Constatarea perimării executării silite pe cale de excepţie, în cadrul contestaţiei la executare, consecinţe asupra termenului de formulare a contestaţiei prin aplicarea prevederilor art. 399 şi următoarele şi nu art. 389 şi următoarele din vechiul Cod de

R O M Â N I A

TRIBUNALUL BRAŞOV

SECŢIA I CIVILĂ

DECIZIE Nr. 170/R/2017

Şedinţa publică de la 04 Iulie 2017

Completul compus din:

PREŞEDINTE A. G.

Judecător V. M.

Judecător I. V.

Grefier N. C.

Pentru astăzi fiind amânată pronunţarea asupra cererii de recurs formulate de recurenţii contestatori I.R.G. şi I.R.A.în contradictoriu cu intimata A. Bank Romania SA împotriva Sentinţei civile nr. 238/17.01.2017 pronunţate de Judecătoria B. în dosarul civil nr. 28443/197/2016, având ca obiect contestaţie la executare.

Dezbaterile în cauza civilă de faţă au avut loc în şedinţa publică din data de 26.06.2017, conform celor consemnate în Încheierea de şedinţă din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, iar instanţa, din lipsă de timp pentru deliberare, în temeiul art. 260 alin. 1 Cod procedură civilă, a amânat pronunţarea pentru această dată, când a hotărât următoarele:

TRIBUNALUL,

Prin sentinţa civilă nr. 238/2017 a Judecătoriei Braşov s-a admis excepţia tardivităţii formulării contestaţiei la executare invocată de către intimată, prin întâmpinare.

S-a respins contestaţia la executare formulată de contestatorii I.R.G. și I.R.A.în contradictoriu cu intimata A. BANK ROMÂNIA SA., ca tardivă.

Pentru a pronunţa astfel prima instanţă a reţinut următoarele:

În ceea ce priveşte legea aplicabilă în cauza dedusă judecăţii, instanţa a reţinut dispoziţiile art. 3 din Legea nr. 76/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, potrivit cărora Noul Cod de procedură civilă se aplică proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acestuia în vigoare. Conform art. 622 al. 2 Noul Cod de procedură civilă executarea silită începe odată cu sesizarea organului de executare. Având în vedere faptul că executorul judecătoresc a fost sesizat de creditor (25.09.2012 – f. 13) anterior intrării în vigoare a Noului Cod de procedură civilă (15.02.2013), rezultă faptul că sunt aplicabile în cauza dedusă judecăţii dispoziţiile vechiului Cod de procedură civilă.

Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 399 Vechiul Cod procedură civilă: Împotriva executării silite, precum şi împotriva oricărui act de executare se poate face contestaţie de către cei interesaţi sau vătămaţi prin executare. De asemenea, dacă nu s-a utilizat procedura prevăzută de art. 281^1, se poate face contestaţie şi în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înţelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu, precum şi în cazul în care organul de executare refuză să înceapă executarea silită ori să îndeplinească un act de executare în condiţiile prevăzute de lege.

Aşadar, dispoziţiile legale permit celor interesaţi sau vătămaţi prin executare să exercite, fie o contestaţie la executare împotriva executării silite înseşi, fie o contestaţie la executare împotriva unuia sau mai multor acte de executare privite în individualitatea lor, fie o contestaţie la titlu.

Prin acţiunea lor, contestatorii I.R.G. și I.R.A.au solicitat desființarea executării silite imobiliare efectuate în dosarul de executare nr. 351/2012 al BEJ D.C..

În consecinţă, contestatorii a înţeles să formuleze o contestaţie la executare propriu-zisă împotriva executării silite însăşi.

În drept, în aceste condiţii, instanţa  a reţinut dispoziţiile art. 401 al. 1 lit. c Cod procedură civilă, potrivit cărora: Contestaţia se poate face în termen de 15 zile de la data când debitorul care contestă executarea însăşi a primit somaţia ori de la data când a luat cunoştinţă de primul act de executare, în cazurile în care nu a primit somaţia sau executarea se face fără somaţie.

În fapt, în ceea ce priveşte contestarea legalităţii tuturor actelor de executare, instanţa a reţinut că, în dosarul de executare nr. 351/2012, ulterior încuviinţării executării silite de către instanţă (încheierea din data de 04.10.2012 pronunţată de Judecătoria Brașov în dosarul nr. 23734/197/2012 – fila 146 vol. II), executorul judecătoresc a procedat la întocmirea somaţiei (f. 150, vol. II) şi a Procesului verbal de stabilire cheltuieli de executare (f. 151, vol. II).

Prin procesele verbale din data de 27.11.2013 încheiate de BEJ D.C. s-a dispus suspendarea executării silite imobiliare cu privire la apartamentele situate în Brașov, str. L. nr. X, (f. 100-107, vol. V), fiind comunicate contestatorilor la data de 28.11.2013 (f. 108, vol. V).

