Plângere împotriva încheierii de carte funciară

DOSAR NR. .................

ROMÂNIA

TRIBUNALUL BUCUREŞTI SECŢIA A IV A CIVILĂ

Decizia civilă nr. ………..

Şedinţa publică de la ………………

Tribunalul compus din:

PREŞEDINTE: ****

JUDECĂTOR: ****

GREFIER: ****

Pe rol fiind soluţionarea cererii de apel formulată de apelantul .................împotriva sentinţei civile nr……….., pronunţată de ……….., în dosarul nr.................., în contradictoriu cu intimata ................., având ca obiect „plângere împotriva încheierii de carte funciară „.

La apelul nominal făcut în şedinţă publică  a răspuns apelantul, prin consilier juridic, lipsă fiind intimata.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, după care:

Tribunalul constată că nu se solicită probe noi în calea de atac şi invocă incidenţa disp. art. 78 Cod procedură civilă ca motiv de ordine publică şi acordă cuvântul pe apel.

Apelantul, prin consilier juridic, apreciază că ................. are calitate procesuală pasivă, apelantul fiind proprietarul imobilului situat în ………. şi nu …………. Totodată, arată că lasă la aprecierea instanţei cu privire la chestiunea pusă în discutie de către tribunal.

 Tribunalul reţine cauza în pronunţare.

TRIBUNALUL

Deliberând asupra apelului constată:

Prin sentinţa civilă nr.................a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a ................. şi a respins cererea de chemare în judecată ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Pentru a pronunţa această soluţie prima instanţă a reţinut că petentul a formulat plângere împotriva încheierii nr. ................. şi a încheierii de reexaminare nr. ................., ambele emise de intimat, prin care s-a respins cererea petentului de rectificare a cărţii funciare nr. ................. (provenită din cartea funciară cu nr. .................), în sensul radierii dreptului de proprietate al petentului şi înscrierii dreptului de proprietate al ..................

Petentul a formulat plângerea în contradictoriu cu emitentul încheierilor contestate.

Prin Decizia RIL nr. 72/2007, ÎCCJ a decis că „În cauzele ce au ca obiect plângerile privind cartea funciară întemeiate pe dispoziţiile art. 50 din Legea nr. 7/1996, republicată, Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară nu are calitate procesuală pasivă.”

În acest sens, ÎCCJ a reţinut că „Potrivit art. 17 alin. (1) din Legea cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr. 7/1996, republicată, "publicitatea imobiliară întemeiată pe sistemul de evidenţă al cadastrului general are ca obiect înscrierea în cartea funciară a actelor şi faptelor juridice referitoare la imobilele din acelaşi teritoriu administrativ şi se realizează de către oficiile teritoriale pentru imobilele situate în raza teritorială a acestora".

În acest cadru de reglementare, prin art. 20 alin. (1) din aceeaşi lege se prevede că "dreptul de proprietate şi celelalte drepturi reale asupra unui imobil se vor înscrie în cartea funciară pe baza actului prin care s-au constituit ori s-au transmis în mod valabil", iar în cuprinsul art. 21 s-a subliniat că "modificarea conţinutului unui drept ce grevează un drept real imobiliar se înscrie, dacă legea nu dispune altfel, potrivit regulilor stabilite pentru dobândirea şi stingerea drepturilor reale".

În conformitate cu principiul relativităţii, pe care îl consacră, în art. 22 din legea menţionată se mai prevede că înscrierea unui drept se poate efectua numai "împotriva aceluia care, la înregistrarea cererii sale, era înscris ca titular al dreptului asupra căruia înscrierea urmează să fie făcută", precum şi "împotriva aceluia care, înainte de a fi înscris, şi-a grevat dreptul, dacă amândouă înscrierile se cer deodată".

Caracterul necontencios al procedurii de înscriere în cartea funciară este subliniat în dispoziţiile art. 47 alin. (5) din Legea nr. 7/1996, republicată, potrivit cărora "înscrierile în cartea funciară se efectuează la cererea părţilor interesate, cu excepţia cazurilor în care legea prevede înscrierea din oficiu", precum şi în alin. (6) al aceluiaşi articol, prin care se precizează că "intabularea sau înscrierea provizorie poate fi cerută de orice persoană care, potrivit înscrisului original, hotărârii judecătoreşti sau hotărârii autorităţii administrative, urmează să strămute, să constituie, să modifice, să dobândească sau să stingă un drept tabular".

