Contestaţie la executare

Dosar nr. .......................

R O M Â N I A

TRIBUNALUL DOLJ

SECŢIA A II-A CIVILĂ

DECIZIE Nr....................

Şedinţa publică de la 17 Mai 2017

Completul compus din:

................

Pe rol,  judecarea cererii de revizuire formulată de revizuentul ...................împotriva Deciziei nr. ................/22.12.2016 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr. ....................... în contradictoriu cu intimații ................................, având ca obiect contestație la executare - dosar .........................

La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părţile.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

TRIBUNALUL

Deliberând asupra cererii de revizuire:

Constată că prin Decizia nr. .................. pronunțată în dosarul nr. ........................... Tribunalul Dolj a respins cererea de sesizare a ÎCCJ completul  pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.

A respins apelul formulat de apelantul contestator ............................ ,în contradictoriu cu intimatele  ........................., ca nefondat.

Pentru a se pronunţa astfel, în ceea ce privește critica referitoare la nulitatea sentinței apelate Tribunalul a constatat că sentința este semnată de judecătorul care a pronunțat sentința apelată, eventualele erori cu privire la persoana care a redactat sentința nefiind de natură să atragă nulitatea sentinței, acestea constituind cel mult o eroare materială ce poate fi îndreptată potrivit dispozițiilor codului de procedură civilă.

Referitor la criticile vizând nulitatea încheierii de ședință din data de 17.02.2016, având în vedere motivele invocate, Tribunalul a analizat aceste critici odată cu cele asupra fondului cauzei referitoare la soluționarea excepției lipsei calității de reprezentant.

Cu privire la criticile referitoare la soluționarea excepțiilor invocate, respectiv excepția lipsei calității de reprezentant și a prescripției dreptului material la acțiune, Tribunalul a constatat că în mod corect instanța de fond a respins cele două excepții.

În ceea ce privește excepția lipsei calității de reprezentant, Tribunalul a constatat că prin înscrisul depus la dosarul de fond ( fila 126 ), contestatorul apelant a invocat excepția lipsei calității de reprezentant a creditorului .......................... Amsterdam Sucursala București a ................... prin mandatar ......................, arătând că intimații nu fac dovada calității de reprezentant al creditorului.

S-a arătat că prin încheierea de ședință din data de 17.02.2016, a fost admisă cererea de încuviințare a executării silite formulată de intimata ...................... prin mandatar ...................., din înscrisurile existente la dosar rezultând însă că aceasta din urmă acționează în calitate de administrator al activelor ........................ ( fila 215 dosar de fond ).

S-a reţinut că or, având în vedere dispozițiile art. 810 Cod civil, potrivit cărora administratorul poate sta în justiție pentru orice cerere sau acțiune referitoare la administrarea bunurilor, precum și faptul că în cauză a intervenit o cesiune de creanță prin care creanța împotriva apelantului debitor a fost transferată de la ......................... Amsterdam Sucursala București către .................................., în mod corect instanța de fond a respins excepția lipsei calității de reprezentant.

S-a arătat că aceleași argumente sunt valabile și pentru criticile referitoare la nulitatea încheierii de ședință din 17.02.2016.

În ceea ce privește excepția prescripției dreptului material la acțiune, Tribunalul a constatat că în mod corect instanța de fond a respins această excepție având în vedere faptul că la dosarul cauzei ( filele 21-40 ) există înscrisuri din care rezultă că au fost efectuate plăți ce au avut ca efect întreruperea cursului prescripției.

S-a arătat că nu pot fi primite nici criticile referitoare la titlul executoriu, respectiv pierderea caracterului de titlu executoriu a contractului de credit ca urmare a cesiunii de creanță.

În acest sens, tribunalul a avut în vedere considerentele deciziei pronunțată de SCJ Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în dosarul nr.  ........................

S-a arătat că prin decizia mai sus indicată, SCJ a reținut că, pentru interpretarea corectă a prevederilor legale în vederea soluţionării cererii de încuviinţare silită, este necesar a se realiza analiza de conţinut a normelor care guvernează regimul juridic al cesiunii de creanţă, în corelare cu cele care instituie caracterul de titlu executoriu contractelor de credit.

S-a reţinut că în acest sens, încuviinţarea executării silite este numai o procedură de ordin formal, care precede executării propriu-zise, astfel încât se apreciază că problema semnalată nu comportă o reală dificultate care să necesite interpretarea unor texte de lege imperfecte, lacunare ori contradictorii.

S-a mai arătat că consacrarea, prin art. 120 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările şi completările ulterioare, a caracterului executoriu al contractelor de credit, încheiate de o instituţie de credit, este impusă pentru a permite executarea silită a unei obligaţii (creanţe), iar nu a unui înscris, acesta fiind doar materializarea izvorului obligaţiei respective. În consecinţă, caracterul executoriu este asociat cu creanţa, iar nu cu înscrisul ca atare şi, atât timp cât legiuitorul a acordat contractelor de credit caracterul de titluri executorii, creanţa însăşi a devenit una executorie, astfel încât atributul executorialităţii nu se constituie într-un aspect de drept procesual, aşa cum a susţinut titularul sesizării, ci a devenit o calitate a creanţei, care se transmite prin cesiune.

S-a reţinut că totodată, trebuie subliniat că art. 120 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările şi completările ulterioare, nu a conferit contractelor de credit trăsătura de titlu executoriu în considerarea persoanelor semnatare ale unor asemenea contracte, ci a naturii respectivelor convenţii.

S-a arătat că modificarea părţilor originare ale actului juridic care constituie titlu executoriu nu afectează substanţa titlului executoriu, poziţia cesionarului fiind aceea a unui veritabil succesor cu titlu particular, care preia, astfel, toate drepturile pe care cedentul le avea în legătură cu creanţa.

Față de toate aceste considerente, Tribunalul a respins cererea de sesizare a ÎCCJ completul  pentru dezlegarea unor chestiuni de drept și apelul formulat de apelantul contestator Ciucă Claudiu Viorel ca nefondat.

Împotriva deciziei civile nr. .................... pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr. ......................... a formulat cerere de revizuire apelantul ......................., solicitând admiterea cererii de revizuire, admiterea excepţiei invocate şi pe fond modificarea deciziei nr. ..................... în sensul admiterii apelului.

Pe excepţie revizuentul a invocat nulitatea deciziei nr....................., arătând că la data de 03 august 2016 a fost înregistrat apelul formulat de revizuent in dosarul nr................... fiind repartizat pentru primul termen completului CAV2 la data de 09.08.2016, asa cum se menţionează in aplicaţia ECR1S a instanţelor de judecata din Romania, iar ulterior, la următoarele termene, cauza a fost repartizata altui complet, respectiv completului C5.A iar potrivit art.94 alin.3 din Regulamentul de ordine interioara al instanţelor judecătoreşti, aprobat prin Hotararea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1375/2015 si publicat in Monitorul Oficial nr.970 din 28 decembrie 2015: ‘Caile de atac declarata împotriva aceleiaşi hotarari se înregistrează in acelaşi dosar si se soluţionează de completul iniţial investit ”

Revizuentul a arătat că in prezenta cauza, completul iniţial investit a fost CAV2 si nu C5 A, textul actului normativ menţionat anterior nefăcând nicio excepţie, prin urmare decizia nr.915/2016 a fost pronunțata de o instanță cu încălcarea normelor referitoare la alcătuirea instanţei, in consecința solicitând admiterea excepţiei invocate cu consecinţa anularii deciziei nr 915/2016.

