Acţiune în constatare. Calitatea procesuală pasivă a Casei Judeţene de Pensii în situaţia în care fostul angajator este radiat

Asupra cauzei de faţă constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 02.07.2016, reclamanta P. M.  a solicitat în contradictoriu cu pârâta  SC TMD SA F. prin lichidator judiciar R. SPRL  să se constate că activitatea pe care a desfășurat-o în cadrul unității în perioada 10 03 1982- 16 11 1992  se încadrează în grupa a II a de muncă în procent de 100%  conform Anexei II a Ord 50/1990, pct 41 , 69 și 79 , iar în contradictoriu cu pârâta SC A. SRL C. să fie obligată aceasta la eliberarea unei adeverințe  în acest sens, conform art 40 alin 2 lit h C muncii.

Prin precizarea scrisă depusă la dosar la data de 10 04 2017 , reclamanta a  învederat că solicită  în contradictoriu cu pârâta CASA JUDETEANA DE PENSII D., ca prin sentința ce se va pronunța să se constate că activitatea desfășurată în cadrul SC TMD SA F. în perioada 10 03 1982- 16 11 1992  se încadrează în grupa a II a de muncă în procent de 100%  conform Anexei II a Ord 50/1990, pct 41 , 69 și 79.

A invocat  considerentele deciziei nr 2/2016  pronunțată de ÎCCJ- Completul  competent să judece recursul în interesul legii , calitatea procesuală pasivă a casei de pensii fiind justificată de faptul că  angajatorul nu mai există din punct de vedere juridic, SC TMC F. fiind radiată în prezent, iar reclamanta nu a fost preluată de SC TMD SA Filiași.

În motivarea  acțiunii, reclamanta a arătat că a fost angajata  SC TMC F.i, societate radiată, desfășurând activitate  de sudor, activitate ce presupunea  operații de sudură în mediu CO2 și din care rezulta fum toxic  ce era inhalat , deoarece nu exista sistem de ventilație .

A precizat că,  după sudură, efectua operații de  degresare a radiatoarelor și motoarelor sudate cu solvenți organici și soluții alcaline  ( triclor, gaz, acetonă) .Toate aceste activități se desfășurau pe durata întregului program de lucru și se încadrează în grupa a II a de muncă în procent de 100%  conform Anexei II a Ord 50/1990, pct 41 , 69 și 79.

In drept a invocat Ordinul 50/1990 Anexa II, poz. 41,69,79.

A depus la dosar în copii certificate pentru conformitatea cu originalul : cartea de identitate, carnetul de muncă.

Pârâta SC A. SRL C. a depus întâmpinare  prin care a învederat că reclamanta a fost salariata SC TMC  SA  și nu a fost preluată prin protocolul de divizare de către SC TMD SA, având încetat contractul de muncă la data de 16 11 1992.

A precizat că meseria și locul de muncă al reclamantei nu figurează a fi nominalizate de angajator în grupa a II a de muncă.

La data de 04 05 2017, pârâta Casa Județeană de Pensii D. a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii formulate pentru următoarele considerente:

A invocat excepția inadmisibilității acțiunii în constatare întrucât potrivit primei teze din Decizia nr 2/2016 a ICCJ, în interpretarea şi aplicarea dispozițiilor art 279 alin (2) din Codul Muncii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, pentru acțiunile privind reconstituirea vechimii în muncă, anterioare intrării în vigoare a CPC actual /același text de lege cu referire la art 32 alin 1 lit b și art 36 CPC , pentru acțiunile în reconstituirea vechimii în muncă, introduse de a momentul intrării în vigoare a actualului CPC şi în continuare; art III din CPC din 1865 pentru acțiunile privind constatarea încadrării activității desfășurate în grupele I şi a II a de muncă introduse sub imperiul acestei reglementări/art 35 cu referire la art 32 alin (1) lit (b) şi art 36 din CPC, pentru același tip de acțiuni, formulate după intrarea în vigoare a codului actual, în toate ipotezele, atunci când angajatorul nu mai există din punct de vedere juridic(lichidat,radiat), justifică legitimare procesuală pasivă casele teritoriale de pensii, în situația în care nu există documente primare".

