Pretenții – răspundere civilă contractuală: blocare cont ca urmare a nerespectării obligației de a se prezenta la sediul băncii cu actul de identitate în original; modalitatea în care pârâta a procedat la blocarea contului (fără a comunica reclamantei în

I N S T A N Ţ A

Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 20.07.2020, sub nr. .../299/2020, reclamanta A a solicitat, în contradictoriu cu pârâta B, ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei la plata, cu titlu de daune interese, a sumei de 35.276 lei reprezentând echivalentul prejudiciului material produs prin executarea necorespunzătoare a obligațiilor asumate în temeiul contractului de deschidere a contului bancar X, încheiat la data de 31.07.2017, precum și a sumei de 4.500 lei reprezentând prejudiciul moral suferit, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii, reclamanta a arătat că, la data de 31.07.2017, s-a prezentat la Sucursala B în vederea deschiderii unui cont bancar, optând pentru deschiderea unui cont  curent în lei „B Card complet”, cu acces la serviciul HomeBank. Pe parcursul relației contractuale, i-au fost solicitat o serie de documente necesare procesului de actualizare a datelor personale, documente pe care reclamanta le-a trimis de fiecare dată, fără întârziere. Cu toate acestea, contul său a blocat, în mod nejustificat, de mai multe ori pe parcursul anului 2019, fapt ce i-a cauzat o serie de inconveniente, dar și prejudicii materiale importante.

Reclamanta a arătat că prima solicitare de actualizare a datelor personale i-a fost comunicată în luna februarie 2018, după 7 luni de la deschiderea contului și, întrucât aceasta era legitimă și în conformitate cu dispozițiile legale privind protecția datelor cu caracter personal, reclamanta s-a conformat și a comunicat în data de 16.02.2018, o copie a cărții de identitate, certificată pentru conformitate cu originalul. A arătat că, la acel moment, a fost informată pe e-mail că actualizarea datelor se poate face și telefonica sau prin aplicația HomeBank.

Ulterior, la data de 24.08.2018, prin intermediul corespondenței electronice, banca i-a solicitat completarea și transmiterea „Declarației privind rezidența fiscală pentru persoane fizice”, în termen de 89 de zile de la data informării, declarația fiind comunicată de reclamantă la data de 26.09.2018.

La data de 17.01.2019, banca a informat-o pe e-mail că este necesar să-și reactualizeze datele personale, sens în care era invitată într-un B Office cu actul de identitate în original. Reclamanta a învederat că locuiește de mai mulți ani în Franța, aspect de care banca avea cunoștință încă din momentul semnării contractului de deschidere a contului bancar, în data de 31.07.2017. Prin urmare, întrucât prezența sa personală într-un B Office din România presupunea o deplasare costisitoare, reclamanta a contactat serviciul de Relații cu clienții în vederea identificării unor soluții alternative, convenabile pentru ambele părți.

Astfel, la data de 21.01.2019. banca i-a comunicat, pe e-mail, că datele sunt actualizate și că nu este necesar să prezinte alte documente, respectiv că va fi notificată pentru o viitoare actualizare a datelor. Cu toate acestea, în mod abuziv, la începutul lunii februarie 2019, banca a procedat la blocarea contului, fără să fie informată în prealabil și fără a i se solicita informații/documente suplimentare conform art. 2.6 din Condițiile generale.

Reclamanta a susținut că a luat cunoștință de blocarea contului abia în luna martie 2019, iar, la data de 28.03.2019, a apelat serviciul de Relații cu clienții pentru a obține explicații suplimentare, iar, în urma discuțiilor purtate cu personalul băncii s-a constatat că, într-adevăr, măsura blocării contului era neîntemeiată, motiv pentru care banca urma să dispună în scurt timp înlăturarea acesteia.

Cu toate acestea, la începutul lunii aprilie 2019, contul a fost blocat din nou (la data de 13.04.2019 contul era restricționat). În data de 15.04.2019, reclamanta a transmis băncii o sesizare pe e-mail prin care solicita un răspuns detaliat, lămuritor cu privire la blocările succesive ale contului său bancar, iar, la data de 03.05.2019, a primit pe e-mail un răspuns care nu avea nimic în comun cu informațiile solicitate. A arătat că acest e-mail a fost redactat de către numita E, aceeași persoană care, la data de 21.01.2019, i-a confirmat că datele personale sunt actualizate, că nu este necesar să prezinte alte documente și că, pentru o actualizare viitoare a datelor, va fi notificată de bancă. De asemenea, se precizează pentru prima dată, faptul că, în data de 05.02.2019, contul a fost restricționat (fără a se preciza și motivul) și că, începând cu data de 21.03.2019, nu vor mai fi permise creditări/debitări în contul pe care-l deține reclamanta.

Aceasta a menționat că, la data de 07.05.2019, a revenit cu un răspuns, prin care își arăta nemulțumirea vizavi de întreaga situație creată, solicitând să-i fie indicat temeiul legal/contractual care o obliga, în calitate de client B, să se prezinte personal în sediul băncii pentru actualizarea datelor.

Reclamanta a menționat că, la data de 09.05.2019, a primit un răspuns din partea băncii, similar celui din data de 03.05.2019, semnat de o altă persoană – C. În plus, i-a fost pus în vedere, pentru prima dată, că este necesar să se prezinte în B Office cu actul de identitate, documentele care atestă țara de rezidență fiscală și numărul de identificare fiscală.

În continuare, reclamanta a învederat că, la data de 10.06.2019, s-a prezentat la Sucursala B pentru a rezolva odată pentru totdeauna această problemă, iar, după fotocopierea actului de identitate, restricționarea asupra contului a fost ridicată, fără a mai fi necesară prezentarea celorlalte documente solicitate.

Reclamanta a susținut că nu și-a schimbat cartea de identitate, fiind aceeași pe care a prezentat-o la momentul deschiderii contului bancar și pe care a retrimis-o pe e-mail, la solicitarea băncii, la data de 16.02.2018. Astfel, cartea de identitate este valabilă de la data de 26.10.2012 până la data de 02.01.2072. A mai arătat că solicitarea de a se prezenta personal la un B Office în vederea actualizării datelor este excesivă și nejustificată prin raportare la situația sa particulară – locuiește și lucrează în Franța de mai mulți ani.

