necesară punerea în întârziere şi intervenţia instanţei de judecată.

Prin sentinţa civilă nr.X pronunţată de Tribunalul X, secţia X, în dosarul nr.X a fost deschisă procedura generală a insolvenţei împotriva pârâtei, fiind numit administrator judiciar provizoriu X.

Ulterior, prin sentinţa din data de X pronunţată de Tribunalul X, secţia X, în dosarul nr. X, s-a dispus intrarea în faliment a debitoarei, fiind numit lichidator judiciar X.

La data de X, reclamanta a emis declaraţia de reziliere a contractului de locaţiune, făcând aplicarea pactului comisoriu prev. de art.13.2.a şi art.6 din contract, solicitând eliberarea spaţiului închiriat, notificarea fiind comunicată pârâtei, la sediul social la data de X. Pârâta nu a contestat că nu şi-a îndeplinit obligaţia de plată a chiriei, ci a invocat doar menţinerea contractului în temeiul Legii nr.85/2014.

Potrivit art.123 alin.1 Legea nr.85/2014, contractele în derulare se consideră menţinute la data deschiderii procedurii, art.1.417 din Codul civil nefiind aplicabil. Orice clauze contractuale de desfiinţare a contractelor în derulare, de decădere din beneficiul termenului sau de declarare a exigibilităţii anticipate pentru motivul deschiderii procedurii sunt nule. Prevederile referitoare la menţinerea contractelor în derulare şi la nulitatea clauzelor de încetare sau accelerare a obligaţiilor nu sunt aplicabile în privinţa contractelor financiare calificate şi a operaţiunilor de compensare bilaterală în baza unui contract financiar calificat sau a unui acord de compensare bilaterală. În vederea creşterii la maximum a valorii averii debitorului, într-un termen de prescripţie de 3 luni de la data deschiderii procedurii, administratorul judiciar/lichidatorul judiciar poate să denunţe orice contract, închirierile neexpirate, alte contracte pe termen lung, atât timp cât aceste contracte nu au fost executate în totalitate ori substanţial de către toate părţile implicate. Administratorul judiciar/Lichidatorul judiciar trebuie să răspundă, în termen de 30 de zile de la primire, notificării contractantului, formulată în primele 3 luni de la deschiderea procedurii, prin care i se cere să denunţe contractul; în lipsa unui astfel de răspuns, administratorul judiciar/lichidatorul judiciar nu va mai putea cere executarea contractului, acesta fiind socotit denunţat. Contractul se consideră denunţat:

a) la data expirării unui termen de 30 de zile de la recepţionarea solicitării cocontractantului privind denunţarea contractului, dacă administratorul judiciar/lichidatorul judiciar nu răspunde;

b) la data notificării denunţării de către administratorul judiciar/lichidatorul judiciar.

Reclamanta nu a făcut dovada comunicării către administratorul judiciar a unei notificări directe în sensul solicitării denunţării contractului de locaţiune, însă, la data de X (f. 87) a depus în dosarul de fond de insolvenţă o cerere de predare a spaţiului, invocând neplata chiriei de către pârâtă (f. 81-82). Instanţa a reţinut că prin această cerere de predare a spaţiului, reclamanta şi-a manifestat voinţa în sensul încetării contractului, potrivit art. 123 alin. 1 Legea nr. 85/2014, chiar dacă nu a fost invocat acest text legal, iar cererea depusă în dosar a fost comunicată de instanţă administratorului judiciar.

Administratorul judiciar X a comunicat la data de X o notificare reclamantei prin care a arătat că va iniţia procedura de ridicare şi transportare a bunurilor în altă locaţie, ce va avea loc în „perioada următoare”, astfel că prin acest răspuns şi-a manifestat acordul în sensul încetării contractului de locaţiune.

Instanţa a avut în vedere că cererea reclamantei de predare a spaţiului şi, implicit, de încetare a contractului de locaţiune, a fost cunoscută de administratorul judiciar în termen de 3 luni de la data deschiderii procedurii generale de insolvenţă a pârâtei, având în vedere data depunerii cererii la instanţă, X şi data înregistrării notificării emise de administratorul judiciar de către reclamantă, şi anume la X, făcând aplicarea unei prezumţii simple. Pârâta nu a făcut dovada contrară că ar fi fost cunoscută cererea de încetare a contractului de locaţiune de către administratorul judiciar ulterior datei de X.

