Stabilirea unei boli cu consecinţe degenerative rapide şi progresive, ulterior încheierii unui contract de împrumut, lipsa dovezilor de incompetenţă psihică la data întocmirii actului de către un notar public, fără dubii asupra discernământului. Neîndepl

TRIBUNALUL BRAŞOV

SECŢIA I CIVILĂ

DECIZIA CIVLĂ Nr. 1765/Ap/2017

Şedinţa publică de la 21 Noiembrie 2017

Completul compus din:

PREŞEDINTE V. M.

Judecător A. G.

Grefier C. O.

Pentru astăzi fiind amânată pronunţarea asupra cererii de apel formulate de către apelanţii reclamanţi A.V. şi A.D.G. în contradictoriu cu intimatul pârât N.C.R., împotriva Sentinţei civile nr. 70xx/29.06.2015, pronunţată de Judecătoria B., în dosarul nr. 94xx/197/2014, având ca obiect  anulare act.

Dezbaterile în cauza civilă de faţă au avut loc în şedinţa publică din data de 06.11.2017, în sensul celor consemnate în încheierea de şedinţă de la acel termen de judecată, care face parte integrantă din prezenta, iar instanţa, din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunţarea pentru termenul de judecată din data de 21.11.2017, dată la care instanţa, în aceeaşi compunere, a hotărât următoarele:

TRIBUNALUL,

Prin sentinţa civilă nr 70xx/2015 a Judecătoriei B. s-a respins cererea de chemare in judecata formulată de reclamantul A. L. în contradictoriu cu pârâtul N. C.-R..

S-a respins cererea reclamantului de obligare a pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

S–a respins cererea pârâtului de obligare a reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.

Pentru a pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut următoarele:

Prin acţiunea formulată reclamantul a solicitat instanţei de judecată să dispună anularea contractului de împrumut cu garanţie imobiliară autentificat sub nr. 1842/03.08.2012 la Biroul Notarilor Publici Asociaţi I. F. şi I. D. F. pentru lipsa cauzei, pentru lipsa consimţământului valabil la încheierea acestuia şi pentru lipsa discernământului său.

Cu privire la cerere reclamantului de anulare a contractului de împrumut cu garanţie imobiliară autentificat sub nr. 1842/03.08.2012 la Biroul Notarilor Publici Asociaţi I.F. şi I. D.F.pentru lipsa cauzei:

Potrivit dispoziţiilor art. 1235 din codul civil “ Cauza este motivul care determină fiecare parte să încheie contractul “.

În cazul dedus judecăţii este supus controlului instanţei de judecată contractului de împrumut cu garanţie imobiliară autentificat sub nr. 1842/03.08.2012 la Biroul Notarilor Publici Asociaţi I.F. şi I. D.F..

Din perspectiva dispoziţiilor art. 1235 din codul civil, cauza contractului de împrumut mai sus menţionat ar constitui-o, în ceea ce-l priveşte pe reclamantul împrumutat, obţinerea cu titlu de împrumut a sumei de bani consemnate în contract de la pârâtul împrumutător.

Reclamantul afirmă că actul a cărui anulare se solicită este lipsit de cauză deoarece acesta nici nu a intenţionat să împrumute de la pârât suma menţionată în contract şi nici nu a primit-o efectiv.

În legătură cu acest aspect instanţa reţine că la fila 87 din dosar este depus un înscris  numit “ proces verbal “ ce poartă semnătura reclamantului prin care acesta arată că la data de 03.08.2012 a primit de la pârâtul N. R.suma de 25.000 Euro, sumă menţionată şi în contractul de împrumut a cărui anulare se solicită.

Reclamantul nu a contestat semnătura sa de pe înscrisul depus la fila 87 din dosar ceea ce, în opinia instanţei de judecată, reprezintă o dovadă a faptului că actul de împrumut autentificat sub nr. 1842/03.08.2012 la Biroul Notarilor Publici Asociaţi I.F. şi I. D.F.nu este lipsit de cauză, astfel cum acesta susţine prin acţiunea formulată.

