Litigii Curtea de Conturi - suspendare executare dc. - anulare încheiere

Cod ECLI ECLI:RO:TBARG:2016:004.000679

Dosar nr. 305/109/2016

R O M Â N I A

TRIBUNALUL ARGEŞ*

SECŢIA CIVILĂ

SENTINŢA CIVILĂ Nr. 679/2016

Şedinţa publică de la 27 Iunie 2016

Obiectul cauzei:litigii Curtea de Conturi - SUSPENDARE EXECUTARE DC. - ANULARE ÎNCHEIERE

INSTANŢA

1.Prin acţiunea formulată la data de 25.01.2016 şi înregistrată pe rolul Tribunalului Argeş sub nr. 305/109/2016 reclamanta (...) în contradictoriu cu pârâta (...)  a solicitat anularea Încheierii nr. 1972/22.12.2015 prin care s-a respins contestaţia împotriva Deciziei nr. 46/19.10.2015, art. II alin. 1 si 2.

2.În motivarea acţiunii s-a arătat că în mod greşit s-a reţinut în procesul verbal de constatare nr. 10530/28.09.2015 şi ulterior, în Decizia nr. 46/19.10.2015 că au fost efectuate plăţi nelegale către angajaţi, în sumă totală de 1.237.496 lei reprezentând diverse ajutoare precum şi în sumă de 71.735 lei reprezentând spor pentru condiţii periculoase, câtă vreme numai instanţa este abilitată să se pronunţe asupra clauzelor cuprinse în contractele şi acordurile colective de muncă încheiate de reclamanta cu salariaţii săi, conform art. 1423 alin.2 din Lg. nr. 62/2011.

3.Din punct de vedere procedural s-a contestat încheierea nr. 1972/22.12.2015 arătându-se că nu s-a respectat termenul de 15 zile de la trimiterea notificării privind efectuarea controlului şi nu s-au respectat obiectivele auditului financiar, echipa de audit financiar depăşind mandatul pentru anul 2015.

4.Legal citată, pârâta a formulat întâmpinare (f. 96), solicitând respingerea acţiunii ca neîntemeiată, reluând susţinerile din actele contestate şi arătând că prin acorduri sau convenţii colective nu se pot stabili drepturi salariale pe care legea nu le prevede.

5.S-a administrat proba cu înscrisuri.

6.Examinând actele şi lucrările cauzei, Tribunalul va reţine următoarele :

7.O primă susţinere a reclamantei vizează aspecte procedurale şi anume că nu s-a respectat termenul de 15 zile de la trimiterea notificării privind efectuarea controlului şi nu s-au respectat obiectivele auditului financiar, echipa de audit financiar depăşind mandatul pentru anul 2015.

8.Potrivit pct. 43 din HOTĂRÂREA Nr. 155 din 29 mai 2014 pentru aprobarea Regulamentului privind organizarea şi desfăşurarea activităţilor specifice Curţii de Conturi, precum şi valorificarea actelor rezultate din aceste activităţi, text în vigoare începând cu data de 7 noiembrie 2014 (faţă de data emiterii actului de bază contestat, 19.10.2015) : „Entităţile incluse în programul anual de activitate aprobat de plen sunt notificate asupra controlului care urmează să se efectueze de către structurile de specialitate ale Curţii de Conturi, cu excepţia acţiunilor de verificare a modului de ducere la îndeplinire a măsurilor dispuse prin decizie, când notificarea entităţii este la aprecierea conducerii departamentului de specialitate/camerei de conturi. (…)Un exemplar al adresei de notificare se reţine de către departamentul de specialitate/camera de conturi şi se ataşează la dosarul curent al acţiunii de verificare, iar celălalt exemplar se transmite entităţii ce urmează a fi verificată, cu minimum 15 zile calendaristice înainte de începerea controlului.”

9.În cauză, notificarea nr. 1286/13.08.2015 (f. 11), a fost înregistrată la reclamantă sub nr. 8688/18.08.2015, iar misiunea de audit financiar a început la data de 02.09.2015, cu respectarea termenului de 15 zile prevăzut de lege. Chiar dacă s-ar admite că notificarea a fost trimisă cu încălcarea acestui termen, având în vedere calculul pe zile libere, Tribunalul constată că reclamanta nu a invocat împrejurarea că nu a fost în măsură să depună la dispoziţia auditorilor publici externi toată documentaţia solicitată, astfel încât lipsa unor documente să conducă la o altă soluţie a controlului, astfel încât în cauză nu s-a dovedit o vătămare ce nu poate fi înlăturată altfel decât prin anularea actului de control.

