Sentinţa penală nr. 27 din 20.02.2018 definitivă la data de 25.04.2018 prin decizia penală nr. 475/a/25.04.2018 a Curţii de Apel Timişoara

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Caraş-Severin emis în dosarul nr. 180/P/2017 au fost trimişi în judecată inculpaţii …, pentru săvârşirea infracţiunii de omor, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 188 alin.1 Cod penal şi …. (minor), pentru  săvârşirea infracţiunii de lovire sau alte violenţe, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 193 alin.1 Cod penal.

În actul de sesizare s-a reţinut că, în data de 22.04.2017, în jurul orei 21:21, numitul …, din localitatea …, a fost lovit de către inculpaţii …, cu un topor, decedând ulterior în urma leziunilor suferite la Unitatea Primiri Urgenţe din cadrul Spitalului Judeţean de Urgenţă Reşiţa.

Examinând cauza dedusă judecăţii, prin coroborarea întregului material probator administrat în timpul urmăririi penale şi în cursul cercetării judecătoreşti, instanţa a reţinut o stare de fapt parţial diferită de cea descrisă în actul de sesizare, stare de fapt care conturează săvârşirea infracţiunii de omor în coautorat de către inculpaţii …, după cum rezultă din cele ce vor fi descrise în continuare.

Se impune a se preciza de la bun început faptul că, deşi la incidentul petrecut în seara zilei de 22.04.2018 în localitatea … şi în care au fost implicaţi cei doi inculpaţi şi victima …, au asistat mai mulţi martori oculari direcţi (unii dintre ei la rândul lor implicaţi în conflict), relatările prezentate atât de inculpaţi, cât şi de martori conturează o desfăşurare mai degrabă confuză a evenimentelor soldate cu moartea victimei …, instanţa fiind nevoită să înlăture parţial unele declaraţii sau părţi din declaraţii ca fiind ori subiective (dată fiind relaţia de rudenie sau de prietenie apropiată cu victima), ori incomplete şi vagi (datorită perceperii parţiale a evenimentelor, ţinând cont de factori naturali, cum ar fi întunericul nopţii sau distanţa la care se aflau de locul faptei), în contradicţie cu ansamblul elementelor care au indicat date certe în desfăşurarea conflictului. Declaraţiile respective sunt cele prezentate de fratele victimei, …, respectiv de martorii ….

În concret, a rezultat fără nicio putinţă de tăgadă faptul că victima a fost lovită în aceleaşi împrejurări de timp şi de loc de către ambii inculpaţi, înarmaţi cu arme propriu-zise sau arme asimilate, utilizate pentru atac, în speţă un topor şi un par de lemn, ambii fiind aşadar participanţi la comiterea aceleiaşi infracţiuni de omor, indiferent ce intensitate au avut loviturile sau actele violente exercitate de către fiecare dintre aceştia. Astfel, pe fondul unui conflict existent între victima … şi inculpatul minor …, conflict care s-a intensificat în seara respectivă printr-un schimb de provocări şi ameninţări postate pe o reţea de socializare, victima s-a deplasat în zona în care locuia inculpatul pentru a avea o înfruntare cu acesta. Constatând că victima era însoţită de fratele său, …, inculpatul minor a solicitat la rândul său telefonic ajutorul tatălui său (inculpatul …), implicit şi al însoţitorului acestuia (cu care se găsea într-un local public la momentul apelului), martorul … (indicat în repetate rânduri de către martori cu porecla „…”).

Inculpatul … şi martorul … s-au îndreptat spre casa în care locuiau inculpaţii înarmându-se în prealabil cu arme asimilate, respectiv nişte pari de lemn. Ajunşi la faţa locului, între orele 21:00 şi 21:30, cei doi au intervenit în ajutorul inculpatului minor, deşi conflictul fizic propriu-zis nu începuse încă, martorul … îndreptându-se împotriva fratelui victimei. După o scurtă împotrivire, acesta a fugit de la faţa locului, fiind urmărit de martor, împrejurare confirmată de toate persoanele prezente în zonă (în speţă, în afara celor indicaţi deja, martorul … şi parţial …). În aceste condiţii, victima a rămas singură să-i înfrunte pe cei doi inculpaţi, ambii aplicându-i lovituri în diferite zone ale corpului, incluzând membrele inferioare, trunchiul şi capul, fără ca apoi să-i ofere vreun minim de îngrijiri medicale sau să anunţe în acest scop organele abilitate. Cu toate că este indubitabil că lovitura de topor aplicată în cap (plaga fiind descrisă în amănunt în certificatul medico-legal aflat la dosarul cauzei) a fost aplicată de inculpatul … (care a recunoscut acest lucru atât în cursul urmăririi penale, cât şi în timpul ultimului cuvânt), fără a mai vorbi de confirmarea oferită în acest sens de coinculpatul …(care recunoaşte la rândul său că a lovit victima cu acel par de lemn), martorul …, martorul … şi o serie de alţi martori indirecţi (care au aflat cele petrecute din relatările celor care au asistat nemijlocit la evenimente, în special martorii …), faptul în sine este lipsit de relevanţă în sensul posibilităţii aprecierii activităţii infracţionale desfăşurată de inculpatul … ca fiind una caracteristică exclusiv infracţiunii de lovire sau alte violenţe, prevăzută de art. 193 alin.1 Cod penal, după cum a solicitat apărătorul acestuia în susţinerea cererii de schimbare a încadrării juridice a faptei, acesta fiind în realitate participant, mai precis coautor la săvârşirea infracţiunii de omor, prevăzută de art. 188 alin.1 Cod penal.

