Fara titlu

R O M Â N I A

JUDECĂTORIA SECTORULUI 4 BUCUREŞTI

SECŢIA CIVILĂ

....

Dosar nr. …………………

SENTINŢA CIVILĂ NR.

ŞEDINŢA PUBLICĂ DE LA 22.12.2008

INSTANŢA CONSTITUITĂ DIN:

PREŞEDINTE – …………

GREFIER – ……………..

Pe rol pronunţarea asupra cererii de chemare în judecată formulată de contestatorii …………. în contradictoriu cu intimaţii BEJ Duică Claudiu şi ……………., având ca obiect – contestaţie la executare.

Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică de la 19.12.2008, fiind consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanţa, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea pentru astăzi, 22.12.2008.

INSTANŢA

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, reţine următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe sub nr. 10320/4 la data de 17.11.2008, astfel cum a fost modificată şi completată prin cererea de la 5.12.2008 (f. 33), contestatorii ………….., în contradictoriu cu intimaţii BEJ …………… şi ………., au formulat contestaţie la executare, solicitând:

1) anularea tuturor actelor de executare efectuate în dosarul nr. 1408/2008 al BEJ ………..;

2) anularea procesului-verbal de stabilire a cheltuielilor de executare întocmit de executorul judecătoresc la data de 4.11.2008 ori, în subsidiar, modificarea (anularea parţială a) acestui proces-verbal, prin reducerea onorariului executorului judecătoresc şi a onorariului avocaţial;

3) întoarcerea executării silite.

4) Suspendarea executării silite privind cheltuielile de executare, până la soluţionarea prezentei contestaţii.

În motivarea cererii, contestatorii au arătat în esenţă că au încheiat cu intimatul ………… un antecontract de vânzare-cumpărare, în temeiul căruia intimatul le-a plătit un avans de 200.000 euro. Cu toate că perfectarea vânzării nu a fost posibilă din cauza problemelor financiare ale intimatului, contestatorii au fost de acord cu amânarea termenului, iar ulterior, cu restituirea avansului primit, fiind încheiată în acest sens o convenţie autentificată la notarul public la data de 2.10.2008. Se arată că înţelegerea dintre părţi a fost ca restituirea avansului să se facă de îndată ce contestatorii vor vinde terenul unei terţe persoane.

Potrivit contestatorilor, convenţia din data de 2.10.2008 nu constituie titlu executoriu, întrucât creanţa nu este exigibilă, nefiind stipulat nici un termen de plată. În consecinţă, se impunea în prealabil ca intimatul să ceară contestatorilor plata benevolă a sumei datorate.

Cu toate acestea, susţin contestatorii, intimatul a început cu rea-credinţă executarea silită împotriva contestatorilor, fără a le solicita plata benevolă a sumei de 200.000 euro şi fără a le da posibilitatea de a plăti de bunăvoie, ceea ce contravine prevederilor art. 3711 C.pr.civ. La momentul la care au fost înştiinţaţi despre executarea silită începută, contestatorii au plătit benevol suma de 200.000 euro, însă la acea dată erau deja stabilite cheltuieli de executare în cuantum de peste 100.000 lei noi, total nejustificate în raport de activitatea depusă de avocat şi de executorul judecătoresc. Se solicită cenzurarea şi reducerea onorariului avocatului şi al executorului judecătoresc, în temeiul art. 274 alin.3 C.pr.civ., respectiv al art. 58 din Legea nr. 188/2000 şi al Ordinului Ministrului Justiţiei nr. 2550/2006, care stabileşte onorariile maximale cuvenite executorilor judecătoreşti.

În dovedirea cererii, întemeiată în drept pe disp. art. 274 alin.3, art. 3711, art. 372, 374, 399 C.pr.civ., ale Legii nr. 188/2000 şi ale Ordinului Ministrului Justiţiei nr. 2550/2006, contestatorii au solicitat administrarea probei cu înscrisuri.

Prin întâmpinare (f. 30), intimatul ………….. a solicitat respingerea contestaţiei la executare, ca neîntemeiată, arătând în esenţă că contestatorii ar fi refuzat plata sumei convenite şi că convenţia părţilor reprezintă titlu executoriu, fiind îndeplinite cerinţele art. 66 din Legea nr. 36/1995, întrucât în lipsa unui termen, creanţa este exigibilă la data încheierii actului. Totodată, în raport de art. 3741 C.pr.civ., nu este necesară învestirea cu formulă executorie.

