Contestaţia împotriva trecerii unei creanţe sau a unui drept de preferinţă în tabelul definitiv de creanţe în temeiul art.75. Eroare esenţială. Condiţii.

Legiuitorul a pus la dispoziţia celor care justifică un interes calea unei contestaţii la înscrierea unei creanţe în tabelul definitiv, chiar în condiţiile în care aceştia nu au recurs la calea contestaţiei reglementate de art. 73  alin.2 din Legea nr. 85/2006, dar numai în cazurile expres şi limitativ prevăzute în art. 75, anume în cazul descoperirii unui fals, unui dol, unei erori esenţiale sau în cazul descoperirii unor titluri hotărâtoare până atunci necunoscute.

Lipsa documentelor justificative şi lipsa datelor din evidenţa contabilă a debitoarei referitoare la o creanţă, nu reprezintă aspecte noi pe care debitoarea prin administratorul special nu le-au cunoscut la momentul întocmirii tabelului preliminar şi care să nu fi putut fi invocate în cadrul unei contestaţii la tabelul preliminar.

În contextul în care nu a formulat contestaţie în temeiul art. 73 din Legea nr. 85/2006, debitorul prin administrator special nu poate uza de calea contestaţiei prevăzute de art. 75 din Legea nr. 85/2006 pentru a invoca aspectele pe care putea să le invoce în cadrul contestaţiei la tabelul preliminar.

Lipsa documentelor justificative şi lipsa datelor din evidenţa contabilă a debitoarei referitoare la o creanţă nu conduc la concluzia inexistenţei creanţei şi nu pot fi caracterizate ca eroare determinantă cu privire la trecerea în tabelul definitiv a creanţei.

În situaţia lipsei documentelor justificative se pot efectua verificări în conformitate cu dispoziţiile art. 67 alin.2 din Legea nr. 85/2006 care stabilesc posibilitatea administratorului judiciar de a solicita explicaţii, informaţii şi documente suplimentare de la creditor, iar, dacă creanţa a fost înscrisă fără a se considera necesare astfel de verificări, acestea se pot face în cadrul contestaţiei la tabel.

Neînregistrarea datelor în contabilitatea debitoarei nu poate face dovada decât în contra debitoarei, ci nu în favoarea ei.

Prin sentinţa nr. 1076 din data de 12.11.2015, Tribunalul Dolj – Secţia a II-a Civilă a admis în parte contestaţia la tabelul preliminar formulată de debitoarea SCASRL prin administrator special MM  în ceea ce priveşte creditorii : SCSLMLTD prin reprezentant convenţional SCAPSRSRL şi OLRIFNSA.

A dispus înlăturarea creditorului SCSLMLTD din tabelul preliminar al debitoarei SCACSRL.

A dispus înscrierea creditoarei OLRIFNSA în tabelul preliminar al debitoarei cu o creanţă în cuantum de 81.439,31 lei.

A respins contestaţia împotriva înscrierii creditoarei SCGHCLTDCLTD şi a menţinut înscrierea acesteia în tabelul preliminar cu o creanţă în cuantum de 19.893,81 lei.

Pentru a hotărî astfel, judecătorul sindic a reţinut următoarele:

La data de 28.09.2012 s-a înregistrat tabelul definitiv al debitoarei SCACSRL  în care figurează în calitate de creditori SCSLMSRL cu o creanţă în cuantum de 62.303 lei, creditoarea SCOLRIFNSA cu o creanţă în cuantum de 100.650 lei şi  SCGHCLTD, cu o creanţă în cuantum de 19.893 lei.

Împotriva creanţelor înscrise în acest tabel debitoarea a formulat contestaţie întemeiată pe dispoziţiile art. 75 din Legea nr.85/2006.

Art. 75 din Legea nr. 85/2006 : " (1) După expirarea termenului de depunere a contestaţiilor, prevăzut la art. 73 alin. (2), şi până la închiderea procedurii, orice parte interesată poate face contestaţie împotriva trecerii unei creanţe sau a unui drept de preferinţă în tabel definitiv de creanţe, în cazul descoperirii existenţei unui fals, dol sau unei erori esenţiale care au determinat admiterea creanţei sau a dreptului de preferinţă, precum şi în cazul descoperirii unor titluri hotărâtoare şi până atunci necunoscute."

