Autentificarea înscrisurilor în afara teritoriului ţării.

- art. 244 alin. 1 şi 2 Cod penal

Nu pot fi aplicate regulile din dreptul român cu privire la autentificarea unui înscris pentru înscrisurile autentificate în afara teritoriului ţării. Fiecare ţară are regulile proprii de autentificare a semnăturii ori de atestare a identităţii unei persoane.

Constată că prin sentinţa penală nr. 1867/13.10.2016 a Judecătoriei Braşov, în temeiul art. 396 alin. 6, raportat la art. 16 alin. 1 lit. g) Cod procedură penală, se dispune încetarea procesului penal pornit faţă de inculpatul A., pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, prevăzută şi pedepsită de art. 244 alin. 1 şi 2 Cod penal, cu aplicarea art. 38 alin. 1 Cod penal (faptă din 22.11.2012, persoană vătămată B., cu sediul în Austria, …).

În temeiul art. 396 alin. 6, raportat la art. 16 alin. 1 lit. g) Cod procedură penală, se dispune încetarea procesului penal pornit faţă de acelaşi inculpat, pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, prevăzută şi pedepsită de art. 244 alin. 1 şi 2 Cod penal, cu aplicarea art. 38 alin. 1 Cod penal (faptă din 23.11.2012, persoană vătămată C., cu sediul în Austria, …).

În baza art. 159 alin. 2 Cod penal, se constată stinse acţiunile civile exercitate de către părţile civile B., cu sediul în Austria, […], respectiv C., cu sediul în Austria, […].

În temeiul art. 275, alin. 1, pct. 2, lit. d Cod procedură penală, se obligă pe inculpat la plata sumei de 480 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, reprezentând cheltuieli în cursul urmăririi penale şi în cursul judecăţii.

În temeiul art. 275, alin. 1, pct. 2, lit. d Cod procedură penală, se obligă pe fiecare dintre persoanele vătămate/părţile civile B., cu sediul în Austria, […], respectiv C., cu sediul în Austria, […], la plata a câte 10 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, reprezentând cheltuieli în cursul urmăririi penale şi în cursul judecăţii.

În baza art. 275 alin. 6 Cod procedură penală, suma de 520 lei, reprezentând onorariul avocatului desemnat din oficiu pe seama inculpatului (260 lei pentru faza camerei preliminare şi 260 lei pentru faza judecăţii) rămâne în sarcina statului şi se va avansa Baroului X din fondurile Ministerului Justiţiei.

Pentru a pronunţa această sentinţă instanţa de fond a reţinut că la data de 22.11.2012, în jurul orei 0830, inculpatul a indus în eroare pe reprezentantul magazinului cu articole sportive D. situat în […], Austria, prin prezentarea sub identitate nereală, respectiv E., şi folosirea, fără drept, a unei cărţi de identitate reală, în scopul obţinerii, pe nedrept, de articole sportive, respectiv o pereche de schiuri, o pereche de bocanci, o pereche de beţe de schi şi o cască de protecţie pentru schi, cauzând astfel un prejudiciu în valoare de 1350 euro. De asemenea, s-a reţinut că inculpatul, la data de 23.11.2012, în jurul orei 1745, a indus în eroare pe reprezentantul magazinului cu articole sportive F. situat în […], Austria, prin prezentarea sub identitate nereală, respectiv E., şi folosirea, fără drept, a unei cărţi de identitate reală în scopul obţinerii, pe nedrept, de articole sportive, respectiv o pereche de schiuri, o pereche de bocanci, o pereche de beţe de schi şi o cască de protecţie pentru schi, cauzând astfel un prejudiciu în valoare de 1060 euro.