Se apreciază că onorariile avocatului şi al executorului judecătoresc sunt pe deplin justificate în raport de suma ce formează obiectul executării silite.

În temeiul art. 167 C.pr.civ., instanţa a încuviinţat pentru părţi proba cu înscrisuri, considerând-o concludentă şi utilă pentru soluţionarea cauzei.

La dosar au fost depuse înscrisuri şi au fost ataşate actele aflate în dosarul de executare nr. 1408/2008 al BEJ …………….

Analizând materialul probator administrat în cauză, instanţa reţine următoarele:

Potrivit antecontractului de vânzare-cumpărare autentificat la BNP ………………… sub nr. 1258/10.04.2008 (f. 6 – 7), contestatorii …………. s-au obligat să vândă, iar intimatul ………. să cumpere imobilul situat în ………….., la un preţ de 1.100.000 euro, data convenită pentru încheierea în formă autentică a vânzării fiind 20.05.2008.

Potrivit antecontractului, astfel cum a fost modificat prin actul adiţional autentificat la acelaşi notar public sub nr. 1342/15.04.2008 (f. 9), intimatul a plătit contestatorilor un avans de 200.000 euro, urmând ca în ipoteza neîncheierii contractului de vânzare, partea în culpă să piardă avansul plătit, respectiv să restituie dublul avansului.

Termenul stabilit pentru vânzare a fost ulterior prelungit până la 5.06.2008, prin actul adiţional autentificat la acelaşi notar public sub nr. 1770/20.05.2008 (f. 8). Cu toate acestea, vânzarea nu a mai fost încheiată din cauza „neînţelegerilor dintre părţi”, după cum rezultă din încheierea de certificare nr. 7882/5.06.2008 încheiată de BNP ……………. (f. 11).

Ulterior, prin convenţia autentificată la acelaşi notar public sub nr. 3254/2.10.2008 (f. 10), părţile au convenit să stingă obligaţiile asumate prin antecontract, astfel cum a fost modificat prin actele adiţionale, şi să restituie integral avansul în cuantum de 200.000 euro, echivalentul a 747.000 lei, la data încheierii convenţiei.

La data de 5.11.2008 (f. 12, 15), contestatorii au fost înştiinţaţi de executorul judecătoresc Duică Claudiu că s-a dispus înfiinţarea popririi asupra conturilor deţinute de contestatori la unităţile bancare, până la concurenţa sumei de 850.959, 69 lei, conform titlurilor executorii – convenţia autentificată la BNP …………….. sub nr. 3254/2.10.2008 şi procesul-verbal de stabilire a cheltuielilor de executare silită din data de 4.11.2008.

La data de 4.11.2008, BEJ …………… a dispus înfiinţarea popririi asupra conturilor deţinute de contestatori la unităţile bancare, până la concurenţa sumei de 850.959, 69 lei, după cum rezultă din adresele de înfiinţare a popririi emise în dosarul de executare nr. 1408/2008 (f. 56, 59).

Prin procesul-verbal din 4.11.2008 (f. 14)  au fost stabilite cheltuieli de executare silită în cuantum de 103.959, 69 lei, dintre care 87.688, 72 lei onorariul avocatului şi 15.196, 30 lei onorariul executorului judecătoresc.

Prin somaţia nr. 1408/18.11.2008, BEJ ………………. a somat contestatorii să plătească intimatului suma de 747.000 lei debit neachitat şi cheltuieli de executare în cuantum de 103.959, 69 lei, în termen de 15 zile, urmând ca în caz contrar să se treacă la executarea silită asupra imobilului situat în ……………… (f. 71). Somaţia a fost comunicată contestatorilor la 26.11.2008 (f. 76).

La data de 25.11.2008, contestatorii au plătit intimatului prin ordin de plată suma de 200.000 euro (f. 38). Ulterior, pentru a opri executarea silită, contestatorii au consemnat la dispoziţia executorului judecătoresc sumele de 16.270 lei (potrivit recipisei de consemnare din 28.11.2008, f. 39) şi de 95.364, 90 lei (potrivit recipisei de consemnare din 18.12.2008).

Cu toate că din convenţia încheiată între părţi la data de 2.10.2008 nu rezultă că s-ar fi convenit un termen de plată, obligaţia de plată a sumei de 200.000 euro, ce incumbă contestatorilor, este exigibilă de la data încheierii convenţiei, în absenţa unui termen suspensiv, care să amâne pentru o dată ulterioară exerciţiul drepturilor şi obligaţiilor izvorâte din actul juridic.

