Nelegalitatea preluării imobilului de către stat, cumpărarea lui după intrarea în vigoare a Legii 10/2001, imposibilitatea refuzului restituirii în natură sub pretext că pârâta este proprietara sau titulara altui drept real asupra imobilului respectiv şi

R O M Â N I A

TRIBUNALUL BRAŞOV

SECŢIA I CIVILĂ

SENTINŢA CIVILĂ NR. 23 /S

Şedinţa publică din data de 14.02.2017

Completul compus din:

PREŞEDINTE –V. M.

GREFIER- D. A.

Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea contestaţiei formulată în temeiul Legii nr.10/2001 de  contestatorul M.A.în  contradictoriu cu intimata S.C. L. SRL- prin reprezentant legal L. D.I. şi chematul în garanţie Statul Român prin Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului Bucureşti- prin reprezentant legal.

Dezbaterile orale asupra cauzei au avut loc în şedinţa publică din data de 16.01.2017, încheierea acestui tribunal făcând parte integrantă din prezenta sentinţă şi când, pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise a amânat pronunțarea pentru data de 31.01.2017 şi apoi, din lipsă de timp pentru deliberare a amânat pronunţarea pentru data de 7.02.2017 şi respectiv pentru data de  14.02.2017.

TRIBUNALUL

Prin contestaţia înregistrată sub nr. de mai sus, contestatorul M.A.a solicitat anularea Deciziei nr. 1 din 18.03.2016,  emisă de intimata S.C. L. S.R.L. şi obligarea acesteia să-i restituie în natură terenurile în suprafaţă totală de 1360 mp, identificate în CF X B., nr. top Y, Y/2, Y/2 şi CF X, nr. top Y/2/3, Y/3 şi Y/2/2, identificate prin expertiza tehnică topo efectuată de expert T. R. îşi documentaţiei cadastrale din 28.08.2015 avizată de O.C.P.I. B., terenuri deţinute de intimată, fiind amplasate în incinta sediul acesteia din B., str. F. nr.X, cu heltuieli de judecată.

În motivarea contestaţiei, se face un istoric al demersurilor întreprinse pentru restituirea imobilului, depunerea notificării la Primăria B. care a respins-o iniţial prin Dispoziţia nr. 4154 din 13.09.2011, anulată prin Sentinţa civilă nr. 1XX/F/2105, în rejudecare, prin care a fost obligat Municipiul Braşov să transmită notificarea către intimata S.C. L. S.R.L.

Intimata  a emis Decizia nr. 1 din 18.03.201, prin care a fost respinsă cererea de restituire a terenurilor cu motivarea că aceasta nu poate fi obligată la restituire sau despăgubiri întrucât este cumpărător de bună credinţă. 

Susţine că intimata nu poate invoca un drept de proprietate asupra terenurilor mai sus identificate întrucât nici statul român nu era proprietarul acestora ci al unor terenuri învecinate urmare schimbului intervenit între autorul său M.A.şi Primăria B. prin Contractul de expropriere, respectiv schimb, încheiat la data de 10.09.1942.

Din expertiza efectuată de către expert tehnic T. R. în dosar nr. 5681/62/2012 al Tribunalului B., rezultă că terenurile se află în incinta intimatei şi sunt libere de construcţii ceea ce face posibilă restituirea în natură, aceasta fiind regula instituită de art. 7 din Legea 10/2001.

Mai arată că, prin Sentinţa civilă nr. 1XX/2015 a Tribunalului B., s-a stabilit cu putere de lucru judecat că terenurile sunt deţinute de către intimată, iar Municipiul B. a fost obligat să transmită notificarea către aceasta spre competentă soluţionare, după anularea Dispoziţiei nr. 4154/2011.

 În drept, contestaţia a fost motivată pe prevederile din Legea 10/2001.