Referitor la fondul cauzei revizuentul a arătat că prin decizia nr.915/2016, pronunţata de Tribunalul Dolj in dosarul nr.229/230/2016 a fost respinsa cererea de sesizare a ÎCCJ completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept si a fost respins apelul formulat de revizuent.

Potrivit art.509 alin. 1 punctul 1 din NCPC, constituie motiv de revizuire faptul ca instanţa s-a pronunţat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunţat asupra unui lucru cerut ori s-a dat mai mult decât s-a cerut. A mai arătat că, de asemenea, potrivit art. 509 alin 1 punctul 8 NC.pr.civ constituie motiv de revizuire faptul că există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri pentru următoarele considerente.

S-a arătat că decizia nr. 915/2016, pronunţată de Tribunalul Dolj în dosarul nr. 229/230/2016 încalcă autoritatea de lucru judecat a Deciziei nr. ................... pronunţată de ÎCCJ-Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în dosarul nr. 507/1/2016 şi publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. ........................., decizie pe care a depus-o în copie şi în care s-a hotărât:

 “Admite sesizarea formulata de Tribunalul Braşov - Secţia 1 civila în Dosarul nr. 21.531/197/2015 şi în consecinţă, stabileşte că:

"In interpretarea şi indicarea dispoziţiilor ari 84 alin. 1 din Codul de procedură civila, cererea de chemare în judecată si reprezentarea convenţională a persoanei juridice în fata instanţelor de judecată nu se pot face prin mandatar persoană juridică, nici prin consilierul juridic sau avocatul acesteia din urma.

Obligatorie, potrivit dispoziţiilor ari. 521 afin. 3 din Codul de procedură civilă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 4 aprilie 2016."

S-a arătat că contractul de credit din prezenta cauza a fost încheiat in anul 2008, deci este supus legii civile in vigoare la acea data, respectiv Codului civil de la 1864 si nu noului cod civil, asa cum din eroare s-a pronunţat instanţa de apel.

Revizuentul a învederat că astfel, potrivit art.479 Vechiul Cod Civil: "Poate avea cineva asupra bunurilor, sau un drept de proprietate, sau un drept de folosința, sau numai servitute" şi in aceasta reglementare nu se menționează dreptul de administrare Ia care se refera instanţa de apel invocând art.810 NCC.

A mai arătat că intimata ..................... ............................. a împuternicit prin procura, in calitate de “mandant” pe intimata EOS KSl Romania SRL, cu sediul social in Bucureşti, str. B-dul Dimitrie Pompeiu, nr. 10 A, Conect Business Park, Clădirea C3, et.7, sector 2, in calitate de “mandatar” sa o reprezinte pentru recuperarea creanţelor din contractul de cesiune incheiat cu .........................in condiţiile art.84-89 NCPC.

Revizuentul a precizat că procura de mandat se afla la dosarul cauzei, procura pe care a depus-o in copie la dosar la data de 21.11.2016 odată cu concluziile scrise, procura ce reprezintă un contract de mandat potrivit dispoziţiilor art.2009-2012 NCC, in procura respectiva, care este un contract de mandat incheiat intre intimaţi se menţionează activităţile de consultanţă, asistenţă şi reprezentare juridică si nu la activităţi de administrare, aceasta procura nefiind un contract de administrare.

A precizat că toate actele efectuate de intimata ........................ prin consilier juridic sau avocat in numele intimatei ...........................privind cererea de chemare in judecata (cererea de încuviinţare silita a subsemnatului) precum si reprezentarea in instanţa de judecata sunt lovite de nulitate absoluta având in vedere Decizia nr.9/2016 a I.C.C.J. menţionata anterior.

Revizuentul a arătat că soluţia legislativă conţinută în art. 84 alin. (1) din Codul de procedură civilă nu este întru totul nouă, ci constituie particularizarea unei soluţii de principiu statuate în sistemul nostru juridic anterior intrării în yigoare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată (2), cu modificările ulterioare, cu privire la problema admisibilităţii desfăşurării de către societăţi a activităţilor de consultanţă, asistenţă şi reprezentare juridică. în acest sens, prin Decizia nr. XXII din 12 iunie 2006, pronunţată de înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţiile Unite în soluţionarea recursului în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr 936 din 20 noiembrie 2006, s-a stabilit că: "cererile de autorizare a constituirii şi de înmatriculare a societăţilor comerciale de consultanţă, asistenţă şi reprezentare juridică sunt inadmisibile".

A mai arătat că în considerentele acestei decizii s-a reţinut că activităţile juridice de consultanţă, de reprezentare şi asistenţă juridică, precum şi de redactare de acte juridice, inclusiv a acţiunilor introductive în instanţă, eu posibilitatea atestării identităţii părților, a conţinutului şi a datei actelor, apărarea şi reprezentarea cu mijloace juridice a drepturilor şi intereselor legitime ale persoanelor fizice şi juridice, în raporturile cu autorităţile publice, cu instituţiile şi cu orice persoană romană sau străină, constituie, după caz, activități specifice profesiei de avocat, reglementate în art. 3 din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, republicată (2), cu modificările ulterioare, profesiei de notar public [art. 8, 9 şi 10 din Legea notarilor publici şi a activităţii notariale nr. 36/1995, republicată (3)] sau celei de executor judecătoresc (art. 7 din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătoreşti, republicată, cu modificările şi completările ulterioare).

S-a menţionat că de asemenea, anumite activităţi juridice, cum sunt cele de reprezentare juridică, de redactare a unor acte juridice, de formulare de acţiuni, de exercitare şi motivare a căilor de atac, pot fi îndeplinite de consilierii juridici, dar prestarea unor astfel de activităţi le este permisă numai în condiţiile reglementate prin art. 1-4 din Legea nr. 514/2003 privind organizarea şi exercitarea profesiei de consilier juridic, cu completările ulterioare, adică în calitatea lor de funcţionari publici sau de angajaţi, cu contract individual de muncă, la o persoană juridică de drept public sau privat.

Revizuentul a precizat că, având în vedere că activităţile menţionate nu se încadrează în categoria faptelor de comerţ, prin raportare l dispoziţiile art. 3 şi 4 din Codul comercial (în vigoare la data pronunţării deciziei în interesul legii), înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a statuat că acestea nu pot fi exercitate de societăţi constituite cu un asemenea obiect, cererile de autorizare a constituirii şi de înmatriculare a unor astfel de societăţi fiind inadmisibile.