Sunt aşadar îndeplinite cerinţele art. 66 din Legea nr. 26/1995 pentru ca actul în discuţie să constituie titlu executoriu, întrucât creanţa ce o constată are caracter cert, lichid şi exigibil de la data încheierii sale. În raport de textul de lege menţionat şi de dispoziţiile art. 3741 C.pr.civ., învestirea cu formulă executorie a convenţiei nu era necesară.

Cu toate acestea, potrivit art. 3711 alin.1 şi 2 C.pr.civ., obligaţia stabilită prin hotărârea unei instanţe sau printr-un alt titlu se aduce la îndeplinire de bunăvoie. În cazul în care debitorul nu execută de bunăvoie obligaţia sa, aceasta se aduce la îndeplinire prin executare silită, potrivit dispoziţiilor prezentei cărţi, dacă legea nu prevede altfel.

În principiu, din acest text de lege nu rezultă obligaţia creditorului de a solicita în prealabil executarea benevolă a titlului executoriu, dar această concluzie este valabilă numai în măsura în care în procedura – judiciară sau extrajudiciară – care a dus la constituirea respectivului titlu executoriu, debitorul obligaţiei a fost pus deja în întârziere, ori este socotit de drept în întârziere, potrivit legii (spre exemplu, în condiţiile art. 43 C.com.).

În cauză, se constată că părţile au încheiat un contract cu caracter civil, fiind pe deplin aplicabile dispoziţiile art. 1079 alin.1 C.civ., potrivit cărora  debitorul trebuie pus în întârziere cu privire la executarea obligaţiei sale,  prin notificare expediată de executorul judecătoresc – excepţiile de la acest text legal nefiind incidente.

Se constată că intimatul …………. nu i-a pus în întârziere pe contestatorii ……………, în forma prevăzută de lege, şi nu le-a dat posibilitatea de a efectua plata benevol, neexistând de altfel nicio dovadă că intimatul ar fi solicitat, pe orice altă cale şi în orice formă, restituirea benevolă a avansului, iar contestatorii l-ar fi refuzat.

Prin începerea intempestivă a executării silite, înainte de a-i pune în întârziere pe contestatori, intimatul a încălcat cerinţele art. 1079 alin.1 C.civ. şi, prin urmare, ale art. 3711 alin.1 şi 2 C.pr.civ.

Interpretarea sistematică a dispoziţiilor legale în discuţie impune concluzia că, în acele situaţii de excepţie în care debitorii obligaţiei cuprinse în titlul executoriu nu au fost deja puşi în întârziere, creditorul este obligat ca, înainte de începerea executării silite, să-i pună în întârziere pe debitori, în formele cerute de lege, şi numai după aceea să recurgă la executarea silită.

Această succesiune logică este susţinută de mai multe considerente.

Astfel, dreptul subiectiv civil este posibilitatea recunoscută de lege subiectului activ să aibă o anumită conduită, să ceară subiectului pasiv o conduită corespunzătoare şi, în caz de nevoie, să recurgă la forţa de constrângere a statului.

Ca atare, numai în situaţia în care subiectul pasiv refuză îndeplinirea obligaţiei corelative, titularul dreptului subiectiv poate recurge la forţa de constrângere a statului, ceea ce implică în mod logic ca, mai întâi, titularul dreptului să ceară îndeplinirea obligaţiei, pentru a da posibilitatea debitorului să execute şi, eventual, pentru a constata refuzul care face necesar apelul la forţa publică. Acela care recurge direct la forţa de constrângere a statului, fără ca debitorul său să fie pus în întârziere şi fără să fi refuzat executarea obligaţiei, îşi exercită dreptul cu rea-credinţă şi îl deturnează de la finalitatea în vederea căreia a fost recunoscut, săvârşind un evident abuz de drept.

Pe de altă parte, punerea în întârziere operează prin notificare (art. 1079 alin.1 C.civ.), ori, cel mai târziu, prin introducerea cererii de chemare în judecată (art. 1088 alin.2 C.civ.), de unde rezultă că, în cele mai frecvente situaţii – respectiv acelea în care titlul executoriu îl constituie o hotărâre judecătorească – debitorul obligaţiei este pus în întârziere cu mult înainte de constituirea titlului executoriu, fiind uneori de drept în întârziere chiar înaintea oricărei notificări ori acţiuni în justiţie.

Se poate aşadar reţine că, într-o succesiune firească a lucrurilor, întâi debitorul este pus în întârziere, apoi se constituie titlul executoriu (prin pronunţarea hotărârii judecătoreşti şi învestirea cu formulă executorie, ori în alt mod prevăzut de lege) şi abia ulterior are loc executarea silită, dacă debitorul persistă în refuzul de a executa obligaţia ce-i incumbă.

