Revendicare imobiliară

Cod ECLI ECLI:RO:TBARG:2016:019.000580

Dosar nr. 292/205/2012

R O M Â N I A

TRIBUNALUL ARGEŞ*

SECŢIA CIVILĂ

DECIZIE CIVILA Nr. 580/2016

Şedinţa publică de la 26 Octombrie 2016

Obiectul cauzei:revendicare imobiliară

TRIBUNALUL

Asupra recursului civil de faţă,

Constată că prin cererea înregistrată sub nr. 292/205/2012 pe rolul acestei instanţe, reclamanta (...) a chemat în judecată pe pârâta (...) , prin primar, solicitând instanţei să fie obligată pârâta să lase în deplină proprietate şi posesie reclamantei suprafaţa de 6639 mp şi construcţiile de pe aceasta, să o despăgubească cu contravaloarea lipsei de folosinţă asupra terenului şi a construcţiilor, iar în situaţia în care s-a emis în mod nelegal vreun titlu de proprietate pe acest teren, să se constate nulitatea absolută a acestuia.

În considerente, reclamanta arată, în esenţă, că este proprietara terenului şi a construcţiei, conform certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria (...) nr. (...) . Arată petenta că în anul 2005, Comuna şi Primăria Boteni au chemat-o în judecată pentru anularea parţială a certificatului de atestare, dar procesul a fost pierdut de către (...) , că în cursul judecăţilor s-a constatat că la 1 ianuarie 1990 terenul nu făcea obiectul legii fondului funciar, astfel încât reclamanta a dobândit terenul şi construcţiile în baza L 15/1990 şi HG 331/1992, dar şi HG 834/1991. Arată reclamanta  că, în pofida acestui fapt, pârâta o împiedică  să folosească terenul şi construcţiile, conform destinaţiei lor.

În drept, acţiunea s-a întemeiat pe disp. art. 480 şi urm. C.civ.

La data de 15.02.2012, s-a depus la dosar întâmpinare şi cerere reconvenţională, solicitându-se respingerea acţiunii, dar şi constatarea nulităţii absolute a certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria (...) nr. (...) , pentru suprafaţa ce se suprapune peste titlul de proprietate nr. (...) , respectiv 6639 mp.

În considerente, pârâta arată că în baza  Legii 247/2005, (...)  a fost validată cu această suprafaţă şi i s-a emit titlu de proprietate şi punere în posesie pe vechiul amplasament.

Proprietarul iniţial al terenului, arată pârâta, este (...) , care apare cu terenul înscris în Registrul Agricol anterior CAP, respectiv  în anii 1959-1963 şi, de asemenea, cu construcţiile.

Terenul şi construcţiile au fost date în administrarea Întreprinderii de Mecanizare a Agriculturii Argeş prin Decizia nr. 210/14.05.1971 a Comitetului Executiv al Consiliului Popular al judeţului Argeş în anul 1971.

Arată pârâta că deţine acte de proprietate asupra terenului încă din 1939, iar reconstituirea dreptului său de proprietate a operat pe vechiul amplasament conform disp. Legii 18/1991 şi a Legii 1/2000, astfel că titlul său de proprietate este mai bine caracterizat şi  se întemeiază pe acte primare de proprietate.

Mai arată pârâta că reclamanta nu-şi mai desfăşoară activitatea conform obiectului său din 1992, nu a achitat impozitul către Primărie, terenul este efectiv utilizat de pârâtă.

În ceea ce priveşte construcţiile, arată pârâta că a formulat notificări în baza art. 7,10.18,20 din Legea 10/2001, dar notificarea nu a fost soluţionată până în prezent, astfel încât nu este de competenţa Judecătoriei Câmpulung, să se pronunţe asupra dreptului de proprietate al construcţiilor.

În ceea ce priveşte titlul invocat de pârâtă, ICCJ a statuat prin Decizia nr. 7084/14.11.2008 că atribuirea terenului în proprietate, în baza L 15/1990, nu are efect constitutiv, odată ce imobilul a fost preluat fără titlu de către stat.

În acelaşi timp, arată pârâta, reclamanta nu a intabulat dreptul său de proprietate,conform Decret-Lege  nr. 115/1938, iar planul de amplasament şi fişa bunului ce trebuiau să preceadă certificatul de atestare sunt în realitate ulterioare acestuia. În ceea ce priveşte autoritate de lucru judecat la care face referire reclamanta, aceasta nu există, dosarul în cauză s-a soluţionat pe cale de excepţie, iar la acest moment, excepţia nu mai poate fi invocată, pentru că pârâta are titlu.

În drept, acţiunea a fost întemeiată pe  disp. art. 114-119 C.pr.civ., Legea 18/1991, Legea 1/2000, art. III din Legea 169/1997.

La data de 7 martie 2012 s-a depus la dosar completare de acţiune şi întâmpinare, prin care s-a solicitat să se constate nulitatea absolută a titlului de proprietate nr. (...) .

