Procedura insolvenţei

Potrivit art. 143 alin. 3 teza a II-a, cererea  creditorului îi va fi respinsa de către judecătorul sindic în situaţia în care creanţa nu este datorată, este achitată sau debitoarea încheie o convenţie de plată cu acest creditor.

Prin Decizia Civilă nr. 257/A/23.04.2018 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, Secţia a „-a Civilă, a fost respins apelul formulat împotriva Sentinţei civile nr. 111 din 15 februarie 2018, pronunţată de Tribunalul Arad în dosarul nr. …, fiind reţinute următoarele considerente:

Prin cererea înregistrată la data de 25 octombrie 2017, în dosarul Tribunalului Arad nr. …, având ca obiect procedura insolvenţei debitoarei, creditoarea bugetară a solicitat intrarea în faliment a debitoarei, reprezentantă prin administrator judiciar, iar prin Sentinţa civilă pronunţată Tribunalul Arad, a  respins această cerere.

Pentru a pronunţa această hotărâre, Tribunalul Arad a reţinut că debitoarea a făcut toate plăţile prevăzute în planul de reorganizare, pentru cele 10 luni de plan derulate până în prezent, a constatat că temeiul de drept invocat de creditoare în această cerere, şi anume art. 143 alin 1) din Legea 85/2014, nu este incident în speţă, întrucât, astfel cum s-a reţinut, plăţile efectuate de către debitoare conform planului de reorganizare sunt la zi, debitoarea plătind toate sumele prevăzute la plată, conform planului de reorganizare.

Faţă de cele învederate de creditoare, în sensul că debitoarea nu şi-a achitat „nici obligaţiile fiscale curente, figurând la data de 09.10.2017 cu obligaţii fiscale neachitate în suma totală de 75.402 lei”, judecătorul sindic a constatat că aceasta nu precizează ce reprezintă suma pretinsă, cât este cuantumul acestei creanţe anterior deschiderii procedurii, cât este cuantumul sumelor acumulate ulterior deschiderii procedurii şi ce reprezintă aceste creanţe curente.

În acelaşi timp, judecătorul sindic a reţinut că, întrucât la data de 09.10.2017 erau achitate către creditoare trei rate din plan, adică suma de 5.544 de lei, ar rezulta că acest creditor ar fi rămas la data de 09.10.2017 cu o creanţă anterioară deschiderii procedurii, în suma de 60.978 de lei şi, prin urmare, ar rezulta că ar avea o creanţă curentă în suma de 14.402 lei, dar în balanţa debitoarei, la nivelul lunii septembrie 2017, au fost identificate datorii suplimentare faţă de aceasta, în valoare de 9.641 de lei, valoare mult mai mică decât suma ce rezultă că ar pretinde-o creditoarea.

La data întocmirii raportului depus la dosar creanţa anterioară deschiderii procedurii a fost plătită conform planului de reorganizare,  pentru a fi discutată cererea de faliment depusă la dosar, acest creditor ar fi trebuit să-şi precizeze creanţa curentă atât asupra cuantumului pretins, cât şi asupra naturii creanţei bugetare pretinse, trebuia să depună documentele din care să rezulte creanţa sa şi, de asemenea, trebuia ca această creanţă să îndeplinească cerinţele prevăzute de aliniatul 3 al articolului citat, adică aceasta să fie o „creanţă curentă, certă, lichidă şi exigibilă”. Aceste aspecte nu au putut fi apreciate în nici un fel, neexistând documente anexate cererii creditorului.

În plus, s-a reţinut, din raportul depus la termenul anterior, că administratorul judiciar a prezentat situaţiile financiare şi rezultatele debitoarei la nivelul lunii septembrie 2017, iar din cele prezentate, a rezultat că la nivelul lunii septembrie 2017 debitoarea a înregistrat profit.

În ceea ce priveşte celălalt temei de drept invocat, şi anume articolul 145 din Legea 85/2014, judecătorul sindic a apreciat că nu sunt aplicabile aceste prevederi, având în vedere că debitoarea şi-a declarat intenţia de reorganizare şi că există plan de reorganizare propus de administratorul special, aprobat de creditori şi confirmat de judecătorul sindic.

Aşadar, văzând că temeiurile de drept invocate, şi anume prevederile art.143 alin. 1 din Legea 85/2014, coroborat cu art. 145 alin. 1 lit. C din Legea nr. 85/2014, nu sunt incidente în cauză, judecătorul sindic a respins cererea de intrare în faliment a debitoarei, formulată de creditoare, reţinându-se şi incidenţa dispoziţiilor art. 45 şi art. 46 din Legea nr. 85/2014.

Împotriva sentinţei menţionate a declarat apel creditoarea bugetară care a solicitat admiterea căii de atac declarate şi modificarea sentinţei atacate, în sensul admiterii cererii sale.

În motivare, apelanta creditoare a criticat sentinţa atacată, ca fiind netemeinică şi nelegală, arătând că dacă prima instanţă nu a fost lămurită cu privire la cuantumul creanţei curente, deţinută de apelantă sau cu privire la impozitele neachitate din care rezultată această creanţă, putea să o citeze cu menţiunea precizării cererii sale, astfel încât ar fi putut lămuri instanţa cu privire la creanţa curentă datorată de debitoare şi cu privire la felul impozitului datorat.

