Contestaţie la executare + intoarcere executare

Sentinţă civilă 3614/2016 din 21.11.2016


Cod ECLI ECLI:RO:TBARG:2016:013.003614

Dosar nr. 5728/280/2015

R O M Â N I A

TRIBUNALUL ARGEŞ*

SECŢIA CIVILĂ

DECIZIA CIVILĂ Nr. 3614/2016

Şedinţa publică de la 21 Noiembrie 2016

Obiectul cauzei:contestaţie la executare + INTOARCERE EXECUTARE

TRIBUNALUL

Deliberând asupra apelului civil de faţă , constată următoarele :

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Piteşti la 31.03.2015  contestatorul (...) în contradictoriu cu intimatii Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România S.A. - Centrul de Studii Tehnice Rutiere şi Informatică - CESTRIN si Biroului Executorului Judecătoresc (...)  şi (...) a formulat contestaţie împotriva executării silite ce face obiectul dosarului nr.  (...) înregistrat la Biroul Executorului Judecătoresc (...)  şi (...) efectuate la solicitarea intimatului creditor Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România S.A. în baza titlului executoriu reprezentat de procesul verbal de constatare a contravenţiei seria (...) nr. (...), solicitand anularea formelor de executare , întoarcerea executării silite şi restituirea sumei de bani poprite, în subsidiar anularea încheierii executorului BEJA (...)  şi (...) de stabilire a onorariului executorului şi a cheltuielilor de executare, cu cheltuieli de judecata.

In motivare s-a aratat  ca la data de 25.03.2015 după o perioadă de trei ani şi şapte luni (termenul de prescripţie a început să curgă cel târziu la data de 31.08.2011) de la data la care intimata CNADNR - CESTRIN trebuia sa-¬şi valorifice dreptul de a obţine executarea silită a primit un e-mail de la Banca (...) prin care a fost informat că pe contul sau a fost înfiinţată o poprire în sumă de 444.95 lei şi 28 euro de către BEJA (...)  şi (...) prin scrisoarea (...)  din data de 16.03.2015. S-a invocat excepţia prescripţiei dreptului de a solicita executarea silită conform prevederilor art. 705 din Codul de Procedură Civilă

Un alt motiv de nelegalitate a executării silite constă în faptul că executorul a trecut la executare fără înştiinţarea sa, respectiv fără a comunica încheierea de încuviinţare a executării silite şi cea de stabilire a cheltuielilor de executare şi a onorariului în condiţiile în care art 782 C.p.c. este neechivoc.

S-a mai solicitat anularea titlului executoriu acesta fiind lovit de nulitate absolută nefiind semnat de agentul constatator conform prevederilor imperative ale art. 17 din OG 2/2001, si potrivit deciziei nr. 6/2015 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie . A mentionat contestatorul ca desi cunoaste acest titlu nu l-a atacat la momentul anului 2011 conform, procedurii separate prevăzută pentru desfiinţarea acestuia .

Totodata s-au contestat cheltuielile de executare solicitate de executorul judecatoresc ca fiind excesive.

Intimata COMPANIA NAŢIONALA DE AUTOSTRĂZI ŞI DRUMURI NAŢIONALE DIN ROMÂNIA SA.  prin Direcţia Regională de Drumuri şi Poduri BUCUREŞTI a formulat intampinare prin care a solicitat respingerea contestatiei la executare.

La 10.11.2015 contestatorul (...)  în temeiul art. 204 din Codul de Procedură Civilă având în vedere situaţia de fapt a înţeles să îşi modifice cererea după cum urmează:  în locul intimatului Biroul Executorului Judecătoresc (...)  şi (...) să fie menţionat corect Biroul Executorului Judecătoresc (...) , iar suma ce face obiectul executării silite este în fapt mai mică respectiv 28 euro şi 268,36 lei.

La 14.01.2016 instanta a admis exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a intimatului Biroul Executorului Judecatoresc (...) .

La 03.03.2016 contestatorul a arătat ca înţelege sa renunte la capatul de cerere privind intoarcerea executarii silite.

In cauza s-a administrat proba cu acte.

