Procedura insolvenţei

Nemo auditur proprtam turpitudinem allegans, este adagiul latin care menţionează faptul că nimeni nu-şi poate invoca propria culpă în apărarea sa.

Interpretarea art. 45 lit. o din Legea 85/2014, care prevede că judecătorul sindic are atribuția soluționării „cererilor administratorului judiciar/lichidatorului judiciar în situaţiile în care nu se poate lua o hotărâre în şedinţele comitetului creditorilor sau ale adunării creditorilor din lipsa de cvorum cauzată de neprezentarea creditorilor legal convocaţi, la cel puţin două şedinţe ale acestora având aceeaşi ordine de zi” pe care o propune apelanta-creditoare este una de un formalism excesiv și nu poate fi acceptată. Astfel, nu prezintă relevanță faptul că nu a fost realizată o convocare distinctă potrivit art. 48 alin. 1 din Legea 85/2014, câtă vreme aceasta a fost efectuată prin notificarea deschiderii procedurii insolvenței.

Prin Decizia Civilă nr. 23/A/11.01.2018 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, a fost respins apelul formulat împotriva încheierii civile nr. 604/11.09.2017 pronunţată de Tribunalul Arad, în dosarul nr. …, având ca obiect confirmarea administratorului judiciar.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de control judiciar a reţinut în esenţă următoarele:

Prin încheierea civilă apelată Tribunalul Arad, a confirmat administratorul judiciar … I.P.U.R.L. precum şi onorariul acestuia în cuantum de 1.000 lei/ lună  cu plata din averea debitoarei, de la data deschiderii procedurii insolvenţei.

Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că administratorul judiciar provizoriu a organizat consecutiv două şedinţe al adunării creditorilor având pe ordinea de zi prezentarea situaţiei debitoarei, desemnarea comitetului creditorilor, confirmarea administratorului judiciar şi aprobarea onorariului acestuia, însă şedinţele nu au fost statutare.

Aşadar, avându-se în vedere faptul că la prima adunarea generală a creditorilor din data de 16.08.2017 (filele 430-431) nu s-a putut lua o decizie cu privire la confirmarea practicianului în insolvenţă şi la onorariul acestuia, administratorul judiciar provizoriu a procedat la reconvocarea adunării pentru data de 17.08.2017 (fila 436), însă nici la această şedinţă nu s-a prezentat nici un creditor şi nu s-au depus voturi scrise.

În continuare s-au constatat incidente prevederile art. 45, alin. 1, lit. o) din Legea nr. 85/2014, deoarece la două şedinţe consecutive ale adunării creditorilor convocate în mod legal nu s-a putut adopta o hotărâre de către creditori.

Împotriva acestei încheieri a declarat apel apelanta-creditoare bugetară prin care a solicitat admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinţei în sensul respingerii cererii de confirmare a administratorului judiciar şi reconvocarea Adunării Generale a Creditorilor având ca ordine de zi confirmarea administratorului judiciar şi aprobarea onorariului acestuia, iar în subsidiar, schimbarea administratorului judiciar confirmat astfel şi numirea administratorului judiciar desemnat de către creditoare.

În motivare, apelanta a arătat că  în fapt, nu sunt aplicabile prevederile art. 45 lit. o) din Legea nr. 85/2014.

Apelanta, în calitatea de creditor majoritar, deţinând un procent de 100% din totalul creanţelor, nu a fost convocată legal pentru adunarea generală de creditori organizată pentru data de 16.08.2017, respectiv pentru data de 17.08.2017.

Astfel, convocarea nu a întrunit condiţiile impuse de art. 48 alin. 1 din Legea nr. 85/2014.

Prin Notificarea publicată în B.P.I. nr. 12877/29.06.2017, a fost notificată de către administratorul judiciar deschiderea procedurii generale a insolventei, unde au fost inserate şi date despre viitoarele adunări ale creditorilor, însă această informare nu echivalează cu notificarea expresă, procedurală, prevăzută de art. 48 alin. 1 din Legea nr. 85/2014.

În aceste condiţii notificarea convocării adunării generale a creditorilor nu a fost legal efectuată, motiv pentru care se impune reluarea procedurii de convocare a creditorilor în condiţiile art. 48 alin. (1) din Legea 85/2014.

În subsidiar, a solicitat schimbarea administratorului judiciar  astfel confirmat cu cel ales prin propriile proceduri, avându-se în vedere dispoziţiile imperative ale art. 57 alin. 3 din Legea nr. 85/2014, care prevede:

„ (3) Creditorul care deţine mai mult de 50% din valoarea totală a creanţelor poate să decidă, fără consultarea adunării creditorilor, desemnarea unui administrator judiciar ori lichidator judiciar în locul administratorului judiciar sau lichidatorului judiciar provizoriu ori să confirme administratorul judiciar provizoriu/lichidatorul judiciar provizoriu şi să îi stabilească onorariul."