Nu vor fi reţinute susţinerile pârâtei în sensul că rezilierea ar fi putut fi pronunţată numai de judecătorul sindic având în vedere că există această dispoziţie numai pentru contractele menţinute, potrivit art. 123 alin. 3 Legea nr. 85/2014, iar în prezenta cauza se constată nemenţinerea contractului în derulare, potrivit art. 123 alin. 1 Legea nr. 85/2014.

Emiterea facturilor privind lipsa de folosinţă de către reclamantă ulterior deschiderii procedurii de insolvenţă şi a notificării de reziliere, iar nu de chirie cum susţine pârâta, şi achitarea acestora de către pârâtă în procedura insolvenţei nu presupune că este în fiinţă contractul de locaţiune.

Deşi pârâta a invocat că judecătorul-sindic trebuie să se pronunţe asupra cererii de predare a bunului, nu a fost indicat un temei de drept în acest sens.

De asemenea, deşi se invocă că trebuia contestat de reclamantă raportul de activitate al debitoare întocmit de lichidatorul judiciar, potrivit art. 59 Legea nr. 85/2014, instanţa a observat că în cuprinsul acestui raport lichidatorul general nu a precizat că este în curs de derulare contractul încheiat cu reclamanta, ci, mai mult, s-a referit la necesitatea avansării sumelor reprezentând lipsă de folosinţă a spaţiului, iar nu a chiriei, recunoscând implicit încetarea contractului.

În consecinţă, constatând că pârâta nu a contestat declaraţie de reziliere a reclamantei, că reclamanta a solicitat încetarea contractului, potrivit art. 123 alin. 1 Legea nr. 85/2014, iar administratorul judiciar a acceptat aceasta prin notificarea înregistrată de reclamantă la data de 23.05.2019 (f. 83 verso), astfel că pârâta nu mai are un drept de folosinţă asupra imobilului ce face obiectul prezentei cauze, instanţa a admis prezenta cerere şi a dispus evacuarea pârâtei din imobilul situat în Bucureşti, sector 6, str. Crângaşi nr.9, bl. 5, parter.

În ceea ce privește obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată, instanța a reținut faptul că, în conformitate cu art. 453 alin. (1) C.proc.civ, partea care cade în pretenții va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, la plata acestora.

Astfel, deoarece instanța a admis cererea de chemare în judecată formulată de către reclamantă, a rezultat faptul că pârâta este în culpă procesuală. În considerarea culpei procesuale în declanșarea prezentului litigiu, instanța a obligat pârâta să achite reclamantei suma de 100 lei, reprezentând cheltuieli de judecată, constând în taxă judiciară de timbru.

Împotriva acestei soluţii a formulat apel pârâta X SRL – prin lichidator judiciar X, solicitând admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei atacate si respingerea cererii de evacuare ca inadmisibila si nefondata.

În motivarea cererii s-au arătat următoarele:

Sentinţa in cauza este data cu încălcarea dispoziţiilor legii speciale nr.85/2014, contractul de închiriere fiind in derulare, iar chiria este achitata conform documentelor depuse la dosar.

Pentru a dispune evacuarea societăţii in faliment din spaţiul situat in X, sos. X nr. X, bl. X, sector X ( unde se afla depozitate bunurile societăţii ), trebuie sa se afle in prezenta unui contract de închiriere/locațiune reziliat si a cărei reziliere sa fie notificata administratorului judiciar .

Administratorul judiciar nu a fost notificat cu privire la rezilierea contractului de locațiune nr. X, notificarea din data de X, data ulterioara deschiderii procedurii insolventei -X, fiind transmisa către societatea in insolventa la sediul social (fara dovada datei concrete la care s-a efectuat comunicarea).

Intimata a depus o notificare de reziliere a contractului de închiriere nr. X transmisa către societatea X SRL, emisa de X SA sub nr. X din data de X, data anterioara deschiderii procedurii de insolventa.

Aceasta notificare este însoțita de nişte documente de comunicare către X SRL emise de BEJ X care nu au menţionata data comunicării/ înmânării notificării către societatea X SRL (filele 30-34) si nu este transmisa către administratorul judiciar asa cum solicita expres dispoziţiile art. 123 din Legea 85/2014.