De la data confirmării planului de reorganizare şi până la momentul depunerii cererii de intrare în faliment, respectiv 25.10.2017, intimata debitoare nu şi-a achitat obligaţiile fiscale prevăzute în tabloul de plăţi, conform scadenţelor menţionate în acesta şi nici obligaţiile fiscale curente, figurând, la data de 09.10.2017, cu obligaţii fiscale neachitate, în sumă totală de 75.402 lei. Aşa cum a reţinut şi prima instanţă, debitoarea a efectuat, într-adevăr, plăţi în cadrul planului de reorganizare, o mare parte din plăţi fiind efectuată după data de 25.10.2017, dată la care apelanta a formulat cererea de faliment, dar în continuare acumulează datorii curente neachitate la acest moment, fiind acumulate debite curente în sumă totală de 10.581 de lei, la data de 09.03.2018.

Din totalul de 10.581 de lei, suma de 1.596 de lei reprezintă impozit pe venitul microîntreprinderilor, sumele fiind acumulate începând din data de 25.07.2017, conform declaraţiilor depuse de intimata debitoare la data de 25.07.2017, la data de 25.10.2017 şi la data de 25.01.2018, iar suma de 8.985 de lei reprezintă TVA acumulat din data de 25.03.2017 şi până la data de 25.01.2018, debit stabilit tot conform declaraţiilor depuse de către intimata debitoare.

Potrivit art. 102 alin. 6) din Legea nr. 85/2014, „Creanţele născute după data deschiderii procedurii, în perioada de observaţie sau în procedura reorganizării judiciare, vor fi plătite conform documentelor din care rezultă, nefiind necesară înscrierea la masa credală. Prevederea se aplică în mod corespunzător pentru creanţele născute după data deschiderii procedurii de faliment”, ori intimata nu reuşeşte să achite obligaţiile fiscale curente, astfel că, în opinia sa, continuarea activităţii acestei societăţi nu conduce decât la acumularea de obligaţii fiscale, fără a exista posibilitatea achitării acestora din veniturile intimatei, apelanta considerând, astfel, că se impune intrarea în procedura falimentului, în temeiul art. 143 şi art. 145 lit. C din Legea nr. 85/2014.

De asemenea, apelanta a menţionat că, potrivit prevederilor imperative ale art. 143 din Legea nr. 85/2014, continuarea activităţii societăţii intimate nu conduce decât la acumularea de obligaţii fiscale, fără să existe posibilitatea achitării acestora nici din veniturile generate de activitatea curentă, şi nici din valorificarea activelor societăţii.

În probaţiune, apelanta creditoare a depus fişa sintetică totală pe plătitor, emisă la data de 09.03.2018, pentru intimata debitoare.

În drept, apelanta creditoare a invocat dispoziţiile art. 466, art. 480 NCPC, art.143 din Legea nr. 85/2014; art. 102 alin. 6) din Legea nr. 85/2014.

Intimata debitoare, prin administrator judiciar a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului declarat, ca netemeinic, şi menţinerea sentinţei atacate, ca temeinică şi legală.

În esenţă, au fost reiterate aceleaşi susţineri prezentate la fond şi reţinute în motivare şi de către judecătorul sindic.

Examinând apelul declarat în cauză, prin prisma motivelor invocate şi a prevederilor art. 480 alin. 1 C.pr.civ., Curtea constată că acesta este nefondat, prima instanţă pronunţând o hotărâre temeinică şi legală, conformă cu probele de la dosar.

Reţinând starea de fapt expusă de către prima instanţă, se constată că aceasta este conformă cu înscrisurile existente la dosarul cauzei.

Astfel, aşa cum a susţinut şi intimata, creditoarea, doar în cuprinsul susţinerilor din apel, a precizat care este creanţa sa curentă (suma de 10.581 de lei, din care suma de 1.596 de lei reprezintă impozit pe venitul microîntreprinderilor, iar suma de 8.985 de lei reprezintă TVA, datorii acumulate în perioada 25.03.2017-25.01.2018).

Intimata debitoare a anexat întâmpinării dovada achitării sumei de 10.581 de lei către apelanta creditoare, şi anume chitanţa seria TS021 nr. 10000173845, din data de 12.04.2018.

În raport de această plată, analiza criticilor formulate de către creditoare este subsumată textelor de lege invocate, respectiv a aprecierii că debitoarea nu respectă planul, acumulează datorii şi produce pierderi averii debitoarei ca urmare a derulării planului de reorganizare.

Pe de o parte, în raport de data investirii instanţei de fond, raportul depus de practician nu relevă nici una dintre ipotezele textelor legale apreciate, generic, de către creditoare ca fiind incidente.

Pe de alta, devin incidente prevederile art. 143 alin. 3 teza a II-a, conform cărora, cererea  creditorului îi va fi respinsa de către judecătorul sindic în situaţia în care creanţa nu este datorată, este achitată sau debitoarea încheie o convenţie de plată cu acest creditor.

Cum, în speţă, calea de atac aparţine creditoarei, iar analiza susţinerilor din apel relevă că acestea nu sunt în concordanţă cu situaţia plăţilor dovedită de către practicianul în insolvenţă, văzând că debitoarea a achitat ratele conform planului de reorganizare şi, prin urmare, a achitat inclusiv ratele scadente către apelanta creditoare, fapt susţinut şi de raportul depus  pentru termenul din data de 17.04.2018, potrivit căruia aceasta a achitat ratele conform planului de reorganizare, până la nivelul lunii martie 2018, adică integral pentru primul an de plan, nu sunt incidente prevederile art. 143 alin. 1) din Legea 85/2014.

Aşa fiind, constatând că instanţa de fond a pronunţat o hotărâre temeinică şi legală, nefiind identificat nici un motiv de modificare ori schimbare a hotărârii apelate, în temeiul considerentelor mai sus expuse, precum şi al prevederilor art. 480 C.pr.civ., Curtea a respings apelul declarat.

Domenii speta

Spete similare