Mandat european de arestare. Condiţii cerute pentru punerea în executare a mandatului european de arestare.

La data de 15.02.2017, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava a înaintat instanţei, ca autoritate judiciară competentă de executare, propunerea de luare a măsurii arestării provizorii a persoanei solicitate Ţ. F.V., pe baza semnalării transmise de către Biroul SIRENE naţional, urmare emiterii mandatului european de arestare referinţă dosar 4272/2015, emis de către Biroul Procurorului districtual Burgas - Bulgaria, la data de 03.11.2016.

Judecătorul de drepturi şi libertăţi din cadrul curţii de apel, apreciind că sunt date în cauză cerinţele prevăzute de art. 101 alin. 5 lit. a din Legea nr. 302/2004, prin încheierea nr. 1 din data de 15.02.2017 a dispus arestarea persoanei solicitate Ţ.F.V. pe o durată de 15 zile, de la data de 15.02.2017 şi până la data de 01.03.2017, inclusiv. S-a emis mandatul de arestare nr.3 din aceeaşi dată.

La data de 21.02.2017, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava a înaintat instanţei, ca autoritate judiciară competentă, mandatul european de arestare referinţă dosar 4272/2015, emis la data de 03.11.2016 de către Biroul Procurorului districtual Burgas - Bulgaria împotriva persoanei solicitate Ţ. F.V., solicitând totodată arestarea persoanei solicitate în vederea predării către autoritatea solicitantă din Bulgaria.

Persoana solicitată a invocat, prin aparator, că nu poate fi predat autorităţilor judiciare bulgare în vederea judecării întrucât din punctul său de vedere este obligatorie existenţa unui mandat naţional de arestare, iar în mandatul european de arestare se face vorbire că ar fi o detenţie preventivă, „arestare custodială”, pentru o perioadă de 72 de ore, începând cu data şi ora reţinerii sale pe teritoriul Republicii Bulgaria. A arătat că legea penală este de strictă interpretare iar ordonanţa este emisă de un procuror, fiind vorba despre o reţinere şi nu de o arestare preventivă şi având în vedere că nu există acel mandat naţional de arestare, apreciază că cererea trebuie respinsă. A precizat că a depus la termenul anterior şi o decizie a Curţii de Apel Craiova în acest sens, dar nu are cunoştinţă dacă acea decizie a fost atacată şi ce soluţie s-a pronunţat. De asemenea, consideră că trebuiau făcute verificări şi asupra dublei încriminări, chiar şi din conţinutul mandatului european rezultă că este vorba despre contrabandă şi nicidecum despre trafic de stupefiante. Infracţiunea de contrabandă de stupefiante şi de precursori nu este prevăzută în legea specială a traficului de stupefiante, ci este prevăzută la contrabandă reglementată în legislaţia română printr-o lege specială.

Judecătorul de la curtea de apel a admis cererea de executare a mandatului european de arestare cu nr. referinţă dosar 4272/2015, emis de către Biroul Procurorului districtual Burgas - Bulgaria, la data de 03.11.2016, împotriva persoanei solicitate Ţ. F.V. şi în baza art. 112 al. 1 raportat la art. 58 alin. 1 din Legea nr. 302/2004, a amânat predarea persoanei solicitate Ţ. F.V. până la soluţionarea definitivă sau, în caz de condamnare cu executarea în regim de detenţie a pedepsei,  până la punerea în libertate ca urmare a liberării condiţionate sau până la executarea pedepsei la termen, în cauza penală ce fac obiectul dosarului nr. 4860/P/2015 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Rădăuţi, în care persoana solicitată are calitatea de inculpat, iar în baza art. 103 al. 13 din lg.302/2004 a dispus arestarea persoanei solicitate Ţ.F.V. împotriva căruia s-a emis mandatul european de arestare cu nr. referinţă dosar 4272/2015, emis de către Biroul Procurorului districtual Burgas - Bulgaria, la data de 03.11.2016, în vederea predării, pe o durată de 30 de zile, începând cu data soluţionării definitive sau punerea în libertate din executarea pedepsei în cauza anterior menţionată şi emiterea mandatului de arestare.