Debitoarea a invocat faptul că niciuna dintre creditoarele anterior menţionate nu figurează cu nicio datorie, acestea fiind stinse.

În cauză s-a efectuat expertiză contabilă prin care s-a concluzionat faptul că în ceea ce priveşte creanţa invocată de creditoarea SCSLMSRL nu a fost depusă anexa la contractul de cesiune din care să rezulte cuantumul şi structura creanţei cedate corespunzător titlurilor executorii din care rezultă, declaraţia de creanţă fiind însoţită de cele 3 contracte de leasing fără să fie prezentate şi documentele justificative din care să rezulte această creanţă.

S-a menţionat faptul că prin verificarea evidenţei contabile a debitoarei, respectiv fişa de cont a furnizorului, nu există o datorie cu care debitoarea să fie înregistrată faţă de creditoare, datorie decurgând din cele trei contracte de leasing.

Pentru completarea raportului de expertiză cu privire la statuarea asupra existenţei creanţei şi determinarea cuantumului acesteia, expertul a solicitat ca fiind necesare următoarele documente: înscrisuri din care să rezulte cuantumul ratelor ce compun capitalul neachitat, facturile emise şi neachitate, înscrisuri justificative ale cheltuielilor de recuperare, precum şi cu privire la valoarea de vânzare a bunurilor recuperate pentru fiecare contract de leasing în parte.

 Prin adresa remisă la dosarul cauzei la data de 05.11.2015, creditoarea a comunicat faptul că este în posesia următoarelor acte: contractele de leasing, scadenţarul plăţilor, contractul de cesiune si anexele acestuia, notificările de reziliere.

Actele identificate de creditoare nu se regăsesc printre cele solicitate de expert în vederea determinării existenţei creanţei şi a cuantumului acesteia.

Coroborând lipsa documentelor justificative cu privire la sumele invocate de creditoare drept creanţe decurgând din cele 3 contracte de leasing  cu lipsa oricăror date din evidenţa contabilă a debitoarei, date din care să rezulte o datorie a debitoarei faţă de creditoare, s-a constatat că sunt îndeplinite condiţiile impuse de art. 75 alineat 1 din Legea nr. 85/2006 sub aspectul existenţei unei erori esenţiale strecurată la înscrierea creanţei.

Astfel actele şi documentele depuse de creditoare nu au fost apreciate ca susceptibile de a primi eficienţa unor înscrisuri contabile din care să rezulte existenţa unei creanţe pe care creditoarea să o poată invoca împotriva debitoarei, lipsind elementul de certitudine sub chiar aspectul existenţei creanţei şi implicit sub aspectul cuantumului pretins şi înscris în tabel.

Cât priveşte creanţa creditoarei SCOLRIFNSA s-a reţinut că în documentele expuse creditoarea nu arată modul de calcul al dobânzii penalizatoare, procentul de dobândă aplicat  şi nici perioada pentru care s-a aplicat.

Împotriva concluziilor raportului de expertiză creditoarea nu a formulat obiecţiuni şi nici nu a remis la dosar vreun document, un înscris prin care să clarifice aspectele neconforme  reţinute de expert între documentele justificative şi înscrierea în tabel.

În lipsa oricăror documente justificative care să evidenţieze modalitatea de calcul a dobânzii penalizatoare,  procentul de dobândă aplicat precum şi perioada pentru care s-a aplicat această penalitate, sunt de asemeni îndeplinite condiţiile unei erori esenţiale, simpla menţionare a unui procent matematic în contractul de leasing fiind insuficientă pentru a justifica în concret cuantumul dobânzii penalizatoare solicitat de creditoare.

Concluziile raportului de expertiză  au infirmat existenţa vreunei erori de calcul sau de orice altă natură care să fi condus la înscrierea greşită în tabel a creanţei în cuantum de 19.893,81 lei deţinută de creditoarea SCACSRL.

S-a reţinut că împotriva raportului de expertiză contabilă nu a formulat obiecţiuni decât creditoarea SCSLMSRL.

Prin urmare, în privinţa creanţei acestui creditor criticile formulate de debitoare în cuprinsul contestaţiei cu privire la existenţa vreunei erori la înscriere, sunt infirmate.

