Obligarea angajatorului la plata primelor prevăzute în ccm la nivel de unitate

Asupra cauzei de față;

Prin acțiunea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 10.03.2017 reclamantul Sindicatul Liber A. C. în numele membrului de sindicat  O. I.  a chemat în judecată pe  pârâta  SC A. SA C. pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea acesteia la plata drepturilor salariale restante aferente anului 2016, în cuantum total de 2028  lei, defalcate după cum urmează :prima de vacanță în cuantum de 418 lei ( art III 31(3) din CCM), prima de Crăciun în cuantum de 1198 lei ( art VI.13 din CCM)  și 1/2 din cuantumul " Primei" de Paște în cuantum de 412 lei ( art VI.13(a) din CCM ) ; cu  cheltuieli de judecată.

În motivarea acțiunii,  reclamantul a arătat că pârâta SC A SA C nu a respectat în totalitate şi la termenele stipulate de prevederile art III31  (3), art VI.13 din CCM care specificau plata " primelor " enumerate mai sus, după cum urmează :

- art III 31(3) : " pe lângă indemnizația de concediu se vor plăti şi o primă de vacanță în valoare de 15% din salariul de bază şi sporul de vechime, proporțional cu numărul de zile de concediu acordate";

- art VI.13(a) prevede : " pentru sărbătoarea Paștelui, Administrația va acorda fiecărui lucrător o primă în valoare de 25% din venitul mediu brut pe societate, realizat în luna anterioară acordării acestor drepturi”.

Art VI.13(b) : " pentru sărbătoarea Crăciunului, Administrația va acorda fiecărui lucrător o primă în valoare de 35% din venitul mediu brut  pe societate realizat în luna anterioară acordării acestor drepturi".

Potrivit art 160 Codul muncii " salariul cuprinde salariul de bază, indemnizațiile, precum şi alte adaosuri.

Salariul este încasat în virtutea unui contract de muncă colectiv şi ulterior individual, iar contractul colectiv de muncă reprezintă forma în care se materializează voința comună a angajatorului şi angajatului.

Neplata abuzivă a acestor drepturi salariale încalcă legislația în vigoare, CCM, Constituția, precum şi legislația internațională.

Reclamantul  a atașat la dosar înscrisuri privind raportul de muncă.

In drept şi-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile legale enunțate în cuprinsul ei.

Pârâta SC A. SA C.  a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.

A  arătat că SC A. SA C. este un operator economic aflat sub autoritatea Ministerului Economic, Comerțului şi Relațiilor cu Mediul de Afaceri al cărui obiect de activitate constă în construcția de avioane şi aerostructuri, precum şi reparații şi întreținere aeronave.

Bugetul de venituri şi cheltuieli a fost întocmit – pentru anul 2016 – în conformitate cu :prevederile Ordonanței 26/2013 cu modificările şi completările ulterioare privind întărirea disciplinei financiare la nivelul unor operatori economici la care statul sau unitățile administrativ teritoriale sunt acționari  unici ori majoritari sau dețin direct sau indirect o participație majoritară; memorandului Ministrului de Finanțe Publice cu tema : Măsuri ce trebuie avute în vedere la elaborarea bugetelor de venituri şi cheltuieli pe anul 2016 al operatorilor economici cărora li se aplică prevederile Ordonanței Guvernului nr 26/2013 pentru întărirea disciplinei financiare la nivelul unor operatori economici la care statul sau unitățile administrativ – teritoriale sunt acționari unici sau majoritari sau dețin direct ori indirect o participație majoritară; OMFP nr 1802/2014 pentru aprobarea Reglementărilor contabile privind situațiile  financiare anuale individuale şi situațiile financiare anuale consolidate, cu modificările şi completările ulterioare; Legea 339/2015 privind bugetul de stat, OMFP nr 20 din 7 ianuarie 2016 privind aprobarea formatului şi structurii bugetului de venituri şi cheltuieli, precum şi a anexelor de fundamentare  acestuia.