S-a arătat că raţionamentul cuprins în considerentele Deciziei Curţii Constituţionale nr. 485 din 23 iunie 2015, prin care s-a constatat neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 13 alin. (2) teza a O-a, art. 84 alin. (2), precum şi art. 486 alin. (3) din Codul de procedură civilă, cu referire la menţiunile care decurg din obligativitatea formulării şi susţinerii cererii de recurs de către persoanele juridice prin avocat sau consilier juridic, nu poate fi aplicat mutatis mutandis în privinţa prevederilor art. 84 alin. (1) din Codul de procedură civilă, deoarece, în acest din urmă caz, textul priveşte exclusiv limitarea reprezentării convenţionale a persoanei juridice în faţa instanţei de judecată, fără a afecta regimul juridic al reprezentării legale şi fără a transforma obligaţia reprezentării şi asistării prin consilier juridic sau avocat, într-o condiţie de admisibilitate a acţiunii sau într-o piedică în calea accesului la justiţie.

A mai menţionat revizuentul că, în acest sens, art. 209 alin. (1) din Codul civil prevede că persoana juridică îşi exercită drepturile şi îşi îndeplineşte obligaţiile prin organele sale de administrare, de la data constituirii lor, în lipsa organelor de administrare, până la data constituirii acestora, exercitarea drepturilor şi îndeplinirea obligaţiilor care privesc persoana juridică se fac de către fondatori ori de către persoanele fizice sau persoanele juridice desemnate în acest scop, aşa cum prevede art. 210 alin.(l) din Codul civil şi întrucât limitarea prevăzută de art. 84 alin. (1) din Codul de procedură civilă intervine numai în situaţia în care persoana juridică optează pentru reprezentare convenţională în faţa instanţei, caz în care îşi poate alege reprezentantul doar dintre categoriile prevăzute de textul menţionat, rezultă că, în lipsa reprezentării convenţionale, drepturile procesuale ale persoanei juridice pot fi exercitate prin reprezentantul legal.

 Revizuentul a precizat că, contractul de mandat încheiat între două persoane juridice produce efecte doar în planul dreptului material, nu şi în planul dreptului procesual, guvernat, în materia reprezentării, de norme legale imperative iar folosirea adverbului "numai" din textul art. 84 alin. (1) din Codul de procedură civilă subliniază exclusivitatea modalităţii de reprezentare convenţională a persoanelor juridice în faţa instanţelor, ce poate fi realizată doar de cele două categorii de reprezentanţi nominalizaţi de text. Această concluzie reiese şi din sintagma "în condiţiile legii", care face trimitere la legile ce reglementează profesiile de consilier juridic şi avocat.

S-a arătat că activitatea de reprezentare convenţională în faţa instanţelor de judecată este o activitate necomercială, rezervată prin lege avocaţilor şi consilierilor juridici, or, dacă s-ar agrea ideea ca o persoană juridică să fie reprezentată de o altă persoană juridică, s-ar ajunge la concluzia, de neacceptat, că reprezentarea în sine ar putea constitui obiect de activitate al mandatarului şi având în vedere caracterul imperativ al normei de procedură, interpretarea potrivit căreia persoana juridică ar putea fi reprezentată în faţa instanţei printr-o altă persoană juridică, inclusiv sub aspectul formulării cererii de chemare în judecată, este lipsită de fundament legal.

Revizuentul a precizat că de asemenea nu poate fi primită nici interpretarea potrivit căreia cererea de chemare în judecată ar putea fi formulată şi semnată de consilierul juridic sau avocatul persoanei juridice mandatare, deoarece art. 84 alin. (1) din Codul de procedură civilă are în vedere consilierul juridic sau avocatul angajat de parte, şi nu de reprezentantul convenţional.

S-a menţionat că în ceea ce priveşte invocarea în motivarea deciziei nr.915/2016 a prevederilor art. 810 din Codul civil, potrivit cărora "administratorul poate sta în justiţie pentru orice cerere sau acţiune referitoare la administrarea bunurilor şi poate interveni în orice cerere sau acţiune având drept obiect bunurile administrate", înalta Curte de Casaţie si Justtie in Decizia nr.9/2016 constată că in încheierea din 28 octombrie 2015 a Judecătoriei Braşov, prin care s-a anulat cererea de învestire cu formulă executorie, precum şi prin încheierea din 7 ianuarie 2016 a Tribunalului Braşov - Secţia I civilă, prin care s-a dispus sesizarea înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu dezlegarea chestiunii de drept, instanţele au calificat raportul juridic existent între .................. şi creditoarea .................... ca fiind unul de mandat, nu un raport juridic născut dintr-o convenţie de administrare a bunurilor altuia, supus prevederilor titlului V "Administrarea bunurilor altuia" din cartea a TTT-a "Despre bunuri" a Codului civil.

Revizuentul a arătat că in concluzie, instanţa de apel, prin decizia nr.915/2016 a încălcat autoritatea de lucru judecat a Deciziei nr.9/2016 pronunţata de I.C.C.J., practic instanţa de apel pronuntandu-se asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunţat asupra unui lucru cerut şi  instanţa de apel nu a dat eficienta principiului aplicării cu prioritate a legii noi, avand in vedere apariţia OUG nr.52/2016, prin care contractele cesionate nu mai au caracter de titlu executoriu.

A precizat revizuentul că astfel, in concluziile scrise transmise, menţiona " La data de 20 septembrie 2016 a fost publicata in Monitorul Oficial tir. 727, Partea 1, Ordonanţa de Urgenta a Guvernului nr. 52/2016, care intra in vigoare la 10(zece) zile de la publicare, conform art. 133 al actului normativ.

A arătat că OUG nr.52/2016 aduce modificări mai multor acte normative si de asemenea clarifica mai multe aspecte privind cesiunea creanţelor si activitatea recuperatorilor de creante, astfel art.60 din OUG 52/2016 statueaza:

“Se interzic:

a) cesionarea contractului de credit si a accesoriilor. precum si a creanţei catre o entitate care nu are sediul social, o sucursala sau un reprezentant in Romanía; ”

A învederat că, cum intimatul ....................... contractul de cesiune încheiat intre ............................ste ilegal conform legii şi prin urmare nu mai produce efecte juridice, încheierea de încuviinţare a executării silite in baza urmi contract de cesiune ilegal a Judecătoriei Filiasi in prezentul dosar fiind astfel nula de drept.

Revizuentul a precizat că potrivit art.58 alin. 5 din OUG nr. 52 2016: “Contractele de credit, contractele de ipoteca, precum si orice alte înscrisuri care au caracter de instrumente de garantare a respectivelor credite, încheiate la solicitarea creditorilor, nu reprezintă titluri executorii in cazul in care cesionarul este o entitate ce desfasoara activitati de recuperare creante. ”

A arătat că a menţionat atât la instanţa de fond cat si in apel faptul ca, contractul de credit cesionat din speţa de fata nu are caracter de titlu executoriu, prin urmare nu se putea solicita încuviinţarea executării silite decât de creditorul iniţial- ......................................- pentru care contractul de credit avea caracter de titlu executoriu, conform legii, însă acest creditor nu a formulat cerere de încuviinţare a executării silite.

Având în vedere cele menţionate anterior, revizuentul a precizat că încheierea de încuviinţare silita a unui titlu neexecutoriu este nula.

De asemenea a precizat că art.58 alin. 2 din OUG nr.52/2016 menţionează faptul ca, contractele de credit reglementate de OUG nr. 52 2016 si creanţele rezultate din acestea pot fi cesionaţi numai catre creditori, astfel cum sunt definiţi la art. 3 pct.2, alţii decât creditorii non financiari.

