Măsura de siguranţă a obligării la tratament medical. Nelegalitatea instituirii acesteia în lipsa unei expertize medico-legale sau a altor acte medicale concludente din care să rezulte că inculpatul suferă de vreo boală provocată de consumul de alcool

În speţă, deşi din probele administrate în cauză rezultă că inculpatul devine violent pe fondul consumului de alcool, infracţiunea dedusă judecăţii fiind comisă tocmai într-o astfel de împrejurare, nu a fost efectuată o expertiză medico-legală care să stabilească dacă inculpatul suferă de o boală provocată de consumul cronic de alcool, astfel încât nu se poate dispune faţă de acesta măsura de siguranţă a obligării la tratament medical.

  Decizia penală nr. 223/23.02.2016 a Curţii de Apel Galaţi

Prin sentinţa penală nr. 398/05.11.2015 a Judecătoriei Tecuci s-a dispus condamnarea inculpatului H.I. la 6 luni (șase luni) închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de violenţă în familie prevăzută de art. 199 alin. 1 CP raportat la art. 193 alin. 1 CP (fapta din 27.09.2014, persoană vătămată H.C.).

Conform art. 107 alin. 2 CP raportat la art. 109 Cod penal, s-a aplicat inculpatului măsura de siguranţă a obligării la tratament medical pentru consum cronic de alcool, până la obţinerea unei ameliorări care să înlăture starea de pericol.

În cauză s-a făcut aplicarea art. 60 Cod penal.

S-a luat act că persoana vătămată nu s-a constituit parte civilă.

Conform art. 274 CPP, a fost obligat inculpatul să plătească statului suma de 500 lei cu titlul de cheltuieli judiciare.

Conform art. 276 Cod procedură penală, s-a luat act că nu s-a solicitat plata cheltuielilor judiciare de către persoana vătămată.

Pentru a pronunţa această sentinţă instanţa de fond a reţinut următoarele:

Prin rechizitoriul nr. 4072/248/2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Tecuci a fost trimis în judecată, în stare de libertate, inculpatul H.I. pentru infracţiunea prev. de art. 199 alin. 1, Cod penal rap. la art. 193 alin. 1 Cod penal.

În actul de sesizare s-a reţinut, în fapt că la data de 27 09 2014 în jurul orei 18,00 inculpatul H.I., sub influenţa băuturilor alcoolice, a început să se certe cu persoana vătămată H.C. - tatăl său, care se afla în curte, inculpatul a strigat la persoana vătămată, spunându-i că a trăit prea mult, a împins-o la pământ şi a lovit-o cu piciorul în spate. Inculpatul a luat în mână un topor, cu intenţie de a lovi pe persoana vătămată.

La strigatele persoanei vătămate, a intervenit fiica persoanei vătămate, numita H.M. care l-a luat în casa pe tatăl sau şi a anunţat organele de poliţie.

Situaţia de fapt mai sus menţionată se susţine de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Tecuci cu următoarele mijloace de probă: declaraţia persoanei vătămate, plângerea formulată de H.M., declaraţia martorilor D.C., H.M.

Fiind terminată cercetarea judecătorească şi examinând întreg materialul existent la dosar, instanța a reţinut următoarea situație de fapt:

Inculpatul este fiul persoanei vătămate H.C. şi ambii locuiesc în aceeași casă situată în comuna M., jud. G. Pe fondul consumului de băuturi alcoolice, inculpatul devine violent, motiv pentru care persoana vătămată a fost de acord ca în casă să locuiască şi o altă fiica a sa – H.M.. De mai mult timp, între persoana vătămată şi fiul său există relații tensionate, inculpatul considerând că tatăl său o favorizează mai mult pe sora sa.

Pe fondul acestor discuții tensionate, precum şi a altor fapte numeroase ce formează obiectul dosarului penal nr. 2801/324/2015 în care inculpatul este cercetat pentru mai multe fapte de același gen, la data de 27.09. 2014 în jurul orelor 18,00 inculpatul H.I., sub influenţa băuturilor alcoolice, a început să se certe cu persoană vătămată H.C., tatăl său, care se afla în curte. Inculpatul a strigat la persoana vătămată spunându-i că a trăit prea mult, a împins-o la pământ şi a lovit-o cu piciorul în spate. Inculpatul a luat în mână un topor, cu intenţie de a o lovi pe persoana vătămată.

La strigatele persoanei vătămate, a intervenit fiica persoanei vătămate, numita H.M. care l-a luat în casa pe tatăl său şi a anunţat organele de poliţie.

Inculpatul nu a recunoscut săvârșirea faptei, arătând că nu l-a atins nici cu un deget pe tatăl său care este o persoană în vârstă de 92 ani, că martora D.C. știe tot şi va spune că nu este el cel vinovat, ci sora sa.