10.În ceea ce priveşte nerespectarea obiectivelor controlului prin depăşirea perioadei auditate, Tribunalul constată că, într-adevăr, potrivit pct. 50 din acelaşi act normativ : „ Dacă pe parcursul desfăşurării acţiunii de verificare este necesar ca obiectivele de control să fie completate în funcţie de constatările echipei de control sau ca perioada supusă verificării să fie modificată, se va emite o nouă delegaţie care va cuprinde noile obiective şi/sau noul termen de finalizare a acestei acţiuni.”

11.Din conţinutul notificării nr. 1286/13.08.2015 şi al notei din 02.09.2015 (f. 17) rezultă că perioada auditată este 01.01.2014 - 31.12.2014. Aceeaşi menţiune se găseşte şi în procesul verbal de constatare din 28.09.2015 (f. 21). Cu toate acestea, în acelaşi proces verbal se reţine la pct. 5 şi 6 că au fost efectuate în perioada mai 2012 – aug. 2015, plăţi nelegale către angajaţi, în sumă totală de 1.237.496 lei reprezentând diverse ajutoare precum şi în sumă de 71.735 lei reprezentând spor pentru condiţii periculoase. Se observă că auditorii au reţinut plăţi şi pentru anul 2015.

12.Potrivit pct. 109:  „ Prin excepţie de la prevederile pct. 108, în scopul remedierii deficienţelor care pot avea caracter de continuitate, este obligatorie extinderea perioadei supuse verificării, fără a mai fi necesară obţinerea avizului şefului departamentului coordonator al acţiunii, dacă pe parcursul acţiunii de control se constată abateri financiar-contabile a căror remediere ulterioară nu mai este posibilă(…)” 

13.Ca atare, Tribunalul, faţă de caracterul de continuitate al deficienţelor constând în plăţi nelegale, apreciază ca obligatorie extinderea perioadei supuse verificării, fără a mai fi necesară obţinerea avizului şefului departamentului coordonator al acţiunii,  astfel că nu poate fi primit acest motiv de nulitate.

14.În ceea ce priveşte acţiunea de control în fond, se apreciază că :

15.Dispoziţiile  legale aplicabile sunt  :

-  art. 138 şi art. 142 din Lg. nr. 62 din 10 mai 2011 *** Republicată Legea dialogului social, text în vigoare începând cu data de 1 februarie 2014 (faţă de data emiterii actului de bază contestat, 19.10.2015):

„ ART. 138

(1) Prin contractele/acordurile colective de muncă încheiate în sectorul bugetar nu pot fi negociate sau incluse clauze referitoare la drepturi în bani şi în natură, altele decât cele prevăzute de legislaţia în vigoare pentru categoria respectivă de personal.

(2) Prin excepţie de la prevederile art. 129 alin. (3) contractele colective de muncă în sectorul bugetar se negociază, în condiţiile legii, după aprobarea bugetelor de venituri şi cheltuieli ale ordonatorilor de credite, în limitele şi în condiţiile stabilite prin acestea.

(3) Drepturile salariale din sectorul bugetar se stabilesc prin lege în limite precise, care nu pot constitui obiect al negocierilor şi nu pot fi modificate prin contracte colective de muncă. În cazul în care drepturile salariale sunt stabilite de legi speciale între limite minime şi maxime, drepturile salariale concrete se determină prin negocieri colective, dar numai între limitele legale.

(4) Clauzele cuprinse în contractele colective de muncă încheiate cu încălcarea prevederilor alin. (1) - (3) sunt lovite de nulitate.

ART. 142

(1) Clauzele cuprinse în contractele colective de muncă care sunt negociate cu încălcarea prevederilor art. 132 sunt lovite de nulitate.

(2) Nulitatea clauzelor contractuale se constată de către instanţele judecătoreşti competente, la cererea părţii interesate, fie pe cale de acţiune, fie pe cale de excepţie.”