Pârâta a invocat  și excepția lipsei calității sale procesuale pasive , arătând  că în cauză există documente primare și astfel nu se justifică legitimitatea  sa procesuală pasivă.

Pe fond, a arătat că, în conformitate cu dispozițiile art 11 alin 2 din Decretul 92/1976 cât şi Ordinului 136/1976 pentru aprobarea metodologiei de întocmire, completare, păstrare şi evidență a carnetului de muncă, unitatea angajatoare avea obligația consemnării în carnet a perioadelor care au fost lucrate în grupe superioare de muncă.

Faptul că reclamanta a cunoscut că angajatorul a efectuat  procedura  din Ord 50/1990  și nu a făcut nimic în sensul de a solicita  angajatorului încadrarea  sau  de a contesta  neîncadrarea sa în grupe superioare de muncă  nu este imputabil CJP D., această pasivitate fiind imputabilă reclamantei.

Conform legii  49/1992, angajatorul trebuia să plătească diferențiat contribuții de asigurări sociale pentru persoanele care au beneficiat de încadrarea în condiții de grupă de muncă superioară.

A arătat şi faptul că dacă nu se face dovada plății suplimentare pentru condiții de muncă în grupa a II-a se încalcă principiul contributivitații prevăzut de art 2 lit c din legea 263/2010.În drept, şi-a întemeiat întâmpinarea pe prevederile art 205 – 208 Cpc, Legea 263/2010, precum şi pe celelalte acte normative prezentate în cuprinsul ei.

În cauză a fost administrată proba cu înscrisurile depuse de reclamantă și pârâta SC Arhiserv SRL  și proba testimonială cu martorul B. E. audiat la solicitarea reclamantei.

Analizând actele şi lucrările dosarului instanţa reţine următoarele :

Asupra  celor două excepţii invocate de pârâta CJP D.,  având în vedere decizia 2/2016 pronunţată de ICCJ în  recurs în interesul legii şi împrejurarea că fostul  angajator SC TMC SA F. a fost  radiat, fiind în situaţia în care, pentru perioadele deduse judecății nu există documente primare  privind nominalizarea sa în grupa a II a de muncă, instanța constată  că demersul judiciar al reclamantei este admisibil, iar pârâta C. Judeţeană de Pensii D.  are calitate procesuală pasivă.

Astfel, prin decizia 2/2016 pronunţată de ICCJ în recurs în interesul legii s-a stabilit că "În interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 279 alin. (2) din Codul muncii, republicată, cu modificările și completările ulterioare, pentru acțiunile privind reconstituirea vechimii în muncă, anterioare intrării în vigoare a Codului de procedură civilă actual/același text de lege cu referire la art. 32 alin. (l) lit. b) și art. 36 din Codul de procedură civilă, pentru acțiunile în reconstituirea vechimii în muncă, introduse de la momentul intrării în vigoare a actualului Cod de procedură civilă și în continuare; art. lll din Codul de procedură civilă din 1865 pentru acțiunile privind constatarea încadrării activității desfășurate în grupele I și a II-a de muncă introduse sub imperiul acestei reglementări/art. 35 cu referire la art. 32 alin. (l) lit. b și art. 36 din Codul de procedură civilă, pentru același tip de acțiuni, formulate după intrarea în vigoare a codului actual, în toate ipotezele, atunci când angajatorul nu mai există din punct de vedere juridic (lichidat, radiat), justifică legitimare procesuală pasivă casele teritoriale de pensii, în situația în care nu există documente primare".

Susţinerea pârâtei în sensul că  există documente primare nu poate fi  reţinută, câtă vreme nu există  documente privind  încadrarea activității desfășurată de reclamantă în grupa a II a de muncă , deși fostul angajator a parcurs procedura  prevăzută de Ord 50/1990 , așa cum rezultă din Tabelul nominal  nr 9417/03 06 1992 ( fila 25 din dosar) depus de către pârâta SC A. SRL C..