În fundamentarea veniturilor prevăzute în bugetul de venituri şi cheltuieli pentru anul 2016 s-a avut în vedere programul de producție bazat pe acordurile şi contractele încheiate în anii precedenți precum şi pe baza cererilor de ofertă pentru contracte şi comenzi ce se vor încheia pe parcursul anului.

Potrivit Ordonanței Guvernului nr 26/2013, aprobată cu completări prin legea nr 47/2014, cu modificările ulterioare , acești operatori economici  pot prevedea în buget majorarea  cheltuielilor de natură salarială  față de nivelul  prevăzut în ultimul buget de venituri și cheltuieli aprobat , astfel:

a)  cu sumele reprezentând creșteri ale câștigului mediu brut lunar pe salariat datorate majorării salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată, numai pentru personalul care intră sub incidența acestor reglementări;

b) cu sumele aferente reîntregirii cheltuielilor cu salariile pentru întregul an 2016, determinate ca urmare a acordării unor creșteri salariale în anul 2015, cu condiția de a prevedea rezultatul brut, cel puțin la nivelul celui estimat pentru anul 2016 şi avut în vedere cu ocazia elaborării bugetului de venituri şi cheltuieli pentru anul 2015, diminuat cu subvențiile de la buget;

c) cu sumele aferente creșterii numărului de personal prognozat la finele anului 2016 faţă de cel aprobat în anul precedent, corespunzător perioadei de la care se prevede angajarea şi până la finele anului, în condiții justificate de extinderea activității;

d) cu sumele reprezentând cheltuielile cu salariile aferente personalului angajat pe perioadă determinată, în condiții justificative, pentru asigurarea desfășurării normale a activității.

Având în vedere aceste prevederi, cheltuielile de natură salarială pentru anul 2016 au fost calculate pe baza câștigului mediu brut prevăzut în bugetul de venituri şi cheltuieli ale anului precedent la care s-au adăugat sumele reprezentând cheltuielile cu salariile aferente personalului angajat pe perioada determinată conform art 54 lit d) din legea bugetului de stat 2016, pentru un număr de 283 salariați ce trebuia angajat pe o perioadă de două luni şi care să participe la realizarea programului IAR TD şi a programelor de revizie majoră a avioanelor IAR 99 din dotarea armatei, pentru încadrarea în termenele de livrare prevăzute pentru sfârșitul anului.

Societatea pârâtă nu a putut să prevadă în Bugetul de venituri şi cheltuieli alte majorări prevăzute de lege pentru că nu se încadra în obiectivele de politică salarială stabilite de Legea bugetului de stat, iar aceste prime – Paște, Crăciun, fidelitate, prima de vacanță - prevăzute în CCM 2015-2017 nu au fost cuprinse în buget , întrucât se majorau cheltuielile de natură salarială şi bugetul nu ar fi fost aprobat de către Ministerul Finanțelor.

Pârâta a susținut că pentru încadrarea în cheltuielile stabilite conform OG 26/2013 şi legii bugetului de stat pe anul 2016, societatea a fost nevoită să reducă programul de lucru prin reducerea săptămânii de lucru de la 5 la 4 zile cu reducerea corespunzătoare a salariului şi nu a acordat primele prevăzute în Contractul Colectiv de muncă 2015 – 2017.

Bugetul de venituri şi cheltuieli a fost aprobat prin HG 914/2016 în data de 8.12.2016, dată la care nu se mai putea efectua o rectificare a acestuia cu noi sume de venituri şi cheltuieli care să cuprindă şi drepturi salariale negociate în Contractul Colectiv de Muncă 2015 – 2017, având în vedere dispozițiile art 8 alin (1) şi (4) din Ordonanța nr 26/2013.

In drept, cererea a fost întemeiată  pe dispozițiile art 205, 208 cod pr civilă, art 223, Ordonanța 26/2013.

La întâmpinare  s-au  atașat  înscrisuri în copii certificate pentru conformitatea cu originalul : BVC pe anul 2016, HG 214/2016 şi Hotărârea AGA nr 3/ 19 12 2016.