Până la citirea actului de sesizare a instanţei, inculpatul şi persoanele vătămate au arătat că doresc să se împace. Inculpatul a dat, în acest sens, în faţa instanţei, declaraţii, ataşate la dosar, iar în ce priveşte manifestarea de voinţă a reprezentanţilor persoanelor vătămate au fost depuse la dosar înscrisuri autentificate de către un notar delegat al notarului public G. din […], Austria (înscrisuri ataşate la dosar, în original, în limba germană, alături de traducerea în limba română). În context, instanţa va avea în vedere că manifestarea de voinţă în sensul împăcării a fost făcută de persoanele vătămate în forma unui înscris autentic, înainte de momentul procesual impus de Codul penal. Astfel, instanţa va avea în vedere Decizia nr. 27/2006 a I.C.C.J., prin care s-a reţinut că „încetarea procesului penal în cazul infracţiunilor pentru care împăcarea părţilor înlătură răspunderea penală poate fi dispusă de instanţă numai atunci când aceasta constată nemijlocit acordul de voinţă al inculpatului şi al persoanei vătămate de a se împăca total, necondiţionat şi definitiv, exprimat în şedinţa de judecată de aceste părţi, personal sau prin persoane cu mandat special, ori prin înscrisuri autentice”, decizie dată în interesul legii, care îşi păstrează, în opinia instanţei, actualitatea, şi în raport de prevederile Codului penal şi Codului de procedură penală în vigoare la data prezentei, subzistând caracterul obligatoriu al dezlegării date problemei de drept în discuţie.

În aceste condiţii, analizând actele dosarului, instanţa reţine, în drept, că în cauză sunt incidente cu privire la faptele inculpatului prevederile art. 244 alin. 1, 2 şi 3 Cod penal.

Art. 244 alin. 3 Cod penal prevede că împăcarea părţilor înlătură răspunderea penală în cazul infracţiunilor săvârşite de inculpat. 

Art. 159 Cod penal dispune că împăcarea poate interveni până la citirea actului de sesizare. În cauză, împăcarea a intervenit până la citirea actului de sesizare.

În aceste condiţii, întrucât în cauză este incident un caz de împiedicare a exercitării acţiunii penale, în temeiul art. 396 alin. 6, raportat la art. 16 alin. 1 lit. g) Cod procedură penală, instanţa va dispune încetarea procesului penal pornit faţă de inculpatul A. […], pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, prevăzută şi pedepsită de art. 244 alin.1 şi 2 Cod penal, cu aplicarea art. 38 alin. 1 Cod penal (faptă din 22.11.2012, persoană vătămată B., cu sediul în Austria, …).

De asemenea, în temeiul art. 396 alin. 6, raportat la art. 16 alin. 1 lit. g Cod procedură penală, instanţa va dispune încetarea procesului penal pornit faţă de acelaşi inculpat, pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, prevăzută şi pedepsită de art. 244 alin.1 şi 2 Cod penal, cu aplicarea art. 38 alin. 1 Cod penal (faptă din 23.11.2012, persoană vătămată C., cu sediul în Austria, …).

În baza art. 159 alin. 2 Cod penal, se vor constata ca fiind stinse acţiunile civile exercitate de către părţile civile B., cu sediul în Austria, […], respectiv C., cu sediul în Austria, […].

În temeiul art. 275, alin. 1, pct. 2, lit. d Cod procedură penală, va fi obligat inculpatul la plata sumei de 480 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, reprezentând cheltuieli în cursul urmăririi penale şi în cursul judecăţii.

În temeiul art. 275, alin. 1, pct. 2, lit. d Cod procedură penală, vor fi obligate fiecare dintre persoanele vătămate/părţile civile B., cu sediul în Austria, […], respectiv C., cu sediul în Austria, […], la plata a câte 10 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, reprezentând cheltuieli în cursul urmăririi penale şi în cursul judecăţii.