Din declarația martorei H.M. rezultă că inculpatul este consumator de alcool şi devine agresiv; că într-adevăr tatăl său i-a înstrăinat ei casa de locuit deoarece inculpatul nu muncește, ba mai mult distruge tot din casă; că inculpatul a primit în trecut mai multe amenzi administrative, dar nu a plătit niciuna deoarece nu are bani, nu muncește; îşi bate joc şi de munca altora, urinează pe prispa casei, ba chiar şi în mașina poliţiei sau a salvării; doarme în șanțuri şi pe şosele după ce consumă alcool. La data de 27.09.2014 se afla în curtea casei, când a auzit gălăgie şi şi-a dat seama că inculpatul iar l-a lovit pe tatăl său, apoi s-a dus repede să ia toporul şi i-a amenințat cu toporul; a anunțat repede organele de poliţie care au venit la faţa locului şi care l-au găsit pe tatăl trântit la pământ şi lovit; vecinii aud scandalul care se produce deseori în casa lor, dar refuză să depună mărturii deoarece inculpatul este violent, iar în trecut a dat foc gardului unui vecin, apoi casei unui alt vecin; deși nu muncește fură tot ce găsește în casă şi duce la vânzare pentru băutură.

Din declarația persoanei vătămate rezultă că acesta a fost lovit şi trântit la pământ de către inculpat, apoi l-a dat cu capul de pământ şi inculpatul a sărit apoi şi l-a amenințat şi cu toporul, dar noroc că a sosit fiica sa şi l-a salvat chemând organele de poliţie la faţa locului. A mai arătat că s-a străduit să ajungă în faţa instanței să dea declarație deoarece este o persoană în vârstă, bolnavă şi are nevoie de liniște.

Martora D.C. şi-a schimbat declarația dată în faţa instanței, arătând că atunci când este beat inculpatul intr-adevăr provoacă scandal, dar că nu a văzut niciodată că inculpatul l-a lovit pe tatăl său. Inculpata şi-a schimbat declarația faţă de cea dată imediat după accident, probabil fiind supărată că şi ea la rândul său a formulat plângere penală împotriva inculpatului, că s-a împăcat cu acesta, dar ulterior a fost nevoită să achite şi cheltuieli de judecată. Instanța consideră că martora a fost sinceră în prima declarație dată imediat după incident când a arătat clar că „inculpatul l-a trântit la pământ pe tatăl lui […], l-a lovit cu piciorul în spate şi cu un topor amenința şi gesticula […]”.

Ca atare, instanța apreciază ca fiind pe deplin dovedită vinovăţia inculpatului cu următoarele mijloace de probă: declaraţia persoanei vătămate şi solicitarea sa expresă de trimitere în judecată a inculpatului, plângerea împotriva inculpatului, declaraţiile martorilor D.C., H.M.

În drept, fapta inculpatului H.I., care la data de 27.09.2014 a lovit pe tatăl său – persoana vătămată H.C., întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de violenţă în familie prev. de art. 199 alin. 1 Cod penal raportat la art. 193 alin. 1 Cod penal.

La individualizarea pedepsei ce urmează a fi aplicată inculpatului, instanţa a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 74 Cod penal, respectiv împrejurările şi modul de comitere a infracţiunilor, precum şi mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura şi gravitatea rezultatului produs ori a altor consecinţe ale infracţiunii, motivul săvârşirii infracţiunii şi scopul urmărit, natura şi frecvenţa infracţiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, conduita după săvârşirea infracţiunii şi în cursul procesului penal şi nivelul de educaţie, vârsta, starea de sănătate, situaţia familială şi socială.

În concret, instanţa a reţinut că inculpatul a suferit în trecut mai multe condamnări, însă a intervenit reabilitarea, dar a suferit şi multe sancțiuni administrative pentru fapte asemănătoare comise în dauna membrilor familiei sale; a avut o atitudine nesinceră pe parcursul procesului penal dovedind că nu conștientizează gravitatea faptelor sale.

Pentru aceste motive, a condamnat pe inculpat la pedeapsa de 6 luni închisoare cu executare, cuantum suficient în opinia instanţei pentru atingerea scopului şi îndeplinirea funcţiilor de constrângere, de reeducare şi de exemplaritate ale pedepsei.

De asemenea, a aplicat inculpatului şi măsura de siguranță a obligării la tratament medical pentru consum cronic de alcool, conform art. 107 alin. 2 CP rap. la art. 109 Cod penal.

S-a făcut aplicarea art. 60 Cod penal.

S-a luat act că persoana vătămată H.C. nu s-a constituit parte civilă.

 Conform art. 274 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul să plătească statului suma de 500 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.

În termen legal împotriva acestei sentinţe a declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Tecuci, susţinând că în mod greşit s-a dispus prin hotărâre aplicarea faţă de inculpatul H.I. a măsurii de siguranţă a obligării la tratament medical pentru consum cronic de alcool, fără a exista la dosarul cauzei o expertiză medico-legală sau alte acte medicale concludente din care să rezulte că inculpatul suferă de vreo boală provocată de consumul de alcool.

 La rândul său, în cauză a declarat apel inculpatul H.I. arătând în declaraţia de apel depusă, că nu se face vinovat de comiterea infracţiunii pentru care a fost condamnat.

Apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Tecuci şi inculpatul H.I. sunt fondate şi urmează a fi admise, pentru următoarele considerente:

Examinând sentinţa supusă controlului judiciar prin prisma motivelor invocate, dar şi din oficiu, sub toate aspectele de fapt şi de drept, conform art. 417 alin. 2 Cod procedură penală, Curtea constată că vinovăţia inculpatului H.I. a fost în mod corect reţinută de instanţa de fond, în urma analizei coroborate a mijloacelor de probă administrate în cauză atât în faza de urmărire penală, cât şi în faza de judecată.

În acest sens sunt depoziţiile constante ale persoanei vătămate H.C., care se coroborează cu declaraţiile date de martora H.M. din care rezultă că la data de 27.09.2014 inculpatul H.I. a lovit pe persoana vătămată H.C., tatăl inculpatului, adresându-i totodată cuvinte jignitoare şi amenințându-l cu un topor.

Aceleaşi aspecte rezultă din declaraţia martorei D.C., vecina părţilor, care a arătat că l-a văzut pe inculpat trântindu-l la pământ pe tatăl său şi lovindu-l cu piciorul în spate, ameninţând totodată cu un topor că va tăia capul persoanei vătămate.

Martorele H.M. şi D.C., precum şi persoana vătămată au arătat că inculpatul nu este la primul comportament de acest fel, iar la judecata în apel persoana vătămată H.C. a transmis un memoriu din care rezultă că inculpatul are în continuare un comportament violent şi ameninţător faţă de el.

În consecinţă, întrucât probele administrate în cauză dovedesc, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că inculpatul H.I. a comis infracţiunea pentru care a fost trimis în judecată, motivul de apel formulat de inculpat vizând achitarea sa nu poate fi primit favorabil.

Referitor la motivul de nelegalitate invocat de procuror, Curtea constată că acesta este fondat.

Astfel, conform art. 109 alin. 1 Cod penal Dacă făptuitorul, din cauza unei boli, inclusiv cea provocată de consumul cronic de alcool sau de alte substanţe psihoactive, prezintă pericol pentru societate, poate fi obligat să urmeze un tratament medical până la însănătoşire sau până la obţinerea unei ameliorări care să înlăture starea de pericol.

Pe de altă parte, potrivit art. 566 alin. 1 şi 3 Cod procedură penală (1) Măsura de siguranţă a obligării la tratament medical luată printr-o hotărâre definitivă se pune în executare prin comunicarea copiei de pe dispozitiv şi a copiei de pe raportul de expertiză medico-legală autorităţii de sănătate publică din judeţul pe teritoriul căruia locuieşte persoana faţă de care s-a luat această măsură. Autoritatea de sănătate publică va comunica de îndată persoanei faţă de care s-a luat măsura obligării la tratament medical unitatea sanitară la care urmează să efectueze tratamentul.

 (3) În cazul în care obligarea la tratament medical însoţeşte pedeapsa închisorii ori a detenţiunii pe viaţă sau priveşte o persoană aflată în stare de deţinere, comunicarea prevăzută la alin. (1) se face administraţiei locului de deţinere.

Din textele de lege mai sus arătate rezultă că măsura de siguranţă a obligării la tratament medical poate fi luată doar după ce în cauză s-a efectuat un raport de expertiză medico-legală care să stabilească faptul că inculpatul suferă de o boală inclusiv cea provocată de consumul cronic de alcool sau de alte substanţe psihoactive.

În speţă, deşi din probele administrate în cauză rezultă că inculpatul H.I. devine violent pe fondul consumului de alcool, infracţiunea dedusă judecăţii fiind comisă tocmai într-o astfel de împrejurare, nu a fost efectuată o expertiză medico-legală care să stabilească dacă inculpatul suferă de o boală provocată de consumul cronic de alcool, astfel încât nu se putea dispune faţă de inculpat măsura de siguranţă a obligării la tratament medical.

Sub un alt aspect, referitor la sancţiunea aplicată şi la modalitatea de executare a acesteia, Curtea reţine că hotărârea instanţei de fond este temeinică şi legală, în mod justificat  dispunându-se condamnarea inculpatului la o pedeapsă cu închisoarea, cu executare efectivă, având în vedere gravitatea faptei comise, ce rezultă din modalitatea de săvârşire, vârsta şi calitatea persoanei vătămate, de părinte al inculpatului, precum şi împrejurarea că inculpatul nu se află la primul impact cu legea penală, suferind multiple condamnări anterioare, multe dintre acestea tot pentru infracţiuni comise cu violenţă.

Faţă de cele mai sus arătate, Curtea va admite apelurile declarate în cauză, va dispune desfiinţarea în parte a sentinţei instanţei de fond, iar în rejudecare va înlătura din sentinţa apelată dispoziţia prin care s-a aplicat inculpatului H.I. măsura de siguranţă a obligării la tratament medical.

Celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate vor fi menţinute.

Domenii speta

Spete similare