În considerente, reclamanta arată, în esenţă, că pârâta nu a avut nici înainte de CAP proprietatea acestui teren strict individualizat prin vecinătăţi şi suprafaţă, astfel încât reconstituirea  s-a făcut unei persoane neîndreptăţite.

Mai arată reclamanta că la 1 ianuarie 1990, terenul nu se afla la dispoziţia CLFF pentru a putea proceda la puneri în posesie asupra lui.

De cealaltă parte, arată reclamanta că a dobândit dreptul de proprietate în temeiul Legii 15/1990 şi HG 834/1991, este inclus în capitalul social al reclamantei.

Anterior, terenul  a aparţinut Consiliului Popular al Judeţului Vâlcea, care l-a transmis prin decizia 210/14.01.1971 către Î.M.A. Argeş, al cărei continuator este reclamanta.

Prin Hotărârea nr. 35/29.10.2004 Consiliul Local Boteni a inclus acest teren în domeniul privat al comunei, dar această hotărâre a fost anulată prin sentinţa nr. 24/CA/30.01.2006 a Tribunalului Argeş, secţia contencios administrativ.

Ca atare, odată ce la 1 ianuarie 1990 terenul nu se afla la dispoziţia Comisiei Locale de Fond Funciar, nu se putea proceda la reconstituirea lui.

În privinţa constatării nulităţii absolute a certificatului său de atestare, reclamanta invocă, pe de o parte, autoritatea de lucru judecat, iar pe de altă parte, necompetenţa materială a Judecătoriei Câmpulung.

La data de 12.03.2012 pârâta a depus la dosar întâmpinare la completarea de acţiune prin care a solicitat respingerea capătului de cerere referitor la anularea titlului de proprietate.

În considerente, pârâta arată că înţelege să completeze considerentele anterioare, învederând instanţei că, potrivit art. 11 din Legea 18/1991 şi art. 6 din Legea 1/2000, rolul agricol este act doveditor în procedura de reconstituire  şi face dovada până la proba contrarie.

La baza reconstituirii a stat inclusiv Decizia nr. 210/14.05.1971 din care rezultă că suprafaţa de 7004 mp a fost transmisă din proprietatea Comitetului Executiv al Consiliului Popular Boteni, în administrarea I.M.A. Argeş, astfel încât reclamanta nu a dobândit niciodată dreptul de proprietate asupra acestui teren.

Conform art. 11 al.2 ind.1 terenurile preluate abuziv de către stat, fără titlu, revin de drept proprietarilor care au cerut reconstituirea pe vechiul amplasament.

Cât priveşte sentinţa civilă nr. 24/CA/2006 la care face referire reclamanta, respingerea s-a datorat faptului că pârâta nu avea reconstituit drept de proprietate asupra terenului la acel moment.

Nici excepţia autorităţii de lucru judecat nu poate fi admisă, odată ce hotărârea invocată de reclamantă s-a pronunţat pe excepţia lipsei interesului pârâtei, iar cu privire la necompetenţa materială a instanţei, aceasta este competentă, odată ce capătul principal de cerere este revendicarea, acţiune în care se compară titlurile, indiferent de emitent, conform art. 17 C.pr.civ.

Prin încheierea de şedinţă din 14 martie 2012 s-a dispus introducerea în cauză Comisiei Locale de Fond Funciar Boteni şi Comisiei Judeţene de Fond Funciar Argeş, în calitate de pârâte. Prin încheierea de şedinţă din 2 mai 2012 reclamanta, prin apărător ales, a arătat instanţei că înţelege să renunţe la capătul de cerere referitor la revendicarea construcţiilor de pe teren. La aceeaşi dată, s-a disjuns capătul de cerere referitor la constatarea nulităţii absolute a certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria (...) nr. (...) , avându-se în vedere că este un act administrativ, care, potrivit competenţei materiale statuate de vechiul Cod de procedură civilă , nu aparţinea Judecătoriei Câmpulung.

Prin încheierea din 23 mai 2012 s-a dispus înaintarea dosarului nou format, nr. 2080/205/2012 către instanţa competentă material  şi s-a suspendat prezenta cauză, până la soluţionarea de către Curtea de Apel a acestei cereri, apreciindu-se, că, în contextul în care acesta este singurul act de proprietate al reclamantei, judecarea revendicării nu poate continua până la verificarea legalităţii emiterii sale, aspect ce nu este de competenţa Judecătoriei Câmpulung.

Cauza a rămas suspendată până la data de 26 noiembrie 2014, în această perioadă reclamanta intrând în procedura falimentului.

La data de 7 ianuarie 2014,  cauza a fost din nou suspendată, reclamanta învederând că împotriva sentinţei 325/F-CONT/19.09.2012 a Curţii de Apel Piteşti, s-a promovat recurs la ICCJ; dar nu are încă soluţia.