 Intimata S.C. L. S.R.L. B. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestaţiei şi menţinerea, ca temeinică şi legală, a Deciziei nr. 1 din 18.03.2016, susţinând că Sentinţa civilă 1XX/2015 nu-i este opozabilă, terenul aflat în B., C.F. nr. X a fost achiziţionat în urma privatizării, intrarea în proprietate a fost una legală, conform art. 45 din Legea 10/2001 şi a fost cumpărătoare de bună-credinţă.

Este proprietara terenului de 68.495,71 mp pe care sunt amplasate toate clădirile (fabrica şi celelalte construcţii), conform Contractului de vânzare-cumpărare încheiat cu S.C. I. C. L. S.A., sub nr. 39001-002 din 2000 şi 57326-27—28 din 2003, care l-a dobândit potrivit Legii 15/1990 şi H.G. 834/1991.

 Terenul a fost cumpărat legal, intimata nu poate fi obligată la restituirea lui, procesul de privatizare s-a efectuat de către A.V.A.S. care poate fi obligată la despăgubiri, potrivit prevederilor art. 29 din Legea 10/2001, aceasta fiind chemată în judecată pe cale reconvenţională.

 Ulterior, intimata a formulat cerere de chemare în garanţie a Statului Român, prin Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului, solicitând obligarea acestuia la plata despăgubirilor reprezentând echivalentul terenurilor solicitate, în temeiul răspunderii vânzătorului pentru evicţiune, neputându-se concepe transmiterea unui drept fără asigurarea exercitării acestuia, cu consecinţa ca cel care a plătit echivalentul să rămână şi fără drept şi fără echivalentul corespunzător.

Chematul în garanţie Statul Român, prin Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului nu a depus întâmpinare la cererea de chemare în garanţie dar a depus întâmpinare după comunicarea cererii iniţiale a intimatei sub forma unei cerere reconvenţionale, susţinând că nu are calitatea de a se pronunţa asupra cererii de restituire în natură şi că nu a fost investită cu soluţionarea notificării, potrivit prevederilor art. 29 din Legea 10/2001, în speţă fiind aplicabile prevederile art. 21 din aceeaşi lege.

În drept, au fost invocate prevederile art. 205 – 208 din Codul de procedură civilă, Legea 10/2001.

În probaţiune, s-au depus dispoziţia atacată, documentaţia aferentă acesteia, hotărâri judecătoreşti, expertiză judiciară, alte înscrisuri.

Analizând dispoziţia atacată în raport de criticile formulate prin contestaţie, dispoziţiile legale în materie şi probele existente la dosarul cauzei, instanţa reţine următoarele:

Prin Decizia nr. 1 din 18.03.2016,  emisă de intimata S.C. L. S.R.L., a fost respinsă cererea de restituire în natură a terenurilor în suprafaţă totală de 1360 mp, identificate în CF X B., nr. top Y/1/2, Y/2, Y/2 şi CF X, nr. top Y/2/3, Y/3 şi Y/2/2, cu motivarea că terenul a fost dobândit în cadrul procesului de privatizare, iar despăgubirile trebuie acordate de statul român (fila 7 vol. 1).

Calitatea de unitate deţinătoare, investită cu soluţionarea notificării depuse de către contestator, a fost stabilită definitiv prin Sentinţa civilă nr. 1X/2015 a Tribunalului B., pronunţată în dosar nr. 58X/6/2012,  stabilindu-se cu putere de lucru judecat că terenurile sunt deţinute de către intimată, Municipiul B. fiind obligat să transmită notificarea către S.C. L. S.R.L. spre competentă soluţionare, după anularea Dispoziţiei nr. 4154/2011.

Această soluţia a fost dată în rejudecare după casarea cu trimitere a Sentinţei civile nr. 23 din 24.01.2012 pronunţată în dosar nr. 12X/62/2011 al Tribunalului B., soluţie adoptată de Curtea de Apel B. Prin  Decizia Civilă Nr. X/R din 04.05.2012.