În consecință, instanța va respinge excepțiile invocate de pârâtă prin întâmpinare.

Pe fondul cauzei, instanța constată că  reclamanta, în perioada 10 03 1982-16 11 1992  a fost angajata Î T. M. E. F. în  meseria de sudor și  a fost preluată prin reorganizare de către S.C. T.M.C. S.A. F. unde a lucrat în aceeași meserie până la data de 16 11 1992  când i-a fost desfăcut contractul de muncă.

Din declaraţia martorei B. E. rezultă că reclamanta a lucrat la Atelierul  de sudură, Secția Construcţii Metalice din Fabrica de Transformatoare T.C.M., ca sudor electric şi autogen. Efectua operații de sudură a cuvelor, radiatoarelor, capacelor de transformatoare electrice  , cu electrozi de diferite dimensiuni  de până la 5 mm grosime . În atelier  se degajau fum şi praf  , iar spaţiul în care se suda era neaerisit, cu geamuri sparte , vara fiind foarte cald și iarna  foarte frig. Martora a declarat că  sudorii au  primit în compensare lapte și sifon și că  întregul program reclamanta  lucra în aceste condiţii şi efectua operaţiuni de sudură.

Martora a menționat  că reclamanta a mai efectuat operaţiuni de  degresare a pieselor cu sodă caustică , acetonă și fosfat.

A declarat că unitatea a  acordat grupa de muncă  la colegi din aceeaşi secţie care lucrau în aceleaşi condiţii, dar reclamanta plecând din anul 1992  a fost omisă de angajator  la nominalizare pentru grupa a II a de muncă.

Din depoziția  martorei reiese că activitatea reclamantei s-a desfăşurat în condiţii grele, în mediu toxic, întregul program de lucru şi că unitatea în mod discreţionar a încadrat doar pe unii dintre salariaţii care au ocupat aceeaşi funcţie ca şi reclamanta  în grupa a II a de muncă.

Astfel, în raport de probele administrate si prevederile legale incidente în cauză, instanța  reţine aplicabilitatea dispoziţiilor Ordinului nr. 50/1990, Anexa II, pct. 41 şi 69, urmând  a se constata că activitatea desfăşurată de reclamantă pentru Î. T. M. E. F., preluată apoi de SC TMC F. în meseria  de sudor în perioada dedusă judecății se încadrează în grupa a II-a de muncă în procent de 100% potrivit  anexei II , pct. 41 " Crăiţuirea electro-pneumatică (arc - aer).Remedierea prin sudură a pieselor turnate din fontă (operaţie executată pe piese încălzite în prealabil în vederea sudării) (...). "și pct. 69 : " (...) Degresarea chimica cu solventi organici sau cu solutii alcaline. Extractii cu benzen, toluen, xilen. Fabricarea paradiclorbenzenului si a nitroxanului".

Instanţa are în vedere şi faptul că unitatea a încadrat sudorii în grupa de muncă, astfel cum rezultă din Tabelul nominal cu personalul muncitor şi TESA, iar faptul că reclamanta din prezenta cauză ce a îndeplinit aceeași activitate nu se află pe tabelul menţionat nu reprezintă un criteriu obiectiv de a nu beneficia de grupa de muncă.

Or, având în vedere că  funcţia de sudor a fost cuprinsă în Tabelul Nominal cu personalul muncitor şi TESA care beneficiază de grupa de muncă, instanţa constată că în mod nejustificat unitatea pârâtă nu a încadrat reclamanta în grupa a II-a de muncă.

Principiul de bază al încadrării în grupele de muncă este cel al analizei condiţiilor de muncă, care trebuie să aibă în vedere condiţiile concrete de muncă.

Ordinul nr. 50/1990 a suferit numeroase modificări şi completări, iar pentru unele categorii de personal, angajatorii au acordat pe cale administrativă grupe superioare de muncă, chiar în absenţa unei enunţări exprese în ordin.