S-a arătat că aliniatele 3 si 4 ale art.58 al OUG nr.52/2016 menţionează excepţiile de la alin.2, respectiv faptul ca, creanţele rezultate din contractele de credit pot fi cesionate si catre entități ce au drept obiect de activitate emiterea de instrumente secur¡tizate in baza unui portofoliu de creante, in conformitate cu legea nr. 31/2006 (alin. 3) precum si creanţele rezultate din contractele de credit neperformante, pentru care creditorul a declarat scadenta anticipata ori a iniţiat procedura executării silite a consumatorului, potfi cesionate catre entilad care desfasoara activitatea de recuperare creante, astfel cum suni definite ia ort. 3 pct. 29.

Revizuentul a precizat că potrivit art. 3 pct. 2 din OUG nr.52/2016, prin creditor se înţelege persoana juridica, care acorda credite potrivit OUG nr. 99 2006 si Legii nr.93 2009 sau OUG nr.52/2016, iar potrivit art.3 pc.29 din OIJG nr.52/2016, prin entitate care desfasoara activitatea de recuperare creante se înţelege persoana juridica, alta decât creditorul, cu un capital social minim subscris si varsat ce nu poate fi mai mic de 500.000 lei, care desfasoara activitatea de recuperare creante si sau care obţine drepturile , conform art.58 alin. 4, asupra unor debite scadente ce rezulta din contractele de credit.

S-a arătat că prin urmare, intimatul ................................ nu are calitatea de entitate care desfășoară activitate de recuperare creante, neavând un capital social minim subscris si varsat ce nu poate fi mai mic de 500.000 lei, neavând astfel capacitate procesuala activa de a formula  astfel cerere de încuviinţare a executării silite a subsemnatului, motiv pentru care invoc excepţia lipsei calitatii procesuale active a .....................................de a formula cererea de încuviinţare a executării silite in prezenta cauza.

Revizuentul a precizat că având in vedere cele anterior menţionate, este prescris si dreptul la acţiunea reprezentând cererea de încuviinţare a executării silite a revizuentului şi de asemenea, potrivit celor menţionate anterior, ......................................nemaivând calitatea de creditor sau entitate care desfasoara activitatea de recuperare creante, in sensul legii (OUG nr.52/2016).

S-a menţionat că potrivit art. 126 din (JUG nr. 52/2016, consumatorii nu pot renunţa la drepturile care le-au fost conferite prin acest act normativ (alin. I) iar potrivit alin. 2 al aceluiaşi articol, consumatorii beneficiază de prevederile OUG nr.52/2016 in cazul contractelor de credit, indiferent de modul in care contractele sunt intitulate sau formulate ori de obiectul acestora şi potrivit art. 2 din OUG nr. 52/2016, acest act normativ nu se aplica creditelor fara dobânda, contractelor de economisire si creditare pentru domeniu locativ şi de asemenea, art. 130 din OUG nr. 52/2016 modifica OUG nr.50/2010 privind contractele de credit încheiate între consumatori si profesionişti, modificata si completata prin Legea nr. 288/2010, modificând art. 70 si 71 privind cesiunea din OUG nr. 50 /2010, in sensul celor menţionate anterior la art.58 din OUG nr.52/2016 privind cesiunea contractelor de credit.

In consecința, având in vedere principiul aplicării imediate a legii noi precum si argumentele prezentate in prezenta si anterior la instanţa de fond, in apel si răspunsul la întâmpinare, revizuentul a solicitat admiterea excepţiilor formulate, admiterea apelului, cu consecinţa anularii tuturor actelor de executare silita emise de .............................restituirea sumelor plătite caftind nedatorate pentru persoane care nu an calitatea legala de creditor si/sau entitate care desfasoara activitatea de recuperare creanţe precum si să se dispună restituirea taxei de timbru plătite la instanţa de fond si apel ”

De asemenea a arătat că instanţa de apel nu a soluţionat cauza avand in vedere dispoziţiile OUG nr.52/2016, ci a invocat dispoziţiile art. 120 din OUG nr.99/2006, dispoziţii abrogate la data pronunţării deciziei nr../2016, prin OUG nr.52/2016.

In concluzie, a arătat că instanţa de apel, prin decizia nr../2016, practic s-a pronunţat asupra unor lucruri care nu s- au cerut sau nu s-a pronunţat asupra unui lucru cerut, (lipsa titlului executoriu si excepţia lipsei calitatii procesuale active potrivit dispoziţiilor OUG nr.52/2016).

Revizuentul a mai arătat că a invocat excepţia nulităţii absolute a sentinţei nr../2016 pronunţata de Judecătoria Filiasi in -sarul ................., potrivit art.425 NCPC:

“(l)Hotararea se redactează de judecătorul care a soluţionat procesul...

Hotărârea va fi semnata de membrii completului de judecata si de către grefier.

Daca vreunul dintre judecători este împiedicat sa semneze hotar ar ea, ea va fi semnata in locul sau de presedintele completului, iar daca si acesta ori judecătorul unic se afla intr-o astfel de situaţie, hotărârea se va semna de către preşedintele instanţei. Când împiedicarea priveşte pe grefier, hotararea se va semna de grefierul şef. In toate cazanie se face menţiune pe hotarare despre cauza care a determinat impiedicarea, ”

Revizuentul a învederat că ori, in speţa de fata, sentinţa nr.344/2016 este redactata de către alt complet de judecata decât cel care a judecat procesul. Astfel, sentinţa nr. 344/2016 este redactata de judecătorul .............. (care nu este presedinele instanţei) si tehnoredactată de I.B., in loc de a fi redactata de judecătorul CCG si tehnoredactată de EI, complet care a judecat procesul.

A mai arătat că art. 425 NCPC, ale cărui prevederi sunt imperative, nu face nicio excepţie de la regula privind redactarea hotărârilor judecătoreşti, prin urmare sentinţa nr. 344/2016 este redactata cu încălcarea prevederilor legale, prin urmare sancțiunea încălcării prevederilor acestui articol fiind nulitatea absoluta a sentinței nr.344/2016 şi potrivit art. 53 alin. 1 punctul h din Regulamentul de ordine interioara al instanţelor judecătoreşti, aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. .................. si publicat in Monitorul Oficial nr................ din 28 decembrie 2015, grefierul care participa la şedinţa de judecata tehnoredactează hotararea judecătoreasca.

De asemenea a precizat că ori, asa cum se observa din sentinţa nr. 344/2016, aceasta nu este nici redactata si nici tehnoredactată de completul investit cu judecarea cauzei, nefiind o eroare materiala, asa cum sugerează instanţa de apel, fiindcă este de imposibil de crezut faptul ca, persoanele care au redactat si tehnoredactat o sentinţa judecătoreasca reusesc performanta de a-si greşi in acelaşi timp iniţialele numelui si prenumelui, in schimb in alte cauze in care au judecat, la care a anexat dovada (sentinţa judecătoreasca), reusesc sa-si treaca corect iniţialele numelui si prenumelui, asa cum s-a întâmplat cu sentinţa nr.249/2016, pronunţata de Judecătoria Filiasi in dosarul nr. 146/230/2016.