Reclamantul  a formulat răspuns la întâmpinare, solicitând respingerea apărărilor din întâmpinare ca fiind irelevante .  A invocat disp. art 229 alin 4  din C muncii în conformitate cu care „ Contractele colective de muncă , încheiate cu respectarea dispozițiilor legale , constituie legea părților”.

În cauză a fost administrată proba cu înscrisurile depuse de reclamant.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța constată următoarele :

Reclamantul este salariat în baza unui contract individual de muncă pe durată nedeterminată în cadrul pârâtei  SC A. SA C.

Prin Contractul Colectiv de Muncă aplicabil la nivel de unitate încheiat  pe perioada  2015 – 2017 s-a stabilit în Art III 31(3) faptul că " pe lângă indemnizația de concediu se va plăti şi o primă de vacanță în valoare de 15% din salariul de bază şi sporul de vechime, proporțional cu numărul de zile de concediu acordate";

Potrivit Art VI 13(a) " pentru sărbătoarea Paştelui, Administrația va acorda fiecărui lucrător o primă în valoare de 25% din venitul mediu brut pe societate realizat în luna anterioară acordării acestor drepturi, iar conform Art VI 13(b) " pentru sărbătoarea Crăciunului, Administrația va acorda fiecărui lucrător o primă în valoare de 35% din venitul brut pe societate realizat în luna anterioară acordării acestor drepturi".

Societatea pârâtă SC A. SA C. a  susținut  că neplata  acestor drepturi bănești  s-a datorat faptului că nu au fost cuprinse în bugetul de venituri şi cheltuieli pentru anul 2016, bugetul fiind  constituit în conformitate cu prevederile Ordonanței 26/2013 cu modificările şi completările ulterioare privind întărirea disciplinei financiare la nivelul unor operatori economici la care statul sau unitățile administrativ – teritoriale sunt acționari unici sau majoritari sau dețin direct sau indirect o participație majoritară, OMFP nr 1802/2014 pentru aprobarea Reglementărilor contabile privind situațiile financiare anuale individuale şi situațiile financiare consolidate, cu modificările şi completările ulterioare, Legea 399/2015 privind bugetul de stat, OMFP nr 20/7.01.2016 privind aprobarea formatului şi structurii bugetului de venituri şi cheltuieli, precum şi a anexelor de fundamentarea acestuia.

Din dispozițiile legii dialogului social rezultă că orice contract colectiv  constituie izvor de drept  și produce efecte  față de angajator și salariații la care se referă. Așa fiind, contractul colectiv de muncă aplicabil  se impune , prin clauzele sale , părților  contractului individual de muncă , guvernând aceste contracte ca o lege . Prin urmare, angajatorul este obligat  să acorde salariaților toate drepturile pe care le prevede contractul colectiv de muncă.

Rațiunea respectării contractelor colective de muncă se explică prin aceea că dispozițiile at 148 din legea 62/2011  consfințesc principiul forței obligatorii a contractelor colective de muncă, și temeiul conform căruia salarizarea personalului, reglementată prin contracte colective de muncă legal încheiate şi aflate în derulare la data intrării în vigoare a normei de salarizare, trebuie respectată pe întreaga perioadă de valabilitate, reglementarea salarizării în această modalitate fiind guvernată de principiul tempus regit actum"( Înalta Curte de Casație şi Justiție – Complet pentru dezlegarea unor chestiuni de drept – decizia nr 2/2016 publicată în Monitorul Oficial nr 257/6 aprilie 2016).

A susține că lipsa banilor din fondul de salarii afectează şi condiționează existenta şi acordarea unor drepturi de natură salarială înseamnă a ignora, nelegal şi nepermis prevederile art 161 Codul muncii, potrivit cărora drepturile salariale se plătesc înaintea oricăror obligații bănești ale angajatorului şi cu respectarea dispozițiilor art 41 alin (5) din Constituția României potrivit căruia dreptul la negocieri colective în materie de muncă şi caracterul obligatoriu al convențiilor sunt garantate.