Situaţia dedusă judecăţii prezintă un caracter atipic, întrucât convenţia părţilor constituie, în plan procesual, titlu executoriu de la data autentificării sale de către notarul public, fără nicio altă formalitate ulterioară, fără ca în planul dreptului substanţial să fi operat punerea în întârziere a contestatorilor – debitori (data exigibilităţii şi data punerii în întârziere fiind, în materie civilă, chestiuni diferite, după cum rezultă din cele ce preced).

În această situaţie, intimatul trebuia să dea ocazia contestatorilor să-şi execute benevol obligaţia, prin punerea în întârziere conform art. 1079 alin.1 C.civ. Neîndeplinirea acestei obligaţii şi începerea intempestivă a executării silite, fără punerea în întârziere a contestatorilor, contravine dispoziţiilor art. 3711 alin.1 şi 2 C.pr.civ., interpretate în lumina prevederilor art. 723 C.pr.civ. şi ale art. 57 din Constituţie, ceea ce impune anularea tuturor actelor de executare silită efectuate în cauză.

În subsidiar faţă de cele reţinute anterior, în raport de criticile exprese formulate în cuprinsul contestaţiei la executare, instanţa constată că anularea parţială a executării silite s-ar impune oricum pentru nelegalitatea cheltuielilor de executare stabilite de executorul judecătoresc.

Astfel, prin procesul-verbal de stabilire a cheltuielilor de executare din data de 4.11.2008, executorul judecătoresc a stabilit cheltuieli de executare silită în cuantum de 103.959, 69 lei, dintre care 87.688, 72 lei onorariul avocatului şi 15.196, 30 lei onorariul executorului judecătoresc.

Potrivit art. 3717 alin.3 C.pr.civ., sumele ce urmează să fie plătite cu titlu de cheltuieli de executare se stabilesc de către executorul judecătoresc prin proces-verbal – care constituie titlu executoriu – pe baza dovezilor prezentate de partea interesată, în condiţiile legii.

Onorariul avocatului în cuantum de 87.688, 72 lei (conform facturii fiscale şi chitanţei aflate la f. 49) este total disproporţionat în raport de natura şi complexitatea activităţii avocatului în cursul executării silite.  Din actele dosarului de executare nu rezultă de altfel în ce ar consta această activitate, cu excepţia cererii de executare silită din data de 4.11.2008, întocmită pe formularul tipizat pus la dispoziţie de executorul judecătoresc.  Astfel, trebuie avut în vedere faptul că recuperarea creanţei este atribuţia executorului judecătoresc, iar nu a avocatului.

Şi în faza procesuală a executării silite sunt aplicabile dispoziţiile art. 274 alin.3 C.pr.civ., altfel s-ar ajunge la consecinţa inechitabilă ca debitorul să fie pus în situaţia de a suporta nişte onorarii exagerate, stabilite de părţile contractului de asistenţă juridică (contract faţă de care debitorul este terţ) tocmai în considerarea faptului că acestea vor fi, în final, suportate de debitor. În acest mod nu se intervine în desfăşurarea contractului de asistenţă juridică, părţile acestuia fiind libere să stabilească orice onorariu doresc, ci se stabileşte partea din onorariu care va trebui suportată de debitor, în temeiul culpei sale procesuale.

Faptul că nu mai există în prezent „tabloul onorariilor minimale” la care se referă textul de lege nu îl face inaplicabil, după cum eronat a susţinut intimatul în cuprinsul dezbaterilor, întrucât art. 274 alin.3 C.pr.civ. instituie criteriile în raport de care judecătorul apreciază proporţionalitatea onorariului: cuantumul acestuia, pe de-o parte, respectiv valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat, pe de altă parte. De altfel, jurisprudenţa majoritară consideră cu temei că acest text de lege este în vigoare şi pe deplin aplicabil.

Prin urmare, în temeiul art. 274 alin.3 C.pr.civ., instanţa apreciază că – în ipoteza teoretică în care s-ar reţine că executarea silită însăşi este legală –  în sarcina contestatorilor nu ar putea  fi reţinută decât  cel mult suma de 5.000 lei cu titlu de cheltuieli de executare, reprezentând contravaloarea onorariului avocatului, aceasta fiind suficientă în raport de natura şi complexitatea activităţii avocatului în cursul executării silite.