Reclamanta a menționat că, în documentația completată la momentul deschiderii contului bancar, nu s-a stipulat că neprezentarea clientului într-un B Office în vederea actualizării datelor persoanelor constituie o clauză de restricționare/blocare a contului, iar singura mențiune referitoare la motivele pentru care banca este îndreptățită să blocheze contul unui client se regăsește la art. 2.6 din Condițiile generale de afaceri, potrivit căruia „Banca va bloca contul/conturile clientului, dacă acesta nu prezintă băncii orice informații suplimentare și/sau documente solicitate de către bancă sau prevăzute în art. 2.2/2.3 de mai sus.”

Or, banca a plecat de la un raționament greșit, punând accent pe teza finală a art. 2.2 din Condițiile generale, conform căreia „documentele care atestă informațiile furnizate băncii vor fi prezentate în original”, în detrimentul celorlalte clauze stipulate în CGA și fără a ține cont de interesele și nevoile personale ale clientului sau de conduita acestuia pe parcursul relației contractuale. A susținut că banca avea obligația de a analiza particularitățile cazului său și, prin raportare la acestea, să identifice și să aplice o soluție convenabilă cu respectarea dispozițiilor legale și a cadrului normativ intern al băncii. Astfel, din moment ce procesul de revizuire a datelor personale la nivelul anului 2018 s-a realizat online, pe e-mail, acesta putea fi reluat și în anul 2019.

Din cauza faptului că banca a blocat contul în luna februarie 2019, reclamanta nu și-a încasat pensia aferentă lunii martie, deși reprezentanții Casei de Pensii Sector 4 au informat-o telefonic că banii au fost virați către B. Astfel, în perioada 10.06.2016 – 16.06.2019, reclamanta a făcut o serie de deplasări către Casa de Pensii pentru a afla ce s-a întâmplat cu pensia aferentă lunii martie, de fiecare dată primind același răspuns: B nu a returnat suma virată.

Ulterior, la data de 14.06.2019, după mai multe convorbiri telefonice cu reprezentanții băncii, reclamantei i-a fost comunicat că pensia aferentă lunii martir 2019 nu a fost returnată imediat, așa cum îi fusese comunicat inițial, ci abia la data de 16.05.2019, cu 2 luni întârziere.

Reclamanta a menționat că în perioada iunie – decembrie 2019, contul său bancar a fost activ și nu a întâmpinat probleme în accesarea și utilizarea lui, însă, la data de 03.12.2019, prin accesarea aplicației HomeBank, reclamanta a aflat că banca i-a blocat din noul contul bancar, fără a fi informată în prealabil și fără să-i fie solicitate informații/documente suplimentare. În aceeași zi, a luat legătura telefonică cu reprezentanții băncii pentru explicații suplimentare, fiind informată că trebuie să completeze din nu declarația de rezidență fiscală, cea pe care transmis-o în luna septembrie 2018 și pe care banca nu i-a solicitat-o în luna iunie 2019, deși o avea asupra sa la momentul prezentării la Sucursala B.

Astfel, la data de 05.12.2019, reclamanta a completat și transmis băncii, pe e-mail, declarația privind rezidența fiscală pentru persoane fizice împreună cu solicitarea de deblocare imediată a operațiunilor pe cont, însă contul a rămas blocat până la data de 11.12.2019, când a fost informată că datele personale sunt actualizate, deși a luat legătura cu reprezentanții băncii la data de 07.02.2019, iar, la data de 09.12.2019 a repetat operațiunea. Prin urmare, în perioada 03.12  - 11.12, reclamanta a avut accesul restricționat la banii din cont.

În concluzie, reclamanta, spre deosebire de B, și-a îndeplinit întocmai obligațiile care-i reveneau pe tot parcursul relației contractuale. A apreciat că, în mod nejustificat, banca i-a blocat contul la data de 05.02.2019, fără a verifica, în prealabil, corespondența purtată pe-mail cu angajații săi, în special cea din data de 21.01.2019.

În plus, a considerat că blocarea s-a dispus în mod abuziv și nejustificat și din următoarele considerente:

- blocarea contului s-a făcut înainte de expirarea termenului acordat în vederea actualizării datelor. Prin corespondența electronică din data de 17.01.2019, banca a informat-o că neactualizarea în termen de 2 luni de la primirea notificării atrage, după caz, încetarea relației contractuale sau blocarea accesului la cont. Or, blocarea contului în data de 05.02.2019 s-a făcut înainte de expirarea termenului acordat;

- nu au intervenit modificări în privința datelor sale personale – deține aceeași carte de identitate pe care a folosit-o în luna iulie 2017 și care este valabilă până la data de 02.01.2072;

- a transmis de fiecare dată documentele și informațiile solicitate de bancă.

În situația în care banca nu va dovedi că reglementările sale interne impuneau revizuirea datelor personale ale clienților la un interval de timp precis, după o procedură prestabilită și general aplicabilă, rezultă că aceasta a săvârșit un abuz de putere atunci când a dispus blocarea contului, adoptând o atitudine subiectivă și discriminatorie, în totală contradicție cu principiile și regulile instituite de Codul de Conduită, adoptat de către Adunarea Generală a Asociației Române a Băncilor, în anul 2018.

În acest sens, a arătat că banca trebuia să-și exercite activitatea cu bună-credință, potrivit uzanțelor oneste, cu decență și respectarea intereselor părților implicate, însă blocarea succesivă și abuzivă a contului a avut drept consecință principală imposibilitatea de utilizare a cardului pentru achiziționarea diferitelor tipuri de bunuri și servicii, reclamanta având accesul îngrădit la propriile venituri.

În conformitate cu prevederile legale în vigoare, neexecutarea/executarea necorespunzătoare a obligațiilor asumate în temeiul unui contract este de natură a atrage răspunderea contractuală a părții aflate în culpă, sens în care a invocat prevederile art. 1270 alin. 1, art. 1516 alin. 1 și art. 1350 .civ., art. 3 coroborat cu art. 10, art. 16, art. 9 și art. 7 lit. c  din O.G. nr. 21/1992.