Acest caracter necontencios al activităţii de publicitate imobiliară mai rezultă şi din faptul că încheierile prin care sunt soluţionate cererile de înscriere de către registratorul de carte funciară, care este funcţionar public şi nu judecător, sunt, prin natura lor juridică, acte administrative provizorii ce nu au putere de lucru judecat din moment ce adoptarea lor nu are loc în cadrul unei proceduri administrative jurisdicţionale.

De altfel, o asemenea încheiere, deşi act administrativ, nu este supusă controlului instanţelor judecătoreşti de contencios administrativ, în condiţiile Legii nr. 544/2004, ci contenciosului administrativ special reglementat prin Legea nr. 7/1996, republicată.

În acest sens, în art. 50 alin. (1) din Legea nr. 7/1996, republicată, este reglementată obligativitatea comunicării încheierii, iar prin alineatele următoare se prevede că "încheierea de înscriere sau de respingere poate fi atacată cu plângere", care se înaintează judecătoriei în a cărei rază de competenţă teritorială se află imobilul, că "hotărârea pronunţată de judecătorie poate fi atacată cu apel", iar "hotărârea judecătorească definitivă şi irevocabilă se comunică, din oficiu, biroului teritorial de către instanţa care s-a pronunţat ultima asupra fondului".

Ca urmare, datorită naturii lor derogatorii, toate aceste reglementări au un caracter special în raport cu dispoziţiile generale privind procedurile necontencioase cuprinse în cartea a III-a din Codul de procedură civilă, la art. 331-339, fiind de observat că în art. 338 alin. 2 din Codul de procedură civilă se prevede că "materiile necontencioase cu privire la care legea prevede o procedură specială rămân sub dispoziţiile speciale, care se vor întregi cu cele prevăzute în cuprinsul cărţii de faţă".

Or, procedura de înscriere în cartea funciară este guvernată de regulile cuprinse în Legea nr. 7/1996, republicată, şi de actele normative emise în baza ei, iar numai în măsura în care acestea nu prevăd nimic, legea este completată cu dispoziţiile generale în materie necontencioasă prevăzute în Codul de procedură civilă.

De aceea, în raport cu această distincţie făcută de legiuitor, se impune să se reţină că Legea nr. 7/1996, republicată, nu conţine dispoziţii care să confere legitimare procesuală pasivă Oficiului de Cadastru şi Publicitate Imobiliară.

De altfel, pe linia promovării acestei raţiuni deduse din textele de lege aplicabile, prin art. 31 din Ordinul directorului general al Agenţiei Naţionale de Cadastru şi Publicitate Imobiliară nr. 633/2006 pentru aprobarea Regulamentului de organizare şi funcţionare a birourilor de cadastru şi publicitate imobiliară, s-a subliniat că "activităţii de publicitate imobiliară i se aplică principiile şi regulile specifice prevăzute de lege, care se întregesc cu dispoziţiile art. 331-339 din Codul de procedură civilă".

Mai mult, prevederea de la art. 50 alin. (4) din Legea nr. 7/1996, republicată, potrivit căreia "hotărârea judecătorească definitivă şi irevocabilă se comunică din oficiu biroului teritorial", confirmă intenţia legiuitorului referitoare la calitatea Oficiului de Cadastru şi Publicitate Imobiliară, în sensul de a nu fi considerat parte în plângerea privind cartea funciară, pentru că altfel nu mai era necesar să se reglementeze obligativitatea de a i se comunica hotărârea, din moment ce dispoziţiile art. 266 alin. 3 din Codul de procedură civilă prevăd că "hotărârea se comunică părţilor".”

În prezent, dispoziţiile relevante (pentru prezenta speţă) ale Legii 7/1996 prevăd următoarele:

Art. 30. - (1) Dacă registratorul constată că actele depuse în justificarea cererii de înscriere în cartea funciară, precum şi aceasta din urmă nu întrunesc condiţiile de formă cerute de lege pentru validitatea acestora, cererea se respinge printr-o încheiere motivată.

(2) Registratorul va respinge cererea de înscriere a actului juridic a cărui nulitate absolută este prevăzută în mod expres de lege sau pentru neîndeplinirea unor condiţii speciale prevăzute de reglementările în vigoare.

(3) Despre respingerea cererii se face menţiune în registrul de intrare, în dreptul înregistrării acesteia, precum şi în cartea funciară.

Art. 31. - (1) Încheierea se comunică celui care a cerut înscrierea sau radierea unui act sau fapt juridic, precum şi celorlalte persoane interesate potrivit menţiunilor din cartea funciară, cu privire la imobilul în cauză, în termen de 15 zile de la pronunţarea încheierii, dar nu mai târziu de 30 de zile de la data înregistrării cererii.

