Accesiune imobiliară artificială. Coparticipare procesuală pasivă obligatorie

În fapt, potrivit constatării amiabile de accident şi declaraţiei persoanei implicate în eveniment (f. 126-129), la data de 05.03.2018, pe bld. Dimitrie Cantemir din mun. Iaşi a avut loc un accident de circulaţie în urma căruia a rezultat avarierea autoturismului marca VW Golf Plus cu nr. de înmatriculare ..., aparţinând reclamantei.

Din aspectele consemnate în cuprinsul constatării amiabile de accident şi declaraţiei pe propria răspundere a conducătorului autoturismului cu nr. de înmatriculare ..., instanța reține că intervenientul forţat CI, în calitate de conducător al autoturismului cu nr. de înmatriculare ..., se face vinovat de producerea accidentului, ca urmare a nerespectării obligaţiei de acordare prioritate de trecere autoturismului marca VW Golf Plus, cu nr. de înmatriculare ..., care avea acest drept.

Autoturismul cu nr. de înmatriculare ..., condus de intervenientul forţat CI, era asigurat RCA la pârâta AV SA, potrivit poliţei seria ... nr. ... privind asigurarea obligatorie a vehiculelor (f. 133), valabilă pentru perioada 06.02.2018 -05.02.2019.

În urma accidentului rutier a fost deschis dosarul de daună nr. ..., la AV SA, nr. dosar de introducere în reparaţie a vehiculului ..., în cadrul căruia, urmare a evaluării făcute, reclamantei i s-a comunicat o ofertă de despăgubire pentru daunele materiale ale autoturismului.

Conform calculului efectuat în vederea stabilirii costului final al reparaţiei  (f. 177-181), suma necesară în vederea reparaţiei autoturismului cu nr. de înmatriculare ... a fost stabilită ca fiind de 6.093,19 lei.

Pe de altă parte, asigurătorul a stabilit că valoarea de piaţă a autoturismului avariat marca VW Golf Plus este de 16.099,50 lei şi a comunicat reclamantei o ofertă de despăgubire în valoarea de 6.093,19 lei.

În prezenta cauză, instanţa reţine că a fost învestită cu o acţiune în răspundere civilă contractuală a pârâtei-asigurator RCA, faţă de reclamanta – terţă persoană prejudiciată prin accident, grefată pe răspunderea civilă delictuală a intervenientului forţat, autor al accidentului, faţă de reclamantă, de unde rezultă că pentru a fi angajată răspunderea contractuală a asiguratorului este necesară stabilirea răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie a autorului accidentului.

În drept, din analiza prevederilor art. 1349 C. civ., raportate la cele ale art. 1357 C. civ., rezultă faptul că cel care cauzează un prejudiciu printr-o faptă ilicită săvârșită cu vinovăție urmează a fi obligat să-l repare, inclusiv în ipoteza comiterii acesteia prin cea mai ușoară culpă, iar potrivit dispoziţiilor art. 1381 şi art. 1385 C. civ., orice prejudiciu dă dreptul la reparaţie, prejudiciul urmând să fie reparat integral, dacă prin lege nu se prevede altfel.

Pe de altă parte, potrivit art. 2223 C.civ., în cazul asigurării de răspundere civilă, asigurătorul se obligă să plătească o despăgubire pentru prejudiciul de care asiguratul răspunde potrivit legii față de terțele persoane prejudiciate, iar conform art. 2224 C. civ., drepturile terţelor persoane păgubite se exercită împotriva celor răspunzători de producerea pagubei. Asigurătorul poate fi chemat în judecată de persoanele păgubite în limitele obligaţiilor ce îi revin acestuia din contractul de asigurare.

Având în vedere aceste prevederi, coroborate cu cele cuprinse în art. 22 alin. 1 din Legea 132/2017, instanța reține că este reglementat și un caz particular de acțiune directă, prin care drepturile persoanelor păgubite se pot exercita și direct împotriva asigurătorului de răspundere civilă. Astfel, ca efect al contractului de asigurare constatat prin poliţa de asigurare în discuţie, la producerea riscului asigurat - accident cu victime omeneşti şi/sau daune materiale - devine efectivă obligaţia asigurătorului de a despăgubi pe terţul victimă a accidentului produs de conducătorul autovehiculului asigurat. 

În demersul său, instanţa urmează a analiza dacă sunt îndeplinite în cauză cerinţele legale pentru angajarea răspunderii juridice civile delictuale a intervenientului forţat, respectiv săvârșirea unei fapte ilicite, existența unui prejudiciu, stabilirea legăturii de cauzalitate între faptă şi prejudiciu și imputabilitatea faptei ilicite persoanei cu discernământ valabil.