Reclamanta a susținut că lezarea drepturilor și intereselor sale legitime izvorâte din contractul încheiat cu B i-a cauzat prejudicii materiale, cuantificate la suma de 35.000 lei. Astfel, prejudiciul material reclamant comportă două componente:

a) pierderea efectiv suferită: cheltuieli efectuate în luna iunie 2019 cu deplasarea la București în vederea deblocării contului:

- transfer Jolivet, Franța – aeroportul Charleroi, Belgia – 350 km: 720 lei (150 euro);

- aeroportul Charleroi, Belgia – aeroportul Otopeni România și invers – 337 lei (70 euro);

- transfer Aeroportul Otopeni, România – cazare București: 200 lei;

- cazare București în perioada 09.06 – 16.06.2019: 980 lei;

- cazare și masă, București 09.06.2019 – 16.06.2019: 2.400 lei;

- deplasări cazare București – B, București – 5 zile: 500 lei;

- deplasări cazare București – Casa de pensii – 4 zile: 400 lei;

- transfer Cazare București – Aeroportul Otopeni, România: 200 lei;

- transfer aeroportul Charleroi, Belgia – Jolivet, Franța – 350 km: 720 lei (150 euro).

b) beneficiul nerealizat raportat la câștigul pe care îl putea realiza prin munca prestată în perioada 9-16 iunie 2019: 24.319 lei. Reclamanta a învederat că profesează de mai mulți ani în Franța, în calitate de medic, pe baza unor contracte de muncă temporare încheiate prin intermediul agențiilor de angajare și plasare a medicilor. De regulă, contractul de muncă se încheiere în avans, cu o lună înainte, pentru una sau mai multe zile, iar, pentru situații deosebite, se poate face și de la o zi la alta, în funcție de disponibilitatea medicului.

Întrucât reclamanta a fost obligată să se prezinte personal într-un B Office din România în vederea actualizării datelor personale, în perioada 09.06.2019 – 18.06.2019, a fost privată de șansa de a obține un câștig de 5.064 euro (8 zile x 633E/zi = 5.064 euro).

De asemenea, distinct de prejudiciul material cauzat de executarea necorespunzătoare a obligațiilor contractuale asumate de către B, reclamanta a suferit și un prejudiciu moral ca urmare a imposibilității utilizării fondurilor din contul curent, un prejudiciu evaluat la suma de 4.500 lei.

În drept, au fost invocate prevederile art. 194 și următoarele C.pr.civ., art. 1270, art. 1350 și următoarele C.civ., ale O.G. nr. 21/1992.

În susținerea cererii, reclamanta a depus, în copie certificată pentru conformitate cu originalul: cerere de soluționare pe cale amiabilă a diferendului (filele 18-29), confirmare de primire (fila 30), bilet avion (fila 31), factura nr. 8130/25.03.2020 (fila 32), adeverință de muncă (filele 33, 35, 41-42), fluturaș de salarii (filele 34, 36-37, 49-52), contract de muncă temporar (filele 38-40, 43-48), factura nr. 8130/25.03.2020 (fila 53), factura nr. 8178/03.04.2020 (fila 54), factura nr. 452/12.06.2019 (fila 55), corespondență e-mail (filele 56-60, 62-63, 78-84, 90, 92-95, 97-98, 100-102), declarație privind rezidența fiscală (filele 61, 96), condiții generale de afaceri pentru persoane fizice – ediția 2018 (filele 64-77), extras de cont (fila 85), extras aplicație HomeBank (filele 86-89, 91), carte de identitate (fila 99), cerere pentru deschiderea relației contractuale (filele 103-108).

Cererea a fost scutită de la plata taxei judiciare de timbru, în conformitate cu prevederile art. 29 alin. 1 lit. f din O.U.G. nr. 80/2013.

La termenul din data de 02.11.2020, reclamanta a depus cerere modificatoare prin care a arătat că înțelege să se judece în contradictoriu și cu pârâta D.

La același termen, pârâta a depus întâmpinare prin care a invocat excepția netimbrării în raport de prevederile art. 3 din O.U.G. nr. 80/2013, susținând că, în cauză, nu sunt aplicabile prevederile O.G. nr. 21/1992, în condițiile în care reclamanta solicită acordarea daunelor materiale și morale raportat la solicitările constante de actualizare date formulate de bancă. Pe fond, a solicitat respingerea cererii, ca neîntemeiată, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea întâmpinării, pârâta a arătat că, între părți, a fost deschisă relația contractuală potrivit cererii din 31.07.2017, din cuprinsul căreia rezultă că reclamanta are atât adresa de domiciliu, cât și rezidența fiscală în România. Prin urmare, susținerile că banca ar fi trebuit să cunoască că locuiește în Franța sunt absurde.

Ulterior, pârâta a transmis mai multe solicitări de actualizare date client, iar la o parte din acestea, clienta nu a răspuns în termenul indicat, sens în care s-a procedat la restricționarea accesului la conturile clientei conform art. 2.6 din Condițiile generale de afaceri. În acest sens, pârâta a arătat că a înțeles să depună extras din sistem cu data de transmitere a notificărilor și data citirii acestora de către reclamantă. De exemplu, cererea de actualizare date din 24.08.2018 a fost citată în 29.05.2019, deși notificările au fost transmise pe adresa indicată în cererea de deschidere relație: ...@yahoo.com.

Pârâta a menționat că procedura de actualizare date client este elaborată în baza cerințelor Regulamentului BNR nr. 9/2008, fiind necesară actualizarea conform Legii nr. 656/2002 și H.G. nr. 594/2008. Astfel, pârâta are obligația să revizuiască periodic datele clienților săi prin actualizarea informațiilor din sistem, iar clientul are obligația să informeze banca cu privire la orice modificări intervin.

Procedura de actualizare a datelor este menționată și în Condițiile Generale de Afaceri, (art. 2.2 și art. 2.3), document contractual agreat de către client la deschiderea relații cu banca și anexat, de altfel, cererii de chemare în judecată.