Prin încheierea de şedinţă din data  de 21.04.2016,  Judecătoria Piteşti, a luat act de renunţarea contestatorului la capătul de cerere privind întoarcerea executării silite,a respins  contestaţia la executare formulată de contestatorul (...) , în contradictoriu cu intimatul BIROUL EXECUTORULUI JUDECATORESC (...) , ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă,a respins  contestaţia la executare formulata de contestatorul (...) , în contradictoriu cu intimatul COMPANIA NATIONALA DE AUTOSTRAZI SI DRUMURI NATIONALE DIN ROMANIA SA - CESTRIN, ca neintemeiata.

Pentru a dispune astfel ,prima instanţă de judecată a reţinut că, în temeiul procesului verbal de contravenţie seria (...) nr. (...)  s-a demarat executarea silita împotriva debitorului  (...) , formandu-se dosarul de executare nr. (...) al Biroului Executorului Judecatoresc (...) .

Contestatorul  a solicitat constatarea nulitatii procesului verbal de contraventie seria (...) nr. (...) si pe cale de consecinta anularea tuturor actelor de executare intocmite in temeiul acestuia in dosarul de executare nr. (...) , invocand totodata si exceptia prescriptiei dreptului de a solicita executarea silita, cuantumul prea mare al cheltuielilor de executare si necomunicarea încheierii de încuviinţare a executării silite şi cea de stabilire a cheltuielilor de executare.

Fata de inscrisul de la fila 88 a  rezultat ca procesul verbal de contraventie a fost comunicat contestatorului la 30.08.2011 prin scrisoare recomandata cu confirmare de primire.

S-a  retinut totodata ca insusi contestatorul , in cuprinsul cererii a aratat ca a avut cunostinta de procesul verbal de contraventie inca din anul 2011 insa nu a inteles sa il conteste.

Desi a avut cunostinta de acest proces verbal de contraventie inca din luna august 2011 se constata ca contestatorul nu a formulat plangere contraventionala impotriva acestuia, introducand cererea de contestatie la executare pe rolul instantei in 31.03.2015.

Fata de aceasta situatie de fapt, instanta a făcut  aplicarea art. 713 alin 2 CPC in conformitate cu care, in cazul în care executarea silită se face în temeiul unui alt titlu executoriu decât o hotărâre judecătorească, se pot invoca în contestaţia la executare şi motive de fapt sau de drept privitoare la fondul dreptului cuprins în titlul executoriu, numai dacă legea nu prevede în legătură cu acel titlu executoriu o cale procesuală specifică pentru desfiinţarea lui.

S-a  retinut  ca contestatorul nu a formulat plangere contraventionala, procedura specifica pentru anularea procesului verbal. Fata de acest considerent instanta va respinge ca inadmisibil capatul de cerere privind constatarea nulitatii absolute a procesului verbal de contraventie.

Fata de data inregistrarii pe rolul Biroului executorului judecatoresc a cererii creditoarei de executare silita, respectiv 11.08.2014, potrivit dovezii de la fila 86, in temeiul art. 706 CPC instanta va respinge exceptia prescriptiei dreptului de a cere executarea silita.

S-a  retinut  ca potrivit dovezii de la fila 108, debitorului I s-au comunicat instiintarea, somatia, incheierea de stabilire a cheltuielilor de executare, copie titlu executoriu si copie incuviintare executare silita .

In ceea ce priveste cheltuielile de executare si ononariul executorului judecatoresc se constata ca acestea nu sunt contrare disp. OMJ nr. 2550/2006.

Fata de aceste considerente, instanta a respins  ca neintemeiata contestatia la executare, in temeiul art.712 CPC intrucat nu s-a facut dovada nelegalitatii actelor de executare.

Avand in vedere ca in sedinta din 21.01.2016 instanta a admis exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a intimatului Biroul Executorului Judecatoresc (...) , va respinge contestatia la executare formulata in contradictoriu cu acest intimat, ca fiind introdusa impotriva unei persoane lipsite de calitate procesuala pasiva.

Fata de precizarea depusa la dosar la 03.03.2014, instanta, in temeiul art.406 CPC a lua act de renuntarea contestatorului la capatul de cerere privind intoarcerea executarii silite.

In temeiul art.453 CPC, fata de solutiile pe capetele principale de cerere, instanta a respins si capatul de cerere privind plata cheltuielilor de judecata.