Şi prevederile art. 265 alin. 8 din Noul Cod de procedură fiscală sunt în acord cu această teză.

În drept, a invocat dispoziţiile art. 8, art. 42 alin. 1, art. 48 alin. 1, art. 43, art. 57 din Legea 85/2014; art. 466 şi art. 480 alin. 2 Cod procedură civilă.

Intimata-debitoare prin lichidator judiciar confirmat.  a depus la dosarul cauzei concluzii scrise, prin care a solicitat respingerea apelului ca netemeinic şi menţinerea ca temeinică şi legală a încheierii atacate.

În apărare, a menţionat aceleaşi chestiuni cu privire la forma notificării şi datele adunărilor creditorilor convocate cu publicarea la BPI.

Mai arată că procesele-verbale ale adunărilor creditorilor, au fost publicate în BPI nr. 15316/17.08.2017 şi nr. 15524/22.08.2017 şi nu au fost contestate.

Referitor la solicitarea apelantei de înlocuire a administratorului judiciar, a susţinut că este nelegală, având în vedere în primul rând faptul că este o solicitare adresată direct instanţei de control judiciar, fără ca judecătorul-sindic să fi fost sesizat cu o astfel de cerere şi pentru faptul că practicianul în insolvenţă a fost deja confirmat de către judecătorul-sindic, iar înlocuirea nu poate fi solicitată decât pentru motive temeinice şi nu pentru lipsa votului creditorului la adunarea creditorilor.

Creditoarea putea uza doar de prevederile art. 57 alin. 2-3 din Legea nr. 85/2014 şi doar în cazul administratorului judiciar provizoriu, ceea ce nu mai este cazul, existând confirmarea judecătorului-sindic prin încheierea civila nr. 604/11.09.2017,

Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele:

Curtea constată că potrivit art. 100 alin. 1 lit. e din Legea 85/2014, notificarea ( privind deschiderea procedurii insolvenţei) va fi comunicată creditorilor de îndată şi, în orice caz, cu cel puţin 10 zile înainte de împlinirea termenului-limită pentru înregistrarea cererilor de admitere a creanţelor şi va cuprinde locul, data şi ora primei şedinţe a adunării creditorilor.

Din actele aflate la dosar, rezultă că notificarea deschiderii procedurii insolvenței de către administratorul judiciar, în care a fost menționată și convocarea adunării creditorilor, fiind indicate datele de desfășurare și ordinea de zi, a fost publicată în B.P.I. 12877/29.06.2017 și i-a fost de asemenea comunicată prin fax apelantei-creditoare la data de 14.07.2017.

Interpretarea propusă de către apelanta-creditoare este una de un formalism excesiv și nu poate fi acceptată. Astfel, nu prezintă relevanță faptul că nu a fost realizată o convocare distinctă potrivit art. 48 alin. 1 din Legea 85/2014, câtă vreme aceasta a fost efectuată prin notificarea deschiderii procedurii insolvenței. Esențial este faptul că apelanta-creditoarea a cunoscut datele de desfășurare a adunării creditorilor și ordinea de zi, astfel încât neexercitarea drepturilor sale conferite de calitatea de creditor îi este culpabilă. Pe cale de consecință, critica este neîntemeiată.

În subsidiar, apelanta-creditoare a solicitat înlocuirea administratorului judiciar confirmat de judecătorul-sindic cu cel propus de ea, în temeiul art. 57 alin. 3 din Legea 85/2014 conform căruia creditorul care deţine mai mult de 50% din valoarea totală a creanţelor poate să decidă, fără consultarea adunării creditorilor, desemnarea unui administrator judiciar ori lichidator judiciar în locul administratorului judiciar sau lichidatorului judiciar provizoriu ori să confirme administratorul judiciar provizoriu/lichidatorul judiciar provizoriu şi să îi stabilească onorariul. A menționat că deține 100% din totalul creanțelor.

Nici această critică nu este fondată. Astfel, apelanta-creditoare avea într-adevăr posibilitatea să desemneze un administrator judiciar ori lichidator judiciar în locul administratorului judiciar sau lichidatorului judiciar provizoriu, dar acest drept ar fi trebuit exercitat până la momentul confirmării administratorului judiciar provizoriu de către judecătorul-sindic, ceea nu s-a întâmplat în speță.

Față de cele de mai sus, constatând că prima instanță a pronunțat o soluție temeinică și legală, Curtea a respins apelul formulat de apelanta-creditoare ca nefundat, fără cheltuieli de judecată.

Domenii speta

Spete similare