Cu atât mai puţin poate fi încadrată fapta săvârşită de inculpatul minor … ca fiind una caracteristică aceleiaşi infracţiuni prevăzută de art. 193 alin.1 Cod penal (după cum eronat s-a reţinut în cuprinsul rechizitoriului), la rândul lui respectivul inculpat fiind participant în calitate de coautor la săvârşirea infracţiunii de omor. S-a menţionat faptul că Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia Penală, în cuprinsul Deciziei penale nr. 2194/27.06.2014, a stipulat expres faptul că împrejurarea potrivit căreia „doar unii inculpaţi au exercitat acte de agresiune sau de imobilizare a celor două victime nu prezintă relevanţă pentru a aprecia că activitatea infracţională a celorlalţi inculpaţi se rezumă doar la acţiuni de sustragere, toţi fiind participanţi la comiterea aceleiaşi infracţiuni de omor, în calitate de coautori, indiferent ce intensitate au avut loviturile sau actele violente exercitate de către fiecare dintre aceştia”.

În această conjunctură, instanţa a constatat pe de o parte necesară schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care a fost trimis în judecată inculpatul …, din infracţiunea de loviri sau alte violenţe, prevăzută şi pedepsită de art. 193 alin.1 Cod penal, în infracţiunea de omor, prevăzută şi pedepsită de art. 188 alin.1 Cod penal, iar pe de altă parte respingerea cererii formulate de inculpatul …, privind schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care a fost trimis în judecată, din infracţiunea de omor, prevăzută şi pedepsită de art. 188 alin.1 Cod penal, în infracţiunea de loviri sau alte violenţe, prevăzută şi pedepsită de art. 193 alin.1 Cod penal.

În privinţa laturii subiective a infracţiunii comise de cei doi inculpaţi, instanţa a constatat că, deşi inculpaţii nu au urmărit neapărat suprimarea vieţii victimei prin actele de agresiune exercitate, au acceptat posibilitatea producerii acesteia, aplicându-i lovituri repetate cu arme contondente respectiv tăioase în zone vitale ale corpului, chiar în condiţiile în care victima a fost pusă la un moment dat în imposibilitatea de a se apăra, neluând ulterior nici un fel de măsuri care să fi putut contribui la salvarea vieţii victimei; se conchide aşadar că infracţiunea de omor a fost săvârşită de către ambii inculpaţi cu intenţie indirectă. S-a menţionat de asemenea faptul că, după comiterea faptei, ambii inculpaţi s-au refugiat în interiorul locuinţei lor, procedând la spălarea armei tăioase, înlăturată de la locul faptei, nedând curs invitaţiilor adresate în mod repetat de către organele de poliţie care s-au deplasat la faţa locului de a ieşi la vedere, fiind necesară descoperirea acestora în interiorul locuinţei după căutările întreprinse de organele de ordine. Chiar dacă poate fi admisibilă justificarea prezentată în acest sens de către inculpaţi, respectiv teama de  aparţinătorii victimei, deplasaţi în număr apreciabil la faţa locului ulterior decesului victimei, nu poate fi ignorată atitudinea de rezervă a inculpaţilor menţinută inclusiv după prezentarea la faţa locului a organelor de poliţie, precum şi versiunile oscilante ale evenimentelor prezentate, fiecare dintre ei încercând într-un anumit moment procesual să-şi diminueze responsabilitatea în raport de rezultatul produs, tinzând spre culpabilizarea reciprocă.

În consecinţă, tribunalul a respins cererea formulată de inculpatul …, privind schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care a fost trimis în judecată, din infracţiunea de omor, prevăzută şi pedepsită de art. 188 alin.1 Cod penal, în infracţiunea de loviri sau alte violenţe, prevăzută şi pedepsită de art. 193 alin.1 Cod penal.

În baza art. 386 Cod procedură penală, a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care a fost trimis în judecată inculpatul …, din infracţiunea de loviri sau alte violenţe, prevăzută şi pedepsită de art. 193 alin.1 Cod penal, în infracţiunea de omor, prevăzută şi pedepsită de art. 188 alin.1 Cod penal.

Domenii speta

Spete similare