Ulterior acestor acte de executare, BEJ D.C. a:

1.transmis copia dosarului de executare Judecătoriei B.– 16.01.2014 (f. 126, vol. V);

2.transmis copia dosarului de executare către ANAF - DGRFP Brașov – 05.05.2014 (f. 157, vol. II);

3.încheiat procesul verbal de constatare a procedurii de executare silită împotriva contestatorilor și s-a procedat la înscrierea creanței și a cheltuielilor de executare la dosarul execuțional aflat pe rolul ANAF – DGFP Brașov – 18.03.2016 (f. 75, vol. VI);

4.emis o adresă către ANAF – DGFP Brașov prin care s-a solicitat înscrierea creanței și a cheltuielilor de executare la dosarul de executare aflat pe rolul ANAF – DGFP Brașov – 21.03.2016 (f. 76, vol. VI);

5.emis o adresă către contestatorul I.R.G. prin care i-a adus la cunoștință măsura popririi pe salariu – 27.07.2016 (f. 102, vol. VI), comunicată la data de 05.08.2016 (f. 106, vol. VI);

6.emis o adresă către terțul poprit S.C. M. BY R.M. SRL prin care i-a adus la cunoștință măsura popririi pe salariul contestatorului I.R.G. – 27.07.2016 (f. 103, vol. VI);

7.întocmit un nou proces verbal de stabilire cheltuieli de executare – 27.07.2016 (f. 104, vol. VI);

8.emis publicațiile de vânzare a imobilelor apartamente nr.  9, 8, 7, 6, 3, 2, 1 (f. 124-130, vol. VI) și procesele verbale de afișare a publicațiilor de vânzare (f. 131- 133, vol. VI), comunicare contestatorilor la data de 09.08.2016 (f. 143, 144 vol. VI).

9.suspendat executarea silită, la cererea creditoarei, cu privire la imobilele anterior menționate – 27.09.2016 (f. 170, vol. VI).

În susținerea contestației, contestatorii au arătat că în perioada în care a fost suspendată voluntar executarea la cererea creditorului, respectiv 27.11.2013 - 14.07.2015, nu s-au făcut acte de executare, astfel încât a intervenit perimarea executării silite.

Instanța a reținut că după cererea de stăruință a creditoarei în vederea continuării executarii silite – 14.07.2015, executorul judecătoresc a continuat executarea, deși exista posibilitatea ca perimarea să fi intervenit, astfel încât debitorii o pot invoca pe calea contestației la executare, dar în termen de 15 zile de la data indicată la art. 401 al. 1 Vcpc.

 În acest context, instanța a  reținut că petentului I.R.G. i s-a comunicat adresa de înștiințare a popririi, procesul verbal de stabilire cheltuieli de executare silită și copia titlului executoriu la data de 05.08.2016 (f. 106, vol. VI) iar contestatoarei I.R.A.i s-au comunicat la data de 09.08.2016 publicațiile de vânzare imobiliară.

Prin urmare, termenul de 15 zile în care contestatorii puteau formula contestația la executare a început să curgă ulterior perioadei 27.11.2013 - 14.07.2015 în care aceștia afirmă că a intervenit perimarea executării silite, respectiv cu prima ocazie în care au aflat de continuarea executării silite, respectiv de la data de 05.08.2016 şi 09.08.2016. Rezultă că termenul, calculat conf. art. 101 şi 102 VCpc în care contestatorii puteau formula contestația la executare a expirat la data de 22.08.2016 şi 25.08.2016. Întrucât contestația la executare a fost formulată la data de 10.11.2016, instanța a constatat că excepția de tardivitate este întemeiată, astfel încât a respins contestația la executare , ca tardivă.

Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, au declarat recurs contestatorii, criticând-o pentru nelegalitate, solicitând  casarea sentinţei atacate şi reţinerea cauzei spre rejudecare pe fond, cu cheltuieli de judecată.

In motivare s-a arătat că prima instanţă a reţinut eronat obiectul acţiunii, ca fiind contestaţie la executare propriu zisă  împotriva executării silite însăşi, deşi, în realitate, au solicitat să se constate perimarea executării silite, şi drept consecinţă, desfiinţarea tuturor actelor de executare silită, aşa încât s-a apreciat greşit  că efectul perimării executării silite, adică anularea executării, reprezintă o contestaţie la executare propriu zisă.

Ca atare, cererea de constatare a perimării nu poate fi considerată o contestaţie la executare propriu zisă şi nu trebuie promovată în termenul de 15 zile.

Raţionamentul  perimării este de a sancţiona pasivitatea creditorului aşa încât nu e nevoie ca acesta să pornească  executarea sau să o continue pentru ca debitorul  să formuleze o astfel de acţiune.