Referitor la sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie si Justiţie privind dezlegarea unor chestiuni de drept, revizuentul, Avand in vedere cele menţionate in prezenta referitor la excepţiile formulate precum si la fondul cauzei, prin prezenta solicită sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie si Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, cu privire la următoarele intrebari

1. poate fi formulată cerere de încuviinţare a excutarii silite de către o persoana juridica romana, mandatar al unei peroane juridice străine, fără a avea calitatea de administrator al persoanei juridice străine menționată in procura de mandat, având in vedere decizia nr.9/2016 pronunţata in dosarul nr. 507/1/2016 ?

2.in cazul admiterii de către instanța de executare a cererii de încuviinţare a executării silite formulată de o persoana juridica romana, mandatar al unei peroane juridice străine, tara a avea menţionata in procura de mandat calitatea de administrator al persoanei juridice străine, potrivit art.810 NCC, este lovita de nulitate incheierea de admitere a cererii ?

3.In cazul răspunsului pozitiv la intrebarea nr.2, este prescris dreptul la executare silita daca nu a fost exercitat de creditorul cedent cat si de creditorul cesionar, in termenul general de prescriere de 3 ani ?

4.Un contract de credit, încheiat de o instituție de credit bancara, potrivit vechiului cod civil, cesionat unei persoane juridice străine nebancare, isi pierde caracterul de titlu executoriu, având in vedere dispoziţiilor OUG nr.52/2016 si normelor Băncii Naţionale a României privind activitatea financiara pe teritoriul României, dar si ca urmare a rezilierii contractului de credit de către creditorul cedent ?

5.Sentinţa redactata si tehnoredactată de un alt complet de judecata decât cel care a judecat procesul si/sau a fost investit iniţial, este lovita de nulittate absoluta, prin încălcarea art.425 NCPC si art. 53 alin.l punctul h din Regulamentul de ordine interioara al instanţelor judecătoreşti?

A precizat revizuentul faptul că cererea de sesizare a l.C.C.J. privind pronunţarea unei hotarari prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept este admisibila potrivit art.519 NCPC, avand in vedere faptul ca este ultima instanţa de soluţionare a dosarului, de chestiunile de drept invocate anterior depinde soluţionarea cauzei, problema este noua si asupra acesteia l.C.C.J nu a statuat si nici nu face obiectul unui recurs in interesul legii in curs de soluţionare, in temeiul art.519 NCPC solicit admiterea cererii de sesizare a Înaltei Curţi de Casaţie si Justiţie in vederea pronunţării unei hotarari prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept menţionate anterior.

Cererea de revizuire a fost motivată în drept pe dispoziţiile art. 509-513 şi art. 519-520 NC.pr.civ.

A solicitat judecarea cauzei în lipsă potrivit art. 223 şi art. 411 NC.pr.civ.

La dosarul cauzei intimata ...................... a depus întâmpinare.

In temeiul art. 715 alin. 1, pct. 1 Cod Procedura Civila, a invocat excepţia tardivitatii şi in temeiul art. 197 Cod Procedura Civila, a invocat excepţia netimbrarii sau timbrarea insuficienta a cererii de chemare in judecata, in condiţiile legii şi avand in vedere prevederile art. 185 alin. 1 Cod Procedura Civila care statueaza ca “un drept procesual trebuie exercitat intr-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, in afara de cazul in care legea dispune altfel. Actul de procedura făcut peste termen este lovit de nulitate.” solicitând ca instanţa sa respingă contestaţia la executare formulata de către Ciuca Claudiu-Viorel ca netemeinica si nelegala;

În motivare a arătat că in data de 25.07.2008 s-a incheiat contractul nr. ................... intre ...................... calitate de imprumutator si ..................... in calitate de imprumutat şi ca urmare a faptului ca debitorul nu a achitat in termenul stabilit in contract creditul acordat, ........................a cesionat creanţa către .........................., acesta din urma împuternicind pe ................... in vederea recuperării creanţei şi întrucât, debitorul nu si-a îndeplinit voluntar obligația prevăzută la art. 622 alin. 1 Cod procedura civila, in anul 2016, subscrisa a făcut toate demersurile către B....................... pentru recuperarea prejudiciului creat de către debitor, constituind dosarul de executare nr. ...........................

A mai arătat că cesiunea de creanţa este efectuata in baza unui Contract de cesiune de creanţa prin care creditorul cedent cedeaza, transfera si vinde cesionarului, creanţele pe care le are împotriva debitorilor sai in temeiul contractelor de credit incheiate de către debitori, unde creanţa înseamnă dreptul de a solicita si primi sumele de bani datorate de către debitorii cedaţi, cu toate drepturile accesorii; cesiunea de creanţă fiind înregistrată în Arhiva Electronică de Garanţii Reale Mobiliare în temeiul art. 1579 C.civ, sub nr. 2013-00028975851204-SCI.

Intimata a arătat că creditoarea cesionara a intrat in posesia unei creanţe care constituie titlu executoriu, in baza unui contract de cesiune de creanţe încheiat cu respectarea condiţiilor generale de validitate a contractului prevăzute de Cod Civil; şi pe cale de consecinţa, creditoarea cesionara se subroga, conform legii, in drepturile creditorului cedent, astfel consideram ca fiind lipsit de temei căpătui de fapt prin care debitorul contesta calitatea de creditor a intimatei .......................

S-a precizat că, Codul civil reglementează prin art. 1566 si următoarele cesiunea de creanţa, astfel potrivit art. 1568 lit. a) “Cesiunea de creanţa transfera cesionarului toate drepturile pe care cedentul le are in legătură cu creanţa cedata”, in concluzie cesionarul poate folosi toate mijloacele legale pe care le-ar fi putut folosi si creditorul cesionar pentru aducerea la indeplinire a obligaţiei de plata, inclusiv depunerea creanţei la executori judecătoreşti, cum este cazul de fata, odata cu încheierea contractului de cesiune, cedentul a predat originalul titlului executoriu.

Intimata a precizat faptul că o convenţie a părţilor, în speţă contractul bancar, reprezintă legea aplicabilă în raporturile juridice dintre acestea, ţinând seama de condiţiile speciale şi generale stabilite de co-contractanţi şi asumate în totalitatea lor şi prin urmare, părţile sunt ţinute să respecte, deopotrivă, clauzele ce constituie obligaţii ale sale, astfel după cum au fost acceptate prin semnarea actului, ce constituie contract, semnarea contractului certifica faptul ca aceştia au cunoscut toate clauzele cuprinse si prin semnare si le-au insusit.

