Minori

Minori

Data publicarii pe portal: 12 martie 2010

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele :

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Slatina la data de 06.07.2009 sub nr. 6453/311/2009 reclamanta BV a solicitat instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa, în contradictoriu cu pârâtul BI, să dispună desfacerea căsătoriei încheiată la data de Z din vina exclusivă a acestuia, revenirea la numele avut anterior căsătoriei X, să-i fie încredinţată spre creştere şi educare minora SG, obligarea pârâtului la plata în favoarea minorei a unei pensii de întreţinere, cu cheltuieli de judecată.

In fapt a arătat, în esenţă că s-a casatorit cu paratul  în anul 2006, din relaţie de căsătorie rezultând, la data de V minora SG. A mai arătat că relaţia de căsătorie a decurs normal până la naşterea minorei, când pârâtul a început să-şi schimbe comportamentul, nereuşind să se acomodeze la viaţa ordonată de familie. De asemenea că pârâtul că o insulta, lovind-o totodată fără vreun motiv. A mai arătat că s-a ocupat singură de gospodărie dar şi de creşterea minorei. Totodată că pârâtul era extrem de gelos. A concluzionat reclamanta că relaţia de căsătorie este grav şi iremediabil vătămată, continuarea căsătoriei fiind imposibilă din vina exclusivă a pârâtului. Relativ la creşterea şi îngrijirea minorei a arătat că pârâtul, prin comportamentul său, nu i-ar putea oferi acesteia o educaţie adecvată, fiind totodată în interesul superior al acesteia să-i fie încredinţată reclamantei.

În drept au fost invocate disp. art. 37 alin.2 C.fam.

Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru şi timbru judiciar.

În dovedirea cererii reclamanta a solicitat iar instanţa a încuviinţat proba cu înscrisuri, proba cu interogatoriul pârâtului ( f.36 – 38) şi proba testimonială cu doi martori .

Pârâtul - reclamant a formulat cerere reconvenţională prin care a solicitat desfacerea căsătoriei din vina exclusivă a reclamantei-pârâte, încredinţarea spre creştere şi educare a minorei SG, obligarea reclamantei – pârâte la plata în favoarea minorei a unei pensii de întreţinere, urmând ca aceasta să revină la numele dobândit anterior căsătoriei acela de X, cu cheltuieli de judecată. A mai solicita pârâtul- reclamant, în subsidiar, în situaţia în care minora îi va fi încredinţat spre creştere şi educare reclamantei – pârâte să aibă legături personale cu aceste astfel: prima şi al treilea week-end, de vineri ora 18 până duminica ora 18, în prima săptămână din vacanţa de iarnă şi o lună în vacanţa de vară, în perioada 15 iulie- 15 august în domiciliul său.

În fapt a arătat, în esenţă că s-a căsătorit cu reclamanta pârâtă în anul 2006 iar din relaţia de căsătorie a rezultat minora SG la data de Z. A mai arătat că la început relaţia de căsătorie a decurs normal, neînţelegerile apărând odată cu naşterea minorei când reclamanta pârâtă şi-a schimbat comportamentul datorită influenţelor negative ale părinţilor acesteia dar şi ale prietenilor. De asemenea că, pe parcursul căsătoriei, a avut de suportat din partea reclamantei pârâte şi a părinţilor acesteia grave acuze care, de cele mai multe ori, degenerau în insulte la  adresa sa. A mai arătat că s-a ocupat de treburile casnice dar şi de copil însă reclamanta pârâtă era tot timpul nemulţumită, aducându-i injurii neîntemeiate. Totodată că reclamanta pârâtă a avut o atitudine necorespunzătoare faţă de minoră de creşterea şi îngrijirea căreia s-a ocupat deplorabil, nefăcând curăţenie şi nespălând vasel şi ustensilele de bucătărie, dându-i totodată produse ce conţin zahăr. De asemenea că în prezent sunt despărţiţi în fapt, minora locuind cu reclamanta pârâtă. Totodată că tatăl reclamantei pârâte este infectat cu hepatita C şi, fiind cu transmisie, ar putea-o afecta şi pe minoră. A concluzionat că este în interesul superior al minorei să-i fie încredinţată spre creştere şi educare.

În drept cererea nu a fost motivată.

Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru şi timbru judiciar.

În contraprobă pârâtul - reclamant a solicitat iar instanţa a încuviinţat proba cu înscrisuri( f.43), proba cu interogatoriul reclamantei pârâte( f.34-35) şi proba testimonială cu doi martori. Din oficiu instanţa, în temeiul rolului activ, a dispus efectuarea anchetelor sociale la domiciliile celor două părţi, precum şi efectuarea unor adese  către Liceul H şi SC A SA  pentru a ne comunica veniturile realizate de părţi pe ultimele 6 luni.

Analizând probele administrate în cauză, instanţa reţine următoarele :

Părţile s-au căsătorit la data de Z, fiind înregistrată căsătoria acestora  la nr.  T în Registrul Stării Civile al Primăriei S, judeţul O. Astfel cum rezultă din certificatul depus la dosar (f.9), din căsătorie a  rezultat la data de B minora  SG

Potrivit disp. art. 1 alin.3 din C Fam „ familia are la bază căsătoria liber consimţită între soţi”, relaţiile de familie bazându-se potrivit disp. Art. 2 din acelaşi act normativ „ pe prietenie şi afecţiune reciprocă între membrii ei”.