Referitor la daunele materiale, pârâta a solicitat să se constate că acestea reflectă costurilor unor pretinse deplasări efectuate timp de o săptămână în România sunt pretextul deplasărilor la casa de pensii. Însă, așa cum rezultă din acțiune, reclamanta a susținut că, în perioada 10.06.2019 – 16.06.2019, s-a deplasat la casa de pensii primind răspunsul că B nu a returnat suma virată, însă banca, astfel cum rezultă și din înscrisurile depuse la dosar, o virase din 16.05.2019, cu aproape o lună înainte de deplasarea reclamantei în România.

Mai mult, necesitatea prezentării documentației în original în ceea ce privește actualizarea datelor fusese agreată de clientă de la momentul deschiderii relației contractuale și, pe cale de consecință, pârâta a apreciat că a respectat întru totul prevederile contractuale, neexistând un prejudiciu suportat de către clientă. Mai mult decât atât, deplasarea într-un B Office nu presupunea o ședere de 6 zile în România.

Cu privire la daunele morale, pârâta a menționat că reclamanta nu a indicat în niciun fel valorile morale sau sociale lezate, suma de 4.500 lei fiind stabilită total arbitrar, fără a fi depus vreun înscris în dovedite prin care daunele să fie determinate sau determinabile.

În acest sens, a invocat jurisprudența CEDO, din care rezultă că despăgubirile trebuie să prezinte un raport rezonabil de proporționalitate cu atingerea adusă, având în vedere, totodată, gradul de lezare a valorilor sociale ocrotite, intensitatea și gravitatea atingerii adusă acestora. Or, reclamanta solicită acordarea de daune morale într-un cuantum considerabil, fără măcar a preciza și proba care ar fi valoarea socială pretins a fi lezată, deși sarcina probei îi incumbă. În speță, suma solicitată are un caracter cu totul aleatoriu și fără a putea fi stabilite criteriile în baza cărora s-a ajuns la o atare întindere a pretinsului prejudiciu morale.

Justificarea oferită de reclamantă pentru solicitarea acestei sume nu are niciun fel de legătură cu dispozițiile legale privind răspunderea civilă delictuală, nici cu vreun criteriu de rezonabilitate și proporționalitate cu gradul de lezare a valorilor sociale. Astfel, raportat la suma de 4.500 lei, pretinsă cu titlu de daune morale, reclamanta nu a adus în probațiune vreun înscris și, pe cale de consecință, nu a fost făcută proba existenței prejudiciului.

În drept, au fost invocate prevederile art. 205-208 C.pr.civ.

În susținerea întâmpinării, pârâta a depus, în copie: extras sistem informatic (filele 132-133), corespondență electronică (filele 134-141), Condiții generale de afaceri pentru persoane fizice – ediția 2017 (filele 142-150).

La același termen, instanța a respins excepția netimbrării și excepția tardivității depunerii întâmpinării, ca neîntemeiate, pentru motivele arătate în încheierea de ședință de la acel termen (filele 151-152).

La termenul din data de 15.02.2021, pârâta a depus, în copie, corespondență e-mail (filele 161-166).

La termenul din data de 29.03.2021, pârâta a depus precizări prin care a arătat cronologia operațiunilor pe cont.

La termenul din data de 10.05.2021, reclamanta a depus note scrise referitoare la cronologia operațiunilor pe cont, la care a atașat, în copie, corespondență e-mail (filele 189-191, 195), cerere mandatare cont (filele 192-193, 196-197), declarație privind rezidența fiscală (fila 194).

Instanța a încuviințat, pentru reclamantă, proba cu înscrisuri și proba cu interogatoriul pârâtei B, iar, pentru pârâta B, proba cu înscrisuri.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

Urmare a cererii formulate de reclamanta A la data de 31.07.2017, pârâta D a deschis, pe numele acesteia, contul  curent în lei „B Card Complet” nr. X, fiind emis și un card atașat contului Visa Electron International RON (filele 103-108).

Astfel cum rezultă din cuprinsul cererii pentru deschiderea relației contractuale, achiziționare B Card Complet și alte produse/servicii bancare pentru persoane fizice, Condițiile generale de Afaceri pentru persoane fizice sunt parte integrantă din acest document și guvernează relația clientului cu banca cu privire la produsele/serviciile oferite, reclamanta arătând în mod expres că a acceptat toate clauzele inserate în Condițiile generale.

Potrivit art. 2 pct. 2 din O.G. nr. 21/1992, consumator este orice persoană fizică sau grup de persoane fizice constituite în asociaţii, care acţionează în scopuri din afara activităţii sale comerciale, industriale sau de producţie, artizanale ori liberale. Astfel, având în vedere natura raporturile invocate de către reclamantă, instanţa apreciază că pârâta are calitatea de consumator, iar reclamanta pe cea de profesionist.

Instanța reține că, în prezenta cauză, reclamanta a solicitat angajarea răspunderii civile contractuale a pârâtelor B și D, pe motiv că, în mod abuziv, i-a fost blocat contul bancar de mai multe ori, iar, drept consecință, a suferit un prejudiciu material în cuantum de 35.276 lei și un prejudiciu moral în cuantum de 4.500 lei.

În conformitate cu prevederile art. 1270 C.civ., convenţiile legale încheiate au putere de lege între părţile contractante, acestea dobândind drepturi şi obligaţii pe care trebuie să le aducă la îndeplinire cu bună credinţă, conform art. 1170 C.civ., în caz contrar fiind angajată răspunderea contractuală a acestora.

Potrivit art. 1350 C.civ., în materia răspunderii civile contractuale, atunci când, fără justificare, o parte nu îşi îndeplineşte obligaţiile pe care le-a contractat, aceasta este răspunzătoare de prejudiciul cauzat celeilalte părţi şi este obligată să repare acest prejudiciu, în condiţiile legii.