Potrivit dispoziţiilor art. 1239 alin.2 din codul de procedură civilă “ Existenţa unei cauze valabile se prezumă până la proba contrară “.

În raport de aceste dispoziţii legale, instanţa de fond a  apreciat că reclamantului îi revine sarcina de a face dovada contrară.

Pentru motivele mai sus menţionate şi având în vedere probele administrate în legătură cu susţinerile reclamantului privind lipsa cauzei în contractul de împrumut autentificat sub nr. 1842/03.08.2012 la Biroul Notarilor Publici Asociaţi I.F. şi I. D.F., instanţa a apreciat că acest contract a fost încheiat în conformitate cu dispoziţiile art. 1235 din codul civil.

Cu privire la lipsa consimţământului reclamantului la încheierea contractului de împrumut autentificat sub nr. 1842/03.08.2012 la Biroul Notarilor Publici Asociaţi I.F. şi I. D.F.:

Reclamantul arată că nu a avut cunoştinţă de conţinutul contractului a cărui anulare o solicită deoarece acesta a fost redactat în lipsa sa şi a fost semnat de acesta fără a-l citi.

Din cuprinsul actului autentic a cărui anulare se solicită instanţa  a reţinut că părţile au declarat că înainte de semnare au citit personal cuprinsul acestuia, care a fot redactat în baza declaraţiilor acestora conform dispoziţiilor art. 292 şi 215 din codul penal, constatând că acesta corespunde voinţei şi condiţiilor stabilite de părţi de comun acord.

Potrivit dispoziţiilor art. 269 din codul de procedură civilă “Înscrisul autentic este înscrisul întocmit sau, după caz, primit şi autentificat de o autoritate publică, de notarul public sau de către o altă persoană învestită de stat cu autoritate publică, în forma şi condiţiile stabilite de lege. Autenticitatea înscrisului se referă la stabilirea identităţii părţilor, exprimarea consimţământului acestora cu privire la conţinut, semnătura acestora şi data înscrisului. “.

De asemenea, dispoziţiile art. 270 alin. 1 din codul de procedură civilă stabilesc faptul că „(1) Înscrisul autentic face deplină dovadă, faţă de orice persoană, până la declararea sa ca fals, cu privire la constatările făcute personal de către cel care a autentificat înscrisul, în condiţiile legii.

(2) Declaraţiile părţilor cuprinse în înscrisul autentic fac dovadă, până la proba contrară, atât între părţi, cât şi faţă de oricare alte persoane „.

Din dispoziţiile legale mai sus menţionate s-a retinut că prin autentificarea unui înscris notarul public certifică, până la declararea ca fals a acestuia, că părţile semnatare ale actului au fost prezente la data consemnată în faţa acestuia, au fost identificate şi au semnat înscrisul respectiv după ce şi-au manifestat consimţământul cu privire la conţinutul actului.

În dovedirea susţinerilor privind lipsa consimţământului său la încheierea contractului a cărui anulare se solicită reclamantul a propus audierea martorilor U. G. – fila 82 – şi M. E.M. – fila 83, persoane care nu au fost însă de faţă la semnarea actului şi care, prin urmare, nu pot confirma susţinerile reclamantului potrivit cu care nu ar fi citit şi nu ar fi avut cunoştinţă de conţinutul actului pe care l-a semnat.

În ceea ce priveşte declaraţia notarului care a autentificat actul respectiv – fila 218 – instanţa  de fond a reţinut faptul că acesta nu face decât să descrie procedura urmată de acesta cu ocazia autentificării fiecărui înscris.

Pentru motivele mai sus menţionate şi având în vedere dispoziţiile legale privind forţa probantă a unui act autentic, instanţa a apreciat că actul de împrumut autentificat sub nr. 1842/03.08.2012 la Biroul Notarilor Publici Asociaţi I.F. şi I. D.F.a fost încheiat cu respectarea dispoziţiilor art. 1204 din codul civil privind condiţiile cerute de lege pentru existenţa unui consimţământ valabil şi că voinţa exprimată de reclamant la momentul semnării acestui act, repectiv consimţământul acestuia, nu a fost afectat de nici unul din viciile prevăzute de art. 1206 din codul civil.