Prima condiţie pentru angajarea răspunderii delictuale pentru fapta proprie presupune comiterea unei fapte ilicite, care constă în acţiunea ori inacţiunea prin care, încălcându-se normele de drept obiectiv, sunt cauzate prejudicii dreptului subiectiv sau interesului legitim ce aparţine unei persoane.

În circumstanţele concrete ale cauzei, fapta ilicită imputată se referă la nerespectarea normelor care reglementează circulaţia rutieră pe drumurile publice, şi constă în producerea accidentului auto și avarierea autoturismului cu nr. de înmatriculare ..., de către conducătorul autoturismului cu nr. de înmatriculare ..., care a intrat în coliziune cu cel dintâi, ca urmare a nerespectării obligaţiei de acordare prioritate de trecere autovehiculului care avea acest drept, astfel cum rezultă din cuprinsul constatării amiabile de accident, declaraţiei pe propria răspundere a conducătorului autoturismului cu nr. de înmatriculare ... şi raportului de expertiză tehnică efectuată în cauză.

A doua condiţie cerută pentru angajarea răspunderii civile delictuale se referă la producerea unui prejudiciu, prin care se înţelege rezultatul, efectul negativ suferit de o anumită persoană, fie sub aspect patrimonial, fie sub aspect moral, ca urmare a faptei ilicite săvârşite de o altă persoană.

Pentru reclamantă prejudiciul este reprezentat de daunele materiale produse autoturismului marca VW Golf Plus, cu nr. de înmatriculare ..., care au fost indicate în cuprinsul procesului verbal de constatare iniţial din data de 18.03.2018 şi în procesul verbal de constatare suplimentar din data de 11.04.2018. Prejudiciul este cert şi nu a fost reparat de persoana responsabilă de producerea accidentului sau de către alte persoane, nefiind administrate probe care să ateste achitarea unor sume de bani cu acest titlu.

Între faptă şi prejudiciu există un raport de cauzalitate întrucât, în lipsa acţiunii intervenientului forţat, nu s-ar fi produs avarierea autoturismului reclamantei. Liantul cauzal rezultă din împrejurarea că urmare a nerespectării indicatorului „Stop” amplasat la intersecţia dintre str. Decebal cu bld. Cantemir din mun. Iaşi, intervenientul forţat nu a acordat astfel prioritate de trecere autoturismului cu nr. ..., intrând în coliziune cu acesta şi provocând avarierea autoturismului în partea dreaptă faţă.

Referitor la vinovăţia persoanei responsabile de cauzarea prejudiciului, instanţa reţine că în materie de răspundere civilă delictuală autorul prejudiciului răspunde şi pentru culpa cea mai uşoară. Totodată, din întreg materialul probator administrat în cauză rezultă faptul că accidentul a fost cauzat din culpa exclusivă a intervenientului forţat, împrejurare ce va fi avută în vedere la stabilirea despăgubirilor civile. Reţine instanţa că în cauză nu s-a invocat şi nici nu s-a dovedit o culpă a conducătorului autoturismului marca VW Golf Plus, aparţinând reclamantei.

Faţă de aceste considerente, instanţa apreciază ca sunt îndeplinite condiţiile prescrise de dispoziţiile art. 1357 C.civ. pentru angajarea răspunderii civile delictuale a intervenientului forţat Caveschi Ioan.

Cu privire la persoana căreia îi va incumba obligația de reparare a prejudiciului cauzat prin conduita intervenientului, față de dispozițiile art. 22 alin. 1 din Legea 132/2017 şi art. 2224 C. civ., instanța reține că despăgubirile se plătesc de către societatea de asigurare nemijlocit persoanelor fizice păgubite, iar acțiunea în pretenții se poate exercita direct împotriva asiguratorului.

Obligația asiguratorului de plată a despăgubirilor civile, în limitele legale, are un temei convențional, rezultând exclusiv din contractul de asigurare încheiat cu persoana răspunzătoare delictual de producerea pagubei.

Instanța reține că la data producerii evenimentului rutier, respectiv 05.03.2018, autoturismul marca Dacia Logan, cu nr. de înmatriculare ..., condus de intervenientul forţat era asigurat pentru răspunderea civila delictuală obligatorie la societatea pârâtă, conform poliței de asigurare valabilă seria ... nr. ....

În ceea ce priveşte prejudiciul efectiv produs prin comiterea faptei delictuale, constând în avarierea autoturismului reclamantei şi lipsa de folosinţă, instanţa reţine că deşi aceasta are dreptul la repararea integrală a pagubei produse, în prezenta cauză nu a administrat nici o probă din care să se poată reţine faptul că ar fi îndreptăţită la o altă sumă cu titlu de despăgubire decât cea stabilită în devizul de reparaţii, sumă oferită şi de către pârâtă prin comunicarea de ofertă despăgubire din data de 19.06.2018.

