Omor

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bacău nr.583/P/2016 din 18.10.2016 s-a dispus trimiterea în judecată în stare de libertate, inculpatul H.N., sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de tentativă la omor, prevăzută de art. 32 din C.p. raportat la art. 188 alin. 1 din C.p.; refuzul sau sustragerea de la prelevarea de mostre biologice, prevăzută de art. 337 din C.p.; părăsirea locului accidentului, prevăzută de art. 338 alin. 1 din C.p.; fiecare cu aplicarea art. 44 alin. 1 din C.p.,  totul cu aplicarea art. 38 alin. 1 din C.p. şi inculpata H.M., sub aspectul săvârşirii infracţiunii de mărturie mincinoasă, prevăzută de art. 273 alin. 1 şi alin. 2 lit. d din C.p.

Cauza a fost înregistrată la Tribunalul Bacău la nr. 3362/110/2016 la data de 20.10.2016.

Pe Parcursul cercetării judecătorești, au fost audiaţi: inculpatul  H.N. – fila 25-27, inculpata H.M., fila 95-96, partea civilă  M.R., filele 93, martorii: T.V., Ţ.G., H.V.,  A.V.C., U.V., D.C., C.D., filele 40, 42, 68-70 72, 80, 89.

 În apărare, pentru inculpați, apărătorul ales al acestora a solicitat documente privind activitatea agentului de poliție H.B., respectiv grafic de serviciu, și alte documente vizând implicarea acestui polițist în anchetarea dosarului de urmărire penală cu referire la cei doi inculpați. Documentele au fost atașate și se regăsesc la filele 50-54, 63-67 dosar fond.

 S-au depus, în apărarea inculpaților, acte în circumstanțiere, în speță, caracterizări din partea lui I.I., V.C., I.F., B.I., D.M., H.C.T., H.A..

 Persoana vătămată M.R.,  s-a constituit parte civilă în cauză, în scris, procedural, înainte de citirea actului de sesizare al instanței, cu sumele de 5000 EURO cu titlu  de daune morale, fila 13. A propus vizionarea camerei de luat vederi din cadrul B. Comănești, din data de 31.03.2015/01.04.2015, probă încuviințată de instanță. Din păcate, această unitate bancară a răspuns faptul că înregistrările respective aveau o vechime mai mare de 20 de zile  astfel că nu mai erau disponibile (fila 101 dosar fond).

Având în vedere antecedentele penale ale inculpatului H.N., de la Judecătoria Bacău a fost atașată sentința penală nr. 241/09.05.2013 cu data și modalitatea rămânerii definitive (filele 17-21).  De asemenea, s-a atașat și sentința penală nr.528/21.12.2016 pronunțată de Judecătoria Bacău în dosarul nr. 4407/200/2016 prin care s-a constat că inculpatul H.N. este reabilitat de drept pentru condamnarea la pedeapsa de 8 luni închisoare dată prin sentința penală nr. 241/09.05.2013 pronunțată de Judecătoria Moinești.

De la Serviciul de Probațiune, s-au înaintat relații referitoare la situația juridică a condamnatului M.R. (persoana vătămată din prezenta cauză) la fila 37. Potrivit acestor relații, inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă de trei ani închisoare cu suspendarea executării pedepsei  sub supraveghere  pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane, prin sentința penală nr. 142/D/2011 a Tribunalului Bacău.

Rechizitoriul a reținut ca situație de  fapt că în seara zilei de 31.03.2015, în jurul orelor 19:00, persoana vătămată M.R. s-a deplasat la locuinţa martorului Ţ.G., pentru a lua două pachete.

Împreună cu martorul Ţ.G., persoana vătămată M.R. s-a deplasat, în jurul orelor 20:00, la barul, aparţinând S.C. L.D.C. S.R.L., situat în oraşul Comăneşti, str. Ş., jud. Bacău, ce este administrat de martorul D.N.G., pentru a consuma băuturi alcoolice.

La barul, aparţinând S.C. L.D.C. S.R.L., s-au întâlnit martorii Ţ.V., C.D. şi inculpatul H.N. cu persoana vătămată M.R. şi martorul Ţ.G. şi, împreună, au continuat să consume băuturi alcoolice.

La un moment dat, în timp ce se aflau în barul, aparţinând S.C. L.D.C. S.R.L., între inculpatul H.N. şi martorul Ţ.G. a izbucnit un conflict, ce a fost aplanat de persoana vătămată M.R..

În jurul orelor 23:00, persoana vătămată M.R. a invitat pe martorii Ţ.G., Ţ.V., C.D. şi pe inculpatul H.N., la restaurantul P., situat în oraşul Comăneşti, str. R., jud. Bacău, pentru a mânca.

Cu această ocazie, martorul Ţ.G. a solicitat un taxi pentru a putea efectua deplasarea de la barul, situat pe str. Ş., până la restaurantul, situat pe str. R., ambele din oraşul Comăneşti, jud. Bacău.

La barul, situat în oraşul Comăneşti, str. Ş., jud. Bacău, urmare a comenzii solicitate de martorul Ţ.G., a venit autovehiculul marca D., cu numărul de înmatriculare XXX, condus de martorul A.V.C..