X SRL a intrat in procedura de insolventa reglementata de către legea 85/2014 la data de X, conform sentinţa civila nr. X pronunţata de către Tribunalul X Secţia X in dosarul nr. X.

Potrivit articolului 123 din legea 85/2014 menţionat mai sus, contractele in derulare se considera menţinute la data deschiderii procedurii. Potrivit aceluiași articol alin. 1 contractantul trebuia sa notifice administratorul judiciar cererea de denunțare a contractului, in termen de 3 luni de la data deschiderii procedurii.

Potrivit art. 123 alin. 3 din legea 85/2014 debitorul decade din beneficiul termenului doar daca, in primele 3 luni de la data deschiderii procedurii, cocontractantul notifica administratorului judiciar intenţia privind denunţarea contractului sau declararea anticipata a exigibilităţii. Ulterior menţinerii contractului, cocontractantul poate solicita rezilierea acestuia pentru culpa debitorului, soluţionarea cererii fiind de competenta judecătorului sindic.

Ținând cont de faptul ca X SA nu a notificat administratorul judiciar cu privire la denunţarea contractului, iar contractul de închiriere nr. X nu a fost denunţat de catre administratorul judiciar in temeiul art. 123 alin. 1 din legea 85/2014, la aceasta data contractul de închiriere este in vigoare si se derulează in cadrul procedurii de faliment a X SRL.

Astfel, cererea de evacuarea nu este fondata, lipsind condiţia esenţiala a titlului reziliat, respectiv a contractului de locatiune reziliat.

Ca atare, prezenta cerere de evacuare nu este fondata întrucât contractul de închiriere este in vigoare, evacuarea in acest caz putându-se dispune doar pentru lipsa titlului.

În consecinţa, la acest moment orice cerere referitoare la existenta sa (rezilierea sa) trebuie adresata judecătorului sindic (instanţa competenta la acest moment sa soluţioneze cererea de reziliere) si ulterior, in cazul in care se constata rezilierea, intimata poate solicita evacuarea.

Conform dispoziţiilor art. 123 din legea 85/2014, contractul de locațiune la acest moment se afla in vigoare, iar ulterior celor 3 luni in care intimata avea posibilitatea sa notifice administratorul judiciar cu privire la denunţarea lui, singura instanţa competenta sa se pronunţe cu privire la orice aspect legat de contract este judecătorul sindic.

Deci, instanţa de fond in mod eronat a apreciat ca locațiunea este reziliata si deci este îndeplinita condiția esenţiala pentru a dispune evacuarea subscrisei in faliment din spaţiul in cauza.

La aceasta data X SRL se afla in procedura de faliment conform sentinței civile nr. X din data de X pronunţată de Tribunalul X - Secţia X, în dosarul nr. X, iar bunurile sunt depozitate in spaţiul deţinut de X SA din X, sos. X nr. X, bl. X, sector X, in baza contractului de locațiune nr. X care se derulează la acest moment.

S-a mai arătat că administratorul/ lichidatorul judiciar face plaţi reprezentând chiria lunara facturata de către intimata X SA, conform documente depuse la dosarul cauzei.

Deci intimata, deși susţine ca locațiunea este reziliata emite in continuare facturi reprezentând contravaloarea chiriei in suma de 700 euro / luna, in conformitate cu dispoziţiile art. 3 din contract.

Reclamanta X SA nu poate emite si incasa nişte facturi fiscale, fara sa existe la baza un temei contractual sau un titlu executoriu.

Ca atare, desi nu a notificat rezilierea contractului de locatiune administratorului judiciar in temeiul art. 123 si nici nu s-a solicitat rezilierea sa in fata judecătorului sindic, XSA fiind de acord cu folosirea spaţiului de către societatea in faliment ca urmare a emiterii facturilor fiscale de chirie si încasarea acestora, vine in fata instanţei si, fara temei, respectiv fara un contract de locatiune reziliat, încearcă sa eludeze dispoziţiile codului de procedura civila si ale legii speciale 85/2014 si sa solicite fara drept evacuarea societăţii in faliment din spaţiul unde sunt depozitate bunurile acesteia.

