Măsuri

Prin încheierea din 10.10.2016  de la  Judecătoria ONEŞTI pronunţata în dosarul nr. 2440/270/2016/A1 s-a dispus :

Respinge  ca nefondată cererea formulată de inculpata C.N. de excludere a probelor.

În baza art.346 alin.(2)Cod procedură penală constată legalitatea sesizării instanţei cu rechizitoriul nr.3424/P/2015al Parchetului de pe lângă Judecătoria Oneşti privind pe inculpata C.N.,cercetată pentru comiterea infracţiunii de nerespectarea măsurilor privind încredinţarea minorilor, prev. şi ped. de art.379 al.1 din Cod penal.

Dispune începerea judecăţii cauzei privind pe inculpata C.N.

Fixează termen de judecată la data de 28.11.2016, complet P.3, pentru când  se părţile primesc termen în cunoştinţă.

Pentru a pronunţa hotărârea judecătorul de camera preliminara de la Judecătoria Oneşti a avut în vedere următoarele:

Prin rechizitoriul nr.3424/P/2015 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Oneşti, a fost trimisa în judecată în stare de libertate pe inculpata C.N., cercetată pentru comiterea infracţiunii de nerespectarea măsurilor privind încredinţarea minorilor, prev. şi ped. de art. 379 al.1 din Cod penal.

In actul de sesizare s-a reţinut, în fapt că, inculpata începând cu luna septembrie 2015, nu a respectat măsurile de încredinţare a 3 minori, care au fost încredinţaţi tatălui, respectiv petentul C.A.M., sus-numita reţinându-i pe aceştia în Italia, fără acordul petentului.

Se retine ca situaţia de fapt mai sus menţionată se susţine cu următoarele mijloace de probă : plângerea şi declaraţia persoanei vătămate (fl.8-9, 15-17), copie sentinţa civilă 2157/2013 (fl.10-12), actul notarial (fl.13), declaraţii martori (fl.18-23), procese verbale de aducere la cunoştinţă telefonic a calităţii de suspect şi inculpat (fl.24, 271), proces verbal de înştiinţare a inculpatei (fl.26).

Totodată, se retine ca rechizitoriul cuprinde datele referitoare la faptă, încadrarea juridică, la profilul moral şi de personalitate a inculpatei, la actele de urmărire penală efectuate, la trimiterea în judecată şi cheltuielile judiciare.

S-a formulat de către inculpată în termenul stabilit,cererea de excludere probelor (filele 17,18 dosar) prin care se invocă că:

- descrierea faptei este în mare neconcordanţă cu realitatea juridică stabilită prin hotărâre judecătorească , în sensul că nu are drept să ţină copii la domiciliul său deoarece, deşi locuinţa acestora a fost stabilită la tată, autoritatea părintească se exercită în comun de ambii părinţi.

- minorii nu au putut reveni în ţară pentru că aveau paşapoarte  expirate.

- minorii  nu au fost reţinuţi fără consimţământul lor.

- excluderea tuturor probelor administrate.

Verificând conform art.345 Cod procedură penală, cererile şi excepţiile formulate de inculpată instanţa a constatat că acestea nu se referă la legalitatea administrării probelor, a sesizării instanţei şi a efectuării actelor de către organele de cercetare penală.

Se retine ca nu s-a invocat nici un act sau probă nelegal administrată de către organele de cercetare şi nici un temei juridic al acestor cereri şi excepţii sau o normă de drept procesual încălcată si ca toate motivele invocate de inculpată în cerere  se constituie apărări pe fondul cauzei şi nu constituie excepţii sau cereri în sensul  avut în vedere în art.344,344 Cod procedură penală.

Urmează a fi respinsă ca nefondată cererea de excludere a probelor formulată de inculpată.

În raport cu cele mai sus menţionate, în temeiul art.346 alin.(2) Cod procedură penală s - a constatat legalitatea rechizitoriului cu nr.3424/P/2015 emis de Parchetul de pe lângă Judecătoria Oneşti, fiind respectate dispoziţiile art.328 Cod procedură penală, a administrării probelor,  precum şi a actelor de urmărire penală.