Martorul Ţ.G. a refuzat să urce în autovehiculul marca D.M., cu numărul de înmatriculare YYY, ce aparţine inculpatului H.N., pentru a efectua deplasarea până la restaurantul „P.”.

În aceste împrejurări, persoana vătămată M.R. a pus pachetele pe care le avea asupra sa în portbagajul autovehiculului marca D.M. al inculpatului H.N..

Supărat pe martorul Ţ.G., care a refuzat să urce în autovehiculul său, inculpatul H.N. s-a deplasat la autovehiculul marca D., condus de martorul A.V.C., şi a deschis puternic portiera dreapta din partea din faţă, care în acest mod s-a deformat.

Conflictul iscat s-a aplanat după ce inculpatul H.N. a fost de acord să suporte contravaloarea reparaţiilor autovehiculului marca D., ce aparţinea S.C. E. S.R.L., administrată de martorul D.C..

Ulterior, de pe strada Ş., persoana vătămată M.R. şi martorul Ţ.V., s-au deplasat până la restaurantul „P.”, situat pe str. R., cu autovehiculul condus de inculpatul H.N..

În acest timp, martorii Ţ.G. şi C.D. s-au deplasat pe acelaşi traseu cu autovehiculul condus de martorul A.V.C..

În momentul în care a ajuns la restaurantul „P.”, pe fondul conflictului anterior, inculpatul H.N. a provocat scandal, din nou, cu martorul Ţ.G..

În timpul scandalului, inculpatul H.N. a luat scrumiera de pe masă şi a izbit-o de pieptul martorului Ţ.G..

Întrucât persoana vătămată M.R. şi martorul Ţ.V. au intervenit pentru a imobiliza pe inculpatul H.N., a lovit cu pumnul în faţă pe persoana vătămată.

Din cauza zgomotului produs de scandalul provocat de inculpatul H.N., martorul U.V., administratorul societăţii care deţine restaurantul „P.”, a cerut membrilor grupului din care făceau parte persoana vătămată M.R. şi inculpatul H.N. să iasă afară din local.

Întrucât inculpatul H.N. a fugit şi a urcat la volanul autovehiculului marca D.M., cu numărul de înmatriculare YYY, pe care l-a pus în mişcare, persoana vătămată M.R. a fugit după acesta şi s-a aşezat pe direcţia de deplasare a autoturismului pentru a-l determina pe inculpat să oprească şi să-şi recupereze pachetele aflate în portbagaj.

Însă inculpatul H.N. şi-a continuat deplasarea cu autovehiculul marca D.M. şi a lovit pe persoana vătămată M.R. cu partea frontal dreapta.

După ce a fost lovit de autovehicul, persoana vătămată M.R. s-a dezechilibrat şi a căzut, iar inculpatul H.N. şi-a continuat deplasarea la volanul autoturismului marca D.M., cu numărul de înmatriculare YYY.

Urmare a apelului la numărul de urgenţă 112, la locul faptei s-a deplasat un echipaj al poliţiei şi, în timpul cercetărilor, şi-a făcut apariţia inculpatul H.N., ce se afla în autoturismul marca D.M., cu numărul de înmatriculare YYY, condus de inculpata H.M..

Cu ocazia audierii, în calitate de martor, din data de 01.04.2015, inculpata H.M. a susţinut că în noaptea de 31.03/01.04.2015, în jurul orelor 22:30, s-a deplasat până la barul situat în oraşul Comăneşti, str. Ş., jud. Bacău, la solicitarea soţului său, inculpatul H.N., pentru a conduce autovehiculul marca D.M..

De asemenea, inculpata H.M. a susţinut că a condus autovehiculul marca D.M. de la barul de pe str. Ş. până la restaurantul „P.”, situat pe str. R., ambele din oraşul Comăneşti, jud. Bacău, precum şi după ce inculpatul H.N. a părăsit restaurantul.

Procurorul are în vedere că declaraţiile inculpatei H.M. nu se coroborează nici cu declaraţiile persoanei vătămate M.R., nici cu cele ale martorilor Ţ.G., Ţ.V., D.N.G., A.V.C. şi C.D..

Urmare a declaraţiilor sale, inculpata H.M. a fost supusă prelevării de probe biologice, în vederea stabilirii alcoolemiei.

Din certificatul medico legal nr. 1184./A2D/325/01.04.2015 a S.J.M.L. Bacău, se mai reţine că persoana vătămată M.R. a prezentat plagă contuză labială, excoriaţii faciale şi corporale.

Se arată de procuror că în actul medico legal se concluzionează că lovirea buzei inferioare stânga s-a putut produce prin lovire cu pumnii, iar celelalte leziuni s-au putut produce prin loviri cu şi de corpuri dure – posibil accident rutier.

Toate leziunile prezentate de persoana vătămată pot data din 31.03.2015 şi au necesitat 5-7 zile de îngrijiri mediale pentru vindecare.

Reprezentantul Parchetului a solicitat la termenul de judecată din 05.10.2017 schimbarea încadrării juridice referitor la inculpata H.M., din infracţiunea de mărturie mincinoasă în favorizare prevăzută de art. 269 al. 1 Cod penal, având în vedere înscrisul declaraţie de la dosarul de urmărire penală, pe care îl apreciază pe latură obiectivă şi subiectivă ca fiind infracţiunea de favorizare.