A solicitat ca instanţa să aibă în vedere si Decizia nr. ............../Ap din 30 mai 2013 a Tribunalului Braşov, Secţia I Civila prin care se retine ca : “Nu se poate retine motivul de apel privind netransmiterea caracterului de titlu executoriu al contractului de credit fata de cesionar, avand in vedere ca acest contract a devenit titlu executoriu in baza calitatii creditoarei de instituţie bancara, raportat si la prevederile art. 285 din. O.U.G. nr. 99/2006. Conform art. 1568 NCC, cesiunea de creanţa transfera cesionarului toate drepturile pe care cedentul le are in legătură cu creanţa cedata, precum si drepturile de garanţie si toate celelalte accesorii ale creanţei cedate. Prin intervenţia cesiunii creanţei, se transfera de către instituţia bancara toate drepturile rezultate din contractul de credit, deci si caracterul executoriu al creanţei. Acest caracter nu este dobândit intuitu personae, deci nu se pierde la momentul la care banca nu mai este parte, ci prin cesiune se transmite către cesionar si dreptul de executare in baza contractului”. In acelaşi sens s-a pronunţai si înalta Curte de Casaţie si Justiţie in Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept in materie civila prin Decizia nr. 3/2014 in dosarul 1/1/2014/HP, prin care a statuat după cum urmeaza : “ caracterul executoriu este asociat cu creanţa, iar nu cu inscrisul ca atare si, atat timp cat legiuitorul a acordat contractelor de credit caracterul de titluri executorii, creanţa insasi a devenit una executorie, astfel incat atributul executorialitatii nu se constituie intr-un aspect de drept procesual, ci a devenit o calitate a creanţei, care se transmite prin cesiune".

A menţionat intimata că prin încheierea de şedinţa din data de 17.02.2016 a fost admisa cererea de incuviintare a executării silite formulata de intimata ...................... prin mandatar ............................., acţionând in calitate de administrator al activelor şi potrivit art. 810 din Codul civil, administratorul poate sta in justiţie pentru orice cerere sau acţiune referitoare la administrarea bunurilor si poate interveni in orice cerere sau acţiune avană ca obiect bunurile administrate.

A mai precizat că asa cum retine înalta Curte de Casaţie si Justiţie prin Decizia nr. ...................., punctul 43:"In măsură in care situaţia concreta din speţa va releva existenta in cauza a unui raport juridic de administrare a bunurilor altuia, instituţia reprezentării nu mai este şuvernata de prevederile art. 84 alin. (1) din Codul de procedura civila, care constituie norma şenerala in materia reprezentării convenţionale in fata instanţelor de judecata a persoanei juridice, ci de dispoziţiile speciale ale art. 810 din Codul civil, care instituie un caz de reprezentare leşala, conferind administratorului dreptul de a sta in justiţie pentru orice cerere sau acţiune referitoare la administrarea bunurilor altuia", in speţa de fata, este evidenta existenta unui raport juridic de administrare a bunurilor altuia intre ....................... instituţia reprezentării fiind şuvernata, asa cum decide înalta Curte de Casaţie si Justiţie, de prevederile art. 810 din Codul civil, nefiind incidente in cauza dispoziţiile art. 84 alin. (1) din Codul de procedura civila.

De asemenea a precizat că pe de alta parte, potrivit art. 21 din Constituţia României, cuprins in Titlul II consacrat drepturilor, libertăţilor si îndatoririlor fundamentale, orice persoana se poate adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor si a intereselor sale legitime si nicio lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept, dreptul la aparare este un drept fundamental consacrat in art. 6 din Convenţia Europeana a Drepturilor Omului, alaturi de alte drepturi care, in ansamblu, se subsumează conceptului de proces echitabil.

S-a mai arătat faptul că dreptul la aparare este totodată un principiu constituţional, consacrat în art. 24 din Constituţia României. Astfel, potrivit acestei dispoziţii, dreptul la aparare este garantat, iar in tot cursul procesului părţile au dreptul sa fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu, aceste prevederi regasindu-se si in art. 15 din Legea nr. 304/2004.

A mai precizat că potrivit art. 13 alin. (2) din Codul de procedura civila: ,rPărţile au dreptul, in tot cursul procesului, de a fi reprezentate sau, după caz, asistate in condiţiile legii. In recurs, cererile si concluziile pârților nu pot fi formulate si susţinute decât prin avocat sau, după caz, consilier juridic, cu excepţia situaţiei in care partea sau mandatarul acesteia, sot ori ruda pana la gradul al doilea inclusiv, este licenţiata in drept".

Intimata a menţionat că prin Decizia nr. 462/2014 a Curţii Constituţionale, forma iniţială a alin. (2) a art. 13 din Codul de procedura civila ca fost declarata neconstitutionala, in ceea ce priveşte obligativitatea reprezentării prin avocat sau consilier juridic in recurs şi Curtea Constituţională a retinut că prin condiţionările impuse realizării interesului general menţionat este afectat in mod iremediabil interesul individual, respectiv cel al persoanei care doreşte sa recurgă la concursul justiţiei in vederea realizării drepturilor si intereselor sale subiective

S-a mai învederat că astfel, condiţionarea exercitării caii de atac de încheierea, in mod obligatoriu, a unui contract de asistenta judiciara, drept condiţie de admisibilitate a recursului, impune in sarcina individului atât condiţii excesive pentru exercitarea caii de atac a recursului, cat si costuri suplimentare si semnificative in raport cu cheltuielile efectuate de cetatean pentru plata serviciului justiţiei.

S-a mai arătat că, Curtea a retinut ca obligaţia reprezentării si asistării prin avocat pentru exercitarea recursului echivalează, pe de o parte, cu transformarea conţinutului acestui drept fundamental intr-o condiţie de admisibilitate a exercitării unei cai de atac, iar, pe de alta parte, cu convertirea acestui drept într-o obligaţie, ceea ce afectează substanţa dreptului la aparare astfel cum este configurat in Constituţie.

Intimata a precizat că legiuitorul nu poate da dreptului la apărare garantat de Constituţie valenţe care, practic, contravin caracterului sau de garanţie a dreptului la un proces echitabil şi de asemenea, potrivit art. 84 alin. (2) din Codul de procedură civilă "la redactarea cererii şi a motivelor de recurs, precum şi în exercitarea şi susţinerea recursului, persoanele juridice vor fi asistate şi, după caz, reprezentate, sub sancţiunea nulităţii, numai de către un avocat sau consilier juridic, în condiţiile legii”.

Intimata a arătat faptul că, Curtea Constituţionala a retinut prin Decizia nr. ............../2014 ca exigentele rezultate atat din dispoziţiile art. 21 din Constituţie privind accesul liber la justiţie, cat si din art. 24 din Constituţie privind dreptul la aparare, ca garanţie a procesului echitabil, sunt aplicabile si in privinţa persoanelor juridice. In acest sens este si art. 6 din Convenţia Europeana a Drepturilor Omului, care consacra protecţia dreptului la un proces echitabil, care, astfel cum a fost reglementat de Convenţie si interpretat in jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, se aplica si in privinţa persoanelor juridice.

De asemenea a precizat că pornind de la aceasta premisa, a necesităţii recunoaşterii garanţiilor dreptului la un proces echitabil si persoanelor juridice, si aplicând mutatis mutandis raţionamentul cuprins in considerentele Deciziei nr. 462/17.09.2014, raţionament referitor la obligativitatea reprezentării prin avocat a persoanelor fizice in recurs, Curtea Constituţionala a constatat ca obligaţia reprezentării si asistării prin consilier juridic sau avocat pentru exercitarea recursului echivalează cu o condiţie de admisibilitate a exercitării unei cai de atac şi pe de alta parte, dreptul de a avea un reprezentant convenţional este transformat intr-o obligaţie, in cazul recursului.