De asemenea, s-a  constatat că Judecătoria Oneşti este competentă material şi teritorial să soluţioneze cauza potrivit art.35 al.1 şi art. 41 al.1 lit. a N.C.P.P.

Totodată, a dispus  începerea judecăţii în cauza privind pe inculpata C.N., cercetată pentru comiterea infracţiunii de nerespectarea măsurilor privind încredinţarea minorilor, prev. şi ped. de art. 379 al.1 din Cod penal.

Împotriva încheierii a formulat contestaţie inculpata C.N., potrivit art. 347 NCPP, criticile acesteia vizând aceleaşi aspecte invocate si in fata judecătorului de camera preliminara de la Judecătoria Oneşti, respectiv:

 - se solicită excluderea în totalitate a probelor deoarece se referă la nerespectarea măsurii privind încredinţarea minorilor care nu aparţine persoanei vătămate întrucât potrivit sentinţei de divorţ exercitarea autorităţii  părinteşti  a fost stabilită în comun ambilor părinţi.

 - deoarece intre fapta descrisa in actul de sesizare si susţinuta ca ar fi comis-o contestatoarea, condiţiile pentru existenta infracţiunii  si dreptul pe  care îl deţinea partea vătămata cu privire la minori  exista o mare neconcordanta care face ca rechizitoriul sa fie neregulamentar întocmit.

- se arata ca deoarece si contestatoarea este părinte căruia i s - a încredinţat minorul, nu poate fi autor al acestei infracţiuni prev. de art.379 al.1 Cpenal.

 - se arata ca organele de cercetare penală aveau obligaţia de strânge probe atât în favoarea cât şi în defavoarea inculpatului - conform art. 306 alin. 3 şi art. 100 Cod procedură penală - insă nu s-a manifestat nici un fel de dorinţă de a se afla împrejurările în care cei 3 minori au ajuns să locuiască în Italia, în ce mod concret s-a realizat activitatea inculpatei de a reţine copii fără consimţământul persoanei vătămate aspecte care dacă ar fi fost analizate s-ar fi găsit probe în favoarea nevinovăţiei inculpatei

Astfel se solicita restituirea la parchet pentru a se face cercetări cu privire la nerespectarea măsurii privind locuinţa minorilor, singurul drept ce aparţine parţii vătămate si unde va trebui lămurita problema existentei sau nu a unei astfel de infracţiuni in lipsa unui text expres in legea penala si a unei armonizări intre prev. legii penale si a noii legi civile.

 Se solicita restituirea cauzei la parchet si pentru a se lua in considerare si proba cu înscrisuri prezentate de contestatoare, si care trebuia administrata de organele de urmărire penala.

Tribunalul văzând actele şi lucrările dosarului de camera preliminara , în raport de motivele invocate in scris de către  inculpata  contestatoare C.N. şi din oficiu, constată că  este nefondata contestaţia declarata împotriva încheierii judecătorului de camera preliminara  de la Judecătoria Oneşti.

Camera preliminară reprezintă o fază separată a procesului penal, distinctă de urmărirea penală şi de judecată. Funcţia de verificare a legalităţii trimiterii în judecată apare ca o instituţie sui generis, de sine stătătoare. Judecătorul de cameră preliminară nu face acte de urmărire penală, dar nici nu judecă. În cadrul procedurii camerei preliminare se efectuează un control de legalitate a posteriori atât a actului de trimitere în judecată, cât şi a probelor pe care se bazează acesta, astfel încât întreaga fază de urmărire penală să fie examinată şi cercetată, iar actele procesuale, procedurale, probele sau procedeele probatorii efectuate sau obţinute prin încălcarea echitabilităţii procedurilor să fie eliminate.

Potrivit art. 342 NCPP, obiectul procedurii camerei preliminare îl  constituie verificarea, după trimiterea în judecată, a competenţei şi a legalităţii sesizării instanţei, precum şi verificarea legalităţii administrării probelor ori, a efectuării actelor de către organele de urmărire penală. 