Apărătorul ales, pentru inculpați, la acelaşi termen de judecată a solicitat schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de tentativă de omor în ceea ce îl priveşte pe H.N. în infracţiunea de loviri şi alte violenţe, având în vedere certificatul medico-legal de la dosarul cauzei, având în vedere împrejurările declarate la termenul anterior de către partea vătămată şi având în vedere probatoriul existent la dosarul cauzei. Arată că este vorba despre infracţiunea prevăzută de art. 193 al. 1 Cod penal.

În dezbaterile pe fond, reprezentantul Parchetului a arătat că, în ceea ce priveşte pe inculpatul H.N. precizează că nu este de acord cu schimbarea de încadrare juridică în ceeea ce priveşte infracţiunea de tentativă de omor, astfel că concluziile vor viza toate cele 3 infracţiuni reţinute în sarcina inculpatului, respectiv, art. 32 din C.p. raportat la art. 188 alin. 1 din C.p.; art. 337 din C.p.; părăsirea locului accidentului, art. 338 alin. 1 din C.p.; fiecare cu aplicarea art. 44 alin. 1 din C.p.,  totul cu aplicarea art. 38 alin. 1 din C.p.. Solică condamnarea inculpatului pentru faptele aşa cum au fost reţinute în rechizitoriu şi aşa cum rezultă din cercetarea judecătorească. Urmează ca instanţa să facă aplicarea dispoziţiilor privind pedepsele complementare şi accesorii, admiterea acţiunii civile aşa cum a fost aprobată în cauză, să se dispună aplicarea legii speciale privind prelevarea de probe biologice şi obligarea inculpatului la cheltuieli judiciare. Totodată, raportat la infracţiunea de tentativă de omor, raportat la dispoziţiile art. 112 lit. d Cod penal apreciază că se impune confiscarea autoturismului cu nr. ZZZ. În ceea ce priveşte pe inculpata H.M., apreciază, aşa cum a menţionat la termenul anterior, că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 269 Cod penal privind favorizarea făptuitorului, aşa încât a solicitat şi schimbarea de încadrare juridică şi, raportat la art. 16 lit. h din Codul de procedură penală urmează a se dispune încetarea procesului penal având în vedere că este soţia inculpatului.