Bunurile societăţii in faliment depozitate in spaţiul a cărui evacuare se discuta in cauza au o valoare de lichidare de 165.731 euro si sunt extrem de numeroase.

Ca urmare a existentei titlului (contractul de locațiune nefiind reziliat), acţiunea in evacuare apare ca inadmisibila si nefondata, intimata având la dispoziţie legea 85/2014 pentru a pune in discuţie orice aspect legat de contractul de locatiune, instanţa competenta fiind judecătorul sindic.

 Solicită admiterea cererii de apel, desfiinţarea hotărârii atacate si respingerea cererii de evacuare ca inadmisibila si nefondata.

În drept s-au invocat dispoziţiile codului de procedura civila si ale legii 85/2014.

La data de X intimata X S.A., a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat desființarea sentinței si respingerea cererii de evacuare ca inadmisibila si nefondata, respingerea apelului ca nefondat, menținerea în totalitate a hotărârii instanţei de fond, astfel cum a fost pronunţata.

Apelanta-parata se afla in grava eroare de drept si de fapt, întrucât nu se afla in prezenta unui contract in derulare, contractul nefiind menţinut in cauza de fata, acesta fiind reziliat, rezilierea fiind depusa de către intimată la instanța dosarului de insolventa, instanţa luând act de manifestarea de voinţa in sensul încetării contractului, reţinând ca cererea este in conformitate cu prevederile art. 123 alin. 1 din Legea nr. 85/2014 si comunicând-o către administratorul judiciar in interiorul termenului de 3 (trei) luni de la data deschiderii procedurii generale de insolventa a paratei. Administratorul judiciar a emis răspuns scris primit de intimata sub nr. X, prin care a arătat ca va iniţia procedura de ridicare si transportare a bunurilor in alta locaţie in perioada imediat următoare, insasi instanţa motivând in mod corect in sentinţa pronunţata la fond in prezentul dosar, ca, prin acest răspuns transmis, administratorul si-a manifestat acordul in sensul încetării contractului de locațiune.

In ceea ce priveşte chiria despre care apelanta-parata susţine ca este achitata, desi la termenul din data de X instanţa de insolventa a admis cererea formulata de lichidatorul judiciar si a dispus avansarea din fondul de lichidare a sumei de 25.000 Lei cheltuieli depozitare, iar nu chirie, cu toate acestea, la data prezentei, la mai bine de 1 (unu) luna jumate de la data încuviinţării sumei, intimata nu a încasat nicio suma pentru folosinţa spaţiului ce a făcut obiectul Contractului încetat.

Desi apelanta-parata insista pe afirmaţia ca cererea de reziliere nu a fost comunicata in termenul prevăzut de lege, aceasta nu a putut face dovada contrara ca cererea i-ar fi fost cunoscuta ulterior împlinirii celor 3 luni de la data deschiderii procedurii generale a insolventei. Nu a putut face aceasta dovada, întrucât nu corespunde realităţii, realitatea fiind ca a cunoscut voinţa intimatei de încetare a contractului anterior date de X, respectiv anterior împlinirii termenului de 3 (trei) luni menţionat mai sus.

Mai mult decât atât, in cadrul notificării de reziliere a acordat paratei termen de evacuare, desi parata, in conformitate cu prevederile agreate de parti prin Contractul de locațiune nr. X, prin art.14, in calitate de Locatar a renunţat in mod expres la notificarea prevăzuta de art. 1038 Cod pr. Civ., recunoscând dreptul Locatorului de a recurge imediat la procedura de evacuare. In acest sens, art. 14 din Contractul de locațiune stipulează ca: "Locatarul renunţa in mod expres in prezentul Contract la notificarea prevăzuta de art. 1038 C. pr. civ. si in situaţia descrisa la paragraful anterior al prezentului articol, recunoaşte dreptul Locatarului de a recurge imediat ia procedura de evacuare prevăzuta de Cap. II, art. 1040-1045 Cod procedura civila."