La 20.05.2015, cauza a fost repusă pe rol, la solicitarea lichidatorului judiciar al reclamantei, (...) , care a învederat  instanţei că recursul declarat împotriva sentinţei 325/F-CONT/19.09.2012 a Curţii de Apel a fost respins,  dispozitivul ICCJ regăsindu-se în sistem ecris, astfel încât nu poate face dovada că hotărârea Curţii de Apel a devenit irevocabilă.

Prin încheierea din 7 octombrie 2015 reclamanta a arătat că renunţă la capătul de cerere referitor la lipsa de folosinţă.

În cauză s-au administrat proba cu acte şi înscrisuri, relaţii de la organele abilitate de lege, s-a procedat la efectuarea unei expertize topo-cadastrale ce a fost ulterior completată, la cererea părţilor, s-au depus memorii.

Prin  sentinţa civilă nr. 462/02.03.2016 Judecătoria Câmpulung  a admis acţiunea  completată si  modificată,  în  parte,  privind  pe reclamanta (...) .  cu  sediul  în (…)  prin lichidator (...) cu  sediul  în (…),  şi pe pârâtele (...) , prin primar (...) , COMISIA LOCALĂ DE FOND FUNCIAR BOTENI, cu  sediul  în  com.  Boteni  jud.  Argeş,  COMISIA JUDEŢEANĂ DE FOND FUNCIAR ARGEŞ  cu sediul  în  Piteşti,  P-ţa „Vasile  Milea”  nr.  1  ,  jud.  Argeş. 

A respins cererea reconvenţională  formulată  de pârâta (...) .

A obligat pârâta să  lase reclamantei în  deplină  proprietate  şi  posesie terenul în  suprafaţă de 6918 mp identificat  în  raportul  de expertiză  tehnică  (...) , în  contur  roşu pe  schiţa raport omologată  de instanţă.

A luat act  că  s-a renunţat  la  revendicarea construcţiilor  şi  la despăgubirea cu  contravaloarea lipsei  de folosinţă.

A constatat  nulitatea  absolută a  titlului  de proprietate  nr. 111/18.08. 2006  emis  pe numele pârâtei.

A obligat  pârâta să  plătească reclamantei suma  de 2107 lei  cu titlu de cheltuieli de  judecată.

În adoptarea soluţiei prima instanţă a reţinut următoarele:

Sub aspect legal, incidente în cauză sunt  dispoziţiile Noului Cod Civil şi a Vechiul Cod de Procedură Civilă, sub imperiul căruia a fost demarată acţiunea în revendicare.

De esenţa revendicării, atât în lumina vechiului Cod Civil, cât şi în lumina  noului cod civil este compararea titlurilor de proprietate ale părţilor, respectiv al proprietarului neposesor şi al posesorului neproprietar.

În ceea ce priveşte pe reclamantă, titlul său de proprietate este reprezentat de certificatul de atestare a dreptului de proprietate seria (...) nr. (...) , emis de Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei la data de 15.01.1996, titlu ce a fost înscris în Cartea Funciară nedefinitivă a comunei  Boteni, la data de 14.09.2000 ( file 7 şi 12-14 dosar).

Legalitatea emiterii acestui titlu a fost analizată atât prin sentinţa nr. 109/F-C/4.12.2006 a Curţii de Apel Piteşti, pronunţată în dosarul nr. 4696/46/2005 al Secţiei Comerciale şi de contencios administrativ, aşa cum rezultă din considerentele hotărârii (f 17-20 dosar), cât şi prin sentinţa civilă nr. 325/F-CONT din 19.09.2012, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti în dosar nr. 2080/205/2012, irevocabilă prin respingerea recursului.

Aşa cum s-a statuat în sentinţa nr. 109/F-C/ 4.12.2006 a Curţii de Apel Piteşti, prin decizia nr. 210/14.01.1971 a Fostului Consiliu Popular al judeţului Argeş, terenul de 7004 mp a trecut din administrarea – nu proprietatea – Consiliului Popular al comunei Boteni în administrarea Î.M.A. Argeş, al cărui continuator în drepturi la 1 ianuarie 1990 era reclamanta.

Ulterior, reclamanta a urmat dispoziţiile L 15/1990, ale HG 834/1991 şi HG 331/1992, introducând valoarea acestor terenuri în patrimoniul său.

De cealaltă parte,pârâta a invocat acte vechi de proprietate, respectiv actul de vânzare-cumpărare transcris la grefa Tribunalului Muscel, sub nr. 628/15.02.1936, prin care statul român vinde comunei Boteni o porţiune de 40 ha teren pădure, învecinat pe 3 laturi cu restul de pădure a statului şi pe latura de est cu islazul comunei Vultureşti,  procesul verbal  de predare din 16.06.1939, despre care pretinde că se referă la predarea terenului din actul de vânzare, aspect ce nu rezultă însă în mod clar din act, acte de proprietate ale vecinilor terenului, dar în care (...)  nu apare ca vecin, şi copia registrului agricol, act cu caracter declarativ, nu constitutiv de drepturi.