Apărătorul ales pentru inculpați a arătat că este de acord cu schimbarea de încadrare juridică în ceea ce priveşte pe inculpata H.M. şi încetarea procesului penal. În ceea ce priveşte pe inculpatul H.N. solicită schimbarea de încadrare juridică din tentativă de omor în loviri şi alte violenţe având în vedere că nu a existat intenţia în ceea ce îl priveşte pe dumnealui cu privire la lovirea cu autoturismul. Din declaraţia persoanei vătămate rezultă că chiar i-a spus în mod expres în declaraţie că el s-a aruncat în faţa maşinii, prin urmare. H. nu a urcat cu maşina pe trotuar după el sau să-l fugărească pe stradă cu maşina astfel încât să-l lovească. Să-l aibă în minte şi să trebuiască să-şi imagineze că lovindu-l sau izbindu-l de pământ dacă l-ar urmări cu maşina şi dacă ş-ar ajunge din urmă ar putea să fie omorât. Atâta vreme cât acţiunea a venit din partea persoanei vătămate, apreciază că nu avem de-a face cu o tentativă de omor ca atunci când urcă efectiv maşina şi îl fugăreşte pe om, ci persoana vătămată s-a aruncat în faţa maşinii şi ar fi trebuit să-şi imagineze că odată aruncată în faţa maşinii există şi riscul de a fi lovit şi chiar descumpănindu-se fără să fie lovit efectiv şi fără să fi avut certificat medico-legal la dosarul cauzei şi căzând şi lovindu-se de un anumit corp contondent putea să survină şi decesul. În aceste condiţii, concluziile sunt de schimbare de încadrare juridică în loviri şi alte violenţe, cu menţiunea că evident dacă se va dispune schimbarea de încadrare juridică, inculpatul, în condiţiile date şi este iarăşi o discuţie care frământă lumea juridică cu privire la faptul că printr-o schimbare de încadrare unde s-ar fi  putut împăca, odată citit actul de sesizare, chiar davă dumnealui beneficiază de această schimbare de încadrare, este discutabil dacă se poate încadra pentru că până la urmă aceştia s-ar fi împăcat dacă rămânea dosarul pe loviri şi alte violenţe şi dacă nu ar fi fost situaţia reţinută în rechizitoriu de tentativă de omor. Arată că este evident că nu este tentativă de omor pentru motivele pe care le-a arătat în mod expres, nu a fost acţiunea lui H., deci invers, persoana vătămată s-a aruncat în faţa maşinii şi de aceea apreciază că sunt loviri şi alte violenţe, nu a existat o culpă a inculpatului. În ceea ce priveşte refuzul de recoltare de probe, faţă de declaraţiile inculpatului, faţă de declaraţiile soţiei acestuia şi faţă de celelalte declaraţii, nu rezultă că ar fi rulat maşina şi nu rezultă că în momentul în care i s-a solicitat să-i fie recoltate probele, dumnealui a coborât efectiv din maşină şi i-au putut fi recoltate probele. Se arată că trecuse timpul la care se puteau recolta probele, fiindcă inculpatul a fost chemat de acasă şi inevitabil dacă s-a dus acasă este foarte posibil să fi consumat sau să nu fi consumat băuturi alcoolice, dar prelevarea de probe biologice nu se face a doua zi, nu se face în timpul nopţii, după ce omul ajunge acasă şi se trimite după el la diferenţe de ore în afara regulamentului bine stabilit pe acest aspect, motiv pentru care şi aici concluziile sale sunt de achitare întrucât nu s-a respectat metodologia şi nu s-au avut în vedere prevederile legale în ceea ce priveşte prelevarea de probe biologice de la inculpat. Cu privire la părăsirea locului accidentului, iarăşi este o problemă dacă reţinem efectiv că a fost un accident în sensul care a fost dat iniţial prin încadrarea la tentativă de omor, sau pur şi simplu reţinem că acesta a venit în faţa maşinii, aşa cum declară şi dumnealui, că a spus clar „am sărit în faţa maşinii”, astfel că nici nu avea viteză, nu spune nimeni că avea viteză şi daunele au fost minime. Arată că există şi o cerere la acest moment formulată de către Curtea de Apel Bacău dacă în ceea ce priveşte părăsirea locului accidentului poate fi reţinută ca şi infracţiune în condiţiile în care avem sau nu avem victimă, în condiţiile în care avem sau nu avem certificat medico-legal, şi aici opiniile sunt diferite. Raportat la cele două opinii, va expune în concluziile scrise şi o opinie şi cealaltă, poate între timp se pronunţă şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Arată că formulează concluzii de achitare şi faţă de părăsirea locului accidentului pentru că din punct de vedere al probelor de la dosarul cauzei faţă de faptul că la faţa locului s-au prezentat organeşe de poliţie, au fost şi jandarmii, a fost sancţionat inculpatul şi au fost avute în vedere cele prevăzute şi putea să menţioneze acest aspect la momentul respectiv, abia după aceea s-ar fi putut menţiona că ar fi părăsit locul accidentului. Arată că nimeni nu i-a spus că s-a înregistrat ca eveniment rutier şi nu putea să ştie dacă s-a înregistrat ca accident sau nu, prin urmare concluziile sunt tot de achitare în ceea ce îl priveşte pe inculpat. Solicită achitarea în baza art. 16 lit. c Cod procedură penală. Cu privire la probe, solicită aplicarea Regulamentului şi a legii în ceea ce priveşte prelevarea de probe, face trimitere la art. 195, iar probele practic sunt nule, fiind vorba despre lipsă de probe. Cu privire la părăsirea locului accidentului, arată că este vorba despre aceeaşi situaţie şi să se aibă în vedere şi opiniile care se manifestă la acest moment cu privire la acest aspect şi cererea de lămurire care există pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, dacă se lămureşte între timp până la amânarea pronunţării, va menţiona acest aspect şi instanţa va şti acest lucru. Cu privire la faptul că deja a fost sancţionat şi există procesul-verbal la dosarul cauzei, evident că se va reţine principiul că nimeni nu poate fi sancţionat de două ori pentru aceeaşi faptă, există practică judiciară în acest sens, Curtea de Apel Bacău s-a pronunţat şi ea şi a dat soluţie de achitare pentru că odată sancţionat pentru o faptă nu poate fi sancţionat şi pe latură penală având în vedere aprecierea în ceea ce priveşte sancţiunea achitată de către organul constatator. Formulează concluzii de achitare şi de respingere a pretenţiilor civile.

În legătură cu solicitarea de schimbare a încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpatei H.M., instanţa are în vedre  acea declarație  indicată, acel înscris olograf aflat la fila 106 urmărire penală dat de către H.M., în care este relatată situația de fapt petrecută la 31.03.2015/01.04.2015, fără ca acestei persoane să-i fie aduse la cunoștință mai înainte drepturile și obligațiile, fără să-i fie cunoscut faptul că acea relatare e care o face înscris reprezintă o depoziție de martor sau declarație de suspect/inculpat. Este datat 01.04.2015.

Abia la 03.08.2016, s-a întocmit un proces-verbal de aducere la cunoștință a calității de inculpat, aflând că la 01.08.2016 a fost pusă în mișcare acțiunea penală pentru această infracțiune, după care, inculpata, nu a dorit să de-a declarație pe Parcursul urmăririi penale (fila 93 ds, urm.pen.). 

Potrivit art.269 C.pen. „Ajutorul dat făptuitorului în scopul împiedicării sau îngreunării cercetărilor într-o cauză penală, tragerii la răspundere penală, executării unei pedepse sau măsuri privative de libertate se pedepseşte cu închisoare de la unu la 5 ani sau cu amendă. Pedeapsa aplicată favorizatorului nu poate fi mai mare decât pedeapsa prevăzută de lege pentru fapta săvârşită de autor. Favorizarea săvârşită de un membru de familie nu se pedepseşte.”

