Măsuri de siguranţă şi educative

Prin încheierea judecătorului de drepturi şi libertăţi de la Judecătoria Bacău din 29.04.2014 s-a dispus în baza art.248 N.C.p.p., respingea cererii Parchetului de pe lângă Judecătoria Bacău de luare faţă de suspectul B.C., a măsurii de siguranţă a internării medicale.

S-a dispus plata onorariului apărătorului din oficiu din fondurile Ministerului Justiţiei.

In baza art.275 al.3 N.C.P.P., cheltuieli judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

Pentru pronunţarea acestei încheieri, judecătorul de la prima instanţă a  reţinut că prin rezoluţia organului de cercetare penală din data de 5.02.2013, confirmată de procuror, s-a dispus începerea urmăririi penale faţă de B.C. pentru comiterea infracţiunii de tulburare a folosinţei locuinţei prevăzută de art.320 al.1 C.p.

Din actele dosarului nr.778/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Bacău a rezultat faptul că la data de 14.02.2013 numitul M.C. domiciliat in Bacău, s-a adresat organelor de poliţie  reclamând faptul că B.C., locatar al apartamentului nr.13 din acelaşi imobil tulbură folosinţa locuinţei celorlalţi locatari, lăsând de mai multe ori gazul metan deschis, provocând inundaţii şi incendiind diverse materiale reciclabile in  propria locuinţă.

Susţinerile petentului au fost confirmate de depoziţiile mai multor locatari, din cadrul imobilului. Astfel, martorii G.P., J.M., ş.a. au dat declaraţii prin care au susţinut că B.C.  are un comportament reprobabil şi distructiv.

Din relatările acestor martori a rezultat faptul că B.C., care locuieşte singur, a adus in mod voluntar in stare de degradare propria locuinţă distrugând sau înstrăinând toate piesele de mobilier, bunurile de uz casnic, tâmplăria de exterior şi interior. Acesta a tulburat in mod repetat folosinţa locuinţelor celorlalţi locatari prin faptul că a provocat inundaţii tăind apometrele şi caloriferele, a lăsat gazul metan deschis, după care in mai multe rânduri a incendiat in interiorul locuinţei sale diverse materiale, producând fum care s-a răspândit in întreg imobilul.

Având în vedere că la data de 1.02.2014 a intrat în vigoare Noul cod penal (N.C.P.) şi noul cod de procedură penală (N.C.P.P.), judecătorul de drepturi şi libertăţi a examinat sesizarea procurorului in raport cu aceste noi reglementări penală şi respectiv procesual-penală.

Conform art.110 N.C.P., când făptuitorul este bolnav psihic, consumator cronic de substanţe psihoactive sau suferă de o boală infectocontagioasă şi prezintă pericol pentru societate, se poate lua măsura internării într-o unitate sanitară de specialitate, până la însănătoşire sau până la obţinerea unei ameliorări care să înlăture starea de pericol. Această măsură de siguranţă se ia, conform art.107 al.3 N.C.P., faţă de persoana care a comis o faptă prevăzută de legea penală, nejustificată.

Această măsură de siguranţă poate fi luată, conform art.247 N.C.P.P., şi in mod provizoriu in cursul urmăririi penale, al procedurii de cameră preliminară sau in cursul judecăţii. Astfel, conform acestui text de lege, judecătorul de drepturi şi libertăţi, în cursul urmăririi penale, poate dispune internarea medicală provizorie a suspectului sau inculpatului care este bolnav mintal ori consumator cronic de substanţe psihoactive, dacă luarea măsurii este necesară pentru înlăturarea unui pericol concret şi actual pentru siguranţa publică.

Art.248 N.C.P.P., stabileşte procedura de aplicare a măsurii de siguranţă a internării medicale provizorii, precum şi condiţiile ce trebuie îndeplinite pentru luarea acestei măsuri procesuale privative de libertate. Astfel, propunerea procurorului de luare a acestei măsuri va fi însoţită de acte medicale concludente sau de expertiza medico-legală psihiatrică.

Judecătorul sesizat fixează de îndată termen de soluţionare a propunerii şi dispune aducerea cu mandat a suspectului sau a inculpatului.

Soluţionarea propunerii se face numai după audierea suspectului sau inculpatului, dacă starea sa de sănătate o permite, în prezenţa unui avocat, ales sau numit din oficiu.

Când propunerea de luare a măsurii internării medicale provizorii nu este însoţită de expertiza medico-legală psihiatrică, judecătorul sesizat dispune efectuarea acesteia, luând, dacă este cazul, şi măsura internării necesare pentru efectuarea expertizei.

Rezultă din aceste dispoziţii legale că pentru a se putea lua faţă de suspect (învinuit, conform vechiului cod de procedură penală) măsura de siguranţă a internării medicale provizorii, trebuie îndeplinite o serie de condiţii, unele de natură substanţială şi altele de natură procedurală, aşa cum aceste condiţii au fost expuse anterior.