Astfel cum a precizat încă din cuprinsul răspunsului la întâmpinare depus la dosarul cauzei, reiterează următoarele aspecte pentru a explica motivele pentru care susţinerile apelantei nu sunt întemeiate:

- este eronata afirmaţia apelantei-parate potrivit căreia notificarea de reziliere a intimatei este anterioara deschiderii procedurii de insolventa, notificarea fiind emisa si transmisa prin executor judecătoresc ulterior datei de X, când s-a deschis procedura de insolventa, respectiv Notificarea de reziliere a fost emisa la X si transmisa prin executor judecătoresc la X, ambele date fiind ulterioare datei deschidere a procedurii insolventei;

- este eronata afirmaţia apelantei-parate potrivit căreia notificarea nu a fost însoţita de documentele de comunicare, notificarea fiind depusa la dosarul cauzei împreuna cu Dovada de înmânare si Procesul-verbal de comunicare întocmite de BEJ X. Notificarea de reziliere a fost emisa de intimată la data de X sub nr. 243, a fost expediata prin Biroul Executorului Judecătoresc X, sub nr. X, si a fost comunica de executor, astfel cum se consemnează de către acesta prin Procesul - verbal de înmânare, prin depunere la cutia poştala in data de X;

- intimata a depus in dublu exemplar la instanţa investita cu judecarea dosarului de insolventa, Tribunalul X Secţia X, o cerere nr. X prin care a solicitat predarea spaţiului având in vedere ca a intervenit încetarea contractului prin reziliere din partea subscrisei, solicitare ce a fost comunicata de către instanţa administratorului judiciar.

Dovada certa ca administratorul judiciar a luat la cunoştinţa de conţinutul acestei notificări consta in răspunsul adresat societăţii intimate in data de X (Notificarea nr. X - ataşata prezentei) in care, având reprezentarea ca se afla in prezenta unui contract încetat si ca se impunea eliberarea spaţiului, precizează: „ administratorul judiciar a luat la cunoştinţa de intenţia dvs. de eliberare a spaţiului, însă având in vedere numărul si volumul mare al bunurilor identificate in patrimoniul societăţii si depozitate in spaţiul din urmează a iniţia procedura de ridicare si transportare in alta locaţie". Mai mult, acesta precizează ca; „ procedura de ridicare si transportare a bunurilor se va efectua in perioada următoare, fiind in imposibilitatea de a va indica data finalizării acesteia";

- la data de X, intimata a transmis Notificarea nr. X, ca răspuns la adresa menţionata anterior, prin care a comunicat administratorului judiciar punctul de vedere la răspunsul primit.

Instanţa de fond a pronunţat o sentinţa legala, in acord cu prevederile legislative aplicabile in materie si, astfel cum instanţa de fond a reţinut in mod corect, sa constate ca întreaga corespondenta purtata cu administratorul judiciar a avut ca obiect predarea spaţiului către subscrisa si niciodată acesta nu a invocat ca, in drept, Contractul de închiriere nr. X ar fi fost in vigoare, ci dimpotrivă, manifestând-si acordul in sensul încetării contractului prin comunicarea ca va ridica bunurile din spaţiu si le va transporta in alta locaţie. Aceasta abordare juridica de care intelege administratorul judiciar sa se prevaleze, cu ocazia formulării întâmpinării la dosarul cauzei, cat si cu ocazia formulării apelului nu reprezintă decât încercarea de tergiversare a cauzei, pentru amânarea unei soluţii evidente, anume aceea de evacuare a spaţiului, sfidând toate normele de drept si de conduita profesionala, in condiţiile in care administratorul judiciar:

- a luat la cunoştinţa de rezilierea Contractului de către subscrisa in termenul prevăzut de lege;

- a confirmat încetarea Contractului, promițând eliberarea spațiului într-o perioada imediat următoare;

- a conştientizat faptul ca ocupa fara drept spaţiul, inventariand bunurile spre a le putea ridica din spaţiu;

- a tergiversat timp de mai bine de 11 (unsprezecezece) luni clarificarea situaţiei; a primit toate facturile emise de către subscrisa ce au reprezentat lipsa folosinţa spaţiu, si nu chirie, fiind comunicate lunar, la adresa sediului social al administratorului judiciar.

Administratorul judiciar invoca in cuprinsul apelului, faptul ca cererea intimatei nu este fondata întrucât pentru dispunerea unei evacuări trebuia sa fie pronunţata rezilierea de către judecătorul sindic, ori pentru pentru solicitarea rezilierii contractului de către subscrisa judecătorului sindic, acesta trebuia sa fie menţinut, ceea ce nu s-a întâmplat, părţile neaflându-se in prezenta unui contract menţinut, cum de altfel in mod corect si legal, instanţa de fond a constatat nemenținerea contractului in derulare.