De asemenea, cu referire la obligaţii în general, indiferent de izvorul lor, deci şi la obligaţiile asumate prin contract, art. 1516 alin. 1 C.civ. afirmă dreptul creditorului „la îndeplinirea integrală, exactă şi la timp a obligaţiilor”, iar art. 1530 C.civ. prevede dreptul creditorului „la daune-interese pentru repararea prejudiciului pe care debitorul i l-a cauzat şi care este consecinţa directă şi necesară a neexecutării fără justificare sau, după caz, culpabile a obligaţiei”.

Astfel, situaţia premisă pentru angajarea răspunderii contractuale constă în încheierea unui contract prin care să fie stabilite drepturile şi obligaţiile fiecărei părţi contractuale, în funcţie de care se analizează şi răspunderea contractuală, respectiv neîndeplinirea obligaţiilor contractuale în condiţiile şi la termenul prevăzute în convenţia părţilor.

Prin urmare, pentru a antrena răspunderea civilă contractuală a unei persoane, trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiţii: să existe o faptă ilicită constând în nerespectarea unei obligaţii contractuale (neexecutarea, executarea necorespunzătoare sau cu întârziere), să existe un prejudiciu, să existe un raport de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu, să existe vinovăţia debitorului. Din momentul în care sunt întrunite condiţiile răspunderii civile contractuale, se naşte dreptul subiectiv al creditorului de a pretinde despăgubiri de la debitorul său, însă, pentru acordarea despăgubirilor, mai este necesar ca debitorul să fie pus în întârziere și să nu existe o clauză de neresponsabilitate.

Fapta ilicită, ca element al răspunderii civile contractuale constă fie într-o inacţiune (neexecutarea totală sau parţială a obligaţiei), fie într-o acţiune (executarea necorespunzătoare

ori cu întârziere a obligaţiei).

Conform art. 7 lit. c din O.G. nr. 21/1992, prestatorii de servicii sunt obligați să respecte condițiile prescrise sau declarate, precum și clauzele prevăzute în contracte, iar operatorii economici sunt obligați să pună pe piață numai produse sau servicii care corespund caracteristicilor prescrise sau declarate și să se comporte în mod corect în relațiile cu consumatorii (art. 9 din același act normativ).

Analizând înscrisurile depuse la dosar, instanța constată că, la data de 17.01.2019, reclamantei i-a fost comunicată, pe adresa de e-mail indicată în cererea pentru deschiderea relației contractuale ([email protected]), solicitarea din partea B de a revalida datele personale (informațiile din actul de identitate, adresa, locul de muncă, numărul de telefon). Astfel cum rezultă din cuprinsul corespondenței electronice atașate, reclamantei i-a fost adus la cunoștință faptul că actualizarea datelor se poate face „venind în primul B Office” cu actul de identitate în original (fila 92).

Contrar susținerilor reclamantei, din respectivul e-mail rezultă că, în măsura în care datele personale nu s-au modificat, clientul are obligația să confirme că acestea sunt valabile, iar, în situația în care s-au modificat, să le comunice pe cele noi. Prin urmare, afirmațiile reclamantei în sensul că actul său de identitate avea valabilitate până în anul 2072, motiv pentru care nu avea de oferit nicio informație băncii, sunt neîntemeiate, urmând a fi înlăturate.

În același sens sunt și prevederile art. 2.2 și art. 2.3 din Condițiile generale aplicabile la momentul deschiderii contului (filele 142-150), care prevăd în mod expres că „(...) pe întreg parcursul relației contractuale, clientul va furniza băncii toate informațiile și documentele care reflectă datele personale și de identificare, precum și orice alte documente, declarații și/sau informații relevante solicitate de bancă”, respectiv că acesta „va furniza în mod obligatoriu cel puțin informații și documente doveditoare privind adresa de domiciliu și adresa de reședință (dacă este cazul), date de contact, data și locul nașterii, codul numeric personal sau, după cum este cazul, alt element unic de identificare similar, numele/denumirea angajatorului sau natura activității proprii, sursa fondurilor sale, specimenul de semnătură, statutul fiscal deținut în Statele Unite ale Americii și/sau în orice stat. Documentele care atestă informațiile furnizate băncii vor fi prezente în original.”

Or, aceste prevederi sunt în concordanță cu dispozițiile art. 17 alin. 2 din Regulamentul BNR nr. 9/2008, potrivit cărora „Măsurile simplificate de cunoaştere a clientelei trebuie să includă obţinerea de suficiente informaţii despre clienţi, care să asigure instituţiei legitimitatea încadrării clienţilor în categoria de clientelă cu grad scăzut de risc de spălare a banilor şi finanţare a terorismului conform legislaţiei, monitorizarea operaţiunilor acestora pentru detectarea tranzacţiilor suspecte şi stabilirea unei proceduri care să permită actualizarea şi adecvarea informaţiilor deţinute despre clienţi astfel încât instituţia să se asigure că aceştia se menţin în respectiva categorie de clientelă.”

De asemenea, potrivit art. 13 alin. 4 din Legea nr. 656/2002, „Instituțiile de credit și instituțiile financiare trebuie să aplice proceduri de cunoaștere a clientelei și de păstrare a evidențelor referitoare la aceasta cel puțin echivalente cu cele prevăzute în prezenta lege în toate sucursalele și filialele acestora situate în state terțe.”

Totodată, conform art. 5 lit. d din Regulamentul de aplicare a prevederilor Legii nr. 656/2002, aprobat prin H.G. nr. 594/2008, măsurile-standard de cunoaştere a clientelei sunt, printre altele, monitorizarea continuă a relaţiei de afaceri, inclusiv prin analizarea tranzacţiilor încheiate pe parcursul acesteia, pentru a se asigura că aceste tranzacţii corespund informaţiilor deţinute despre client, profilul său de risc şi profilul activităţii, inclusiv, după caz, despre sursa fondurilor, şi prin asigurarea actualizării documentelor, datelor şi informaţiilor deţinute.

Prin urmare, în raport de aceste prevederi legale și contractuale, instanța reține că, în mod corect, pârâta a solicitat reclamantei actualizarea datelor personale, neavând, așadar, relevanță că datele nu au suferit modificări din momentul începerii raporturilor contractuale (31.07.2017).