 Împotriva sentinţei instanţei de fond a declarat apel  contestatorul (...) care a  formulat următoarele critici :

 Deşi instanţa fondului a avut de soluţionat contestaţia la executare prin aplicarea legii contravenţionale mai favorabile,a omis să se pronunţe asupra acestui motiv,fără o justificare obiectivă şi fără niciun fel de motivare. Deşi  a indicat punctual judecătorului prevederile art. I şi II din Legea 144/2012 pentru modificarea OG nr.15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului  de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România  raportat la art. 9 alin 8 din OG 15/2002,dispoziţii clare ce stipulează  fără echivoc că fapta de a circula pe drumurile naţionale fără rovinietă valabilă constituie  contravenţie continuă , iar în termenul de 2 luni de la data constatării contravenţiei  nu poate  fi încheiat  un alt proces verbal de  constatare a contravenţiei  modificare făcută  de legiuitor  pentru a evita  punerea contravenţiilor în situaţia  contestatorului,respectiv de a fi sancţionat de două  sau mai multe ori pentru aceeaşi faptă şi pentru  a evita  îmbogăţirea fără justă cauză a CNADNR, judecătorul nu a antamat în niciun  fel motivele de nelegalitate  ale executării silite, ce deriv din aplicarea  principiului constituţional al legii contravenţionale  mai favorabile prevăzut de art.15 alin.2 din Constituţia României republicată  în MO nr. 767/2003.

Instanţa avea la dosar  înscrisurile din care rezultă că în realitate a fost sancţionat  de două ori  pentru aceeaşi faptă, odată  prin procesul verbal de contravenţie seria (...) nr. (...)  ce face obiectul prezentei cauze  şi anterior prin procesul verbal seria (...) nr. (...) , fiind evident faptul că cele două acte  materiale au fost tratate ca două contravenţii distincte şi sancţionate  în consecinţă , dar nu a făcut nicio referire la  acest fapt dovedit, alegând să treacă sub tăcere situaţia, fără a arăta vreun motiv pentru  acest mod de a proceda.

În lipsa oricărei  motivări a instanţei de fond cu privire la această susţinere se află în imposibilitatea de  a critica  suplimentar această modalitate de a proceda  a instanţei , însă deosebit de important pentru justa  soluţionare a apelului este  decizia de admitere  a curţii Constituţionale nr. 228/13.03.2007 prin  care s-a stabilit că dispoziţiile art. 12 alin.1 din OG nr. 2/2001 privind regimul  juridic  al contravenţiilor sunt neconstituţionale în măsura în care prin sintagma „ nu se mai sancţionează „ prevăzută  în text  se înţelege  doar aplicarea sancţiunii contravenţionale , nu şi executarea acesteia.

Judecătorul fondului nu a răspuns  în niciun fel argumentelor  sale privind nulitatea procesului verbal , nulitate existentă la data întocmirii actului, care însă  nu a putut di invocată  decât ca urmare a unui reviriment  jurisprudenţial ce nu putea  fi  prevăzut, motiv pentru care la data comunicării procesului verbal,dreptul său de  a contesta actul pentru acest viciu fundamental nu era efectiv ,deschizându-se astfel calea unei critici cu privire la  nulitatea semnăturii „electronice” aplicată procesului verbal  doar în calea contestaţiei la executare. Simpla bold-uire  a  unei  dispoziţii legale fără a trece această dispoziţie  prin filtrul  gândirii şi a raţionamentelor  logico- juridice  de către judecătorul fondului nu poate suplini în nici un fel neglijenţa acestuia şi cu atât mai mult nu poate demonstra netemeinicia  susţinerilor făcute de contestator.

Referitor la cuantumul cheltuielilor de executare,judecătorul fondului a ignorat susţinerile sale. Deşi a arătat că nu este vorba despre depăşirea grilei notariale,ci despre stabilirea cheltuielilor de executare în limite excesiv de oneroase în raport cu simplitatea titlului şi a procedurii de executare,criticând reţinerea în sarcina sa a peste 200 lei la capitolul ,,alte cheltuieli de executare,,,judecătorul fondului,fie din netenţie,fie cu rea-credinţă a ignorat acest fapt. Cheltuielile la care a făcut referire ar fi trebuit să fie susţinute de acte doveditoare,care trebuiau să fie anexate la dosarul de executare.Instanţa de fond, prin modul în care a înţeles să soluţioneze acest capăt de cerere  a validat  scutirea executorului şi a creditorului  de dovada acestor cheltuieli  Însă, nici  executorul şi nici creditorul  pentru care acţionează nu pot fi scutiţi de această dovadă , în fond cheltuielile imputate de executor  sunt în esenţă „ cheltuieli judiciare”  efectuate de agentul  statului pentru intimata creditoare , care  în final vor fi solicitate de la creditor .