Pentru a dispune astfel, judecătorul de la curtea de apel a reţinut că analizând cererea de predare formulată aceasta este întemeiată, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 84 din Legea nr. 302/2004, mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene solicită arestarea şi predarea de către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, judecăţii sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranţă privative de libertate.

Alin.2 al aceluiași text statuează că Mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoaşterii şi încrederii reciproce, în conformitate cu dispoziţiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene nr. L 190/1 din 18 iulie 2002.

Decizia amintită are ca obiect înlocuirea sistemului multilateral de extrădare între statele membre cu un sistem de predare între autoritățile judiciare a persoanelor condamnate sau bănuite în scopul executării sentințelor de condamnare sau a urmărilor, acest din urmă sistem fiind bazat pe principiul recunoașterii reciprocii.

Decizia-cadru 2002/584 vizează astfel, prin introducerea unui nou sistem simplificat și mai eficient de predare a persoanelor condamnate sau bănuite că au încălcat legea penală, să faciliteze și să accelereze cooperarea judiciară în scopul de a contribui la realizarea obiectivului atribuit Uniunii de a deveni un spațiu de libertate, securitate și justiție întemeindu-se pe gradul ridicat de încredere care trebuie să existe între statele membre.

Practic, în temeiul articolului 1 alin. 2 din Decizia-cadru 2002/584, statele membre sunt în principiu, obligate să dea curs unui mandat european de arestare, ele neputând refuza executarea unui astfel de mandat decât în cazurile de neexecutare obligatorie și a celor facultative enumerate expres.

Aspectele invocate de către apărător în sensul că acest mandat nu putea fi emis întrucât nu are la bază o hotărâre judecătorească, nu poate fi primit, pentru că modalitatea în care Bulgaria a înțeles să transpună în propria legislație decizia amintită nu poate face obiectul unei verificări a acestei instanțe

Este incontestabil că există un mandat european de arestare ce a fost emis de către o autoritate abilitată a unui stat membru, în baza unei decizii de arestare custodială a Parchetului Districtual Burgas. Cuprinde toate menţiunile necesare potrivit art. 86 alin. 1 din Legea 302/2004, a fost tradus în limba română, iar persoana solicitată Ţ.F.V. nu a ridicat obiecțiuni cu privire la identitate.

De asemenea, Curtea a reținut că infracțiunile pentru care s-a cerut predarea sunt dintre cele prev. de art. 96 alin.1 pct. 5 din Legea nr. 302/2004, respectiv traficul ilicit de droguri şi substanţe psihotrope, pentru care nu se cere verificarea îndeplinirii condiției dublei incriminări.

S-a subliniat și faptul că persoana solicitată este cercetată de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Rădăuţi pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art.193 alin.1 Cod penal.

S a observă că situația invocată se încadrează în dispozițiile art. 98 alin.2 lit. b din Legea nr. 302/2004 constituind motiv facultativ de refuz pentru autoritatea judiciară română (legiuitorul folosind expresia poate refuza) și nu motive obligatorii, astfel că instanța română poate dispune executarea mandatului european de arestare chiar în lipsa acordului persoanei solicitate, dacă apreciază că sunt îndeplinite toate condițiile pentru aceasta.

Astfel, având în vedere natura mandatului european de arestare – ca instrument al cooperării juridice internaționale în materie penală – ce are la bază principiul recunoașterii și încrederii între autoritățile judiciare, Curtea a apreciat că motivul invocat nu justifică respingerea solicitării autorităților bulgare.

De asemenea, urmare a modificărilor survenite la Legea 302/2004 prin Legea 300/2013, în baza art. 112 alin. 1 din lege,  Curtea a constatat că sunt incidente în materia executării mandatului european de arestare dispoziţiile art. 58 alin. 1 din aceeaşi lege, care dispun în mod expres că în situaţia în care persoana solicitată este cercetată penal de către autorităţile judiciare române, predarea acesteia se amână până la soluţionarea definitivă a cauzei.

În consecinţă, constatând îndeplinirea tuturor cerinţelor prevăzute de lege pentru executarea mandatului european de arestare şi pentru predarea persoanei solicitate, instanţa nu poate decât să amâne predarea până la momentul soluţionării definitive a cauzei penale pendinte.

Domenii speta

Spete similare