Ţinând seama de actele din dosarul cauzei şi de dispoziţiile legale incidente, judecătorul de drepturi şi libertăţi constată că cererea parchetului de luare în mod provizoriu a măsurii de siguranţă a internării medicale faţă de suspectul B.C. nu este întemeiată şi a respins-o pentru argumentele  expuse in continuare.

Astfel, in pofida demersurilor făcute de judecător pentru prezentarea suspectului B.C. la Serviciul Judeţean de Medicină Legală Bacău in vederea efectuării expertizei medico-legale psihiatrice a acestuia, acestea au rămas fără rezultat. In acest sens, au fost emise in mai multe rânduri mandate de aducere pe numele suspectului pentru conducerea sa la S.J.M.L. Bacău, insă acestea nu au putut fi executate, acesta nefiind găsit la domiciliile cunoscute (fl.18,19,36,37,51,52,66,104,105,114).

De asemenea, în urma verificărilor efectuate a rezultat faptul că B.C.  nu este încarcerat in vreun penitenciar din România sau in unităţile subordonate Ministerului de Interne (fl.71,89).

Conform fişei de evidenţă, suspectul figurează cu ultimul domiciliu activ in mun. Bacău. Secţia 1 Poliţie Bacău a comunicat instanţei faptul că s-au efectuat multiple verificări la acest domiciliu şi a rezultat că B.C.  nu mai domiciliază la această adresă, fapt confirmat de mai mulţi vecini. De asemenea, au fost contactate persoanele apropiate suspectului, acestea comunicând că nu mai ştiu nimic de B.C. Acesta nu a putut fi identificat in vederea prezentării la S.J.M.L. Bacău.

In această situaţie, judecătorul a constatat că nu s-a putut efectua expertiza medico-legală psihiatrică a suspectului B.C. care să stabilească dacă acesta este bolnav psihic, consumator cronic de substanţe psihoactive sau suferă de o boală infectocontagioasă şi prezintă pericol pentru societate, în sensul art.110 N.C.P., de natură să justifice internarea medicală provizorie a acestuia. O asemenea expertiză nu a fost efectuată nici în cursul urmăririi penale.

In lipsa unei astfel de expertize, obligatorie potrivit art.248 N.C.P.P., judecătorul nu poate să aprecieze că suspectul este bolnav mintal ori consumator cronic de substanţe psihoactive, şi se impune luarea măsurii internării medicale este necesară pentru înlăturarea unui pericol concret şi actual pentru siguranţa publică.

Judecătorul de drepturi şi libertăţi a constatat că infracţiunea de tulburare a folosinţei locuinţei prevăzută de art.320 al.1 din codul penal de la 1969 nu se mai regăseşte în noul cod penal, fiind astfel dezincriminată. Aşa cum s-a arătat anterior, conform art.107 al.3 N.C.P., măsurile de siguranţă, inclusiv internarea medicală, se iau faţă de persoana care au comis o faptă prevăzută de legea penală, nejustificată.

In contextul în care fapta pentru care s-a început urmărirea penală împotriva suspectului B.C. nu mai este prevăzută de legea penală, faţă de acesta nu se poate dispune măsura de siguranţă a internării medicale. Doar comiterea unei astfel de fapte este de natură să releve  că acesta prezintă pericol pentru societate, aşa cum prevede art.110 N.C.P.

Rezultă aşadar că nu sunt întrunite două condiţii prevăzute de lege pentru luarea măsurii internării medicale provizorii a suspectului B.C., expuse mai sus.

Faţă de aceste considerente, judecătorul de drepturi şi libertăţi a apreciat ca neîntemeiată solicitarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Bacău nr.778/P/2013 de luare în mod provizoriu a măsurii de siguranţă a internării medicale faţă de suspectul B.C. şi a  respins-o.

S-a dispus plata onorariului apărătorului din oficiu din fondurile Ministerului Justiţiei.

In baza art.275 al.3 N.C.P.P., cheltuieli judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

Împotriva acestei încheierii a formulat contestaţie în termen legal, Parchetul de pe lângă Judecătoria Bacău care o critică pentru netemeinicie.

La adoptarea soluţiei de respingere a propunerii formulate instanţa a avut în vedere pe de o parte împrejurarea că infracţiunea de tulburare a folosinţei locuinţei nu mai este incriminată în noul cod penal, iar cu privire la B.C. nu a fost efectuată expertiza medico-legală psihiatrică, deşi efectuarea expertizei era obligatorie.

 Cu privire la continuitatea de incriminare se constată faptele reţinute în sarcina învinuitului constau în aceea că învinuitul B.C. a tulburat in mod repetat folosinţa locuinţelor celorlalţi locatari prin faptul că a provocat inundaţii tăind apometrele şi caloriferele, a lăsat gazul metan deschis, după care în mai multe rânduri a incendiat în interiorul locuinţei sale diverse materiale, producând fum care s-a răspândit în întreg imobilul.

In acest sens, fapta învinuitului B.C. de a lăsa deschis sistemul de alimentare cu gaz a imobilului în care locuieşte continuă să fie incriminată ca infracţiune de tentativă la distrugere, iar fapta aceluiaşi învinuit de a inunda imobilele învecinate întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de distrugere.