Prin urmare, inculpata H.M., este soția inculpatului, și din acest punct de vedere, apreciem că ne situăm în conținutul constitutiv al infracțiunii de ”favorizarea făptuitorului”, intenția sa, dacă a existat, a fost aceea de a proteja pe soțul său de o eventuală învinuire, de comitere a infracțiunii de conducere pe drumurile publice având în sânge îmbibație alcoolică. Pentru că legea penală apără de răspundere penală pe asemenea subiecți activi – membri de familie – urmează a fi aplicate dispozițiile art. 17 alin.2  C.pr.pen. cu aplicarea art. 16 lit.h C.pr.pen. și să dispună încetarea procesul penal cu privire la inculpata H.M.,

Apărătorul ales al inculpatului  H.N. a solicitat schimbarea încadrării juridice din  infracţiunea de „ tentativă de omor”, prev. de art. 32 C.pen. rap. la  art. 188 C.pen.  în infracţiunea de  „loviri sau alte violenţe” prev. de art. 193 alin.2  C.pen.

 Instanţa împărtășește acest punct de vedere  întrucât situația de fapt rezultă din toate mijloacelel de probă acumulate la urmărirea penală și la instanța de judecată. Astfel, martorii au declarat că persona vătămată M.R., s-a postat în fața autoturismului  condus de inculpatul H.N., în dorința de a-l determina să oprească mașina și să- restituie bagajul ce-l avea la el. Inculpatul nu a făcut acest lucru, a continuat deplasarea, astfel că a accidentat persona vătămată. De lipsa intenției de ucidere vorbește chiar persoana vătămată: „el a apucat şi a plecat cu maşina, i-am făcut semn să oprească, nu s-a oprit, eu m-am aruncat cu mâinile pe capotă şi am căzut în partea dreaptă a maşinii pe trotuar. M-am lovit la picior, la mână. H. nu a oprit, şi-a continuat drumul şi a venit după o jumătate de oră cu soţia lui. Am sunat la poliţie pentru că aveam nevoie de îngrijiri. Prima dată au venit doi jandarmi, a venit şi poliţia şi apoi a venit şi d-l H.. Am fost dus la spital la Comăneşti.”

Prin urmare, gestul persoanei vătămate de a se arunca în fața autoturismului nu poate fi considerat drept intenția inculpatului de a-l ucide. Faptul că prin manevra făcută, aceea de a continua deplasarea s-a obținutul rezultatul producerii leziunilor vindecabile în 5-7 zile întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de ”lovire sau alte violențe”, prev.de art 193 alin.1 C.pen., pentru care se va dispune schimbarea încadrării juridice.

 În strânsă legătură cu această infracțiune, constatăm întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de ”părăsirea locului accidentului”, prev. de art. 338 alin.1 C.pen., întrucât inculpatul a văzut că l-a atins pe M.R., demarând autoturismul. Că leziunile nu au fost foarte grave, rezultă din concluziile certificatului medico/legal atașat. Astfel, sunt indicate plăgi, excoriații faciale și corporale care s-u putut produce prin lovirea cu pumnii (acele mici altercații ce au avut loc în incinta restaurantelor) precum și din loviri cu corpuri contondente și suprafețe dure (posibil accident auto).  Latura subiectivă cuprinsă în conținutul constitutiv al infracțiunii de ”părăsirea locului accidentului” apreciem că este întrunită în forma intenției directe, inculpatul a văzut persoana vătămată în fața autoturismului, însă nu a ales varianta opririi ci a continuat deplasarea. A revenit peste jumătate de oră împreună cu soția sa, probabil să vadă rezultatul acțiunii sale, a stării de sănătate a fostului său prieten.

Instanța nu poate fi de acord cu susținerea apărării, a faptului că nimeni nu trebuie condamnat de două ori pentru aceeași faptă, pentru cauza de față. Se susține că pentru întâmplarea din noaptea de 31.03.2015/01.04.205 inculpatul H.N. ar fi fost deja sancționat contravențional de echipajul de jandarmi. Analizând procesul-verbal întocmit de echipajul de jandarmi din Comănești (fila 22 urmărire penală) constatăm că ”AVERTISMENTUL„ ce i-a fost aplicat, a post pentru încălcarea art. 2 pct.24 din Legea nr. 61/1991, pentru ”tulburarea ordinii și liniștii publice”, nu pentru ”părăsirea locului accidentului„.

În legătură cu infracțiunea de ”refuz sau sustragerea de la prelevarea de mostre biologice”, prev. de art. 337 C.pen., pentru care inculpatul H.N. a fost trimis în judecată, instanța are în vedere că această infracțiune a fost supusă analizei de către prim-procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bacău. Astfel, prin Ordonanța nr.67/II/2/2016 din 07.04.2016, este infirmat din oficiu rechizitoriul nr. 901/P/2015 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Moineşti, fiind criticată ancheta efectuată cu privire la această  infracțiune deoarece ”La dosarul cauzei nu se  regăsește  sesizarea comiterii faptei  prev. de art. 337 C.pen., iar urmărirea penală și / sau acțiunea penală nu a fost extinsă  sub acest aspect” (pag. 9 verso ds. Urmărire penală).