Cererea de apel nu a fost motivată în drept.

Apelul a fost legal timbrat cu taxă judiciară de timbru în valoarea 20 lei achitată conform chitanţei depuse la fila 17.

 Intimaţii nu au depus întâmpinare.

 Analizând sentinţa apelată  în limitele criticilor formulate şi în raport de dispoziţiile referitoare la calea de atac a apelului ,tribunalul constată că apelul este nefondat  pentru următoarele considerente :

Apelantul-contestator (...) a investit Judecătoria Piteşti  cu o contestaţie la executare îndreptată împotriva actelor de executare  întocmite în dosarul de executare nr. (...) al Biroului Executorului Judecatoresc (...) , invocând şi nulitatea procesului verbal de contravenţie seria (...) nr. (...)  încheiat de intimata COMPANIA NATIONALA DE AUTOSTRAZI SI DRUMURI NATIONALE DIN ROMANIA SA – CESTRIN ce reprezintă titlu executoriu în acest dosar de executare silită.

Prin motivele de apel pe care a înţeles să le formuleze,apelantul a pretins faptul că prima instanţă de judecată ar fi omis să se pronunţe asupra motivului contestaţiei la executare  prin care a invocat aplicarea legii contravenţionale mai favorabile ,nu ar fi răspuns argumentelor pe care le-a formulat privind nulitatea procesului verbal de contravenţie şi nu ar fi analizat apărările sale prin care a criticat cuantumul cheltuielilor de executare.

În ceea ce priveşte pretinsa nesocotire a principiului constituţional al  aplicării legii contravenţionale mai favorabile,tribunalul observă că apelantul-contestator nu a formulat prin cererea introductivă de instanţă susţineri în acest sens. Referiri la acest principiu sunt cuprinse doar în răspunsul la întâmpinare  depus la data de 30.06.2015 (filele 51-52),ocazie cu care apelantul-contestator a solicitat să se constate că modificarea art. 9 din OG nr. 15/2002 coroborată cu prevederile Legii nr. 144/2012,art. I şi II reprezintă lege contravenţională mai favorabilă în prezenta cauză. Prin răspunsul la întâmpinare ,apelantul a solicitat să fie aplicat principiul constituţional al  aplicării legii contravenţionale mai favorabile,menţionând că Decizia nr. 6/2015,indicată  în cererea de chemare în judecată  şi intervenţia Legii nr. 144/2012 coroborată cu art. 9 din OG nr. 15/2002 sunt două faţete ale acestei instituţii juridice. Aşadar,raportat la motivarea în fapt a contestaţiei la executare,apelantul-contestator a invocat aplicarea legii contravenţionale mai favorabile numai  cu referire la Decizia  nr. 6/2015 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie într-un recurs în interesul legii .

 Conform art. 715 alin. 1 C.pr.civ.,în redactarea în vigoare la data formulării cererii de executare silită , respectiv 11.08.2014, contestaţiile se fac cu respectarea cerinţelor de formă prevăzute pentru cererile de chemare în judecată. Potrivit art. 9 alin. 2 C.pr.civ., obiectul şi limitele procesului sunt stabilite prin cererile şi apărările părţilor. Cadrul procesual trasat iniţial de reclamant poate fi modificat ,dar numai în condiţiile art. 204 C.pr.civ. Apelantul-contestator nu a procedat conform acestui text,astfel că nu a invocat  cu respectarea  condiţiilor procedurale legea contravenţională mai favorabilă din perspectiva art. 9 din OG nr. 15/2002 şi a Legii nr. 144/2012. Prima instanţă de judecată a respectat întocmai disp. art. 9 alin. 2 şi art. 22 alin. 6 C.pr.civ.,raportat la solicitările apelantului –contestator cuprinse în cererea introductivă de instanţă.