Instanța constată că, la data de 21.01.2019, pe aceeași adresă de e-mail, reclamantei i-a fost adus la cunoștință, de către numita E – Investigations Specialist Digital & Daily Bank – B, faptul că, la acel moment, datele sale sunt actualizate și că nu este necesar să prezinte alte documente, urmând să fie notificată cu privire la o viitoare actualizare a datelor (fila 90).

Ulterior, conform susținerilor pârâtei, la data de 05.02.2019, întrucât nu au fost prezentate informațiile solicitate în notificarea din data de 17.01.2019, s-a limitat posibilitatea clientei de a accesa produse noi, iar, la data de 21.03.2019, contul reclamantei a fost restricționat atât pentru accesul la produse noi, cât și pentru operațiuni de creditare/debitare.

Conform art. 2.6 din Condițiile generale, „banca va bloca contul/conturile clientului dacă acesta nu prezintă băncii orice informații suplimentare și/sau documente solicitate de către bancă sau prevăzute în art. 2.2/2.3.”

Astfel, deși, la data de 17.01.2019, reclamanta a fost notificată cu privire la necesitatea actualizării datelor, ulterior, la data de 21.01.2019, aceasta a fost contactată de către un reprezentant al pârâtei care i-a adus la cunoștință că datele sunt actualizate și că nu este necesar să prezinte alte documente. Or, instanța nu poate reține susținerile pârâtei în sensul că, la data de 21.01.2019, verificarea a fost realizată la nivel de agenție B Office, și nu la nivel de sistem, neputându-se considera că reclamanta are vreo culpă în raport de modalitatea în care banca a înțeles să efectueze verificările.

Cu alte cuvinte, nu se poate reține că reclamanta nu a prezentat informațiile solicitate în notificarea din data de 17.01.2019, în condițiile în care acesteia i-a fost comunicat, ulterior, faptul că nu este necesară efectuarea vreunor demersuri suplimentare pentru actualizarea datelor, cu atât mai mult cu cât, până la acel moment, actualizarea datelor a fost efectuată tot prin comunicarea unei copii de pe actul de identitate, și nu prin prezentarea la sediul băncii, împrejurare necontestată de către pârâtă.

Așadar, având în vedere aceste împrejurări, instanța apreciază că metoda de blocare a contului la data de 21.03.2019 nu respectă prevederile contractuale, pârâta săvârșind o faptă ilicită în modalitatea executării necorespunzătoare a obligațiilor asumate, în sensul că, deși a solicitat prezența reclamantei la sediu, ulterior, i-a comunicat că aceasta nu mai este necesară, după care, a blocat contul tocmai din cauza neprezentării.

Instanța reține că reclamanta a susținut că, în luna martie 2019, i-a fost comunicat telefonic faptul că blocarea contului a fost abuzivă, fără să-i fie adus la cunoștință că banca va debloca temporar contul cu obligația de a se prezenta la sediul său cu cartea de identitate în original, așa cum a susținut pârâta prin precizările depuse la dosar. Or, în cauză, nu au fost administrate probe nici în sensul invocat de către reclamantă, nici în sensul invocat de către pârâtă, la dosar neexistând înscrisuri sau înregistrarea convorbirii telefonice din care să rezulte aceste aspecte, motiv pentru care instanța nu va țin cont de afirmațiile părților.

Astfel cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar, la data de 03.05.2019 și la data de 07.05.2019, în urma solicitărilor efectuate de către reclamantă cu privire la motivul blocării contului, pârâta a adus la cunoștința acesteia faptul că este necesar să se prezinte în Office-ul B atât cu actul de identitate, cât și cu documente care atestă țara de rezidență fiscală și numărul de identificare fiscală (filele 78-79, 82-83).

Prin urmare, la data de 10.06.2019, reclamanta se prezintă la sediul băncii cu actul de identitate în original, motiv pentru care contul său este deblocat, împrejurare recunoscută de ambele părți. Cu aceeași ocazie, reclamanta îl mandatează pe soțul său, F, pentru a fi împuternicit pe cont (fila 193).

Pârâta a susținut că, urmare a solicitării de mandatare a numitului F, pe contul reclamantei a apărut, la data de 12.06.2019, o alertă CRS (standardul pentru schimbul automat de informații în domeniul fiscal cu privire la conturile financiare, emis la inițiativa Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică împreună cu țările G20), care, însă, a fost soluționată la data de 11.07.2019, fără a fi necesară prezența reclamantei la sediul băncii. Ulterior, la data de 18.11.2019, ca urmare a verificărilor interne, a fost necesară o corecție cu privire la datele persoanei împuternicite pe cont, și a apărut din nou alerta de CRS și pentru titularul de cont, iar la data de 24.11.2019, a fost restricționat contul pentru achiziționarea de produse noi. Astfel, pârâta a susținut că restricția s-a aplicat, deoarece la data la care mandatatul a făcut modificare de date, în platformă nu a fost salvată data la care s-a efectuat modificarea, ci a rămas data primei modificări a statusului, astfel că, în prima duminică (24.11.2019), clientul a fost direct blocat urmare a lipsei/neactualizării datelor cu privire la țara de rezidență fiscală.

Urmare a depunerii documentației privind țara de rezidență fiscală a numitului F de către reclamantă la data de 07.12.2019, contul acesteia a fost deblocat la data de 10.12.2019 (filele 56-63).

Analizând înscrisurile depuse la dosar, instanța constată că pârâta nu a fost în măsură să probeze faptul că a solicitat reclamantei depunerea unor înscrisuri suplimentare sau că ar fi atenționat-o pe aceasta în vreun fel cu privire la blocarea contului din data de 24.11.2019, cu atât mai mult cu cât, potrivit art. 2.10 din Condițiile generale, depunerea tuturor documentelor necesare are loc la momentul desemnării persoanei împuternicite, operațiune care a avut loc prin prezența personală a reclamantei și a soțului acesteia la sediul băncii încă din data de 10.06.2019.