Nu subzistă niciun text de lege care să condiționeze plata integrală a drepturilor de natură salarială de existența sumelor necesare la dispoziția angajatorului, dimpotrivă dispozițiile legale existente arată importanța primordială pe care legiuitorul a înțeles să o acorde plătirii la timp şi integral a drepturilor de natură salarială.

Orice eventuală inconsecvență de natură legislativă nu poate afecta dreptul fundamental al salariatului de a-şi vedea plătite drepturile salariale şi cuantumul pentru care angajatorul şi-a asumat obligația.

Dacă s-ar admite că, ulterior semnării contractului colectiv la nivel de unitate, angajatorul să nu mai acorde drepturile asupra cărora a convenit de bună voie, sub pretextul insuficienței bugetului pe care tot el îl configurează, ar însemna că dispozițiile constituționale care consacră valoarea pentru contractele colective de muncă să rămână inaplicabilă.

SC A. SA C.  avea obligația  de a lua măsurile necesare pentru a-şi asigura fondul de salarii suficient de corect dimensionat, în scopul de a acoperi drepturile pentru care există un suport legal, regăsit în clauzele Contractului Colectiv de Muncă.

Cum se reușește realizarea unor astfel de demersuri nu reprezintă problema salariaților, din moment ce pârâta nu a informat sindicatul reprezentativ, şi, cel mai important nu le poate afecta acestora din urmă substanța dreptului negociat.

Ori, nerealizarea procedurii de consultare așa cum prevede OG 26/2013 cu modificările şi completările ulterioare privind întărirea disciplinei financiare la nivelul unor operatori economici la care statul sau unitățile administrativ – teritoriale sunt acționari unici ori majoritari sau dețin direct sau indirect o participație majoritară, în sarcina partenerilor de dialog social( sindicatele reprezentative şi angajator), nu poate produce efecte negative cu privire la substanța dreptului pentru persoane ce nu pot fi făcute răspunzătoare pentru neîndeplinirea unei proceduri.

Dacă angajatorul a negociat deficitar, atunci consecința este că el trebuie să-şi asume răspunderea pentru efectele ce derivă din asemenea deficiențe, cu atât mai mult cu cât a dispus de instrumentele juridice adecvate, respectiv să facă o nouă negociere prin încheierea unui act adițional la Contractul Colectiv de Muncă 2015 – 2017 sau posibilitatea de a solicita  instanței competente declararea nulității parțiale a acestor clauze.

Instanța nu poate primi nici apărarea pârâtei SC A. SA C. – nesusținută de dovezi – cu privire la reducerea programului normal de lucru prin reducerea săptămânii de lucru de la 5 la 4 zile,  urmată de reducerea corespunzătoare a salariului pentru a se încadra în limitele cheltuielilor stabilite conform OG 26/2013 şi a Legii bugetului de stat, întrucât o asemenea măsură este prevăzută în condițiile art 115 alin (1) Codul muncii numai pentru anumite sectoare de activitate, unități sau profesii,  fiind stabilită prin negocieri colective sau individuale, conform acestor dispoziții legale.

Pentru aceste considerente, reținând că pârâta nu a contestat cuantumul drepturilor  salariale  solicitate de reclamant și nu a făcut dovada plății acestora,  instanța va admite acțiunea și o va obliga  pe aceasta către reclamantul membru de sindicat  la plata drepturilor salariale restante aferente anului 2016, în cuantum total de 2028 lei reprezentând : prima de vacanţă -418  lei , prima de Crăciun -1198 lei şi 1 /2 din cuantumul primei de Paşte -412 lei, conform art III. 31. alin(3), art.VI.13 lit (a) şi (b) din Contractul colectiv de muncă înregistrat la ITM D.  sub nr. 19 /29.01.2015.

Instanța va  lua  act că  reclamantul nu a solicitat cheltuieli de judecată.

Opinia asistenților judiciari este conformă cu hotărârea şi considerentele prezente.

Domenii speta

Spete similare