Mai mult, se constata nonşalanta debordanta a administratorului judiciar cu care face referire la emiterea facturilor fiscale de către intimata pentru plata chiriei in valoare de 700 (saptesute) Euro/luna, conform art.3 din Contractul de locațiune, in condiţiile in care, pe facturile in cauza este menţionat „lipsa folosinţa", nu chirie.

Referitor la afirmaţia paratei cu privire la plata facturilor emise de intimata:

Cu rea credinţa nu precizează data la care s-a făcut prima plata către intimata, întrucât aceasta a fost făcuta cumulativ, pentru 7 (şapte) luni, astfel incat intimata a fost pusa in situaţia de a nu isi incasa banii cuveniţi, vreme de 7 (şapte) luni; Chiar la detaliile inscrise pe ordinul de plata aceasta a specificat ca plata efectuata reprezintă: „cheltuieli depozitate bunuri pana la data de X" si nu chirie asa cum, in mod surprinzător, considera in întâmpinare.

Cu rea credinţa nu precizează ca in privinţa celei de a doua sume încuviinţate de instanţa de insolventa spre a-i fi acordate din fondul de lichidare pentru efectuarea de plaţi către intimată, nu a procedat la plata, prima plata efectuata de aceasta fiind si singura realizata vreodată către intimata.

Intimata deţine un titlu de proprietate legal si valabil, pe care îl atașează prezentei pentru a disipa incertitudinea paratei cu privire la dreptul sau de proprietate.

Contractul cu societatea aflata in insolventa a încetat.

Intimata este împiedicată de administratorul judiciar sa îşi exercite dreptul de proprietate cu toate atributele acestuia.

Sunt lipsiţi de stăpânirea efectiva asupra bunului in materialitatea sa de mai bine de 11 (unsprezece) luni de zile, perioada in care societatea noastră a fost privata de dreptul legal de a culege fructele proprietăţii noastre;

- nu a încasat contravaloarea admisa in luna decembrie de către instanţa de insolventa.

In drept, s-au invocat dispoziţiile 471 indice 1 alin. (4).

La data de X  apelanta X SRL, prin lichidator judiciar X, a depus răspuns la întâmpinare.

Analizând sentința apelată prin prisma motivelor de apel și a dispozițiilor art. 480 C. proc. civ., tribunalul reține următoarele:

Cu prioritate, tribunalul reține că apelul este calea de atac prin care partea nemulțumită de hotărârea primei instanțe declanșează o nouă judecată a procesului, pentru orice motiv de fapt sau de drept, în fața instanței superioare.

Așadar, obiectul apelului îl constituie hotărârea de primă instanță. În consecință, prin formularea unei cereri de apel, apelantul trebuie să critice aspectele reținute de prima instanță în hotărârea pe care a pronunțat-o.

Pe de altă parte, tribunalul reține că, potrivit art. 477 alin. 1 C. proc. civ., instanţa de apel va proceda la rejudecarea fondului în limitele stabilite, expres sau implicit, de către apelant, precum şi cu privire la soluţiile care sunt dependente de partea din hotărâre care a fost atacată.

Acest text legal reglementează regula tantum devolutum quantum apellatum, regulă care semnifică faptul că instanța de apel va proceda la o nouă judecată asupra fondului numai în limitele criticii formulate de apelant. În alte cuvinte, poate judeca doar atât cât i s-a cerut.

De asemenea, tribunalul reține că, în cadrul apelului, ca un corolar al textului legal anterior menționat, trebuie avute în vedere, dacă legea nu prevede altfel, numai motivele expuse de apelant în cererea de apel. Ca atare, nu pot fi avute în vedere motivele de apel noi, expuse în răspunsul la întâmpinare sau prin cuvântul pe fondul apelului.

Prin cererea de apel, apelanta-pârâtă a criticat – în esență – soluția pronunțată de prima instanță în ceea ce privește aprecierea îndeplinirii tuturor condițiilor pentru a dispune evacuarea acesteia din imobilul proprietatea intimatei – reclamante.