În acest sens, al principiului caracterului nelimitativ este şi decizia nr. 258/20.09.2004 a ÎCCJ conform căreia nu se poate restrânge aplicarea Ord. 50/1990 numai la activităţile şi funcţiile prevăzute în forma iniţială a actului, în lipsa unei dispoziţii expres a însuşi organului de autoritate emitent sau a unui act normativ de ordin superior.

Tot un principiu, cel al nediscriminării a fost avut în vedere  şi prin decizia nr. 87/1999 a Curţii Constituţionale conform căreia nu există nicio raţiune să se menţină un regim discriminatoriu în materia grupelor superioare de muncă pentru persoanele care au activat în aceleaşi funcţii indiferent de perioadă.

Cu privire la timpul efectiv lucrat de reclamantă în condiţiile de grupa a II-a de muncă , din proba testimonială reiese că activitatea s-a desfăşurat pe tot parcursul programului de lucru, iar aceste aspecte nu au fost combătute de către angajator, căruia îi revine sarcina probei, potrivit disp. art. 272 din C. muncii.

De asemenea, având în vedere că alţi salariați care au avut aceleași funcții ca şi reclamanta au obținut recunoașterea grupei prin hotărâri judecătoreşti, Tribunalul va face şi aplicarea în acest sens a jurisprudenţei CEDO, care în cauza BEIAN a decis că jurisprudenţa contradictorie a unei instanţe poate fi asimilată unei diferenţieri de tratament care nu se bazează pe nici o justificare obiectiva si rezonabila. Prin urmare, s-a decis că o astfel de diferenţiere constituie o încălcare a articolului 14 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, combinat cu articolul 1 din Protocolul nr. 1.

Faptul că reclamanta nu a fost nominalizată de comisia constituită conform art 6 din ordinul 50/1990 nu poate conduce la lipsirea reclamantei de dreptul de a beneficia de recunoașterea desfășurării activității în condițiile grupei a II a , deoarece încadrarea in grupele de muncă se face in funcţie de condiţiile nocive concrete existente la locul de muncă, de gradul de pericol pe care îl presupune activitatea desfăşurată de o persoană şi nu poate fi limitată de comisia de nominalizare. Lipsa nominalizării persoanei reclamantei în grupă, nu poate priva salariata de un drept al său, cu atât mai mult cu cât funcţia ca atare, deţinută de reclamantă, a fost încadrată în grupa a II  a de muncă chiar de unitate.

Pârâta SC A. SRL C., în calitate de păstrător de arhivă, administrează arhiva şi toate documentele angajatorului reclamantei, aşa cum rezultă din înscrisurile din dosarul cauzei, astfel că acesteia îi revine obligaţia eliberării adeverinţei conform cu mențiunile din prezenta hotărâre şi care să îndeplinească condiţiile de formă cerute de acelaași norme, obligaţia rezultând din prevederile art. 125 din normele de aplicare a legii 263/2010, fără să perceapă o taxă de eliberare, dispoziţiile legii  pensiilor, cu normele sale de aplicare reprezentând norme speciale ce se aplică cu prioritate şi exonerează salariații de plata unei taxe pentru obținerea adeverințelor.

Având în vedere considerentele expuse,  instanţa va admite cererea precizată şi va constata că activitatea desfăşurată de reclamantă în meseria  de sudor în perioada  10 03 1982-16 11 1992  se încadrează în grupa a II-a de muncă în conformitate cu prevederile Ordinului 50/1990, Anexa II, pct. 41 , 69 , în procent de 100%  ; va obliga pârâta SC Arhiserv SRL  să elibereze reclamantei adeverinţă în acest sens, conform art 40 alin 2 lit h din C muncii.

Se va lua act că reclamanta nu a solicitat cheltuieli de judecată.

Opinia asistenţilor judiciari este conformă cu hotărârea şi considerentele prezente.

Domenii speta

Spete similare