De asemenea, instanța apreciază că, în cauză, pârâta și-a invocat propria culpă, arătând că, la data de 18.11.2019, ca urmare a verificărilor interne, a fost necesară o corecție cu privire la datele persoanei împuternicite pe cont (fără a indica ce corecție a fost necesară), împrejurare ce a determinat apariției alertei CRS pentru titularul de cont, respectiv că sistemul nu a salvat data modificării (fără a indica motivul pentru acest lucru). Or, aceste împrejurări nu sunt imputabile reclamantei care s-a prezentat cu toate documentele necesare la sediul băncii la data de 10.06.2019 (împrejurare necontestată de către pârâtă), aceasta nefiind notificată ulterior acestui moment cu privire la necesitatea depunerii unor documente suplimentare pentru a preîntâmpina blocarea contului.

În acest sens, instanța reține că, deși pârâtei i-a fost pus în vedere să depună toată corespondența purtată cu reclamanta de două ori (la termenul din data de 02.11.2020 – fila 152 și la termenul din data de 14.12.2020 – fila 156), aceasta a înțeles să depună doar înscrisurile de la filele 161-165, din care nu rezultă, nici măcar, data comunicării notificărilor.

Așadar, având în vedere aceste împrejurări, instanța apreciază că metoda de blocare a contului la data de 24.11.2019 a fost efectuată cu încălcarea prevederilor contractuale, pârâta săvârșind o faptă ilicită în modalitatea executării necorespunzătoare a obligațiilor asumate, în sensul că nu a solicitat reclamantei documentele necesare pentru închiderea alertei CRS.

Prin urmare, instanța apreciază că modalitatea de blocare a contului din data de 21.03.2019 și din data de 24.11.2019 nu a respectat prevederile contractuale, pârâta încălcând prevederile art. 9 din O.G. nr. 21/1992 în sensul că nu s-a comportat în mod corect cu consumatorul.

Prejudiciul, în materia răspunderii civile contractuale, prejudiciul reprezintă consecinţele păgubitoare, patrimoniale şi nepatrimoniale, suportate de către creditor ca efect al neexecutării, executării necorespunzătoare sau cu întârziere de către debitor a obligaţiei asumate prin contract.

Conform art. 1531 C.civ., „(1) Creditorul are dreptul la repararea integrală a prejudiciului pe care l-a suferit din faptul neexecutării. (2) Prejudiciul cuprinde pierderea efectiv suferită de creditor și beneficiul de care acesta este lipsit. La stabilirea întinderii prejudiciului se ține seama și de cheltuielile pe care creditorul le-a făcut, într-o limită rezonabilă, pentru evitarea sau limitarea prejudiciului. (3) Creditorul are dreptul și la repararea prejudiciului nepatrimonial.”

De asemenea, art. 1532 C.civ. prevede că „(1) La stabilirea daunelor-interese se ține seama de prejudiciile viitoare, atunci când acestea sunt certe. (2) Prejudiciul ce ar fi cauzat prin pierderea unei șanse de a obține un avantaj poate fi reparat proporțional cu probabilitatea obținerii avantajului, ținând cont de împrejurări și de situația concretă a creditorului. (3) Prejudiciul al cărui cuantum nu poate fi stabilit cu certitudine se determină de instanța de judecată.”

Totodată, art. 3 lit. a și art. 10 lit. d din O.G. nr. 21/1992 prevăd că „Principalele drepturi ale consumatorilor sunt: a) de a fi protejați împotriva riscului de a achiziționa un produs sau de a li se presta un serviciu care ar putea să le prejudicieze viața, sănătatea sau securitatea ori să le afecteze drepturile și interesele legitime (...)”, respectiv „d) de a fi despăgubiți pentru daunele provocate de produsele sau serviciile care nu corespund clauzelor contractuale.”

În ceea ce privește prejudiciul material suferit, instanța reține că reclamanta a invocat atât pierderea efectiv suferită, constând în cheltuielile efectuate în luna iunie 2019 cu deplasarea la București în vederea deblocării contului (6.457 lei), cât și beneficiul nerealizat raportat la câștigul pe care-l putea realiza prin munca prestată în perioada 9 – 16 iunie (24.319 lei).

Referitor la pierderea efectiv suferită, instanța constată că, deși reclamanta a invocat o serie de cheltuieli cu transferul de la locuință la aeroport, de la aeroport la cazare sau de la cazare la bancă și casa de pensii, respectiv cheltuieli cu cazarea și masa, aceasta nu a depus niciun înscris pentru a dovedi cheltuielile invocate. Or, potrivit art. 249 C.pr.civ., sarcina probei îi incumbă, astfel că simplele susțineri în sensul că a suportat cheltuielile indicate nu pot fi reținute, cu atât mai mult cu cât acestea au un caracter vădit excesiv (200 lei pentru transportul de la aeroport la cazare, care nici măcar nu este individualizată).

Pe de altă parte, deși a făcut dovada achitării contravalorii biletului de avion (69,94 euro – fila 31), această împrejurare nu este de natură a conduce la concluzia că prejudiciul pretins este cauzat de fapta ilicită a pârâtei.

În acest sens, instanța reține că, în raport de prevederile art. 2.2 și art. 2.3 din Condițiile generale, reclamanta avea obligația de a se prezenta cu actul de identitate în original, iar, în caz contrar, potrivit art. 2.6, pârâta avea dreptul să blocheze contul. Astfel, deși modalitatea în care pârâta a procedat la blocarea contului (fără a comunica reclamantei în timp util necesitatea prezentării la sediu/depunerii documentelor necesare) încălcă principiul bunei-credințe, reclamanta, oricum, avea obligația de a se prezenta la sediul băncii pentru a proceda la actualizarea datelor personale, astfel cum a fost notificată la data de 07.05.2019, neavând relevanță că, în prealabil, contul său a fost blocat.

De asemenea, instanța va înlătura susținerile reclamantei în sensul că banca avea obligația de a găsi o metodă alternativă în raport de situația sa particulară, în condițiile în care, pe de o parte, prevederile contractuale sunt clare din acest punct de vedere, reclamanta asumându-și această obligație prin deschiderea relației contractuale cu pârâta, iar, pe de altă parte, din cuprinsul cererii din data de 31.07.2017, rezultă că țara sa de rezidență este România, și nu Franța, neavând, așadar, relevanță că a indicat o adresă de corespondență în localitatea Jolivet, Franța.