Cu privire la lipsa discernământului reclamantului la încheierea contractului de împrumut autentificat sub nr. 1842/03.08.2012 la Biroul Notarilor Publici Asociaţi I.F. şi I. D.F.:

Reclamantul a arătat, prin precizarea de acţiune depusă la termenul din data de 10.10.2014 că a avut probleme psihice în trecut, repectiv în cursul anului 2010, când a fost internat la Spitalul de Psihiatrie şi Neurologie B., ocazie cu care a fost diagnosticat cu atrofie corticală şi că în anul 2014 a fost intervat de două ori la Spitalul de Psihiatrie şi Neurologie B., cu diagnosticul “ sindrom de deteriorare congnitivă “ şi “ demenţă Alzheimer – stadiu moderat“.

În vederea stabilirii faptului dacă reclamantul avea discernământ la momentul semnării contractului de împrumut autentificat sub nr. 1842/03.08.2012 la Biroul Notarilor Publici Asociaţi I.F. şi I. D.F.în cauză a fost administrată proba cu expertiza medico legală psihiatrică, sens în care a fost întocmit raportul medico legal nr. 341//E/12.02.2015.

Din concluziile raportului de expertiză efectuat în cază s-a retinut că nu s-a putut reconstitui motivaţia reclamantului în legătură cu actul notarial încheiat la data de 03.08.2012 şi că referitor la data de 03.08.2012, data semnării actului notarial, nu se poate reconstitui starea psihică a acestuia având în vedere posibilele interferenţe etilice care ar fi putut afecta discernământul şi capacitatea volitivă, fără a se putea stabili cu certitudine faptul că reclamantul era lipsit de discernământ la momentul semnării contractului de împrumut autentificat sub nr. 1842/03.08.2012 la Biroul Notarilor Publici Asociaţi I.F. şi I. D.F..

Potrivit dispoziţiilor art. 1205 din codul civil “Este anulabil contractul încheiat de o persoană care, la momentul încheierii acestuia, se afla, fie şi numai vremelnic, într-o stare care o punea în neputinţă de a-şi da seama de urmările faptei sale. “.

Din probele administrate în cauză, respectiv din raportul de expertiză medico legală psihiatrică nr. 341//E/12.02.2015, s-a apreciat că nu s-a făcut dovada faptului că reclamantul se afla la momentul încheierii contractului a cărui anulare se solicită într-o stare de natura celei descrise în art. 1205 din codul civil şi care să-l fi pus în neputinţă de a-şi da seama de urmările faptelor sale.

Pentru motivele mai sus menţionate s-a apreciat că actul de împrumut autentificat sub nr. 1842/03.08.2012 la Biroul Notarilor Publici Asociaţi I.F. şi I. D.F.a fost încheiat cu respectarea dispoziţiilor art. 1204 din codul civil privind condiţiile cerute de lege pentru existenţa unui consimţământ exprimat în cunoştinţă de cauză.

Pentru aceste motive s-a apreciat acţiunea formulată de către reclamant ca fiind neîntemeiată şi, în consecinţă, urmează a respinge.

În baza dispoziţiilor art. 453 din codul de procedură civilă instanţa, reţinând culpa procesuală a reclamantului, a respins cererea acestuia de obligare a pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Având în vedere faptul că pârâtul nu a făcut dovada cheltuielilor de judecată efectuate în cauză, s-a respins şi cererea acestuia de obligare a reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.

Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, au formulat apel reclamanţii, criticând-o pentru netemeinicie si nelegalitate, solicitând admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinţei atacate în sensul admiterii acţiunii, astfel cum a  fost formulată şi modificată, cu cheltuieli de judecată.