Tribunalul apreciază această critică drept nefondată, pentru următoarele considerente:

Analizând probatoriul administrat și dispozițiile legale incidente în cauză, tribunalul apreciază că prima instanță a concluzionat în mod corect că intimata – reclamantă a denunțat contractul de închiriere în termenul de trei luni de la data deschiderii procedurii insolvenței împotriva apelantei – pârâte, acest contract fiind considerat denunțat în temeiul dispozițiilor art.123 alin.1 din Legea nr.85/2014.

Problema de drept pe a cărei rezolvare se grefează și soluția în cauză este aceea dacă numai o notificare formală de reziliere a contractului de închiriere comunicată administratorului judiciar, în temeiul art.123 alin.1 din Legea nr.85/2014, este de natură a produce efectul reglementat de acest text, acela de a împiedica menținerea contractului sau, astfel cum s-a făcut dovada în cauză, și aducerea la cunoștința administratorului judiciar a manifestării de voință în sensul încetării raporturilor contractuale în altă modalitate poate produce același efect.

Plecând de la o interpretare teleologică a prevederilor art.123 din Legea nr.85/2014,  concluzia nu poate fi decât favorabilă celei de-a doua teze, dat fiind că voința legiuitorului a fost aceea ca administratorul judiciar să aibă cunoștință despre regimul contractelor aflate în derulare în primele trei luni de la data deschiderii procedurii insolvenței împotriva debitoarei. De esența textului nu este respectarea formei pe care a îmbrăcat-o manifestarea de voință a cocontractantului privind denunțarea contractului, ci împrejurarea că administratorul judiciar a luat cunoștință în mod cert de această împrejurare.

Or, în speță, intimata – reclamantă a probat atât depunerea solicitării de predare a spațiului în cursul termenului de trei luni de la data deschiderii procedurii insolvenței împotriva apelantei – pârâte, solicitare ce a fost depusă în dosarul de insolvență pentru termenul din data de X (f.38 vol.1 în dosarul Judecătoriei Sectorului X) cât și existența răspunsului administratorului judiciar în sensul că a luat cunoștință de intenția de eliberare a spațiului și că va iniția procedura de ridicare și transportare a bunurilor în altă locație (f.95 vol.1 în dosarul Judecătoriei Sectorului X).

Prin urmare, față de solicitarea neechivocă de denunțare a contractului, apelanta – pârâtă nu se mai poate prevala de prevederile art.123 din Legea nr.85/2014 și să considere contractul de închiriere menținut.

Tribunalul urmează a înlătura și susținerile apelantei – pârâte în sensul că intimata emite în continuare facturi reprezentând contravaloarea chiriei în suma de 700 euro / luna, în conformitate cu dispozițiile art. 3 din contract, întrucât din cuprinsul acestora nu rezultă că au fost emise în temeiul contractului de închiriere, la rubrica “ denumirea serviciilor”  fiind menționat “ lipsă folosință spațiu”. Prin urmare, emiterea acestora nu produce efecte juridice în ceea ce privește menținerea contractului.

Pentru toate aceste considerente, tribunalul apreciază că – în mod corect – prima instanță a admis cererea de chemare în judecată formulată de intimata-reclamantă.

Ca atare, apelul formulat de apelanta-pârâtă este nefondat.

În temeiul art. 480 alin. 1 C. proc. civ., tribunalul urmează a respinge apelul declarat de apelanta-pârâtă X SRL împotriva sentinţei civile nr. X din X pronunţata de către Judecătoria Sector X în dosarul nr. X, în contradictoriu cu intimata X SA, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge apelul formulat de apelanta-pârâtă X SRL - in faliment cu sediul in X, X, Nr.X, biroul nr. X, et. X, apt. X, JX/X/X si CUI X, prin lichidator judiciar X, cu sediul ales în X, Bulevardul X nr. X, Bloc X, Scara X, Et. X, Apt. X, Sector X, împotriva sentinţei civile nr. X din X pronunţata de către Judecătoria Sector X în dosarul nr. X, în contradictoriu cu intimata X SA cu sediul in X, str. X nr. X, et. X, sector X, JX/X/X, CUI X, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică azi, X.

Preşedinte, Judecător,

Grefier,

Red. X./ Dact. X./4 ex/X

Judecător fond X

Judecătoria Sectorului X Dosar nr. X

Domenii speta

Spete similare