(2) Persoanele interesate sau notarul public pot formula cerere de reexaminare a încheierii de admitere sau de respingere, în termen de 15 zile de la comunicare, care se soluţionează în termen de 20 de zile prin încheiere de către registratorul-şef din cadrul oficiului teritorial în raza căruia este situat imobilul. În vederea soluţionării cererii de reexaminare, persoana interesată va putea completa dosarul cu documentele necesare, la solicitarea registratorului-şef.

(3) Împotriva încheierii registratorului-şef emise potrivit alin. (2) cei interesaţi sau notarul public pot formula plângere, în termen de 15 zile de la comunicare. Cererea de reexaminare şi plângerea împotriva încheierii se depun la biroul teritorial şi se înscriu din oficiu în cartea funciară. Oficiul teritorial este obligat să înainteze plângerea judecătoriei în a cărei rază de competenţă teritorială se află imobilul, însoţită de dosarul încheierii şi copia cărţii funciare.

(4) Plângerea împotriva încheierii se poate depune de cei interesaţi sau notarul public şi direct la judecătoria în a cărei rază de competenţă teritorială se află imobilul, situaţie în care instanţa va solicita din oficiu biroului teritorial comunicarea dosarului încheierii şi copia cărţii funciare, precum şi notarea plângerii în cartea funciară.

(5) Hotărârea pronunţată de judecătorie poate fi atacată numai cu apel.

(6) Hotărârea judecătorească definitivă se comunică, din oficiu, biroului teritorial de către instanţa care s-a pronunţat ultima asupra fondului.

(7) Înscrierea făcută în temeiul acestei hotărâri judecătoreşti îşi produce efectele de la înregistrarea cererii de înscriere la biroul teritorial.

(8) În cazul respingerii plângerii prin hotărâre judecătorească definitivă, notările făcute se radiază din oficiu.

Art. 32. - Soluţionarea plângerii împotriva încheierii de carte funciară, a acţiunii în justificare tabulară, în rectificare, precum şi prestaţie tabulară se face fără citarea oficiului teritorial.

Instanţa a constatat că dispoziţiile actuale ale art. 32 din Legea 7/1996 reprezintă o transpunere a Deciziei RIL nr. 72/2007 a ÎCCJ.

Faţă de dispoziţiile legale anterior menţionate, instanţa a apreciat că, în prezenta plângere, intimatul nu are calitate procesuală pasivă, motiv pentru care a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului şi a respins plângerea formulată de petent ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel petentul solicitând admiterea apelului, anularea sentinţei primei instanţe şi obligarea pârâtului să radieze dreptul de proprietate al petentului şi înscrierea dreptului de proprietate al .................din cartea funciară nr. ..................

În motivare se arată că intimatul are calitate procesuală pasivă întrucât îi aparţine culpa de înscriere în cartea funciară. Petentul este unica instituţie abilitată să înregistreze modificările sau să îndrepte erorile materiale strecurate în cuprinsul cărţii funciare.

Precizează că prima instanţă avea posibilitatea , din oficiu, să pună în discuţie lărgirea cadrului procesual, în baza rolului activ al judecătorului. Acest drept este conferit instanţei şi de disp. art. 78 cod proc civ. În plus din înscrisurile depuse la dosar rezultă că apelantul are doar un drept de administrare cu privire la imobil.

În drept a invocat disp. art. 466, 470, 476-477 cod proc civ.

Intimatul, legal citat, nu a depus întâmpinare.

Analizând sentinţa civilă prin prisma motivelor de apel formulate Tribunalul reţine următoarele:

În mod corect prima instanţă a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a intimatului având în vedere aspectul dezlegat prin Decizia nr. 72/2007 a ÎCCJ în sensul că „în cauzele ce au ca obiect plângerile privind cartea funciară întemeiate pe dispoziţiile art. 50 din Legea nr. 7/1996, republicată, Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară nu are calitate procesuală pasivă.” De asemenea potrivit disp. art. 32 din Legea nr. 7/1996 soluţionarea plângerii împotriva încheierii de carte funciară, a acţiunii în justificare tabulară, în rectificare, precum şi prestaţie tabulară se face fără citarea oficiului teritorial. Totodată, faţă de obiectul cererii de chemare în judecată şi de argumentele aduse în susţinerea acţiuni observă că nu pot fi primite apărările vizând culpa intimatului câtă vreme procedura rectificării cărţii funciare este reglementată în cuprinsul codului civil şi al Legii  nr. 7/1996 inclusiv sub aspectul cadrului procesual.