În motivare s-a arătat că prima instanţă nu a procedat la o coroborare a tuturor probelor administrate în cauză ci s-a rezumat la o analiză exclusivă, formală, a actului autentic contestat fără a avea în vedere răspunsurile pârâtului la interogatoriu sau celelalte înscrisuri, ce ridică mari dubii cu privire la modalitatea în care s-a încheiat contractul.

Astfel, în realitate autorul lor nu a împrumutat niciodată suma de 25.000 euro de la pârâtul N.C.R. ci acesta a profitat de problemele de natură psihică pe care le avea autorul lor pentru a-l determina să semneze un contract de  împrumut fictiv, în scopul de a dobândi întreg imobilul  deţinut de acesta împreună cu sora sa vitregă, N. R. G., aşa cum a recunoscut  pârâtul la interogatoriu.

În mod cert autorul lor A.L.  nu a împrumutat suma de 25.000 euro de la pârât, indiferent ce a semnat, mai ales că e evident că pârâtul, având cunoştinţe juridice, a recurs la toate mijloacele pentru a-şi asigura dovezi ale pretinsului împrumut.

 A menţionat că în afara contractului de împrumut a cărui anulare s-a solicitat, pârâtul nu a depus niciun înscris  care să ateste că a predat suma de 25.000 euro autorului sau că a deţinut aceasta sumă în anul 2012.

Apoi, notarul I. F., audiat ca martor,  a arătat că nu a asistat la predarea banilor iar răspunsurile pârâtului la interogatoriu, referitoare la pretinsa predare a banilor, au fost oscilante.

Totodată, acesta a afirmat că nu a cunoscut despre încheierea antecontractului de vânzare cumpărare între autorul lor şi pârâta N. , sora sa vitregă, decât după semnarea contractului  de împrumut, deşi acest act a fost notat în CF încă din anul 2011 şi mai ales că în extrasul de Cf, eliberat cu o zi înainte de semnarea actului de împrumut, figura notat acest antecontract.

De fapt, pârâtul a admis, potrivit răspunsului la întrebarea 18 din interogatoriu, că a urmărit de la început să obţină întreg imobilul, sens în care a cumpărat cota de 3/8 din întreg imobilul de la  sora autorului lor, iar restul de 5/8  aparţinând autorului lor, a fost adjudecat de pârâtul N., singurul prezent la licitaţie.

Nici afirmaţiile pârâtului, referitoare  la încasarea de către autorul lor a sumei de100 euro/lună, cu titlu de chirie pentru închirierea cotei sale, nu au fost dovedite.

 Au  precizat, totodată, că autorul lor avea aspectul unui om al străzii aşa încât este greu de imaginat că pârâtul a împrumutat suma de bani unei persoane pe care  abia a cunoscut-o şi care nu prezenta încredere.

Ori, când lipsa cauzei se datorează lipsei predării bunului, în actele reale lipseşte un element esenţial al actului juridic, care se impune a fi sancţionat cu anularea acestuia.

Aleman Liviu, autorul lor, nu şi-a dat niciodată  consimţământul pentru încheierea actului de împrumut, pentru că nu a primit nicio sumă de bani, la notar acesta fiind convins că semnează o procură pentru pârât, prin care-l împuternicea să se ocupe de vânzarea  cotei de 3/8 deţinutţ de cealaltă coproprietară, numita N. R., aspect ce a reieşit şi din raportul de expertiză medico legală psihiatrică.

De altfel, autorul lor consuma frecvent alcool şi nici nu urma tratamentul medicamentos prescris, aşa încât, la data semnării actului de împrumut, pe fondul afecţiunilor psihice coroborate cu alcoolul, discernământul acestuia a fost afectat.

În plus, chiar decesul acestuia s-a produs în circumstanţe ce atestau că suferea de afecţiuni psihice, întrucât a fost lovit de un tir, noaptea, în timp ce se deplasa de-a buşilea, iar la  autopsie s-a constatat că nu consumase alcool înainte de deces.

Ca atare, şi actul de adjudecare trebuie anulat, aflându-se în legătură cu contractul de împrumut cu garanţie imobiliară, ce a constituit titlul executoriu în baza căruia s-a pornit executarea  silită, finalizată cu emiterea actului de adjudecare.