Având în vedere considerentele de fapt şi de drept anterior expuse precum şi dispoziţiile art. 75 din Legea nr. 85/2006 s-a constatat că este întemeiată contestaţia sub aspectul creanţelor deţinute de creditoarele: SCSLMSRL şi  S OLRIFN SA.

Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs creditoarea SCSLMSRL, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

A solicitat, în principal,  modificarea sentinţei şi trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea refacerii raportului de expertiză şi, în subsidiar, respingerea contestaţiei împotriva creanţei deţinute de SCSLMLTD şi menţinerea creanţei aşa cum a fost înregistrată în tabelul definitiv al creanţelor împotriva averii debitoarei.

În motivele de recurs creditoarea a invocat inadmisibilitatea şi tardivitatea contestaţiei formulate împotriva tabelului definitiv al creanţelor debitoarei, arătând că instanţa de fond a apreciat eronat că în cauză sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 75 din Legea nr. 85/2006.

Recurenta creditoare a susţinut că în cauză nu este vorba de o eroare esenţială şi a invocat practică judiciară în materie.

Pe fond, recurenta a susţinut că odată cu cesiunea, cedenta RL i-a transmis contractele de leasing financiar nr. 85176/21.02.2008, 85175/21.02.2008, 97905/23.05.2008, anexele la aceste contracte şi notificările de reziliere a acestora, documente pentru depunerea cărora a solicitat amânarea  şi că, în condiţiile în care în contabilitatea debitoarei înscrisurile constatatoare ale datoriei nu există, aceasta nu presupune lipsa datoriei.

În drept, recurenta a invocat dispoziţiile art.8, 71-74, 75-76 din Legea nr.85/2006, art. 304 pct.9 şi 3041 Cod procedură civilă 1865.

Recurenta creditoare a depus la dosar contractele de leasing, facturi, notificări.

Nu s-a depus întâmpinare.

Analizând recursul prin prisma motivelor de recurs şi a dispoziţiilor legale aplicabile în cauză, Curtea a constatat că acesta este fondat.

Legea nr.85/2006 prevede posibilitatea contestării creanţelor şi drepturilor de preferinţă doar în cazul creanţelor şi drepturilor de preferinţă trecute în tabelul preliminar, care cuprinde creanţe născute anterior deschiderii procedurii, conform art.73 şi în cazul creanţelor şi drepturilor de preferinţă trecute în tabelul suplimentar, care cuprinde creanţe născute între data deschiderii procedurii şi data intrării în faliment, conform art.107 coroborat cu 73.

Creanţele şi drepturile de preferinţă trecute de administratorul/lichidatorul judiciar în tabelul definitiv şi tabelul definitiv consolidat nu pot fi contestate,  aspect ce rezultă şi din semnificaţia atribuită de legiuitor în art.3 pct. 17 şi 19 noţiunilor de tabelul definitiv şi tabelul definitiv consolidat, anume tabele care cuprind creanţele împotriva cărora nu s-au formulat contestaţii şi creanţele admise în urma soluţionării contestaţiilor.

În afara cazurilor menţionate, legiuitorul a prevăzut posibilitatea contestării creanţelor şi drepturilor de preferinţă trecute în tabelul definitiv în cazurile expres şi limitativ prevăzute de art.75.

Potrivit art. 75 alin 1 din Legea nr. 85/2006 după expirarea termenului de depunere a contestaţiilor, prevăzut la art. 73 alin. (2), şi până la închiderea procedurii, orice parte interesată poate face contestaţie împotriva trecerii unei creanţe sau a unui drept de preferinţă în tabel definitiv de creanţe, în cazul descoperirii existenţei unui fals, dol sau unei erori esenţiale care au determinat admiterea creanţei sau a dreptului de preferinţă, precum şi în cazul descoperirii unor titluri hotărâtoare şi până atunci necunoscute.

Textul menţionat conferă oricărei persoane interesate posibilitatea de a face contestaţie împotriva trecerii unei creanţe sau a unui drept de preferinţă în tabelul definitiv de creanţe, după expirarea termenului de depunere a contestaţiilor împotriva creanţelor şi drepturilor de preferinţă înscrise în tabelul preliminar de creanţe şi până la închiderea procedurii.