Cu toate acestea la termenul din data de 16.01.2017 Tribunalul a invocat din oficiu ca motiv de ordine publică, incidenţa dispoziţiilor art. 78 cod proc civ, articol ce a fost menţionat şi în cuprinsul motivelor de apel formulate de parte fără însă a se aduce critici concrete prin raportare la aceste prevederi. Astfel, dispoziţia menţionată distinge între ipoteza procedurii contencioase şi a celei necontencioase; în timp ce în primul caz judecătorul, după ce pune în discuţia părţilor necesitatea complinirii cadrului procesual, dacă reclamantul se opune introducerii în cauză a altei persoane, va respinge cererea fără a o cerceta pe fondul său, în cel de-al doilea caz, înfrângând voinţa reclamantului, judecătorul este obligat să dispună din oficiu introducerea în cauză a persoanei fără de care apreciază că nu se poate soluţiona diferendul judiciar.

Procedura plângerii îndreptate împotriva încheierii de reexaminare este o procedură necontencioasă, aspect dezlegat inclusiv prin considerentele Deciziei nr. 72/15.10.2007 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în soluţionarea unui recurs în interesul legii.

În atare situaţie, prima instanţa trebuia să dispună din oficiu introducerea în cauză a beneficiarului înscrierii ce se solicită, anume a Statului Român, indiferent de poziţia adoptată de apelant şi după complinirea cadrului procesual pasiv să soluţioneze plângerea pe fondul său.

În aprecierea Tribunalului, caracterul necontencios al procedurii nu presupune întotdeauna inexistenţa unui pârât, ci conform art. 22 din Legea nr. 7/1996, ori de câte ori se identifică o entitate care justifică un interes legitim în soluţionarea cauzei, aceasta trebuie să figureze ca parte. Nu se poate accepta, în opinia instanţei de apel, ca cel despre care se afirmă că are un drept de proprietate să fie expus unei proceduri constitutive de drepturi – prin înscrierea în cartea funciară – fără ştiinţa sa şi fără a i se recunoaşte procesual dreptul la apărare.

Aşadar se impune admiterea apelului faţă de omisiunea primei instanţe de a da eficienţă dispoziţiilor art. 78 cod proc civ.

Urmare a admiterii apelului, constatând că prima instanţă nu a cercetat pricina în fond, se va dispune anularea sentinţei apelate şi trimiterea cauzei spre rejudecare judecătoriei în aplicarea art. 480 alin. 3 c.pr.civ. Pentru a pronunţa această soluţie de trimitere, Tribunalul are în vedere că reţinerea în vederea evocării fondului are ca premisă voinţa părţilor expresă sau tacită ca judecata pe fond să se realizeze pentru prima dată de instanţa de apel.

Specificitatea procedurii de faţă face ca în mod nelegal sentinţa să fi fost pronunţată fără participarea pârâtului, care astfel a fost lipsit de dreptul de a-şi exprima poziţia judecării cauzei sale şi în contradictoriu cu el într-un singur grad de jurisdicţie. Mai mult, art. 78 alin. 3 c.pr.civ. limitează introducerea în cauză a terţului interesat doar la faza judecăţii în primă instanţă. Or, chiar şi in etapa evocării fondului după anulare, judecata se realizează tot de instanţa de apel, în compunerea prevăzută de lege, nefiind echivalentă noţiunii juridice de judecată în primă instanţă despre care face vorbire art. 78 alin. 3 c.pr.civ.. Prin urmare, instanţa de apel identifică aceste impedimente procedurale pentru a evoca ea însăşi fondul (art. 536 c.pr.civ), deoarece nu se poate lărgi cadrul procesual în acest stadiu al procedurii – cât timp pârâtul nu a fost parte în faţa primei instanţe, caz în care nu s-ar putea valorifica procesual argumentul care a condus la admiterea apelului.

În considerarea argumentelor ce preced,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite apelul declarat de apelantul ................., cu sediul ................., împotriva sentinţei civile nr……….., pronunţată de ……….., în dosarul nr.................., în contradictoriu cu intimata ................., cu sediul în …………….

Anulează sentinţa apelată.

Trimite cauza spre rejudecare primei instanţe.

Definitivă.

Pronunţată în  şedinţă publică, azi …………..

PREŞEDINTE JUDECĂTOR GREFIER

Red. C.D. ****

Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti  - judecător ****

Domenii speta

Spete similare