Pe de altă parte, se impune constatarea că şi onorariul executorului judecătoresc în cuantum de 15.196, 30 lei a fost stabilit în mod nelegal.

Potrivit art. 37 alin.1 din Legea nr. 188/2000, astfel cum a fost modificată prin OUG nr. 144/2007, executorii judecătoreşti au dreptul, pentru serviciul prestat, la onorarii minimale şi maximale stabilite de ministrul justiţiei, cu consultarea Consiliului Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti. În cazul executării silite a creanţelor având ca obiect plata unei sume de bani, onorariile maxime sunt următoarele: (…) d) pentru creanţele în valoare de peste 100.000 lei, onorariul maxim este de 6.300 lei plus 1% din suma ce depăşeşte 100.000 lei din valoarea creanţei ce face obiectul executării silite.

În raport de această dispoziţie legală şi de cuantumul debitului ce formează obiectul executării (747.000 lei), cuantumul maxim al onorariului executorului judecătoresc este de 13.770 lei, onorariul fiind stabilit cu depăşirea limitei maxime prevăzute de lege.

Este de altfel nelegal modul în care a procedat executorul judecătoresc, calculând taxa pe valoarea adăugată (TVA) la onorariul maximal, întrucât potrivit art. 1 din O.M.J. nr. 2550/C/2006, „se aprobă onorariile minimale şi maximale pentru serviciile prestate de executorii judecătoreşti, prevăzute în anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.”, iar art. 37 alin.1 din Legea nr. 188/2000, modificată, stabileşte onorariile maximale, care nu pot fi depăşite nici prin ordinul ministrului justiţiei. Din aceste text de lege nu rezultă că la onorariile menţionate în cuprinsul lor s-ar adăuga TVA datorată de executorul judecătoresc bugetului de stat, aceasta fiind o obligaţie fiscală ce incumbă executorului, în calitatea sa de prestator de servicii. Această obligaţie a fost pusă în mod nelegal în sarcina contestatoarei, depăşindu-se astfel, în mod nepermis, onorariul maxim prevăzut de lege.

Prin urmare, instanţa reţine că dispoziţiile art. 37 alin.1 din Legea nr. 188/2000, modificată,  trebuie interpretate în sensul că onorariul maxim include şi TVA, fiind nelegală adăugarea unor taxe ori impozite, datorate de executorul judecătoresc bugetului de stat.

În raport de soluţia de anulare a tuturor actelor de executare şi de dispoziţiile art. 4041 C.pr.civ., se impune întoarcerea executării silite şi restituirea sumelor plătite de contestatori în contul cheltuielilor de executare, urmând ca intimatul să fie obligat să plătească contestatorilor suma de 111.634, 90 lei, reprezentând sumele plătite de contestatori în plus faţă de debitul principal de 200.000 euro (a cărui restituire către contestatori ar fi fără sens, suma fiind oricum datorată intimatului, potrivit convenţiei părţilor), respectiv sumele de  16.270 lei (potrivit recipisei de consemnare din 28.11.2008, f. 39) şi de 95.364, 90 lei (potrivit recipisei de consemnare din 18.12.2008).

În  consecinţă, în temeiul art. 105 alin.2, 274 alin.3, art. 3711 alin.1 şi 2, art. 3717 alin.3,  art. 399 alin.1 şi 3 şi art. 723 C.pr.civ., art. 1079 alin.1 C.civ., art. 57 din Constituţie,  instanţa va admite contestaţia la executare, va anula toate actele de executare silită şi va dispune întoarcerea executării silite, potrivit celor ce preced.

În temeiul art. 274 alin.1 C.pr.civ., va obliga intimatul căzut în pretenţii să plătească contestatoarei suma de 500 lei cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

HOTĂRĂŞTE:

Admite contestaţia la executare, formulată de contestatorii ……………., ambii cu domiciliul în ……………., în contradictoriu cu în contradictoriu cu intimaţii BEJ ……………., cu sediul în Bucureşti, ………………………………….. sector 5, şi ……….,, domiciliat în ……………

Anulează toate actele de executare întocmite în dosarul nr. 1408/2008 al BEJ ………………

Dispune întoarcerea executării şi obligă intimatul ………… să plătească contestatorilor ………….. suma de 111.634, 90 lei.

Obligă intimatul ……….. să plătească contestatorilor suma de 500 lei cheltuieli de judecată.

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţă publică azi, 22.12.2008.

PREŞEDINTE, GREFIER,

Red.L.Z./dact.D.E./4ex.

7

Domenii speta

Spete similare