În drept s-au invocat disp art 466 si urm CPCIV.

Intimatul, în termen legal, a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului.

Apelanţii, în termen legal, au formulat răspuns la întâmpinare.

În cauză s-a administrat proba cu înscrisuri, cu interogatoriul intimatului pârât şi cu expertiza medico legală  psihiatrică.

Examinând apelul prin prisma motivelor invocate şi a textelor de lege incidente, tribunalul constată următoarele:

Critica referitoare la invocarea nulităţii contractului  de împrumut cu garanţie imobiliară, autentificat sub nr 1842/3.08.2012 la BNP Asociaţi I. F. şi D.  F.,  pentru lipsa cauzei, sub  aspectul neîncasării  împrumutului  dar şi pentru lipsa  motivului determinant al  autorului reclamanţilor, ca împrumutat, nu e fondată.

Astfel, neîncasarea împrumutului nu constituie un motiv care antrenează nulitatea absoluta a contractului, deoarece încasarea sumei împrumutate este un fapt ulterior şi subsecvent încheierii convenţiei şi priveşte executarea unui contract deja încheiat şi, deci,  nu poate fi sancţionată cu nulitatea contractului.

Pe de altă parte, contrar celor susţinute de împrumutat, acesta a încheiat un p.v. la aceeaşi dată cu actul de împrumut, prin care a atestat primirea sumei împrumutate, astfel cum a fost menţionată în contract, înscris însuşit prin semnătura, ce face dovadă deplină, până la proba contrară, despre existenţa consimţământului, conform art 2678 CPCIV., acest înscris fiind opozabil celui care l-a întocmit, cu atât mai mult cu cât acesta nu a contestat scrierea sau semnătura sa, în condiţiile impuse de art.301 CPCIV  şi  art.304 CPCIV.

Cum  existenţa unei cauze valabile se prezumă până la proba contrară, în acord cu art 1239 cciv,  care îi revenea  autorului apelanţilor,  instanţa apreciază că actul a respectat condiţiile prev.de art 1235 cciv.

În ce priveşte  motivul determinant al încheierii actului juridic, acesta se poate referi fie la însuşirile unei prestaţii, fie la calităţile unei persoane, urmând a fi analizat împreună cu consimţământul, întrucât formează voinţa juridică, aceasta din urmă cuprinzând şi scopul urmărit de parte atunci când şi-a dat consimţământul la încheierea actului juridic.

Sub acest aspect, autorul reclamanţilor a criticat faptul ca actul a fost încheiat în lipsa sa  şi semnat, fără a-l citi.

Ori, în acord cu art 269 CPCIV. , autenticitatea înscrisului se referă la stabilirea identităţii părţilor, exprimarea consimţământului acestora cu privire la conţinut, semnătura acestora şi data înscrisului, condiţii care au rezultat din cuprinsul contractului, procedura care a fost redată chiar de notarul public I., ce a fost audiat la fond, fila 218.

Cu privire la declaraţiile părţilor date în cuprinsul actului autentic, autorul reclamanţilor nu a adus nicio dovadă contrară celor reţinute în contractul de împrumut, martorii propuşi în apărare, U. G. şi M. E. M., fiind martori indirecţi, ce nu au fost prezenţi la semnarea actului.

Ca atare, conform art 270 CPCIV, până la declararea actului, ca fals,  înscrisul autentic face deplină dovadă, faţă de orice persoană cu privire la constatările făcute personal de către cel care a autentificat înscrisul, în condiţiile legii.

Faptul că in urma administrării probei cu interogatoriul, autorul reclamanţilor a negat cele constatate de notar, dar şi faptul că intimatul pârât nu a văzut Cf actualizat la data încheierii actului, din care să rezulte notarea antecontractului de vânzare cumpărare între coproprietarii imobilului în litigiu, nu poate atrage  nevalabilitatea actului, cât timp  art 270 CPCIV impune procedura specială a declarării, ca fals, a actului, procedură neurmată de apelanţi.