Deşi potrivit dispoziţiilor art. 11 alin. 2 lit. d) din Legea nr. 132/2017 asigurătorul RCA acordă despăgubiri în bani şi pentru prejudicii reprezentând consecinţa lipsei de folosinţă a vehiculului avariat, inclusiv înlocuirea temporară a vehiculului, pe baza opţiunii persoanei prejudiciate, în prezenta cauză reclamanta nu a indicat suma solicitată cu titlu de lipsă de folosinţă a autoturismului sau modalitatea de calcul a acesteia, făcând referire la acest aspect doar prin concluziile aduse pe fondul cauzei, fără a dovedi certitudinea şi lichiditatea acestei creanţe.

Referitor la daunele materiale constând în avarierea autoturismului cu nr. de înmatriculare ..., potrivit devizului de calcul reparaţie nr. 50499643/18.03.2018, confirmat şi de concluziile raportului de expertiză tehnică auto efectuată în cauză, valoarea totală a costurilor de reparaţie a autoturismului reclamantei este de 6.093,19 lei, sumă care cuprinde manopera, costurile suplimentare, vopsitorie şi piesele necesare.

Susţinerea reclamantei potrivit căreia în urma accidentului rutier produs de intervenientul forţat ar fi rezultat avarierea totală a autoturismului VW Golf nu poate fi reţinută de instanţă, nefiind confirmată de probatoriul administrat în cauză.

Dispoziţiile art. 14 alin. 2 din Legea nr. 132/2017 prevăd faptul că  (2) În cazul daunei totale economice, asigurătorul evaluează vehiculul avariat, printr-un sistem de evaluare specializat sau prin documente emise în condiţiile legii pentru a-i determina valoarea de piaţă din momentul premergător evenimentului. Păgubitul poate opta pentru reparare până la valoarea de piaţă a vehiculului, calculată în urma evaluării, sau pentru soluţionarea cazului ca daună totală prin plata diferenţei dintre valoarea de piaţă a vehiculului şi valoarea epavei.

Conform prevederilor art. 2 Definţii din Legea nr. 132/2017 pct. 16 daună totală economică reprezintă situaţia unui vehicul sau unui bun avariat a cărui valoare de reparaţie depăşeşte valoarea de piaţă a acestuia.

Instanţa reţine că din concluziile raportului de expertiză tehnică efectuată în cauză, valoarea maximă de despăgubire potrivit art. 14 din Legea nr. 132/2017, în condiţiile vechimii autoturismului la data evenimentului, a numărului de km parcurşi şi a gradului de uzură existent la data accidentului, este de 14.063 lei, valoare care nu depăşeşte astfel valoarea de reparaţie a autoturismului pentru a fi incidente dispoziţiile privitoare la acordarea despăgubirilor în cazul daunei totale economice.

Pe de altă parte, susţinerile reclamantei potrivit cărora constatarea şi reconstatarea a fost efectuată în absenţa şoferului şi a proprietarului autoturismului sunt lipsite de relevanţă juridică în cauză, întrucât participarea efectivă la constatarea daunelor produse în urma accidentului nu reprezintă o condiţie legală imperativă de formulare a unei acţiuni în pretenţii în temeiul dispoziţiilor art. 1349 şi art. 2224 C. civ., nefiind impusă o astfel de procedură prealabilă.

Faţă de aceste împrejurări, instanța apreciază că acțiunea reclamantei este întemeiată în parte, urmând să dispună obligarea pârâtei la plata către aceasta a sumei de 6.093,19 lei, reprezentând daune materiale.

Referitor la cheltuielile de judecată, potrivit prevederilor art. 453 alin. (1) C.proc.civ., partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuielile efectuate în cauza dedusă judecății.

Având în vedere că instanța urmează să admită în parte cererea formulată de către reclamantă, precum și faptul că s-a făcut dovada achitării de către reclamantă a sumei de 1.105 lei, cu titlu de taxă de timbru, şi a sumei de 2.500 lei, cu titlu de onorariu de avocat (f. 5, 192), respectiv a sumei de 1.235 lei, achitată cu titlu de onorariu expert de către pârâtă, instanţa va dispune compensarea cheltuielilor de judecată până la concurenţa sumei de 851,79 lei, şi va obliga pârâta la plata către reclamantă a sumei de 246,5 lei, reprezentând diferenţă contravaloare taxă de timbru şi onorariu de avocat, proporţional cu admiterea acţiunii.

Domenii speta

Spete similare