Ca act nou de proprietate, pârâta invocă titlul de proprietate (...) , în care este cuprinsă suprafaţa de 6852 mp intravilan.

Procedând la transpunerea în teren a celor 2 acte de proprietate, expertul desemnat ajunge la concluzia că terenul din titlul de proprietate se suprapune peste terenul din certificatul de atestare a dreptului de proprietate şi peste actul de vânzare-cumpărare(parţial), fiind în fapt terenul aflat în faţa sediului Primăriei Boteni.

Ori, cum în sediul Primăriei Boteni a funcţionat, de-a lungul timpului, şi Comisia Locală de Fond Funciar Boteni, în mod justificat se ridică  întrebarea de ce nu s-a solicitat validarea dreptului de proprietate şi reconstituirea pe vechiul amplasament, încă de la apariţia Legii 18/1991 ?!?

De ce s-a aşteptat până la apariţia Legii 247/2005, dacă pârâta se consideră îndreptăţită la această reconstituire ?!

Răspunsul rezultă din dispoziţiile Legii 15/1990.

La 1 ianuarie 1990,  pe acest teren funcţiona I.M.A. –secţia Boteni, unitate economică de stat, iar bunurile din proprietatea statului au trecut în proprietatea  societăţii comerciale.

După 1 ianuarie 1990 nici un moment Comisia Locală de Fond Funciar Boteni, nu a avut la dispoziţie acest teren pentru a proceda la reconstituirea vreunui drept de proprietate, acesta fiind şi motivul pentru care a încercat pe diverse căi, să introducă terenul în domeniul prival al localităţii şi apoi să-l pună la dispoziţia Comisiei Locale de Fond Funciar pentru reconstituire, încercări sortite eşecului, conform sentinţei civile nr. 24/CA/30.01.2006 a Tribunalului Argeş, Secţia Contencios Administrativ, irevocabilă prin nerecurare.

Cu atât mai mult, după emiterea certificatului de atestare a dreptului de proprietate în favoarea reclamantei, persoană juridică, emitere a cărei legalitate s-a constatat deja, pârâta nu mai putea proceda la punerea în posesie pe vechiul amplasament, ci eventual, pe un alt amplasament, încă aflat la dispoziţia sa.

În acelaşi sens este şi jurisprudenţa naţională recentă, dar şi jurisprudenţa CEDO, care menţine constant în atenţie principiul securităţii raporturilor juridice.

Pe cale de consecinţă, în baza art. 11 al.2 ind.1.1 din Legea 18/1991 şi art. III al.1 lit.a din Legea 169/1997, instanţa a constatat nulitatea absolută a titlului de proprietate nr. 111/2006 emis pârâtei, pentru suprafaţa de 3918 mp identificată ca suprapunându-se peste certificatul de atestare a dreptului de proprietate seria (...) nr.(...) .

În acest context, s-a impus ca, în baza art. 563 şi urm. C.civ. să se admită cererea de revendicare a reclamantei asupra aceleiaşi suprafeţe, astfel cum a fost identificată  în schiţa anexă a raportului de expertiză tehnică (...) cu contur roşu.

În privinţa revendicării construcţiilor şi a cererii de despăgubire cu contravaloarea lipsei de folosinţă, instanţa a luat act de renunţarea la aceste solicitări.

Totodată, în baza art. 274 Vechiul Cod de Procedură Civilă, instanţa a obligat pârâta la plata cheltuielilor de judecată.

Împotriva sentinţei civile de mai sus a declarat recurs recurenta (...) , criticând-o pentru următoarele motive:

Prin încheierea din 23.05.2012 instanţa a dispus suspendarea cauzei pana la soluţionarea cererii disjunse ce avea ca obiect anularea  certificatului de  atestare a dreptului de proprietate al reclamantei.

Prin decizia nr. 877/21.02.2014  pronunţată de ICCJ s-a soluţionat irevocabil dosarul disjuns astfel ca reclamanta avea obligaţia ca până la 22.02.2015 să repună  prezenta cauza pe rol iar instanţa să admită această cerere.

La termenul din 7.01.2015 instanţa nu a admis cererea de repunere pe rol şi a menţinut suspendarea întrucât nu s-a depus decizia ICCJ . Dacă erau nemulţumită de soluţia instanţei reclamanta avea posibilitatea să  formuleze recurs împotriva acesteia.

Instanţa  a pronunţat hotărârea nelegală şi netemeinică întrucât a continuat prezenta cauza fără ca în prealabil să se pronunţe pe cererea de repunere pe rol a cauzei formulată de reclamanta la data de 14.04.2015 prin încheierea din 20.05.2015.

Hotărârea este nelegală şi netemeinică întrucât nu s-a pronunţat pe excepţiile invocate prin întâmpinarea depusă la termenul din 25.11.2014 şi reiterate prin întâmpinarea  depusă la 19.05.2015.