Intimata a mai menţionat că şi in cazul persoanelor juridice (indiferent ca sunt de drept public sau de drept privat), textul de lese criticat restrânse liberul acces la justiţie si dreptul la aparare, ceea ce a impus analizarea, prin prisma unui test de proportionalitate, daca limitele aduse prin intervenţia legiuitorului - respectiv reglementarea obligativităţii reprezentării si asistării persoanelor juridice prin consilier juridic sau prin avocat in etapa procesuala a recursului - reprezintă o limitare rezonabila care sa nu fie disproporţionata fata de obiectivul urmărit si care sa nu transforme dreptul intr-unui iluzoriu.

S-a arătat că referitor la existenta justului echilibru intre măsură care a determinat limitarea dreptului de acces liber la justiţie si scopul legitim urmărit, Curtea Constituţionala a constatat ca nu exista un raport rezonabil de proportionalitate intre cerinţele de interes general referitoare la buna administrare a justiţiei si proiecţia dreptului la aparare si a accesului liber la justiţie, astfel, prin condiţionările impuse realizării interesului general menţionai este afectat in mod iremediabil interesul persoanei care doreşte sa recurgă la concursul justiţiei in vederea realizării drepturilor si intereselor sale legitime.

Intimata a preiczat că, condiţionarea exercitării caii de atac de angajarea sau numirea unui consilier juridic sau de încheierea, in mod obligatoriu, a unui contract de asistenta judiciara, drept condiţie de admisibilitate a recursului, impune in sarcina persoanei juridice atat condiţii excesive pentru exercitarea caii de atac a recursului, cat si costuri suplimentare pentru plata serviciului justiţiei şi astfel, Curtea Constituţionala a constatat faptul ca dispoziţiile legale criticate încalcă art. 24 din Constituţie, garanţie a dreptului la un proces echitabil, atât din perspectiva intimatului, cat si din cea a recurentului, din moment ce aceasta dispoziție constituționala nu vizează doar apărarea in procesul desfășurat in fata primei instanţe de judecata, ci si dreptul de aparare prin exercitarea cailor legale de atac împotriva unor constatări de fapt sau de drept ori a unor soluţii adoptate de o instanţa de judecatacare sunt considerate greşite de către una sau alta dintre părţile din proces. In situaţia in care partea interesata este împiedicata sa exercite calea de atac, aceasta nu isi va putea valorifica si apara drepturile in fata instanței de recurs

Intimata mai arătat că dispoziţiile de lege criticate contravin art. 21 privind accesul liber la justiţie si art. 24 privind dreptul la aparare, deoarece măsură care a determinat limitarea dreptului de acces liber la justiţie (si anume instituirea obligativităţii reprezentării convenţionale in recurs) este excesiva fata de scopul legitim urmărit, conducând la imposibilitatea exercitării caii de atac a recursului, prevăzute de lege. In acelaşi sens s-a pronunţai si Curtea Europeana a Drepturilor Omului, care, in interpretarea art. 6 paragraful 1 din Convenţie, prin Hotararea din 10.08.2001, pronunțată in Cauza Tricard impotriva Franţei, a statuat ca reglementările privind formalităţile pentru declararea unei cai de atac vizeaza asigurarea unei bune administrări a justiţiei si respectarea principiului securităţii juridice. Insa regulile respective nu trebuie sa împiedice justițiabilul sa utilizeze o cale de atac disponibila (paragraful 29).

S-a arătat că pe de alta parte, dispoziţiile art. 147 din Constituţia României stipulează faptul ca deciziile Curţii Constituţionale se publică în Monitorul Oficial al României, iar de la data publicării, deciziile sunt general obligatorii şi au putere numai pentru viitor. Astfel, se retine caracterul obligatoriu si opozabil ersa omnes al deciziilor Curţii Constituţionale, chiar daca sesizarea curţii a vizat aspecte privind faza procesuala a recursului, principiile de drept stipulate in decizia Curţii fiind aplicabile tuturor fazelor procesuale

Intimata a arătat că tot in acelaşi sens, potrivit unei decizii a Tribunalului Bacău, doua persoane juridice pot conveni ca administrarea unei mase patrimoniale proprietatea uneia sa fie data celeilalte, contractul de mandat dintre ......................... având natura unui contract de administrare a bunurilor altuia, pentru care împuternicirea de reprezentare în justiţie este conferită prin lege administratorului unei mase patrimoniale.

S-a mai arătat că de asemenea, într-o cauza similara, Tribunalul Timiş s-a pronunţat prin Decizia Civila nr. ..........  /A/LP din data de 29.08.2016, in sensul ca .................. are calitatea de reprezentant legal al creditoarei....................., aceasta calitate rezultând cu prisosință din manifestarea de voinţa a părților, ce consfințește naşterea unui raport juridic de administrare a bunurilor altuia intre creditoarea ..................... precum si din cuprinsul dispoziţiilor art. 810 din Codul civil.

Intimata a solicitat conform art. 223 alin 3 NC.pr.civ.

La dosarul cauzei intimata, ....................... a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de revizuire formulata de către contestatorul .................. împotriva subscrisei, (i) in principal, pe cale de exceptie, ca fiind introdusa împotriva unei persoane fara capacitate procesuala pasiva, (ii) in subsidiar ca neîntemeiata.

A solicitat totodată instanţei, ca prin hotararea pe care o va pronunţa sa respingă si căpătul de cerere referitor la plata cheltuielilor de judecata de către intimată. Pe cale de excepţie, a invocat in temeiul art. 36 NCPC lipsa calitatii procesuale pasive a intimatei, si a solicitat instanţei respingerea cererii de revizuire fata de subscrisa ca fiind introdusa împotriva unei persoane fara capacitate procesuala pasiva. In data de 17.05.2013 intre .............., in calitate de Cedent, pe de o parte, si EOS Investment Ro GmbH in calitate de Cesionar prin mandatrul sau ......................... pe de alta parte, a intervenit Contractul de cesiune de creanţe nr. ................ (denumit in cele ce urmează „Contractul de cesiune") prin care ....................., in temeiul art. 1566 Cod civil, a cesionat creanţele menţionate in Anexele Contractului de cesiune şi astfel, de la data notificării cesiunii către revizuient in data de 30.05.2013, cesiunea devine opozabila fata de aceasta, astfel, drepturile si obligaţiile sale vor fi exercitate in raport si fata de Cesionar, ............... in calitate de Cedent pierzând calitatea de creditor.

Pentru motivele prezentate mai sus, intimata a solicitat instanţei sa admita excepţia lipsei calitatii procesuale pasive a subscrisei si pe cale de consecinţa sa respingă cererea de revizuire introdusa de revizuient ca fiind introdusa împotriva unei persoane fara calitate procesuala pasiva.

Pe fondul cauzei, intimata a arătat că in fapt, intre ................., in calitate de creditoare, pe de o parte, si Ciuca Claudiu Viorel, in calitate de Client, pe de alta parte, a intervenit Contractul de Credit si ............... nr. ................... (denumit in cele ce urmeaza „Contractul de credit").