Apoi, s-au reţinut eronat doar dispoziţiile art. 401 alin. 1 CPCIV,  fără a se corobora cu dispoziţiile prevăzute art. 389 CPCIV.

Faţă de aceste reţineri eronate, prima instanţă a interpretat eronat dispoziţiile legale referitoare la data când curge termenul  de 15 zile , pentru formularea contestaţiei, adică ulterior perioadei 27.11.2013-14.07.2015.

În drept s-au invocat dispoziţiile art. 304 ind. 1, art. 304 pct. 9 şi următoarele  CPCIV. din anul 1865.

Intimata, în termen legal, a formulat întâmpinare, prin care a solicitat  respingerea apelului, ca nefondat.

Recurenţii, în termen legal, au formulat răspuns la întâmpinare.

Examinând recursul prin prisma motivelor invocate şi a textelor de lege incidente, tribunalul constată următoarele:

Contrar celor susţinute de către recurenţi, aceştia au investit instanţa cu o veritabilă contestaţie la executare prin care au solicitat  desfiinţarea  executării silite, ca efect al perimării executării.

Aşadar,  recurenţii au înţeles să invoce perimarea, pe cale de excepţie,  în cadrul contestaţiei al executare,  aşa încât trebuia invocată în interiorul termenului de 15 zile de la data la care s-a luat act de următoarele acte de executare, ulterior împlinirii termenului de 6 luni necesar intervenirii perimării.

Desigur că cererea în constatarea perimării  executării silite se putea solicita pe calea  unei acțiuni principale, separate, de sine stătătoare, fără a fi legată de termenul contestației la executare, având în vedere că instituția perimării este prevăzută  la art. 389 și urm. și nu la art. 399 și urm VCPCIV, care reglementează contestația la executare și care impune necesitatea termenului de 15 zile, cale procedurala pentru care recurenţii nu au optat.

Aşa fiind, instanţa constată că executarea silită a fost suspendată voluntar, la cererea creditorului,  pe perioada 27.11.2013-14.07.2013 pentru ca apoi, la data de 14.07.2015 creditorul să facă cerere de continuare a executării silite.

În acest sens, debitorul I. R. G.  a primit la data de 5.08.2016 adresa de înfiinţare a popririi, procesul verbal de cheltuieli şi copia titlului executoriu.  iar debitoarea I. R. A., la data de 9.08.2016  a primit publicaţiile de vânzare imobiliară.

De la aceste date contestatorii recurenţi  au aflat de continuarea executării silite aşa încât  termenul de 15 zile în care putea formula contestaţia la executare se împlinea la data de 22.08.2016, respectiv 25.08.2016.

Ori ,prezenta contestaţie  la executare s-a promovat la data de 10.11.2016,  cu mult peste termenul legal imperativ de 15 zile, aşa încât in mod corect s-a respins contestaţia,ca  fiind tardiva .

Mai retine tribunalul ca  sub imperiul dispoziţiile art. 389 din CPCIV din anul 1865, nu exista prevederea legala introdusa in art. 697 alin 2 teza finala NCPCIV , potrivit căreia termenul de perimare  nu se va suspenda in situaţia in care suspendarea executării silite va fi ceruta de creditor si, ca atare, aceasta prevedere nu operează în speţa de faţă.

Faţă de aceste considerente, tribunalul, in baza dis part 312 VCPCIV., va respinge recursul, ca nefondat.

În baza dispoziţiilor art. 45 alin. 1 lit. b din OUG 80/2013 va dispune restituirea taxei judiciare de timbru  in cuantum de 500 lei, achitata  cu chitanţa seria 40198/2016, nr. 15002210 emisa la data de 12,04,2017 de către Direcţia Fiscala Brasov,  către recurenţii I.R.G. si I. R. A..

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de recurenţii I.R.G. si I.R.A.împotriva sentinţei civile nr. 238/2017 a Judecătoriei B., ca nefondat.

În baza art. 45 alin. 1 lit. b din OUG 80/2013 dispus restituirea taxei judiciare de timbru  in cuantum de 500 lei, achitata  cu chitanţa seria 40198/2016, nr. 15002210 emisa la data de 12,04,2017 de către Direcţia Fiscala B.,  către recurenţii I.R.G. si I.R. A..

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 4,07,2017.

Preşedinte, Judecător,  Judecător,

A.G. V. M. I. V. pentru judecător în concediu de odihnă,

semnează Preşedinte complet de judecată jud. A. G., conf. art. 426 alin. 4 Cpc

Grefier,

N. C.

Redactat jud. AG/14.07.2017

Tehnored. NC/21.07.2017

Jud. fond S. C.

4 ex.

Domenii speta

Spete similare