Analizând însă această critică prin prisma  obligaţiei  instanţei de a verifica din oficiu incidenţa  principiului aplicării  legii contravenţionale mai favorabile dat fiind caracterul acestuia de principiu constituţional ,tribunalul  reţine că prin  Decizia nr. 112/2014,Curtea Constituţională  a reţinut următoarele considerente  : ”Referitor la pretinsa discriminare invocată de autoarea excepţiei între contravenienţii care au contestat tarifele de despăgubire prevăzute de Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 până la data intrării în vigoare a Legii nr. 144/2012 – tarife care se anulează conform textului criticat – şi cei care nu au formulat astfel de contestaţii sau ale căror contestaţii au fost respinse ca tardive, Curtea constată că cele două categorii de persoane se află în situaţii juridice diferite, aspect ce justifică tratamentul juridic diferit aplicat de legiuitor, neputând fi reţinută încălcarea prin textul criticat a dispoziţiilor art. 16 din Constituţie.”În considerarea celor cuprinse în această decizie,întrucât  apelantul-contestator a precizat faptul că nu a contestat procesul verbal de contravenţie ,fiind justificat tratamentul juridic diferit ,principiul invocat este inoperant în cazul apelantului-contestator.

În ceea ce priveşte greşita soluţionare a capătului de cerere având ca obiect constatarea nulităţii procesului verbal de contravenţie,aşa cum a reţinut prima instanţă de judecată,apelantul-contestator a afirmat că  a avut cunoştinţa de procesul verbal de contravenţie încă din anul 2011 ,dar nu a înţeles să –l conteste. Potrivit art. 712 alin. 2 C.pr.civ., în cazul în care executarea silită se face în temeiul unui alt titlu executoriu decât o hotărâre judecătorească, se pot invoca în contestaţia la executare şi motive de fapt sau de drept privitoare la fondul dreptului cuprins în titlul executoriu, numai dacă legea nu prevede în legătură cu acel titlu executoriu o cale procesuală specifică pentru desfiinţarea lui. În considerarea acestor dispoziţii procedurale,întrucât la dosar au fost depuse dovezi  conform cărora procesul verbal de contravenţie a fost comunicat apelantului-contestator la  data de 30.08.2011 prin scrisoare recomandata cu confirmare de primire,iar acesta a afirmat că a avut cunoştinţa de procesul verbal de contravenţie,dar nu a înţeles să-l conteste ,nu se poate reţine că dreptul său de acces la justiţie nu ar fi fost efectiv.

Invocarea unei decizii pronunţate de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie într-un recurs in interesul legii nu poate determina o apreciere contrară căci ,aşa cum chiar apelantul a  menţionat , legislaţia recunoştea posibilitatea contestării procesului verbal de contravenţie,însă a fost opţiunea sa să nu uzeze de  procedura plângerii contravenţionale,prin aceea decizie nefiind consacrată o altă procedură de urmat .În ceea ce priveşte efectele acestei decizii ,ea a fost dată ,aşa cum prevede art. 514 C.pr.civ. pentru  a se asigura interpretarea şi aplicarea unitară a legii de către toate instanţele judecătoreşti,producând efecte numai de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, Partea I.,astfel cum prevede art. 517 alin. 4 C.pr.civ. Prin pronunţarea acestor decizii în interesul legii ,Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie dezleagă sensul normelor juridice,contribuind la interpretarea şi aplicarea unitară a legii,deci nu creează norme juridice noi ,astfel că nu se poate reţine că s-ar fi consacrat un drept efectiv de acces la justiţie. Liberul acces al persoanei la justitie reprezinta facultatea oricarei persoane de a introduce, dupa libera sa apreciere, o actiune in justitie, implicand obligatia corelativa a statului ca, prin instanta competenta, sa solutioneze aceasta actiune. O astfel de facultate era recunoscută de OG nr.2/2001 şi înainte de publicarea Deciziei nr. 6/2015.Deciziile pronunţate în recursurile în interesul legii nu au caracter de acte normative,prin acestea nu se modifică legea,ci se stabileşte modul corect de interpretare a acesteia,astfel că apelantul-contestator pretinde în mod neîntemeiat că dreptul de acces la justiţie nu ar fi fost efectiv anterior acestei decizii.

Cât priveşte aprecierea acestei decizii prin prisma principiului contravenţional al legii contravenţionale mai favorabile ,date fiind considerentele mai sus expuse privind caracterul deciziilor în interesul legii  şi efectele pe care aceasta le produc,nu pot fi primite susţinerile apelantului privind intervenirea unei legi mai favorabile în domeniul contravenţional.