În cadrul acestei etape se verifică, aşadar, legalitatea sesizării instanţei, competenţa acesteia, legalitatea administrării probelor şi a efectuării urmăririi penale.

În prezenta speţă, Judecătoria Oneşti a respins ca nefondate excepţiile formulate de către inculpata contestatoare privind constatarea nelegalităţii actului de sesizare al instanţei şi a refacerii acestuia, stabilind totodată că probele administrate în cauză sunt legale şi respectă principiul loialităţii precum şi întreaga activitate de urmărire penală, dispunându-se astfel începerea judecăţii. Contestaţia formulată de inculpată este nefondată pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 371 NCPP judecata se mărgineşte la faptele şi la persoanele arătate în actul de sesizare al instanţei. .Din interpretarea acestor dispoziţii legale, rezultă că instanţa de judecată este valabil sesizată, cu condiţia ca rechizitoriul să se refere la fapta şi la persoana pentru care s-a efectuat urmărirea penală, încadrarea juridică indicată în rechizitoriu, neobligând instanţa a o menţine. Or, verificând actele şi lucrările dosarului, judecătorul de cameră preliminară in mod corect a constatat că în cauză urmărirea penală a fost efectuată de către procurorul competent, actul de sesizare fiind întocmit la 21.04.2016 si sesizata Judecătoria Oneşti ca instanţa competenta material si teritorial.

De asemenea, in  mod temeinic judecătorul de camera preliminara d e la Judecătoria Oneşti a reţinut ca nu sunt întemeiate excepţiile invocate de către inculpata contestatoare.

Cu privire la susţinerea inculpatei contestatoare potrivit căreia  organele de cercetare penală aveau obligaţia de strânge probe atât în favoarea cât şi în defavoarea inculpatului - conform art. 306 alin. 3 şi art. 100 Cod procedură penală - insă nu s-a manifestat nici un fel de dorinţă de a se afla împrejurările în care cei 3 minori au ajuns să locuiască în Italia, în ce mod concret s-a realizat activitatea inculpatei de a reţine copii fără consimţământul persoanei vătămate aspecte care dacă ar fi fost analizate s-ar fi găsit probe în favoarea nevinovăţiei inculpatei, se constata ca  utilitatea  administrării unor mijloace de proba in faza urmăririi penale  sau a unor procedee  probatorii aparţine organului de urmărire penala  si oricum acesta nu constituie un motiv de retrimitere a cauzei la organul de urmărire penală, acesta nefiind o situaţie dintre cele prev. de art.345-346 Cpp. Neadministrarea unor probe sau respingerea de către procuror a probelor propuse de inculpat, motivat de faptul că nu sunt utile soluţionării cauzei, nu constituie in sine o încălcare a dreptului la apărare şi nu este de natură să afecteze valabilitatea urmăririi penale in ansamblul său, in contextul in care, in cursul cercetării judecătoreşti, inculpatul poate reformula acele cereri de probe, instanţa fiind datoare să reaprecieze pertinenţa şi concludenţa acestora. Respingerea unei probe de procuror  nu poate determina legal restitui cauzei la procuror, in contextul noilor prev. din NCPP., având in vedere ca inculpatul poate solicita instanţei refacerea sau suplimentarea probatoriului administrat in faza urmăririi penale instanţa de judecata  in cursul cercetării judecătoreşti urmând a se pronunţa cu privire la  relevanta si necesitatea  probei solicitate, existând astfel  un remediu procesual pentru eventuala  nerespectare a  dreptului la apărare al inculpatului, prin repunerea in discuţie a probelor in apărare in faţa instanţei de judecată.  In consecinţa, Judecătorul de camera preliminara retine ca  pe parcursul urmăririi penale, este atributul exclusiv al procurorului de a aprecia asupra utilităţii administrării unor mijloace de probă. Din acest punct de vedere, cererea spre care tinde inculpata,  restituirea cauzei l a parchet pentru refacerea sau completarea urmăririi penale – deoarece  nu s-ar fi  stabilit prin probe in mod cert şi indubitabil latura obiectiva si subiectiva a infracţiunii reţinute in actul de sesizare nu poate fi reţinuta  deoarece acest lucru va fi stabilit prin hotărârea dată asupra fondului cauzei de către instanţa de judecata, in urma administrării de probe in cursul judecăţii. Astfel, cu privire la aspectele  invocate privind mare neconcordanta  intre fapta descrisa in actul de sesizare si susţinuta ca ar fi comis-o contestatoarea si  condiţiile pentru existenta infracţiunii  si dreptul pe  care îl deţinea partea vătămata cu privire la minori, contestatoarea susţinând ca este părinte căruia i s-a încredinţat minorul si deci nu poate fi autor al acestei infracţiuni prev. de art.379 al.1 Cpenal judecătorul de camera preliminara apreciază ca aspectele invocate nu pot fi analizat in procedura de camera preliminara reglementata de art.342 si urm. din NCPP., deoarece consecinţele constatării lipsa /insuficienta probatoriului, neîntrunirea condiţiilor de tipicitate a infracţiunii sesizate,  ar putea determina pronunţarea unei soluţii pe fondul cauzei in baza art.396 al.6 NCPP.  insa soluţiile legale pe fondul cauzei - achitare, încetare, condamnare sunt in competenta instanţei de judecata si nu a judecătorului de camera preliminara.