- art. 14 si 23 din Lg. nr. 273 din 29 iunie 2006 privind finanţele publice locale, text în vigoare începând cu data de 30 septembrie 2015 (faţă de data emiterii actului de bază contestat, 19.10.2015):

 „ART. 14

Reguli bugetare

(2) Cheltuielile bugetare au destinaţie precisă şi limitată şi sunt determinate de autorizările conţinute în legi speciale şi în legile bugetare anuale.

(3) Nicio cheltuială nu poate fi înscrisă în bugetele prevăzute la art. 1 alin. (2) şi nici nu poate fi angajată şi efectuată din aceste bugete, dacă nu există baza legală pentru respectiva cheltuială.

(4) Nicio cheltuială din fonduri publice locale nu poate fi angajată, ordonanţată şi plătită dacă nu este aprobată, potrivit legii, şi dacă nu are prevederi bugetare şi surse de finanţare.

ART. 23

Responsabilităţile ordonatorilor de credite

(1) Ordonatorii de credite au obligaţia de a angaja şi de a utiliza creditele bugetare numai în limita prevederilor şi destinaţiilor aprobate, pentru cheltuieli strict legate de activitatea instituţiilor publice respective şi cu respectarea dispoziţiilor legale.”

- art. 20 alin.1, Anexa 1, pct. B , art. 1 alin.1 şi 2, art. 7 alin.1 lit. a şi b , alin 2, art. 23, art. 37 din LEGEA-CADRU Nr. 284 din 28 decembrie 2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, text în forma în vigoare începând cu data de 1 octombrie 2015 (faţă de data emiterii actului de bază contestat, 19.10.2015) :

„ ART. 20

(1)Sporurile, indemnizaţiile, primele şi compensaţiile specifice domeniului de activitate ce se acordă personalului bugetar sunt prevăzute în anexele nr. I - VIII.

ANEXA I

 FAMILIA OCUPAŢIONALĂ DE FUNCŢII BUGETARE "ADMINISTRAŢIE"

CAPITOLUL I

B. Reglementări specifice funcţionarilor publici

ART. 1

(1) Funcţionarii publici beneficiază de un spor pentru condiţii periculoase sau vătămătoare de până la 15% din salariul de bază, corespunzător timpului lucrat.

(2) Locurile de muncă, categoriile de personal, mărimea concretă a sporului, precum şi condiţiile de acordare a acestora se stabilesc de către ordonatorul principal de credite, cu consultarea sindicatelor sau, după caz, a reprezentanţilor funcţionarilor publici, în limita prevederilor din regulamentul elaborat potrivit prezentei legi, având la bază buletinele de determinare sau, după caz, expertizare, emise de către autorităţile abilitate în acest sens.

ART. 7

(1) Funcţionarii publici au următoarele drepturi prevăzute de alte acte normative, al căror cuantum se suportă de la bugetul de stat, bugetul local sau, după caz, de la bugetul de asigurări sociale:

a) indemnizaţiile stabilite pentru activităţi suplimentare la care sunt desemnaţi să participe în cadrul unor comisii organizate în condiţiile legii;

b) alte drepturi care nu sunt de natură salarială, stabilite în condiţiile legii.

(2) Drepturile prevăzute la alin. (1) se acordă în condiţiile şi limitele prevăzute în actele normative prin care sunt reglementate.

Premii

ART. 23

(1) Ordonatorii de credite pot acorda premii lunare în limita a 2% din cheltuielile cu salariile aferente personalului prevăzut în statul de funcţii, cu încadrare în fondurile aprobate prin buget. Premiile se pot acorda în cursul anului salariaţilor care au realizat sau au participat direct la obţinerea unor rezultate deosebite în activitatea instituţiei. Sumele neconsumate pot fi utilizate în lunile următoare, în cadrul aceluiaşi an bugetar.

(2) Premiile individuale se stabilesc de către ordonatorii de credite în limita sumelor alocate cu această destinaţie de către ordonatorul principal de credite şi în limita individuală a două salarii de bază lunare pe an, a două solde lunare ale funcţiei de bază/a două salarii lunare ale funcţiei de bază pe an, cu consultarea organizaţiilor sindicale reprezentative la nivel de unitate sau, după caz, cu consultarea reprezentanţilor salariaţilor, acolo unde nu sunt astfel de organizaţii sindicale.