Sub aspectul motivului de apel privind cheltuielile de executare,porinind de la modificarea cererii de chemare în judecată,modificare de care prima instanţă de judecată a luat act prin încheierea pronunţată la termenul din data de 12.11.2015 (fila 77 dosar fond),actele  de executare contestate de către apelantul –contestator au fost întocmite de către BEJ (...)  sub nr. de dosar (...) .Potrivit încheierii nr.1886/12.12.2014 emisă în acest dosar (fila 99 dosar fond ),au fost stabilite următoarele cheltuieli de executare:20 lei taxă judiciară de timbru,9,8 lei taxe poştale,49,60 alte cheltuieli prevăzute de lege ori necesare desfăşurării executării silite,124 lei consultaţie în legătură cu întocmirea actelor execuţionale,49,60 lei comunicarea actelor de procedură ,15,36 lei onorariu executorul judecătoresc,în total 268,36 lei .În raport de această enumerare,tribunalul constată că suma de 200 lei reprezentând ,,alte cheltuieli de executare,,pe care apelantul –contestator a înţeles să o conteste nu se regăseşte printre cheltuielile de executare stabilite de către executorul judecătoresc,apărarea sa sub acest aspect fiind lipsită de obiect.

În privinţa celorlalte cheltuieli de executare,tribunalul reţine faptul că , potrivit art. 669 alin. 3 C.pr.civ.,sunt cheltuieli de executare silită :1. taxele de timbru necesare declanşării executării silite; 2. onorariul executorului judecătoresc, stabilit potrivit legii; 3. onorariul avocatului în faza de executare silită;4. onorariul expertului, al traducătorului şi al interpretului;  5. cheltuielile efectuate cu ocazia publicităţii procedurii de executare silită şi cu efectuarea altor acte de executare silită;6. cheltuielile de transport;7. alte cheltuieli prevăzute de lege ori necesare desfăşurării executării silite.

Coroborând aceste prevederi cu cele înscrise în Ordinul nr. 2550/C din 14 noiembrie 2006 privind aprobarea onorariilor minimale şi maximale pentru serviciile prestate de executorii judecătoreşti,prima instanţă de judecată a reţinut în mod corect că  sumele stabilite cu titlu de cheltuieli de executare au fost stabilite în conformitate cu aceste dispoziţii.

Sub aspectul cuantumului cheltuielilor de judecată,potrivit alin. 4 al art. 669 C.pr.civ,  sumele datorate ce urmează să fie plătite se stabilesc de către executorul judecătoresc, prin încheiere, pe baza dovezilor prezentate de partea interesată, în condiţiile legii. Aceste sume pot fi cenzurate de instanţa de executare, pe calea contestaţiei la executare formulate de partea interesată şi ţinând seama de probele administrate de aceasta. Dispoziţiile art. 451 alin. (2) şi (3) se aplică în mod corespunzător, iar suspendarea executării în privinţa acestor cheltuieli de executare nu este condiţionată de plata unei cauţiuni.

În lipsa unor probe prezentate de către apelantul-contestator,astfel cum prevede textul procedural mai sus reprodus ,controlul judecătoresc efectuat de către prima instanţă de judecată nu s-a putut limita decât la verificarea respectării limitelor minimale şi maximale stabilite pentru prestarea serviciilor de către executorii judecătoreşti .Instanţa de judecată nu putea reduce cheltuielile stabilite prin  încheierea nr.1886/12.12.2014 decât în condiţiile art. 451 alin. 2 C.pr.civ.,adică numai dacă constata faptul că acestea erau vădit disproporţionate în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfăşurată de expert .O asemenea concluzie nu era posibil a fi reţinută în condiţiile în care valoarea creanţei ,28 de euro  şi activitatea desfăşurată de către executorul judecătoresc justifică perceperea cheltuielilor de executare în cuantumul stabilit de expert,neputându-se reţine existenţa unei disproporţii . În consecinţă şi acest motiv de apel urmează să fie respins.

Pentru toate aceste considerente,în temeiul art. 480 C.pr.civ.,tribunalul va respinge apelul ca nefondat..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat apelul formulat de contestatorul (...) împotriva Încheierii din data de 21.04.2016, pronunţată de Judecătoria Piteşti, în dosarul nr. 5728/280/2015, intimaţi fiind COMPANIA NATIONALA DE AUTOSTRAZI SI DRUMURI NATIONALE DIN ROMANIA SA - CESTRIN şi BIROUL EXECUTORULUI JUDECATORESC (...).

Definitivă. Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 21.11.2016.