La scurt timp, la data de 18.07.2016 Parchetul de pe lângă Judecătoria Moineşti, prin Ordonanța de Declinare a Competenței, se menționează că ”s-a dispus clasarea cauzei față de inculpatul H.N., pentru săvârșirea infracțiunii de – refuz sau sustragere de la prelevarea de mostre biologice , prev. de art. 337 C.pen. întrucât nu există probe că inculpatul a săvârșit infracțiunea”.

 La data de 18.10.2016 este întocmit rechizitoriul nr. 583/P/2016 de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău şi la capitolul ”ÎN DREPT”, este menționat că atitudinea inculpatului H.N., de a ”determina pe inculpata H.M.,, soția sa, să declare că a condus autoturismul marca D.M.…. întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de refuz sau sustragere de la prelevarea de mostre biologice, prev. de art. 337 C.pen.

Constatăm, pe de o parte că din data de 18.07.2016 (data declinării competenței Parchetului de pe lângă Judecătoria Moineşti către Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău) nu s-a mai administrat nici un  mijloc de probă care să contravină situației de fapt de la acea dată. Pe de altă parte, este discutabil dacă, fapta inculpatului de a determina pe soția sa să declare că ea a fost cea care a condus autoturism întrunește elementele constitutive alte infracțiunii de ”refuz de prelevare de mostre biologice”, așa cum se explică la 18.10.2016, prin rechizitoriu.

Prin urmare, pentru această din urmă infracțiune soluția nu poate fi decât de achitare întemeiată pe dispozițiile  art. 17 alin.2  C.pr.pen. cu aplicarea art. 16 lit.a C.pr.pen. întrucât fapta nu există, nu există vreun proces-verbal prin care să se constate atitudinea exprimată expres de inculpat că refuză recoltarea de probe  biologice.

ÎN DREPT:

Fapta inculpatului H.N., care în noaptea de 31.03.2015/01.04.2015, cu intenție a lovit persoana vătămată M.R., după ce aceasta s-a postat în fața autoturismului ce-l conducea, provocându-i leziuni pentru care au fost necesare 5-7 zile de îngrijiri medical, întrunește elemente constitutive ale infracțiunii de ”lovire sau alte violențe”, prev. de art. 193 C.pen., motiv pentru care se va dispune schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de ”tentativă de omor” în această ultimă infracțiune.

De asemenea, faptul că nu a oprit autoturismul, deși a văzut că l-a accidentat pe fostul său prieten,  și și-a continuat deplasarea întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de ”părăsirea locului accidentului” prev. de art. 338 alin.1 C.pen..

Inculpatului H.N. îi va fi angajată răspunderea penală, iar la individualizarea pedepsei vor fi avute în vedere criteriile generale prev. de art. 74 C.pen.

Raportat la situația de fapt petrecută în noaptea de 31.03.2015/01.04.2015, la acel mic scandal declanşat inițial între alte persoane din grup , la faptul că acesta a luat amploare, s-a transformat într-un adevărat conflict de orgolii, că de fapt totul ar fi pornit de o glumă deplasată, de la o fotografie postată pe internet de prieteni. Din toate mijloacele de probă administrate a rezultat foarte clar că inculpatul, persoana vătămată și martorii, toți erau foarte buni prieteni, se cunoșteau din copilărie, că s-au întâlnit să sărbătorească revenirea în țară, fiecare fiind plecat la muncă în străinătate. Pe fondul consumului de alcool, al exagerărilor, relațiilor de afinitate existente între martorul Ţ.G. și agentul de poliție din Comănești,  H.B., conflictul a escaladat, căpătând o amploare mult mai mare decât a fost în realitate. Că este așa o dovedește şi actul medial, CML. Acolo sunt descrie escoriații, vânătăi pe față, pe corp produse prin lovirea cu pumni si prin evenimentul rutier, pentru  care sunt necesare 5-7 zile îngrijiri medicale. Această situație de fapt, urmează a fi reținută cu titlu de circumstanță atenuantă, așa cum este ea prevăzută de art. 75 alin.2 lit.b C.pen. „Pot constitui circumstanţe atenuante judiciare împrejurările legate de fapta comisă, care diminuează gravitatea infracţiunii sau periculozitatea infractorului.”

 Urmare a reținerii acestei circumstanțe atenuante, urmează ca pedeapsa stabilită pentru fiecare dintre cele două infracțiuni rămase, să se situeze sub limita minimă specială. 

Art. 71 cod penal 1969, astfel cum a fost modificat prin legea nr. 278/2006, prevede că drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. „a-c „se interzic de drept  în cazul condamnării la  pedeapsa închisorii sau a detenţiunii pe viaţă, este de observat că potrivit art. 11 alin. 2 şi art. 20 alin. 2 din Constituţie, tratatele ratificate  de Parlament fac parte din dreptul intern şi au prioritate atunci când privesc drepturile omului şi sunt mai favorabile decât legile interne. Or, interdicţia absolută de a vota, impusă persoanelor condamnate , contravine art. 3 din Protocolul nr. 1 al Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale, astfel cum a statuat Curtea Europeană  a Drepturilor Omului prin hotărârea din 30 martie 2004 în cauza Hirst contra Marea Britanie . Indiferent de durata pedepsei şi de natura infracţiunii care a atras-o , nu se justifică  excluderea persoanei condamnate din câmpul persoanelor cu drept de vot, neexistând nici o legătură între interdicţia votului şi scopul pedepsei, acela de a prevenii săvârşirea de noi infracţiuni şi de a asigura reinserţia socială a infractorilor .În consecinţă  inculpatului  i se va  interzice numai drepturile prevăzute de art. 65 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b)  C. pen., exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat .

 Prin aplicarea regulilor concursului de infracțiuni, prev. de art. 38 C.pen. și art. 39, 40 C.pen. urmează pedeapsa  rezultantă să fie compusă din pedeapsa cea mai mare la care să se adauge o treime din cea de-a doua pedeapsă.

Având în vedere că pe Parcursul cercetării judecătorești, inculpatul H.N.  a beneficiat de o hotărâre judecătorească (rămasă definitivă la 11.01.2017) prin care s-a constatat că este reabilitat de drept, nu se mai impune revocarea suspendării condiționate a pedepsei de 8 luni la care a fost anterior condamnat.

Considerând că reeducarea sa, reintegrarea socială se poate realiza, fără executarea efectivă a pedepsei, și văzând limitele impuse de dispozițiile art. 83 C.pen., instanța apreciază că inculpatul H.N.  poate beneficia de instituția amânării aplicării pedepsei închisorii, pe durata unui termen de supraveghere de doi ani ce se va calcula de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

În baza art. 85 alin. (1) C. pen. urmează ca pe durata termenului de supraveghere, inculpatul  să respecte următoarele măsuri de supraveghere:a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Bacău, la datele fixate de acesta; să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa; să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile, precum şi întoarcerea;să comunice schimbarea locului de muncă; să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art. 86 alin. (1) C. pen. pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 85 alin. (1) lit. c) - e) să fie comunicate  Serviciului de Probaţiune Bacău.

În baza art. 404 alin. (3) C. proc. pen. se va  atrage atenţia inculpatului asupra consecinţelor nerespectării măsurilor de supraveghere şi obligaţiilor impuse şi ale săvârşirii de noi infracţiuni în cursul termenului de supraveghere.

Pentru inculpata H.M. vom dispune încetarea procesului penal, întrucât în dosar există o cauză de nepedepsire, pentru infracțiunea de ”favorizarea făptuitorului”, prev. de art. 269 C.pen., respectiv, aceasta din urmă este soția inculpatului H.N..

II. LATURA CIVILĂ

 Sub aspectul laturii civile, la dosarul de urmărire penală, există declaraţia lui M.R. care a precizat că dorește 7.000 EURO cu titlu de despăgubiri civile întrucât ”putea să fie mort”, prin acțiunea inculpatului (fila 34 ds. Urm.pen.).  La instanța de judecată, la data de 09.02.2017, în termen procedural, persoana vătămată depune un înscris, o cerere, prin care arată că se constituie parte civilă în cauză, solicitând 5.000 EURO de la inculpatul H.N., cu titlu de daune morale (fila 13 dosar instanţă). În dovedirea acestor pretenții a arătat că va solicita audierea de martori. Deși a fost prezent și audiat la termenul de judecată din 07.09.2017, persoana vătămată nu a propus spre a fi audiat vreun martor, în afara celui din lucrări C.D., pe care instanţă îl audiase la un termen de judecată anterior. Așadar, latura civilă nu a fost dovedită sub nici o formă.

Aplicând însă prezumția relativă, faptul că pentru cele 5-7 zile de îngrijiri medicale, se presupune că necesitat o minimă cheltuială cu medicamentației adecvată, apreciem că poate fi acordată o sumă modică. Suma solicitată de partea civilă este exorbitantă, și este nedovedită. Nu trebuie să omitem desfășurarea evenimentelor, susținerea persoanei vătămate că ”putea să fie mort din cauza inculpatului”, că l-a bruscat cu autoturismul, nu este întrutotul adevărată,.  Persoana vătămată și toți martorii au precizat că acesta s-a aruncat pe capota maşinii în ideea de a-l determina să o oprească să-și recupereze bagajele. Leziunile provocate au necesitat 5-7 zile îngrijiri medicale, fără punerea vieții în primejdie, nu echivalează cu aprecierea persoanei vătămate că ”putea să fie mort”. 

A admite și obliga inculpatul la plata unei asemenea despăgubiri de 5.000 EURO, apreciem că se înscrie noțiunii de ”îmbogățire fără justă cauză”.

S-a solicita de reprezentantul Parchetului ca instanța să dispună confiscarea autoturismului implicat n incidentul auto, acel T.,  TTT, însă instanța urmează a respinge această solicitate având în vedere că este o măsură vădit disproporțională față de obiectul de urmărire infracțiunii, leziuni faciale și la genunchi ce echivalau 5-7 zile îngrijiri medicale.

Având în vedere că ambele parți au avut apărători aleși, faptul că la dosar s-a depus dovada cheltuielilor judiciare efectuate de persona vătămată, reprezentând onorariu avocat ales, așa cum rezultă din chitanța depusă, și pentru faptul că pretențiile civile au fost admise în parte, instanța va obliga pe inculpat și la plata în parte a cheltuieli judiciare efectuate de persona vătămată, potrivit art. 276 alin.2 c.pr.pen.