De asemenea, prin această decizie s-a statuat că „la momentul formulării notificării de către contestator, 14 februarie 2002, acesta justifica interesul de persoană îndreptăţită la măsurile reparatorii instituite de Legea nr.10/2001, după defunctul M. A., decedat în anul 1996, în calitate de fiu, astfel cum a şi menţionat în cuprinsul notificării înaintate intimaţilor. Împrejurarea că mama contestatorului, M. J. era în viaţă la acel moment, decedând ulterior depunerii notificării, în anul 2003, nu exclude calitatea contestatorului de persoană îndreptăţită, suplinită prin solicitarea formulată în cuprinsul contestaţiei, de restituire în natură a terenurilor care au aparţinut ambilor săi autori, formulată după decesul mamei”.

Din conţinutul CF X .B., rezultă că nr. top iniţial Y/1, Y şi Y au fost dezmembrate în parcele noi, cele de sub nr. top Y/1/1, Y/1 şi Y/1 au fost trecute în CF X în favoarea Municipiului B. iar cele de sub nr. top Y/1/2, Y/2 şi Y/2 au fost renotate în favoarea autorului contestatorului (fila 15).

Pe de altă parte, din conţinutul CF X B., rezultă că nr. top iniţial Y/2 a fost dezmembrat în parcele noi, cea de sub nr. top Y/2/1 fiind trecută în CF X în favoarea Municipiului B., iar cele de sub nr. Y/2/2  a fost renotat în favoarea autorului contestatorului, acesta fiind înscris ca proprietar şi asupra nr. top Y/2/3, Y/3 (fila 15).

Chiar dacă din conţinutul acestor cărţi funciare nu rezultă preluarea de către stat a terenurilor în litigiu, existenţa acestora în patrimoniul intimatei şi implicit al antecesoarelor acesteia în procedura de privatizare prezumă preluarea abuzivă din perspectiva prevederilor Capitolului I, pct. 1 lit. e din H.G. nr. 250/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989.

În dosar CCCC/62/2012 al Tribunalului B. a fost efectuată o expertiză tehnică judiciară având ca obiectiv identificarea imobilelor în litigiu, lucrare finalizată sub nr. 681388/2015 şi admisă de către O.C.P.I. B. prin Procesul verbal de recepţia nr. XX/2015 (filele 31-97).

Prin această lucrare s-a constatat, de către expert T. R., că imobilele terenuri în litigiu, în suprafaţă totală de 1360 mp, identificate în CF C B., nr. top Y/1/2, Y/2, Y/2 şi CF X, nr. top Y/2/3, Y/3 şi Y/2/2, se află în incinta societăţii intimate, fac parte din patrimoniul acesteia, sunt libere de construcţii şi nu se suprapun peste construcţiile edificate în această incintă, aspect reţinut şi prin Sentinţa civilă X/2015 (filele 27 şi 36).

Procesul de privatizare al antecesoarei intimatei, S.C. L&D L. IND S.R.L Braşov a început anterior apariţiei Legii 10/2001, prin cumpărarea a 50.96% din capitalul social al S.C. INDUSTRIA C. „B. S.A.” B. de la Fondul Proprietăţii de Stat prin Contractul de vânzare – cumpărare nr. D/BV/5 08.03.1999 (fila 169), terenurile în litigiu făcând obiectul Contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. XX din 24.11.2003, încheiat între intimata S.C. L. S.R.L. şi S.C. I. C. L. S.A. (fila 195).

S.C. I. C. L. S.A. a fost înfiinţată prin H.G. 1353 din 1990 ca societate comercială cu capital de stat şi i s-a atribuit în proprietate suprafaţa de teren de 68.495,71 mp potrivit Certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor Seria M, nr. x din 14.05.2003 (fila 179).