Conform sentinţei civile nr. 300/2013 a Tribunalului Comercial Argeş s-a constatat dizolvată societatea, astfel că reclamanta nu mai poate avea drepturi şi obligaţii adică capacitatea de folosinţă precum  şi capacitatea de a exercita aceste drepturi şi  obligaţii , adică capacitatea de exerciţiu.

Având în vedere că nu exista nicio cerere din partea lichidatorului judiciar conform art.25 alin.1 lit.g din Legea nr. 85/2006 de însuşire a acestei acţiuni, se impune admiterea exceptiei lipsei dovezii calitatii de reprezentant.

Instanţa prin hotărârea pronunţată a acordat mai mult decât s-a cerut, iar in acest sens se observă că prin acţiunea dedusă judecăţii reclamanta a solicitat revendicarea suprafeţei de 6639 m.p  iar instanţa a admis acţiunea în revendicare pentru suprafaţa de 6918 m.p. fără ca anterior rămânerii în pronunţare să se depună o cerere de majorare a câtimii pretenţiilor din partea lichidatorului judiciar pentru reclamanta.

Hotărârea instanţei este nelegală şi netemeinică, instanţa dând dovada de lipsa de rol activ, şi nu a analizat toate apărările existând contradictorialitate între considerente şi dispozitiv.

Hotărârea nu cuprinde motivele  pe care se sprijină existând contradictorialitate între considerente şi dispozitiv, ceea ce echivalează cu necercetarea fondului cauzei.

Mai arată recurenta că  instanţa a dispus şi a motivat în considerente anularea titlului doar pentru suprafaţa de 3918 m.p şi a admis acţiunea reclamantei pentru aceeaşi suprafaţă, totuşi prin dispozitiv a dispus anularea totală a titlului recurentei de proprietate pentru suprafaţa de 6852 m.p şi a admis acţiunea în revendicare pentru suprafaţa de 6918 m.p.

Instanţa nu a analizat actele de proprietate ale recurentei, apărările formulate  mai ales cea prin care a arătat că terenul face parte din domeniul public al comunei.

Instanţa nu a analizat şi nu a avut în vedere apărările şi înscrisurile depuse la dosar cu care a probat că terenul face parte din domeniul public al Comunei Boteni.

Analizând sentinţa recurată în raport de criticile formulate, în raport de actele şi lucrările dosarului,tribunalul  constată că recursul  este nefondat pentru următoarele considerente de fapt şi de drept : 

Perima critică ce priveşte  modalitatea de soluţionare a excepţiei perimării de către instanţa de fond,  recurenta considerând că  în mod greşit  s-a respins excepţia perimării cauzei  este  nefondată .

În analiza modalităţii de soluţionare a excepţiei perimării  tribunalul va analiza  şi modalitatea în care instanţa de fond s-a pronunţat asupra cererilor de repunere pe rol având în vedere că  sunt formulate critici pe acest aspect de către recurentă.

Tribunalul reţine că, din verificarea actelor de procedură efectuate în cauză, prin încheierea din 23.05.2012  s-a suspendat judecata cauzei în conformitate cu disp.art 244 pct. 1 Cpr.civ. până la soluţionarea cererii disjunse ,  iar ulterior prin încheierea din 26.06.2013 judecata cauzei fiind suspendată pentru aceleaşi considerente .

La data de 31.10. 2014 s-a formulat cerere de repunere pe rol de către lichidatorul judiciar  al reclamantei arătându-se că hotărârea civilă nr. 325/2012 a Curţii de Apel Piteşti a devenit irevocabilă  prin decizia  ÎCCJ .

Ca urmare a acestei cereri de repunere pe rol  prin încheierea din 26.11.2014 s-a prorogat de către instanţa de fond cererea de repunere pe rol  de care s-a  făcut vorbire anterior, iar prin încheierea din 07.01.2015 cauza a fost suspendată în baza altui  temei procedural  ,respectiv în conformitate  cu disp.ar.t155 ind.1  C.pr.civ.  până când se va depune la dosar decizia pronunţa de ÎCCSJ  pronunţată în recursul părţilor împotriva sentinţei civile nr. 325/19.09.2012 a Curţii de Apel Piteşti .

 Ulterior la data de 14.04.2015  s-a formulat cerere de repunere pe rol  de către reclamantă  prin lichidator judiciar.