Aşa fiind,  în considerarea textelor de lege de mai sus  coroborate cu probele administrate în cauză,  nu se poate susţine că autorul apelanţilor a adoptat o conduită la notar, care să fi lăsat vreo urmă de îndoială asupra intenţiei sale de a încheia actul contestat sau că, dimpotrivă,  consimţământul său a fost viciat, şi în acest sens, sub ce formă.

Raportat la motivul vizând lipsa discernământului, contractul contestat a fost încheiat de notarul public, care dacă ar fi avut dubii asupra discernământului şi-ar fi exercitat obligaţia prevăzută de art. 59 din L nr. 36/1995, să solicite atestarea unui medic specialist cu privire la posibilitatea părții de a-şi exprima în mod valabil consimţământul.

Sub acest aspect, în apel s-a administrat proba cu ancheta socială, în conformitate cu anexa 3 din metodologia privind desfăşurarea  expertizelor medico-legale psihiatrice , fila 75 vol 2 apel, din care a rezultat că autorul apelanţilor, începând cu anul 2010, a început să aibă probleme de sănătate, amplificate treptat pe fondul consumului de alcool, fiind internat la spitalul de neurologie şi psihiatrie, provocând multe certuri în familie.

În vederea stabilirii existenţei discernământului acestuia la data întocmirii contractului de împrumut,3.08.2012, s-a încuviinţat în apel proba cu expertiza medico legală psihiatrică, filele 103-111, dosar, vol 2, în baza dosarului medical şi cu probatoriul administrat în cauză.

Astfel, comisia medicala a concluzionat că defunctul  a fost internat la neurologie  cu 2 ani anterior încheierii actului, însa nu s-a consemnat tulburări psihice.

Ulterior întocmirii actului, după 1 an şi 8 luni, în perioada formulării acţiunii, acesta a fost internat la psihiatrie, prezentând deteriorări cognitive  uşoare, pentru ca după 11 zile să fie din nou internat, cu diagnosticul - demenţa alzheimer, stadiu moderat - fiind pensionat medical cu acest diagnostic.

În baza acestor analize, comisia a apreciat ca autorul apelanţilor nu a semnalat, la data actului în litigiu,vreo patologie de tip demenţial, mai ales că acesta a formulat  plângeri la poliţie, a fost prezent în instanţă, la interogatoriu, aşa încât nu s-a demonstrat incompetenţa sa psihică şi nici nu a prezentat tulburări psihice clinic manifeste.

În speţă, boala Alzheimer cu consecințe degenerative rapide și progresive , a fost stabilită ulterior încheierii contractului de împrumut, adică după 1 an, 8 luni şi 11 zile, aşa acum s-a indicat la pct 6 şi 7 din cap B, pct I  al expertizei.

Coroborând probatoriul administrat în apel şi fond, instanţa apreciază că autorul apelanţilor nu a dat dovadă de incompetenţă psihică la data întocmirii actului în litigiu, în aşa manieră încât să nu-şi dea seama de urmările  faptelor sale, aşa cum prevăd disp art 1205 CCIV.

Nici critica referitoare la plata unei chirii nu e fondată, în  condiţiile în care între părţi s-a încheiat un contract de închiriere, fila 85 dosar fond, vol 1.

Faţă de aceste considerente, tribunalul, în baza dis part 480 alin 1 cpciv., va respinge apelul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge  apelul  declarat  de  apelanţii  reclamanţi  AV. şi A. D. G. , ca moştenitori ai reclamantului A. L.  împotriva  sentinţei  civile nr .70xx/2015 a  Judecătoriei  B., ca nefondat.

Cu recurs în termen de 30 de zile  de la comunicare.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 21.11.2017.

Preşedinte, Judecător,

V. M. A. G.

 Grefier,

C. O.

Red.A.G./14.03.2018

Tehnored.C.O./15.03.2018 – 5ex

Jud. fond C. A. C.

Domenii speta

Spete similare