Esenţial în soluţionarea cauzei este de a se stabili în ce măsură a apreciat corect intimata că imobilul nu este supus restituirii în natură şi că aceasta nu este abilitată prin lege să soluţioneze notificarea contestatorului, indiferent de modalitatea prevăzută.

Stabilită fiind calitatea de unitate deţinătoare a intimatei, devin aplicabile prevederile art. 21 alin. 1 din Legea 10/2001 modificată şi nu cele ale art. 29 din această lege.

Potrivit prevederile art. 21 alin. 1 din Legea 10/2001 cărora restituirea imobilelor preluate abuziv se face „direct” de către unitatea deţinătoare iar prin „unitate deţinătoare” se înţelege, în principiu, orice persoană juridică de drept public sau de drept privat creată de stat sau, după caz, de autorităţile administraţiei publice centrale ori locale, precum şi organizaţiile cooperatiste care deţin cu orice titlu imobilele preluate în mod abuziv în condiţiile prevăzute de art. 2 din lege.

Această obligaţie de restituire în natură a imobilelor deţinute cu „orice titlu” către persoanele îndreptăţite este o obligaţie reală (propter rem) stabilită ex lege în sarcina unităţii deţinătoare în considerarea bunurilor respective şi aceasta nu poate refuza restituirea sub pretextul că este proprietara sau titulara altui drept real asupra imobilului respectiv.

În realizarea acestei obligaţii legale nu este necesar a se dispune desfiinţarea înstrăinării făcută de către stat în cadrul procedurii de privatizare mai sus arătată, conform Contractului de vânzare-cumpărare încheiat cu S.C. I.C. L. S.A., sub nr. 39001-002 din 2000 şi 57326-27—28 din 2003, care a dobândit terenurile potrivit Legii 15/1990 şi H.G. 834/1991.

În speţă nu s-a dovedit legalitatea preluării imobilelor de către stat, iar intimata nu se poate prevala de prevederile art. 45 al 1 din Legea 10/2001 prin invocarea bunei-credinţe, odată ce imobilele au fost cumpărate după intrarea în vigoare a Legii 10/2001 şi în condiţiile în care acestea au fost indisponibilizate prin art. 20 al. 1 (art. 21 actual), al acestei legi.

 De altfel, legiuitorul a reglementat posibilitatea unităţii deţinătoare de a-şi reduce capitalul social cu valoarea bunului imobil restituit şi de a proceda la recalcularea patrimoniului său, potrivit prevederilor Legii nr. 31/1990, cum rezultă din aliniatul 3 al aceluiaşi articol.

Decizia atacată a fost emisă după intrarea în vigoare a Legii 165/2013, privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, care prevede la art. 1 al. 1 că „Imobilele preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist se restituie în natură”.

Şi prin art. 9 al Legii 10/2001 se  prevede că, imobilele preluate abuziv, indiferent în posesia cui se află în prezent, se restituie în natură în starea în care se află la data cererii de restituire şi libere de orice sarcini.

Astfel, unul dintre principiile de soluţionare a notificărilor necesare aplicării corecte şi unitare a legii, este reprezentat de prevalenţa restituirii în natură, în conformitate cu prevederile art. 1 alin. (1), art. 7 şi 9 din lege , potrivit Cap. I din  Normele Metodologice de aplicare a Legii 10/2001 aprobate prin H.G. 250/2007 - Principiile de soluţionare a notificărilor, prin care se prevede la pct. 1 lit. a că „ Numai în cazul în care această măsură nu este posibilă sau este expres înlăturată de la aplicare se va proceda la acordarea celorlalte măsuri reparatorii prevăzute de lege…”

În speţă s-a dovedit calitatea de persoană îndreptăţită la măsuri reparatorii a contestatorului, calitatea de unitate deţinătoare a intimatei şi inexistenţa vreunui impediment legal care să împiedice restituirea în natură a terenurilor solicitate.

