Legea nr. 272/2004. Interesul superior al copilului. Aplicarea art. 29 alineat (4) și art. 65 alineat (2)

Instanța de control judiciar reține - cu caracter de principiu - că interesul superior al copilului se circumscrie dreptului oricărui copil la o dezvoltare fizică şi morală normală, la echilibru socioafectiv şi la viaţa de familie.

Principiul interesului superior al copilului este impus inclusiv în legătură cu drepturile şi obligaţiile ce revin părinţilor copilului, altor reprezentanţi legali ai săi, precum şi oricăror persoane cărora acesta le-a fost plasat în mod legal.

Astfel curtea notează aplicabilitatea în cauză a articolului 65 alineat (2) din Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, fiind pe deplin dovedită incidența art. 60 litera „c”.

Se are în vedere situația în care s-a aflat minora, în contextul în care între cei doi părinţi s-au consumat frecvente scandaluri, concretizate prin violenţe fizice şi verbale, fugă de la domiciliu a mamei şi copiilor, aceştia din urmă fiind martori la comportamente deviante, abuzuri şi violenţe intrafamiliale.

Nu poate fi ignorat că a rezultat din probele administrate că pârâţii sunt cunoscuţi în comunitate ca fiind consumatori de băuturi alcoolice în exces, că tatăl este diagnosticat cu boli psihice şi refuză tratamentul prescris, mediul familial nefiind propice pentru o bună dezvoltare fizică, psihică şi emoţională a copilului.

Instanța de control judiciar observă că îmbunătățirea condițiilor de trai - notată la vizita din 02 mai 2017 - și intențiile pozitive la nivel declarativ ale pârâților nu sunt suficiente pentru a se putea considera că a încetat starea de pericol, după o perioadă îndelungată de abuz și neglijare. În același sens sunt mențiunile din fișele psihologice ale tatălui X și mamei Y (nr. 47 și 48 din 19 mai 2017), fiind subliniată necesitatea ca părinții să urmeze cursuri sau consiliere pentru îmbunătățirea abilităților parentale.

Referitor la ascultarea minorei, instanța de apel reține că s-a făcut o judicioasă aplicare a art. 29 alineat (4) din Legea nr. 272/2004, potrivit cu care opiniile copilului ascultat vor fi luate în considerare şi li se va acorda importanţa cuvenită, în raport cu vârsta şi cu gradul de maturitate a copilului.

Curtea de apel constată că măsura plasamentului este, prin definiție, una cu caracter temporar, articolul 72 alineat (2) din Legea nr. 272/2004 stabilind că, în cazul în care împrejurările care au stat la baza stabilirii măsurii s-au modificat, direcţia generală de asistenţă socială şi protecţia copilului este obligată să sesizeze de îndată comisia pentru protecţia copilului sau, după caz, instanţa judecătorească, în vederea modificării sau, după caz, a încetării măsurii.

Potrivit alineatului (3) dreptul de sesizare îl au, de asemenea, părinţii sau alt reprezentant legal al copilului, precum şi copilul. În condițiile în care - astfel cum pretind apelanții - intervine o modificare semnificativă a împrejurărilor avute în vedere la luarea măsurii, aceștia au posibilitatea de a solicita încetarea măsurii.

Curtea constată că în cauză au fost respectate principiile și textele evocate din Legea nr. 272/2004 și că măsura dispusă nu intră în contradicție cu prevederile art. 8 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului.

Raportat considerentelor expuse și în aplicarea art. 480 alineat (1) teza I Cod procedură civilă curtea respinge apelul și păstrează sentința Tribunalului Iași.

Domenii speta

Spete similare