Tribunalul constată că  încheierea din data de 26.11.2014 prin care s-a dispus suspendarea judecăţii cauzei  în temeiul dispo.art.155 ind. 1 C.pr.civ. ( trebuie avut în vedere  dispoziţiilor .vechiului cod de procedură civilă aplicabil în cauză ) nu a fost supusă căii de atac a recursului  de către părţile interesate ,respectiv de către pârâta (...) prin Primar şi prin urmare modalitatea  avută în vedere de către instanţa de fond cu privire la  suspendarea judecăţii cauzei nu poate fi considerată decât una  corectă , tocmai pentru că există o cale de atac specială  a recursului  ce se poate exercita împotriva încheierilor de suspendare,  şi întrucât  s-a dispus suspendarea judecăţi cauzei în baza altui temei de drept  şi pentru o altă cauză juridică , se impune  a se dispune asupra  respingerii acestei critici din recurs, excepţia perimării invocată de apărătorul pârâtei  fiind  considerată neîntemeiată  de către instanţa de fond în  mod corect.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a pronunţat decizia  nr. 877 la data de 21.02.2014 ,iar  pricina  a fost suspendată de către instanţa de fond în temeiul art 151 ind.1 C.pr.civ. la data de 7.01.2015 anterior împlinirii termenului  de perimare de un an  invocat de către pârâtă în cauză , iar prin suspendarea cauzei în baza unui alt temei de drept, în mod implicit  instanţa nu a făcut altceva decât să  considere  că pricina a fost repusă pe rol,aceasta fiind suspendată anterior în baza art. 244  pct. 1 C.pr.civ . până la soluţionarea litigiului amintit de către ÎCCSJ.

Recurenta invocă prin critica nr. 3  faptul că instanţa de fond  nu s-a pronunţat asupra excepţiilor invocate prin întâmpinarea depusă la termenul de judecată din  25.11.2014 şi la termenul de judecată din 19.05.2015  , iar în cauză  reclamanta nu are capacitate procesuală juridică de folosinţă.

S-a invocat totodată şi împrejurarea că  în lipsa unei cereri din partea lichidatorului judiciar a acţiunii  se impune deci anularea cererii de chemare în judecată  , iar în conformitate cu art.  44  ,art. 87 pct.5  şi art.b161 C.pr.civ . admiterea  excepţiei lipsei calităţii de reprezentant .

Şi această critică este nefondată.

Cererea de chemare în judecată s-a introdus la data de 17.01.2012  fiind formulată de către reclamanta (...) ,  iar potrivit împuternicii avocaţiale de la fila 6 din dosarul de fond s-a împuternicit avocatul Popescu Brânduşa  pentru asistarea şi reprezentarea părţi în aceste litigii.

Cererea de repunere pe rol a cauzei  din data de 31.10.2014 este formulată de către (...) prin lichidatorul judiciar al reclamantei, (...) , iar  potrivit împuternicirii de la fila 113 din dosar acesta  împuterniceşte acelaşi avocat  pentru asistenţă juridică şi reprezentare în litigiul de faţă .

Se  constată că ulterior formulării cererii de chemare în judecată , potrivit sentinţei nr. 303/28.02.2013  pronunţată de către  Tribunalul Specializat Argeş s-a dispus trecerea în faliment în procedura  simplificată a debitoarei  cu ridicarea dreptului de administrare al debitoarei  , fiind confirmată în calitate de lichidator administratorul judiciar  , care a procedat la împuternicirea avocatului în vederea continuării litigiului de faţă  .

Potrivit considerentelor acestei hotărâri judecătoreşti s-a  constatat că  societatea  se încadrează în categoria persoanelor asupra cărora se poate deschide procedura simplificată de  insolvenţă  potrivit prevederilor Legii 85/2006 , confirmându-se în calitate de lichidator  administratorul judiciar , iar lichidatorul judiciar are obligaţia ca în conformitate cu disp.art113 din  lege să procedeze la efectuarea operaţiunilor de  inventariere ,evaluare şi lichidare a bunurilor din averea debitorului .

Ori, raportat la cele invocate prin întâmpinarea din data de 25.11.2014  cererea de  repunere de rol este formulată de lichidatorul judiciar prin  avocatul  împuternicit de către lichidatorul judiciar ,aspect ce rezultă din împuternicirea avocaţială de la fila 113 şi prin urmare cele două excepţii invocate prin  întâmpinare, respectiv excepţia  lipsei  calităţii de reprezentant  şi excepţia lipsei capacităţii juridice de folosinţă apar ca nefondate.

De altfel,  cererea de repunere pe rol  depusă la data de  31.10.2014  s-a  dedus în şedinţa publică din 07.01.2015 cu semnătura  lichidatorului judiciar şi cu ştampila  societăţii de lichidări , mai ales că în conformitate cu disp.art. 161 C.pr.civ.  când instanţa constată  lipsa capacităţii de exerciţiu a drepturilor procedurale a părţii  sau când reprezentantul părţii nu face dovada calităţii sale se poate da un termen  pentru împlinirea acestor lipsuri .

De altfel şi contractul de asistenţă juridică  încheiat la data de 01.07.2014 (fila 146 dosar fond) este intocmit între lichidatorul judiciar al (...) şi avocatul (...) .