Această soluţie se impune şi din perspectiva recunoaşterii antecesoarei intimatei din Memoriul tehnic întocmit în vederea întabulării dreptului de proprietate asupra terenului dobândit prin Certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor Seria M07, nr. YYY din 14.05.2003, că în incita acesteia a fost inclusă „şi o suprafaţă expropriată, dar nerevendicată (neapărând Legea 10/200” şi care a influenţat suprafaţa acesteia (fila 111). 

Pentru aceste considerente, contestaţia se dovedeşte întemeiată şi va fi admisă cu consecinţa anulării Deciziei nr. 1 din 18.03.2016, emisă de intimata S.C. L. S.R.L. şi obligării  acesteia la emiterea unei noi decizii prin care să restituie în natură contestatorului M. A., terenurile în suprafaţă totală de 1360 mp, identificate în CF X B., nr. top Y/1/2, Y/2, Y/2 şi CF x, nr. top y/2/3, y/3 şi y/2/2, potrivit Expertizei tehnice judiciare nr. 6813XX din 28.08.2015 efectuată de expert T.R. în Dosar nr. y/62/2012, lucrare admisă de O.C.P.I. B. sub nr. 1941 din 14.10.2015.

Pentru aceleaşi considerente referitoare la aplicarea prevederilor art. 21 din Legea 10/2001 şi nu a celor din art. 29 al aceleaşi legi, cererea de chemare în garanţie a Statului Român, prin Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului, se dovedeşte neîntemeiată şi va fi respinsă, aliniatul 3 al art. 21 clarificând situaţia patrimonială a intimatei după restituirea în natură a terenurilor, cum s-a arătat mai sus.

De altfel, instituţia publică care a efectuat privatizarea, este abilitată de lege să propună măsuri reparatorii prin echivalent prin dispoziţie emisă în temeiul art. 26 din Legea 10/2001 nu şi restituirea în natură a imobilelor notificate.

În temeiul prevederilor art. 453 din Codul de procedură civilă, intimata S.C. L. S.R.L. va fi obligată la plata sumei de 800 lei, cheltuieli de judecată, către contestatorul M. A., reprezentând onorariu apărător (fila 11 vol. 2).

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Admite contestaţia formulată de contestatorul M. A., cu domiciliul în G., .XX12 E., M str. X/1, cu domiciliul ales  în B., str. Z. nr. X, bl. X sc. X,. ap. X, judeţul B. în contradictoriu cu intimata S.C. L. S.R.L., cu sediul în B., C. F. X,  XX/40XX/1991, CUI RO XXXX şi, în consecinţă:

Anulează Decizia nr. 1 din 18.03.2016, emisă de intimata S.C. L. S.R.L. şi obligă pe aceasta să emită o nouă decizie prin care să restituie în natură, contestatorului M. A., terenurile în suprafaţă totală de 1300 mp, identificate în CF X Braşov, nr. top Y/1/2, Y/2, Y/2 şi CF X, nr. top Y/2/3, Y/3 şi Y/2/2, potrivit Expertizei tehnice judiciare nr. X din 28.08.2015 efectuată de expert T. R. în Dosar nr. X/62/2012, lucrare admisă de O.C.P.I. B. sub nr. 1941 din 14.10.2015.

Respinge cererea de chemare în garanţie a Statului Român, prin Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului, cu sediul în Bucureşti, str. Cpt. Av. A. Ş.nr.X, sector 1, CUI  RO X, formulată de intimata S.C. L. S.R.L. 

Obligă intimata S.C. L. S.R.L. la plata sumei de 800 lei, cheltuieli de judecată, către contestatorul M. A..

Cu apel în 30 zile de la comunicare, cererea de apel depusă la Tribunalul B..

Pronunţată în şedinţă publică din 14.02.2017.

PREŞEDINTE, GREFIER

V. M. D. A.

Red. VM/18.04.2017

Dact.AD/18.04.2017

Ex.5

Domenii speta

Spete similare