S-a arătat că, cum revizuentul nu si-a respectat întocmai si la timp obligaţiile aumate prin semnarea Contractului de Credit, după numeroase notificări de înștiințare a întârzierilor înregistrate la plata ratelor restante, ........................ a reziliat Contractele de Credit si a transmis revizuentului notificarea de reziliere a acestora, instiintandu-l totodată, si asupra faptului ca va trebui sa plătească întreaga suma rămasă de achitat din creditul reziliat.

Intimata a precizat că astfel, cum de la data rezilierii contractului de credit si pana la data încheierii Contractul de cesiune de creanțe nr. ...................pe care ............. l-a încheiat cu ...................., așa cum a arătat mai sus in cuprinsul prezentei întâmpinări, revizuentul nu a rambursat către ING Bank creanța, aceasta a fost cesionata către .................., asa cum aceasta a fost adusa la cunoștința revizuentului si din Notificare de cesiune transmisa contestatorului in data de 17.05.2013.

S-a învederat că de altfel, atât instanța de fond cat si cea de recurs a respins cererea de contestație la executare formulata de către contestator in mod just si argumentat şi apreciază ca motivele invocate in cuprinsul cererii de revizuire sunt total netemeinice si nesusținute şi mai mult decât atât, condițiile pentru admiterea cererii de revizuire nici nu sunt îndeplinite, motiv pentru care a solicitat respingerea cererii.

Întâmpinarea a fost motivată pe dispoziţiile art. 36, art. 205 şi urm Legea nr. 134/2010 privind C.pr.civ.

La dosarul cauzei revizuentul a depus concluzii scrise.

Analizând actele şi lucrările dosarului, tribunalul constată că cererea de revizuire formulată este nefondată și urmează a fi respinsă pentru următoarele considerente:

În ce privește primul motiv de revizuire invocat, tribunalul reține următoarele:

Potrivit art. 509 alin.1 pct.1 C.pr.civ. revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă instanța s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut ori s-a dat mai mult decât s-a cerut.

Revizuentul a invocat faptul că prin Decizia nr. 915/2016 instanța de apel s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s- au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut, (lipsa titlului executoriu si excepția lipsei calității procesuale active potrivit dispoziţiilor OUG nr. 52/2016).

Potrivit art. 22 alin.6 C.pr.civ.judecătorul trebuie să se pronunțe asupra a tot ceea ce s-a cerut, fără însă a depăși limitele învestirii, în afară de cazurile în acre legea ar dispune altfel. Această regulă este dezvoltată în art. 397 alin.1 C.pr.civ. care stipulează că instanța este obligată să se pronunțe asupra tuturor cererilor deduse judecății, ea neputând acorda mai mult sau altceva decât s-a cerut.

În cauză instanța a respins apelul, și, în motivare a arătat de ce nu sunt întemeiate criticile apelantului relative la modul în care instanța de fond a soluționat excepțiile invocate, precum și criticile referitoare la inexistența titlului executoriu. Totodată s-a respins cererea de sesizare a ÎCCJ Completul de dezlegare a unor chestiuni de drept.

Motivul de revizuire reglementat de  dispoz. art. 509 alin.1 pct.1 C.pr.civ are în vedere situațiile în care instanța nu s-a pronunțat asupra cererilor cu caracter principal, accesoriu sau incidental și nu privește modul de soluționare a unor excepții.

 În plus, motivul de revizuire prev. de  art. 509 alin.1 pct.1 C.pr.civ în varianta plus petita , trebuie  să privească cererea introductivă de instanță.  Ca atare, nu constituie plus petita și nu poate fi cenzurată pe calea revizuirii hotărârea instanței de apel,  care, respingând apelul, a menținut hotărârea primei instanțe și situația de fapt reținută de aceasta, cum este cazul speței de față.

În ce privește al doilea motiv de revizuire invocat, tribunalul reține următoarele:

Potrivit art. 509 alin.1 pct.8 C.pr.civ. revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută  dacă există hotărâri definitive  potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

Acest motiv permite revizuirea în cazul în care se ajunge la situația ca același proces să fie soluționat de două ori, pronunțându-se hotărâri contradictorii, iar pentru a  putea fi invocat, trebuie întrunite cumulativ următoarele condiții: 

- să fie vorba de hotărâri definitive contradictorii, chiar dacă prin ele nu s-a rezolvat fondul cauzei;

-să fie vorba de hotărâri pronunțate în același litigiu, adică să fi exista tripla identitate de elemente: părți, obiect, cauză,

-hotărârile contradictorii să fi fost pronunțat în  procese (dosare) diferite;

-în al doilea proces să nu se fi invocat excepția autorității de lucru judecat , sau dacă a fost ridicată, să nu se fi discutat;

- să se ceară anularea celei de-a doua hotărâri, care s-a pronunțat cu încălcarea puterii de lucru judecat.

În speță, revizuentul a invocat faptul că instanța de apel a încălcat autoritatea de lucru judecat a Deciziei nr.9/2016 pronunțată de I.C.C.J., Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, în dosarul nr. 507/1/2016 şi publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 400/26/05/2016, decizie prin care ÎCCJ a statuat că "În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 84 alin. (1) din Codul de procedură civilă, cererea de chemare în judecată şi reprezentarea convențională a persoanei juridice în față instanțelor de judecată nu se pot face prin mandatar persoană juridică, nici prin consilierul juridic sau avocatul acesteia din urmă.”

Prin urmare, nu se poate vorbi, în cauză,  de existența motivului de revizuire prev. de art. 509 alin.1 pct.8 C.pr.civ. Practic, nu se poate invoca faptul că instanța de apel a constat că, în speță, nu sunt incidente și nu se poate da eficiență dispoz. art. 84 alin.1 C.pr.civ., în interpretarea dată de ÎCCJ, prin Dec. 9/2016,  întrucât mandatarul are calitatea de administrator al activelor, constatându-se incidența dispoz. art. 810 C.civ.

Motivul de revizuire prev. de art. 509 alin.1 pct.8 C.pr.civ privește situația în care, în două litigii având aceleași părți, obiect și cauză s-au pronunțat două hotărâri contradictorii, ceea ce impune anularea celei de-a doua hotărâri,  astfel pronunțate.

De asemenea, nu constituie motiv de revizuire faptul că instanța de control judiciar nu a aplicat OG 52/2016 ( acest act normativ nefiind în vigoare la data nașterii raportului juridic dintre părți), nici faptul că instanța de apel nu a găsit întemeiate criticele relative al nulitatea sentinței instanței de fond.

Revizuirea este o cale extraordinară de atac, de retractare, care poate fi exercitată pentru motivele strict și limitativ prevăzute de lege ( art. 509 C.pr.civ), neputându-se invoca greșita aplicare sau interpretare a legii.

Ca atare,  constatând că nici unul dintre motivele de revizuire invocate nu este incident în cauză, va fi respinsă cererea de revizuire așa, cum a fost formulată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuentul ............................ împotriva Deciziei nr. .............../22.12.2016 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr. ........./230/2016, în contradictoriu cu intimații .................... prin mandatar ......................., având ca obiect contestație la executare - dosar ............/230/2016.

Definitivă.

Domenii speta

Spete similare