 Prin urmare, din acest punct de vedere, pârâtei nu-i poate fi imputat că a solicitat prezența reclamantei la sediul băncii, această obligație incumbând-i clientului în temeiul prevederilor contractuale. Totodată, instanța va înlătura susținerile reclamantei în sensul că, anterior, actualizarea a fost efectuată într-o altă modalitate (prin comunicarea unei copii de pe actul de identitate prin corespondență electronică) ca nefiind relevante în raport de prevederile art. 2.2 și art. 2.3 din Condițiile generale, astfel cum a fost reținut anterior.

Cu alte cuvinte, instanța apreciază că efectuarea deplasării din Franța în România și, pe cale de consecință, achitarea sumei de 69,94 euro reprezentând contravaloarea biletului de avion, nu reprezintă consecința executării necorespunzătoare de către bancă a prevederilor contractuale, ci a fost determinată de necesitatea respectării de către reclamantă a propriilor obligații asumate.

Referitor la beneficiul nerealizat, instanța constată că reclamanta a înțeles să depună înscrisuri care atestă raporturi contractuale temporare cu diverse unități medicale pe perioada 08.04.2019 – 24.04.2019, 28.05.2019 – 31.05.2019 și 25.06.2019 – 28.06.2019 (adeverință de muncă - filele 33, 35, 41-42; fluturaș de salarii - filele 34, 36-37, 49-52; contract de muncă temporar - filele 38-40, 43-48).

Or, în raport de prevederile art. 1532 alin. 2 C.pr.civ., instanța apreciază că reclamanta nu a făcut dovada existenței unei probabilități de a obține respectiva remunerație în perioada 9 – 16 iunie 2019, având în vedere că aceasta a probat existența unor raporturi contractuale temporare pe o perioadă foarte scurtă, de doar 20 de zile, care nici măcar nu a curs continuu. Prin urmare, nu se poate reține, pe baza înscrisurilor depuse la dosar, faptul că exista probabilitatea ca reclamanta să încheie un contract temporar pe perioada 09.06.2019 – 16.06.2019 și, prin urmare, nu a fost probat beneficul nerealizat.

Pe de altă parte, astfel cum a fost anterior reținut, deplasarea în țară a reclamantei nu a fost datorată faptei ilicite a pârâtei, motiv pentru care eventualul prejudiciu invocat, dacă ar fi fost dovedit, oricum nu putea fi pus în sarcina pârâtei, cu atât mai mult cu cât reclamanta nici măcar nu a probat necesitatea șederii pe o durată de 6 zile, respectiv necesitatea deplasării la Casa de pensii Sector 4 în patru zile diferite sau la sediul băncii în 5 zile diferite.

În ceea ce privește prejudiciul moral suferit, instanța reține că reclamanta a invocat faptul că a fost în imposibilitate să utilizeze fondurile din contul curent. Or, această împrejurare nu este de natură a conduce automat la existența unui prejudiciu moral, reclamanta nefiind în măsură să indice modalitatea în care a fost afectată din acest punct de vedere și, mai mult, să dovedească existența și întinderea prejudiciului. Astfel, în condițiile în care prejudiciul moral nu este inerent imposibilității de a utiliza fondurile din contul curent, instanța apreciază că reclamanta era obligată să dovedească faptul că a suferit prejudiciul moral invocat, sarcina probei revenindu-i în conformitate cu prevederile art. 249 C.pr.civ. Or, reclamanta nu a indicat nici măcar cuantumul disponibilităților bănești de care a fost lipsită în perioada 31.03.2019 – 10.06.2019 și 24.11.2019 – 10.12.2019.

Aşadar, reţinând, pentru toate aceste considerente, că nu a fost făcută dovada prejudiciului cauzat de fapta ilicită a pârâtei, instanţa apreciază că nu mai este necesară cercetarea celorlalte condiţii ale răspunderii civile delictuale, şi anume a raportului de cauzalitate între prejudiciu şi faptă ilicită şi a vinovăţiei pârâtei.

În raport de cele menţionate, rezultă că nu sunt îndeplinite cerinţele legale cuprinse în art. 1350 şi art. 1351 și următoarele C.civ. pentru angajarea răspunderii contractuale a pârâtei, astfel că reclamanta nu este îndreptățită la plata sumei de 35.276 le reprezentând daune materiale și a sumei de 4.500 lei cu titlu de daune morale, cererea formulată fiind vădit neîntemeiată.

Pe cale de consecinţă, pentru toate aceste considerente, instanţa va respBe cererea, ca neîntemeiată.

În ceea ce priveşte plata cheltuielilor de judecată, instanţa reţine că, potrivit art. 453 C.pr.civ., partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părţii care a câştigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată, iar când cererea a fost admisă numai în parte, judecătorii vor stabili măsura în care fiecare dintre părţi poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată, putându-se dispune compensarea acestora. Aşa cum rezultă din art. 451 C.pr.civ., cheltuielile de judecată constau în taxele judiciare de timbru şi timbru judiciar, onorarii avocaţi sau experţi, sume cuvenite martorilor pentru deplasare, precum şi orice alte cheltuieli necesare pentru buna desfăşurare a procesului.

Astfel, fiind în culpă procesuală, reclamanta urmează a fi obligată la plata  către pârâta B a cheltuielilor de judecată, în cuantum de 4.045,63 lei reprezentând onorariu avocat (factura nr. 27/15.09.2020 și extrasul de cont aferent – filele 122-123).

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE:

RespBe cererea formulată de reclamanta A, cu domiciliul în ...., în contradictoriu cu pârâtele B, ...., și D, cu sediul în ...., ca neîntemeiată.

Obligă reclamanta la plata către pârâta B a sumei de 4.045,63 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la data comunicării, cerere care se depune la Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, astăzi, 24.05.2021.

PREŞEDINTE,   GREFIER,

Domenii speta

Spete similare