CHELTUIELI JUDICIARE

Fiind în culpă procesuală,  în temeiul art. 274 C.pr.pen. urmează să obligăm pe  inculpat, la plata  către stat cu titlu de cheltuieli judiciare, sumă în care să se  includă şi pe cele efectuate la urmărirea penală, în cuantum de160 lei. Instanţa,

I.  În temeiul art. 386 C.pr.pen. admite cererea de schimbarea încadrării juridice solicitată de procuror, pentru inculpata  H.M., din art. 273 alin.1, 2  lit.d C.pen., în art.  269 C.pen. şi în consecinţă: 

În temeiul art. 396 alin.6 C.pr.pen. raportat la art. 17 alin.2  C.pr.pen. cu aplicarea art. 16 lit.h C.pr.pen. încetează procesul penal pornit împotriva inculpatei  H.M., , pentru săvârşirea infracţiunii de ”Favorizarea făptuitorului” prev. de art. 269 C.pen.,  întrucât există o cauză de nepedepsire prevăzută de lege.

II.  În temeiul art. 386  C.pr.pen. admite cererea de schimbarea încadrării juridice formulată de apărătorul ales pentru inculpatul H. N. din. 32 rap. la 188  alin.1 C.pen. în art 193 alin.1 C.pen, și în consecință:

1. În temeiul art. 193 alin.1 C.pen. cu art. 75 alin.2 lit.b C.pen., pentru săvârșirea infracțiunii de ”lovire sau alte violențe”, condamnă pe inculpatul H.N. , la pedepsa de 6 (șase) luni închisoare.

În baza art. 65 alin. 1 raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b)  C. pen. interzice inculpatului,  ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat,  de la rămânerea definitivă a prezentei sentinţe  şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În temeiul art. 338 alin.1 C.pen. cu art. 75 alin.2 lit.b C.pen. petnru săvârșirea infracțiunii de ”părăsirea locului accidentului”, condamnă pe  același inculpat,  la pedeapsa de 1 (un) an și 6 (șase) luni închisoare.

În baza art. 65 alin. 1 raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b)  C. pen. interzice inculpatului,  ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat,  de la rămânerea definitivă a prezentei sentinţe  şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În temeiul art. 38 C.pen.art.39 C.pen., cu art. 40 C.pen. aplică inculpatului  H.N. pedeapsa cea mai mare de 1 (un) an și 6 (șase) luni închisoare  la care adaugă o treime din cea de-a doua pedeapsă, respectiv de 2 (două) luni închisoare.

PEDEAPSĂ DE EXECUTAT  =  1 (un) an și 8 (opt) luni închisoare.

În baza art. 65 alin. 1 raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b)  C. pen. interzice inculpatului,  ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat,  de la rămânerea definitivă a prezentei sentinţe  şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 83 alin. (1), (3) C. pen. amână aplicarea pedepsei închisorii  pe un termen de supraveghere stabilit în condiţiile art. 82 C. pen., de 2 ani de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

În baza art. 85 alin. (1) C. pen. pe durata termenului de supraveghere, inculpatul trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Bacău, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile, precum şi întoarcerea;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art. 86 alin. (1) C. pen. pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 85 alin. (1) lit. c) - e) se comunică Serviciului de Probaţiune Bacău.

În baza art. 404 alin. (3) C. proc. pen. atrage atenţia inculpatului asupra consecinţelor nerespectării măsurilor de supraveghere şi obligaţiilor impuse şi ale săvârşirii de noi infracţiuni în cursul termenului de supraveghere.

2. În temeiul art. 396 alin.5 C.pr.pen. raportat la art. 17 alin.2  C.pr.pen. cu aplicarea art. 16 lit.a C.pr.pen. achită pe  inculpatul  H.N., pentru săvârşirea infracţiunii de ”Refuzul sau sustragerea de la prelevarea  de mostre biologice” prev. de art. 337 C.pen., întrucât fapta nu există.

 În temeiul art.20, 397 C.pr.pen. art.1357 C.civ. admite în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă  M.R. și  în consecinţă obligă inculpatul să plătească suma de 500 EURO  cu titlu de despăgubiri civile ,  reprezentând daune morale.

În temeiul art. 112  lit.b C.pen. respinge ca neintemeiată,  cererea de confiscare specială a autoturismului marca T. cu numărul de înmatriculare ppp aparținând inculpatului H.N., formulată de reprezentantul Ministrului Public – Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău.

Constată că inculpaţii și persoana vătămată au avut apărători aleși.

În temeiul art. 276 alin.2 C.pr.pen. obligă pe  inculpatul H.N. la plata sumei de 200 lei către partea civilă M.R. cu titlu de cheltuieli judiciare reprezentând onorariu avocat ales.

În baza art. 275  C. proc. pen. obligă pe  fiecare inculpat  la plata  a câte 250 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, sumă în care au fost incluse şi cheltuielile judiciare efectuate pe Parcursul urmării penale, în cuantum de câte  160 lei.

Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare.

Domenii speta

Spete similare