Tribunalul constată că nu se poate vorbi despre încălcarea drepturilor procesuale ale pârâtei, prin împrejurarea că,  excepţiile invocate prin întâmpinare nu s-au analizat de către instanţa de fond , atâta vreme cât tribunalul a analizat excepţiile invocate , iar acestea au fost găsite nefondate .

Critica de nelegalitate a sentinţei de fond ce vizează faptul că instanţa de fond a acordat mai mult decât s-a cerut  apare ca fiind nefondată, întrucât  pârâta a fost obligată  în urma admiterii acţiunii în revendicare să lase în deplină proprietate şi posesie terenul în suprafaţă de 6918 mp ,astfel cum s-a identificat în raportul de expertiză  întocmit în faţa instanţei de fond ,  expertul concluzionând în mod clar că  terenul în suprafaţă de 6918 mp  rezultat din măsurători are pe perimetrul  împrejmuirea veche a societăţii şi se circumscrie celorlalte  înscrisuri  ale părţilor în proces avute în vedere la identificarea proprietăţilor , fiind vorba despre unul şi acelaşi imobil, ori  instanţa de fond nu s-a pronunţat decât  asupra cererii în revendicare având ca obiect  terenul  pentru care s-a emis certificatul de atestare a dreptului de proprietate,  ori nu se poate considera decât că reclamanta a solicitat  revendicarea terenului, astfel cum s-a identificat de către expert, iar pe de altă  parte  nu se poate vorbi nici de vreo modificare a cererii principale prin raportare la disp.art. 132 pct. 2 C.pr.civ.

Şi critica ce priveşte nelegalitatea sentinţei de fond referitoare la contradictorialitatea dintre considerente şi dispozitiv  şi cu privire la faptul că nu s-ar arăta motivele pe care se sprijină sentinţa este nefondată ,instanţa de fond prezentând  considerentele de fapt ş ide drept avute în vedere  la admiterea acţiunii  ,a prezentat situaţia de fapt ce rezultă din înscrisurile  depuse de către părţi în dovedirea dreptului de proprietate  şi a considerat că  se impune admiterea acţiunii  astfel cum a fost formulată cu consecinţa respingerii cererii reconvenţionale .

Celelalte critici formulate prin recursul declarat în cauză sunt critici ce privesc  modalitatea de interpretare a probatorului de către instanţa de fond , lipsa de rol activ a instanţei de fond şi împrejurarea că instanţa de fond nu a analizat actele de proprietate invocate de către pârâtă  , precum şi  apărările formulate de către pârâtă .

Referitor la legalitatea certificatului de atestare a dreptului de proprietate invocat de către reclamantă  seria (...)  nr. (...) emis în temeiul Legii nr. 15/1990  de către ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei ,tribunalul reţine că prin  sentinţa civilă nr. 325/19.09.2012 a Curţii de Apel Piteşti  s-a respins cererea de constatare a nulităţii absolute a acestui certificat de atestate, cererea fiind invocată de reclamanta (...) , raportat la împrejurarea că  sesizarea instanţei de judecată se poate face numai după îndeplinirea unei proceduri prealabile prev.de art. 109 C.pr.civ.  care în cauză nu s-a dovedit a fi urmată  , iar prin decizia ÎCCJ  depusă în cauză  s-a menţinut  aceeaşi soluţie a instanţei de fond  şi astfel într-adevăr legalitatea certificatului de atestare a dreptului de proprietate nu s-a analizat pe fond.

Este de reţinut în cauză că  instanţa de fond este investită cu o acţiune având ca obiect revendicare imobiliară , care presupune  în analiza comparativă a drepturilor de proprietate a preferabilităţii  dreptului  părţilor  cu  referiri la  modalitatea de dobândire a dreptului de proprietate şi la dovedirea acestui drept.

Legalitatea emiterii acestui titlu a fost analizată  prin sentinţa nr. 109/F-C/4.12.2006 a Curţii de Apel Piteşti, pronunţată în dosarul nr. 4696/46/2005 al Secţiei Comerciale şi de contencios administrativ, aşa cum rezultă din considerentele hotărârii (f 17-20 dosar), iar litigiul s-a pronuntat intre aceleasi parti.

La pronuntarea acestei hotariri judecatoresti s-a retinut ca prin sentinta nr. 24/2006 a fost admisa exceptia de nelegalitate invocata de  catre reclamanta si s-a dispus anularea Hotaririi nr. 35/29.10.2004, adoptata de Consiliul Local Boteni, care a  trecut in inventarul bunurilor din domeniul privat al comunei si suprafata de 6639 mp. ce apartine reclamantei si care detine certificat de atestare a dreptului de proprietate emis de Ministerul Agriculturii. Astfel prin adoptarea Hotaririi nr. 35/29.10.2004 s-a dispus asupra unui teren care nu ii apartine  Cosiliului local si care nu ase afla  la dispozitia sa.