ART. 37

(1) Prin contractele colective de muncă sau acordurile colective de muncă şi contractele individuale de muncă nu pot fi negociate salarii sau alte drepturi în bani sau în natură care excedează prevederilor prezentei legi. „

 - art. 160 din LEGEA  Nr. 53 din 24 ianuarie 2003 *** Republicată Codul muncii, text în vigoare începând cu data de 17 iunie 2015 (faţă de data emiterii actului de bază contestat, 19.10.2015) : „

ART. 160

Salariul cuprinde salariul de bază, indemnizaţiile, sporurile, precum şi alte adaosuri.”

- art. 31 alin.1 lit. a si b, alin.2 si 3, art. 72 alin.1 lit. a, b., c, d, e din LEGEA Nr. 188 din  8 decembrie 1999 *** Republicată privind Statutul funcţionarilor publici, text în vigoare începând cu data de 17 iunie 2015(faţă de data emiterii actului de bază contestat, 19.10.2015): „

ART. 31

(1) Pentru activitatea desfăşurată, funcţionarii publici au dreptul la un salariu compus din:

a) salariul de bază;

b) sporul pentru vechime în muncă.

(2) Funcţionarii publici beneficiază de prime şi alte drepturi salariale, în condiţiile legii.

(3) Salarizarea funcţionarilor publici se face în conformitate cu prevederile legii privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcţionarii publici.

ART. 72

(1) Autorităţile şi instituţiile publice pot încheia anual, în condiţiile legii, acorduri cu sindicatele reprezentative ale funcţionarilor publici sau cu reprezentanţii funcţionarilor publici, care să cuprindă numai măsuri referitoare la:

a) constituirea şi folosirea fondurilor destinate îmbunătăţirii condiţiilor la locul de muncă;

b) sănătatea şi securitatea în muncă;

c) programul zilnic de lucru;

d) perfecţionarea profesională;

e) alte măsuri decât cele prevăzute de lege, referitoare la protecţia celor aleşi în organele de conducere ale organizaţiilor sindicale.”

- art. 22 alin. 1 lit. a, b, c, d si e şi art. 25 din HOTĂRÂREA Nr. 833 din 25 iulie 2007 privind normele de organizare şi funcţionare a comisiilor paritare şi încheierea acordurilor colective, text în vigoare începând cu data de 14 aprilie 2009 (faţă de data emiterii actului de bază contestat, 19.10.2015): „

ART. 25

Acordurile colective nu pot conţine prevederi contrare, drepturi şi obligaţii sub nivelul minim stabilit prin acte normative. Clauzele acordurilor colective nu pot exceda sau, după caz, nu pot stabili îngrădirea drepturilor şi obligaţiilor reglementate prin lege sau drepturi ori obligaţii suplimentare faţă de cele reglementate prin lege în derularea raporturilor de serviciu.

ART. 22

(1) Acordul colectiv este convenţia încheiată în formă scrisă între autoritatea sau instituţia publică, reprezentată prin conducătorul acesteia, şi funcţionarii publici din cadrul autorităţii sau instituţiei publice respective, prin sindicatele reprezentative ale acestora ori prin reprezentanţii aleşi, în care sunt stabilite anual măsuri referitoare la:

a) constituirea şi folosirea fondurilor destinate îmbunătăţirii condiţiilor la locul de muncă;

b) sănătatea şi securitatea în muncă;

c) programul zilnic de lucru;

d) perfecţionarea profesională;

e) alte măsuri decât cele prevăzute de lege, referitoare la protecţia celor aleşi în organele de conducere ale organizaţiilor sindicale sau desemnaţi ca reprezentanţi ai funcţionarilor publici.”