Astfel, legiuitorul a pus la dispoziţia celor care justifică un interes calea unei contestaţii la înscrierea unei creanţe în tabelul definitiv, chiar în condiţiile în care aceştia nu au recurs la calea contestaţiei reglementate de art. 73  alin.2 din Legea nr. 85/2006, dar numai în cazurile expres şi limitativ prevăzute în art. 75, anume în cazul descoperirii unui fals, unui dol, unei erori esenţiale sau în cazul descoperirii unor titluri hotărâtoare până atunci necunoscute.

Redactarea textului impune ca o condiţie pentru a uza de calea contestaţiei prevăzute de art. 75 necunoaşterea existenţei cauzelor arătate care, dacă ar fi fost cunoscute la data judecării contestaţiilor la tabelul preliminar de creanţe,  ar fi determinat o altă înscriere în tabelul definitiv de creanţe.

În speţă, debitoarea prin administratorul special a contestat creanţa creditoarei SCSLMLTD după întocmirea tabelului definitiv.

Aspectele invocate de debitoare şi reţinute de judecătorul sindic, privind lipsa documentelor justificative şi lipsa datelor din evidenţa contabilă a debitoarei referitoare la creanţa SCSLMLTD, nu reprezintă aspecte noi pe care debitoarea prin administratorul special nu le-au cunoscut la momentul întocmirii tabelului preliminar şi care să nu fi putut fi invocate în cadrul unei contestaţii la tabelul preliminar.

Deşi a cunoscut sau trebuia să cunoască înscrierea creanţei creditoarei SCSLMLTD în tabelul preliminar, debitorul prin administrator special nu a formulat contestaţie la tabelul preliminar în temeiul art. 73 din Legea nr. 85/2006.

În contextul în care nu a formulat contestaţie în temeiul art. 73 din Legea nr. 85/2006, pe care evident avea posibilitatea să o formuleze până la  termenul stabilit de judecătorul sindic pentru soluţionarea contestaţiilor la tabelul preliminar şi definitivarea acestuia (28.09.2012), debitorul prin administrator special nu poate uza de calea contestaţiei prevăzute de art. 75 din Legea nr. 85/2006 pentru a invoca aspectele pe care putea să le invoce în cadrul contestaţiei la tabelul preliminar.

În plus, lipsa documentelor justificative şi lipsa datelor din evidenţa contabilă a debitoarei referitoare la creanţa SCSLMLTD nu conduc la concluzia inexistenţei creanţei şi nu pot fi caracterizate ca eroare determinantă cu privire la trecerea în tabelul definitiv a acestei creanţe.

În situaţia lipsei documentelor justificative se pot efectua verificări în conformitate cu dispoziţiile art. 67 alin.2 din Legea nr. 85/2006 care stabilesc posibilitatea administratorului judiciar de a solicita explicaţii, informaţii şi documente suplimentare de la creditor, iar, dacă creanţa a fost înscrisă fără a se considera necesare astfel de verificări, acestea se pot face în cadrul contestaţiei la tabel.

Or, în speţă, nu s-au solicitat explicaţii, informaţii şi documente suplimentare de la creditor.

Cât priveşte neînregistrarea datelor în contabilitatea debitoarei nu poate face dovada decât în contra debitoarei, ci nu în favoarea ei.

În consecinţă, nefiind vorba de aspecte noi, necunoscute până la momentul definitivării tabelului cuprinzând creanţele împotriva averii debitorului şi neputând caracteriza aceste aspecte ca eroare esenţială, determinantă în stabilirea creanţei creditoarei, Curtea apreciază că nu sunt îndeplinite condiţiile art. 75 pentru admiterea contestaţiei  debitoarei prin administrator special la tabelul definitiv al creanţelor.

Pentru aceste considerente, Curtea constată că soluţia judecătorului sindic cu privire la contestaţia debitorului prin administrator special la tabelul definitiv  împotriva creanţei creditoarei SCSLMLTD este nelegală şi, având în vedere dispoziţiile art. 304 şi 312 Cod procedură civilă, Curtea va admite recursul declarat de creditoarea SCSLMLTD, va modifica sentinţa nr. 1076 din 12.11.2015 pronunţată în dosarul nr. 11241/63/2012/a2 de Tribunalul Dolj - Secţia a II-a Civilă în sensul că va respinge contestaţia la tabelul definitiv.

Domenii speta

Spete similare