Aşa cum s-a statuat în sentinţa nr. 109/F-C/ 4.12.2006 a Curţii de Apel Piteşti,  s-a constatat asupra legalitatii certificatului de atestare a dreptului de proprietate,  emis reclamantei, iar Primaria si (...)  nu au dovedit vreun drept legal asupra terenului.

 Instanta de judecata la pronuntarea sentintei nr. 109/2006 mai retine ca (...)  a dobindit dreptul de proprietate in virtutea legii, in timp de reclamantele comuna si Primaria Boteni  nu au dovedit vreun drept legal asupra terenului.

Reclamanta de fata  a urmat dispoziţiile L 15/1990, ale HG 834/1991 şi HG 331/1992, introducând valoarea acestor terenuri în patrimoniul său, iar natura juridica a certificatului de atestare a dreptului de proprietate este aceea a unui act administrativ de autoritate, constitutiv de drepturi , iar anularea este de competenta instantei de judecata care a analizat-o prin sentinţa nr. 109/F-C/ 4.12.2006 a Curţii de Apel Piteşti, cu putere de lucru judecat in cauza, opozabila deci pitei de fata, parte in acel dosar.

Pârâta invocă titlul de proprietate (...) , în care este cuprinsă suprafaţa de 6852 mp intravilan si procedând la transpunerea în teren a celor 2 acte de proprietate, expertul desemnat ajunge la concluzia că terenul din titlul de proprietate se suprapune peste terenul din certificatul de atestare a dreptului de proprietate şi peste actul de vânzare-cumpărare(parţial), fiind în fapt terenul aflat în faţa sediului Primăriei Boteni.

 Tribunalul constata ca modalitatea de solutionare a cererii si retinerea caracterului nelegal al titlului de proprietate invocat de pirita este corecta, intrucit  asa cum retine si judecatoria, la  1 ianuarie 1990 Comisia Locală de Fond Funciar Boteni, nu a avut la dispoziţie acest teren pentru a proceda la reconstituirea vreunui drept de proprietate,  conform sentinţei civile nr. 24/CA/30.01.2006 a Tribunalului Argeş, Secţia Contencios Administrativ, irevocabilă prin nerecurare s-a considerat ca Hotaririi nr. 35/29.10.2004, adoptata de Consiliul Local Boteni, care a  trecut in inventarul bunurilor din domeniul privat al comunei si suprafata de 6639 mp. ce apartine reclamantei este nelegala .

Totodata incheierea privind intabularea dreptului de proprietate in favoarea reclamantei s-a dat la data de 14.09.2000 cu efect de opozabilite fata de terti, si astfel apararile apelantei cu referire la inscrierile in cartea funciara sunt nefondate.

De altfel prin adeverinta nr. 1777/2004 emisa de Primaria comunei Boteni, se arata ca  in registrul agricol, sfatul popular se inscrie ca proprietar cu 4 grajduri si suprafata de teren de 7000 mp, iar aceste bunuri s-au dat in administrarea Intreprinderii de Mecanizare  a Agriculturii Arges, prin decizia nr. 210/1971 a Comitetului Executiv a Consiliului Popular Arges.

Pe cale de consecinţă, în baza art. 11 al.2 ind.1.1 din Legea 18/1991 şi art. III al.1 lit.a din Legea 169/1997, instanţa de fond a constatat nulitatea absolută a titlului de proprietate nr. 111/2006 emis pârâtei, pentru suprafaţa de 6918 mp identificată ca suprapunându-se peste certificatul de atestare a dreptului de proprietate seria (...) nr.(...) , iar mentionarea unei alte suprafete in considerentele hotaririi nu poate fi decit o eroare materiala in sensul art. 281 Cpr civ.

Rezulta asadar fata de considerentele expuse pe larg de catre tribunaul,ca se impune admiterea actiunii in revendicare, titlul reclamantei fiind preferabil, iar expertul a aratat prin expertiza depusa la judecatorie ca terenul in suprafata de  40 ha ce a facut obiectul contractului de vinzare cumparare invocat de pirita nr. 186/1936 are un amplasamnet diferit fata de cel in litigiu.

 In temeiul art. 312 Cpr civ se va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge  ca nefondat  recursul formulat de recurenta-pârâtă (...) , PRIN PRIMAR (...) , împotriva sentinţei civile nr. 462/02.03.2016 pronunţată de Judecătoria Câmpulung în dosarul nr. .292/205/2012 în contradictoriu cu intimata-reclamantă (...) , prin lichidator judiciar (...) cu  sediul  în (…)  intimaţii-pârâţi COMISIA LOCALĂ DE FOND FUNCIAR BOTENI cu  sediul  în  com.  Boteni  jud.  Argeş, şi  COMISIA JUDEŢEANĂ DE FOND FUNCIAR ARGEŞ cu sediul  în  Piteşti,  P-ţa „Vasile  Milea”  nr.  1  ,  jud.  Argeş.  Irevocabilă. Pronunţată în şedinţa publică de la 26 Octombrie 2016

Domenii speta

Spete similare