- art. 30 alin.1 din LEGEA-CADRU Nr. 330 din  5 noiembrie 2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, text în vigoare începând cu data de 26 aprilie 2010 ( forma de dinainte de abrogare la 1 ianuarie 2011 prin LEGE-CADRU Nr. 284 din 28 decembrie 2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice) : „

ART. 30

(1) Începând cu 1 ianuarie 2010, sporurile, acordate prin legi sau hotărâri ale Guvernului, şi, după caz, indemnizaţiile de conducere, care potrivit legii făceau parte din salariul de bază, din soldele funcţiilor de bază, respectiv din indemnizaţiile lunare de încadrare, prevăzute în notele din anexele la prezenta lege, se introduc în salariul de bază, în soldele funcţiilor de bază, respectiv în indemnizaţiile lunare de încadrare corespunzătoare funcţiilor din luna decembrie 2009, atât pentru personalul de execuţie, cât şi pentru funcţiile de conducere”

- art. 7 alin.2  din LEGEA Nr. 283 din 14 decembrie 2011 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, text în vigoare începând cu data de 18 ianuarie 2012 (faţă de data emiterii actului de bază contestat, 19.10.2015) : „

ART. 7

(2)În anul 2012, autorităţile şi instituţiile publice, indiferent de modul de finanţare, nu vor acorda premii şi prime de vacanţă.”

16.Tribunalul reţine că în procesul verbal de constatare nr. 10530/28.09.2015 şi ulterior, în Decizia nr. 46/19.10.2015 se menţionează că au fost efectuate plăţi nelegale către angajaţi, în sumă totală de 1.237.496 lei reprezentând diverse ajutoare precum şi în sumă de 71.735 lei reprezentând spor pentru condiţii periculoase.

17.Aceste drepturi băneşti au fost justificate de către reclamantă cu Contractul colectiv de munca nr. 3046/10.05.2012, Acordul colectiv de muncă nr. 3047/10.05.2012, Contractul colectiv de muncă nr. 1552/21.02.2014 şi Acordul colectiv de muncă nr. 1551/21.02.2014. Este de remarcat că în aceste înscrisuri sunt prevăzute numai ajutoarele de Crăciun, Paşte, Sf. Mărie şi Rusalii, nu şi celelalte ajutoare respectiv „alimentaţie de protecţie” , „ajutor copii”, „ajutor Adormirea Maicii Domnului”. 

18.Tribunalul constată că nu există alte dispoziţii legale care să stea la baza acordării primelor menţionate.

19.Drepturile salariale în discuţie se referă la personalul bugetar, iar de esenţa regimului juridic al drepturilor salariale ale acestui personal este faptul că acestea se stabilesc exclusiv prin lege.

20.În conformitate cu dispoziţiile Legii nr.188/1999, Legii nr.53/2004 şi Legii nr.130/1996 sunt reglementate, pe de o parte, natura legală a drepturilor salariale, iar pe de altă parte, interdicţia ca prin contracte/acorduri colective de muncă să se stabilească drepturi de natură salarială, care sunt exclusiv de atributul legiuitorului.

21.Această dispoziţie nu trebuie înţeleasă ca o restrângere a drepturilor ce se cuvin salariaţilor din acest sector, întrucât scopul legiuitorului a fost stabilirea unui sistem unic de salarizare, care să corespundă activităţilor prestate, mai concret asigurarea unui echilibru între munca prestată şi remuneraţia primită (la muncă egală salariu egal), precum şi înlăturarea discriminărilor ce s-ar putea ivi între salariaţii din acelaşi sector.

22.Trebuie precizat că şi dispoziţiile art. 138 şi art. 142 din Lg. nr. 62 din 10 mai 2011, stabilesc că prin contractele colective de muncă încheiate în sectorul bugetar, nu pot fi negociate sau incluse clauze referitoare la drepturi în bani şi în natură, iar drepturile salariale din acest sector se stabilesc prin lege în limite precise şi nu constituie obiect al negocierilor, neputând fi modificate prin contracte colective de muncă, iar dacă există asemenea clauze, acestea sunt lovite de nulitate absolută. Aceleaşi dispoziţii se regăsesc şi în art. 37 din LEGEA-CADRU Nr. 284 din 28 decembrie 2010 dar şi în art. 22 alin. 1 lit. a, b, c, d si e şi art. 25 din HOTĂRÂREA Nr. 833 din 25 iulie 2007, texte care stabilesc expres ce fel de măsuri pot fi stabilite în acordul colectiv.