Decizia cu privire la cheltuielile judiciare are în vedere faptul că dispoziţiile în vigoare nu stabilesc fără echivoc faptul că inculpatul şi persoana vătămată/partea civilă ar trebui obligaţi în mod egal la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, context în care instanţa a avut în vedere la stabilirea obligaţiilor de plată faptul că aceste cheltuieli au fost determinate în cea mai mare măsură de către inculpat.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Braşov care susţine că în prezenta cauză s-a dispus încetarea procesului penal pentru cele două infracţiuni de înşelăciune săvârşite de către inculpatul A. în Austria. S-a prezentat un anumit act legalizat, însă s-a legalizat doar semnătura avocatului, în lipsa unei semnături legalizate a administratorului celor două societăţi, motiv pentru care consideră soluţia nelegală. Având în vedere că în cauză nu s-a efectuat cercetarea judecătorească, solicită a dispune în baza art. 421 alin. 2 lit. b teza a II-a şi nu lit. a Cod procedură penală, astfel cum s-a solicitat de către parchet prin motivele de apel aflate la dosarul cauzei.

Analizând actele şi lucrările dosarului curtea constată că apelul parchetului nu este întemeiat, urmând a fi respins, pentru următoarele motive:

Potrivit celor statuate cu caracter obligatoriu de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin decizia nr. 27/18.09.2006 pronunţată în recurs în interesul legii, „Încetarea procesului penal în cazul infracţiunilor pentru care împăcarea părţilor înlătură răspunderea penală poate fi dispusă de instanţă numai atunci când aceasta constată nemijlocit acordul de voinţă al inculpatului şi al persoanei vătămate de a se împăca total, necondiţionat şi definitiv, exprimat în şedinţa de judecată de aceste părţi, personal sau prin persoane cu mandat special, ori prin înscrisuri autentice.” Acest recurs în interesul legii îşi păstrează valabilitatea şi sub imperiul noului Cod penal, în ceea ce priveşte posibilitatea manifestării voinţei de a se împăca printr-un înscris autentic.

Înscrisul autentic este cel care garantează autenticitatea manifestării de voinţă a unei persoane, reflectată în înscrisul respectiv.

Curtea constată că nu pot fi aplicate regulile din dreptul român cu privire la autentificarea unui înscris pentru înscrisurile autentificate în afara teritoriului ţării. Fiecare ţară are regulile proprii de autentificare a semnături ori de atestare a identităţii unei persoane.

Parchetul critică modul în care a fost autentificată în Austria manifestarea de voinţă a persoanei vătămate, susţinând că notarul public dr. G. din Viena a legalizat doar semnătura avocatului inculpatului care a dat declaraţia pe propria răspundere, nu şi semnăturile din cuprinsul celorlalte două înscrisuri anexate.

Curtea constată că parchetul nu face vorbire în nici un fel despre modul în care se autentifică semnăturile ori manifestările de voinţă pe teritoriul statului austriac, ci se raportează doar la legislaţia noastră din această materie. Or, aşa cum s-a arătat anterior, nu se poate susţine că autentificarea actelor pe teritoriul statului austriac ar trebui să fie făcută potrivit legii române.

De altfel, chiar şi în dreptul român avocatul are competenţa să certifice identitatea ori semnătura unei persoane, iar din probele administrate rezultă că manifestarea de voinţă a părţilor de a se împăca a fost certificată de un avocat austriac (H.). Semnătura acestuia din urmă a fost legalizată de un notar din Austria, fapt care creează certitudinea cu privire la manifestarea de voinţă a inculpatului şi a părţilor civile de a se împăca. Din aceleaşi înscrisuri rezultă achitarea de către inculpat a prejudiciului produs prin infracţiune, fapt care constituie un argument în plus cu privire la intenţia părţilor de a se împăca în prezenta cauză.

Pentru aceste motive, având în vedere că manifestarea de voinţă a părţilor de a se împăca, în prezenta cauză, a fost autentificată de autorităţile austriece, curtea constată că nu există dubiu cu privire la manifestarea de voinţă a acestora, motiv pentru care va reţine că în mod corect instanţa de fond a dispus încetarea procesului penal faţă de inculpatul A., în temeiul art. 16 alin. 1 lit. g) Cod procedură penală, cu privire la săvârşirea celor două infracţiuni de înşelăciune prevăzute de art. 244 alin. 1 şi 2 Cod penal. 

Domenii speta

Spete similare