 Pe de alta parte, judecătorul de camera preliminara apreciază ca aspectele invocate nu ţin de legalitatea actului de sesizare deoarece acesta reprezintă descrierea pe scurt a faptelor şi încadrarea juridică ce se reţin în sarcina inculpaţilor, iar aspectele concrete ale activităţii ilicite presupus a fi  desfăşurata de inculpata  se verifică în cursul cercetării judecătoreşti pe baza probelor administrate în faza urmăririi penale şi  eventual contestate - ce determina  readministrarea nemijlocita de către instanţa de judecată, cu toate garanţiile prevăzute de lege, sau probe suplimentare - aspecte care însă corespund unei faze ulterioare a procesului penal, anume  aceea  a începerii cercetării judecătoreşti –conform art. 374 şi următoarele din Noul Cod de procedură penală – şi nu reprezintă excepţii/cereri în sensul art. 345 Cod procedură penală care să atragă restituirea cauzei la parchet.

 In concluzie, in mod temeinic  judecătorul de camera preliminara a reţinut ca  rechizitoriul este regulamentar întocmit si aspectele invocate de către inculpata contestatoare nu constituie  neregularităţi care sa atragă imposibilitatea stabilirii obiectului sau limitelor judecăţii, si astfel sa impună  în baza 346 alin. (3) lit. a) C. proc. pen.  restituirea cauzei privind pe inculpata la organul de urmărire penala. De asemenea, corect s-a reţinut ca,  fata de considerentele mai sus expuse, nu s-au constatat  încălcări ale prev  privind legalitatea si loialitatea administrării probelor de către procuror  -cf. art.101 si art.102 NCPP- care sa  poata fi  sancţionate cu nulitatea absoluta sau relativa potrivit art. 280 - 282 C. proc. pen. si sa atragă  excluderea tuturor probelor administrate în cursul urmăririi penale si  în baza art.  346 alin. (3) lit. b) C. proc. pen.  restituirea cauzei la organul de urmărire penala.

 În consecinţa, in baza art. 347 al.1 Cppenala, va respinge ca nefondata contestaţia formulata de către contestatorul C.N. împotriva  încheierii judecătorului de camera preliminara din 10.10.2016  de la  Judecătoria ONEŞTI pronunţata în dosarul nr. 2440/270/2016/A1 .

 Fiind in  culpa procesuala, in  baza art.275 al.2 Cod procedură penală va obliga pe contestator la plata sumei de 100 lei - cu titlu de cheltuieli judiciare către stat si in  baza art.276 Cod procedură penală  la plata sumei de 500 lei - cu titlu de cheltuieli judiciare către intimat, reprezentând c/v onorariu avocat ales, cf chitanţa nr.213/08.12.2016 si bon fiscal nr.11/08.12.2016.

Domenii speta

Spete similare