23.De asemenea, se reţine că autoritatea publică plăteşte salariaţii din fonduri publice şi numai, în conformitate cu dispoziţiile legale, iar apărarea reclamantei în sensul că aceste drepturi au fost plătite din veniturile proprii ale instituţiei nu poate fi primită, întrucât în domeniul public salariaţii nu pot fi remuneraţi decât din fonduri publice.

24.Conform art. 14 si 23 din Lg. nr. 273 din 29 iunie 2006, privind finanţele publice locale, cu modificările şi completările ulterioare, reclamanta avea obligaţia de a solicita şi utiliza creditele bugetare doar în limita dispoziţiilor şi destinaţiilor aprobate, pentru cheltuieli strict legate de activitatea instituţiei publice respective şi cu respectarea prevederilor legale.

25.Este real că potrivit art. 31 alin.2 din LEGEA Nr. 188 din  8 decembrie 1999, funcţionarii publici beneficiază de prime şi alte drepturi salariale, dar numai în condiţiile legii.

26.Or, deşi art. 23 din LEGEA-CADRU Nr. 284 din 28 decembrie 2010 prevede că ordonatorii de credite pot acorda premii lunare acestea trebuie să se încadreze în fondurile aprobate prin buget. Însă Tribunalul constată că o serie de dispoziţii normative, respectiv, art. 7 alin.2 din Lg. nr. 283/14.11.2011, art. 7 alin.2 din OUG nr. 19/2012, art. 9 alin.2 din OUG nr. 103/14.11.2013 şi art. 8 alin.2 din OUG nr. 83/12.12.2014 nu mai prevăd acordarea premiilor şi primelor de vacanţă

27.În ceea ce priveşte sporul de condiţii vătămătoare în cuantum de 15 % din salariu, se va reţine că potrivit art. 31 alin.1 lit. a şi b, alin.2 si 3 din LEGEA Nr. 188 din 8 decembrie 1999, funcţionarii publici au dreptul la un salariu compus din salariul de bază şi sporul pentru vechime în muncă, putând beneficia de prime şi alte drepturi salariale, în condiţiile legii.

28.Conform art. 20 alin.1, Anexa 1, pct. B , art. 1 alin.1 şi 2 din LEGEA-CADRU Nr. 284 din 28 decembrie 2010, funcţionarii publici beneficiază de un spor pentru condiţii periculoase sau vătămătoare de până la 15% din salariul de bază, corespunzător timpului lucrat, însă locurile de muncă, categoriile de personal, mărimea concretă a sporului, precum şi condiţiile de acordare a acestora se stabilesc de către ordonatorul principal de credite, cu consultarea sindicatelor sau, după caz, a reprezentanţilor funcţionarilor publici, în limita prevederilor din regulamentul elaborat potrivit prezentei legi, având la bază buletinele de determinare sau, după caz, expertizare, emise de către autorităţile abilitate în acest sens. În cauză nu s-au făcut dovezile la care se referă alin.2 al textului de lege menţionat. Mai mult, din notele de relaţii rezultă că beneficiarii au primit de două ori sporul de 15 %, până la limita procentului de 30 % deşi textul de lege menţionat prevede posibilitatea acordării unui singur spor în procent de 15 % pentru condiţii periculoase sau vătămătoare.

29.Ca atare, din interpretarea textelor de lege precitate şi aplicarea lor obiectului prezentei acţiuni, rezultă în mod evident nelegalitatea plăţilor efectuate de către reclamantă personalului din cadrul (...) în exerciţiile financiar bugetare din perioada de referinţă, cu titlu de ajutoare şi spor pentru condiţii periculoase, acestea reprezentând drepturi suplimentare, faţă de cele reglementate de lege pentru acest sector de activitate.

30.Pentru cele ce preced, Tribunalul, în baza art. 1, 8, 18 din Lg. nr. 554/2004 raportat la dispoziţiile legale mai sus menţionate, urmează a respinge acţiunea.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE :

Respinge acţiunea formulată de reclamanta (...) , în contradictoriu cu  pârâta (...) ,

Cu recurs în 15 zile de la comunicare.

Pronunţată azi, 27.06.2016, la Tribunalul Argeş – Secţia Civilă, complet specializat Contencios Administrativ şi Fiscal.

Domenii speta

Spete similare