Aceste infracţiuni sunt suficiente pentru a fundamenta propunerea de a se lua măsura de siguranţă a internării medicale, fapta reţinută în sarcina învinuitului continuând să fie prevăzută de legea penală - nu ca infracţiune de tulburare a folosinţei locuinţei, ci ca infracţiuni de distrugere.

Cu privire la neefectuarea expertizei medico-legale psihiatrice a învinuitului B.C. se reţine că acesta a fost prezent în faţa instanţei, iar la termenul din data de 03.10.2013 acesta a fost audiat.

Judecătorul de drepturi şi libertăţi de la tribunal, analizând hotărârea atacată cu privire la motivele invocate, precum şi din oficiu, sub toate aspectele de fapt şi de drept, consideră că această contestaţie a procurorului este întemeiată.

Noul cod de procedură penală prevede posibilitatea aplicării provizorii a măsurilor de siguranţă cu caracter medial care devin, potrivit legii, măsuri procesuale.

Pentru luarea măsurilor de siguranţă a internării medicale provizorii, trebuie îndeplinite cumulativ două condiţii :

- iresponsabilitatea făptuitorului cauzată de o boală psihică, inclusiv cazată de intoxicarea cronică prin consumul de substanţe psihoactive;

- existenţa pericolului concret şi actual pentru siguranţa publică.

În cauza de faţă se constată că suspectul B.C. a fost internat în anii 2005, 2011 şi 2013 în Spitalul de Psihiatrie Bacău cu diagnosticul de „tulburare de personalitate de tip instabil emoţional”, „tulburare psihotică acută, psihosindrom de dependenţă etanolică”, „tulburare psihotică acută fond etanolic”.

În acelaşi timp, acest suspect a tulburat în mod repetat folosinţa locuinţelor celorlalţi locatari ai blocului în care locuieşte, prin faptul că a lăsat  deschis sistemul de alimentare cu gaz a imobilului, a provocat inundaţii tăind apometrele şi caloriferele, a incendiat de mai multe ori în interiorul apartamentului său diverse materiale.

Judecătorul de drepturi şi libertăţi de la tribunal, apreciază că suspectul prezintă un real pericol pentru siguranţa publică, mai ales că acesta poate oricând repeta incendierea locuinţei sau lăsarea deschisă a sistemului de alimentare cu caz a imobilului.

Având în vedere antecedentele sale în afecţiuni psihice, judecătorul de drepturi şi libertăţi, apreciază că sunt întrunite cumulativ cele 2 codiţii prevăzute de art.110 cod penal şi raportat la refuzul suspectului de a se prezenta voluntar la serviciul de Medicină –Legală Bacău,pentru efectuarea expertizei medico-legală psihiatrice obligatorii (refuz rezultat din neprezentarea sa timp de 5 luni), se impune luarea măsurii internării medicale provizorii şi efectuarea acestei expertize din care să rezulte dacă suspectul B.C. are discernământul faptelor sale sau nu.

Judecătorul de drepturi şi libertăţi de la tribunal, nu se poate mărgini la aprecierea superficială a judecătorului de la fond că infracţiunea pentru care a fost începută urmărirea penală faţă de suspect (art.320/1 cod penal din 1969), nu mai este reglementată de noul cod penal, deoarece judecătorul la analizarea luării sau nu a măsurii internării medicale provizorii prevăzută de art.248 cod procedură penală (fost art.162 cod procedură penală vechi), nu este ţinut de încadrarea juridică a faptei care poate fi schimbată, ci de fapta în sine şi pericolul pentru societate pe care îl prezintă o persoană care dă drumul la gazul metan sau incendiază bunuri din locuinţa sa cu riscul ca oricând să se producă o explozie a blocului ori un incendiu puternic care să afecteze pe ceilalţi locatari.

Aşadar, dacă există dubii cu privire la starea de sănătate psihică sau existenţa discernământului suspectului, se impune obligatoriu efectuarea expertizei medico-legale psihiatrice, iar dacă suspectul refuză să se prezinte,soluţia legală este de internare medicală provizorie într-o unitate medicală de specialitate.

Faţă de toate acestea, judecătorul de drepturi şi libertăţi de la tribunal, în baza art.425/1 alin.7 pct.2 lit.a Cod procedură penală, va admite contestaţia formulată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Bacău împotriva încheierii judecătorului de drepturi şi libertăţi din 29.09.2014 pe care o va desfiinţa în totalitate.

Reţinând cauza spre rejudecare şi pe fond, în baza art.248 alin.9 cod procedură penală, va admite propunerea procurorului şi va dispune internarea medicală provizorie a suspectului B.C., pentru efectuarea expertizei medico-legale psihiatrice.

Se va dispune efectuarea expertizei medico-legale psihiatrice a suspectului de către Spitalul de Psihiatrie Socola Iaşi.

Conform art. 275 al. 3 C.pr.penală cheltuielile judiciare vor  rămâne în sarcina statului.

Se va constata că suspectul B.C. a fost reprezentat de apărător din oficiu.

Domenii speta

Spete similare