Din analiza coroborată a declaraţiilor martorilor  audiaţi instanţa constată că ambii soţi au contribuit la destrămarea relaţiei de căsătorie. În raport de solicitarea părţilor de a nu motiva capătul de cerere  având ca obiect desfacerea căsătoriei, văzând şi disp. art. 617 alin.2 C. p.c instanţa nu va motiva  acest capăt de cerere şi va dispune desfacerea căsătoriei din culpa comună a părţilor, relaţiile de căsătorie fiind grav şi iremediabil vătămate, continuarea căsătoriei fiind imposibilă.

Referitor la capătul de cerere privind revenirea reclamantei-pârâte la numele avut anterior căsătoriei în baza art.40 al. 3 C.fam. aceasta va reveni la numele purtat anterior căsătoriei acela de „ X”.

Referitor  la încredinţarea minorei SG nascută la data de B, instanţa din cuprinsul disp. art. 2 din Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului reţine că „ principiul interesului superior al copilului va prevala în toate (…) cauzele soluţionate de către instanţele de judecată” privind printre altele, conform disp. alin.1” (…) drepturile şi obligaţiile ce le revin părinţilor copiilor”.

 Din analiza coroborată a declaraţiilor martorilor  audiaţi instanţa constată că până la despărţirea în fapt a părţilor, iunie 2009, ambii soţi s-au ocupat de creşterea şi îngrijirea minorei, ajutaţi fiind şi de părinţii reclamantei. După cum rezultă din depoziţiile martorilor D C( f.39), IG( f.40), BI( f.41) şi BE( f.42) de la data despărţirii în fapt a părţilor minora locuieşte împreună cu reclamanta- pârâtă, mama sa care, potrivit depoziţiilor primilor doi martori, se ocupă îndeaproape de creşterea şi îngrijirea minorei, fiind ajutată, în perioada cât se află la serviciu de părinţii săi. Tot din depoziţiile acestor martori instanţa constată că minora este puternic ataşată de mamă.

Susţinerea pârâtului reclamant că reclamanta pârâtă a  avut o atitudine necorespunzătoare faţă de minoră, de a cărei creştere şi îngrijire s-a ocupat deplorabil( nu făcea curăţenie, nu spăla vasel şi ustensilele de bucătărie, dându-i  minorei produse ce conţin zahăr) va fi înlăturată de instanţă, ca neîntemeiată, întrucât nu a făcut nicio dovadă în acest sens, deşi avea  această obligaţie în condiţiile art.1169 Cod civil„ cel ce face o propunere în faţa instanţei trebuie să o dovedească” şi art. 129 alin.1 teza finală C.p.c. „ părţile au îndatorirea (…) să-şi probeze pretenţiile şi apărările”. Relativ la depoziţia martorei BE( f.42), potrivit căreia ori de câte ori a mers în domiciliul soţilor( de patru ori) a găsit dezordine nu poate fi reţinută de instanţă pe de o parte datorită faptului că nu se coroborează cu restul materialului probator administrat iar pe de altă parte întrucât este subiectivă, martora fiind mama pârâtului reclamant.

Relativ la susţinerea pârâtului reclamant că soţia sa „ urla de multe ori nejustificat la copil”  instanţa constată că este neîntemeiată întrucât nu a făcut nicio dovadă în acest sens, deşi avea  această obligaţie în condiţiile art. 1169 C.civ. şi art. 129 alin.1 Teza finală C.p.c. În privinţa depoziţiei martorului BI ( f.41) cum că reclamanta pârâtă, pe fondul discuţiilor tensionate cu pârâtul reclamant, ţipa şi la minoră nu poate fi reţinută de instanţă pe de o parte datorită faptului că nu se coroborează cu restul materialului probator administrat iar pe de altă parte întrucât este subiectivă, martorul fiind tatăl pârâtului reclamant.

 Nici susţinerea pârâtului reclamant că reclamanta pârâtă a avut un comportament necorespunzător faţă de directoarea căminului de copii la care minora urma să fie înscrisă nu va fi reţinută de instanţă, acesta nefăcând nicio dovadă în susţinerea pretenţiilor sale.

În privinţa susţinerii acestuia că tatăl reclamantei pârâte suferă de hepatita C, putând fi transmisibilă minorei va fi înlăturată de instanţă pentru aceleaşi considerente anterior menţionate.

Instanţa  constată că  minora, fiind la o vârstă fragedă, 3 ani, este în interesul superior al acesteia să-i fie încredinţată mamei, acesta ocupându-se îndeaproape de creşterea şi educarea minorei. Mai mult decât atât fiind cadru didactic, potrivit adresei nr. ….eliberată de Liceul C, poate oferi minorei o educaţie adecvată. Instanţa constată totodată că reclamanta-pârâtă dispune atât de condiţii materiale cât şi locative şi financiare astfel cum rezultă din cuprinsul referatului de anchetă socială, fila 32 şi din adresa  sus menţionată, locuind într-un apartament cu trei camere, mobilat şi dotat corespunzător, fiind totodată încadrată cu contract de muncă pe perioadă nedeterminată, având un venit net lunar de 1759 lei pe ultimele şase luni. 

Susţinerea pârâtului reclamant că dispune de condiţii materiale dar şi locative, deşi constituie un criteriu ce se impune a fi analizat în încredinţarea unui minor, nu este suficient pentru ca minora să-i fie încredinţată.

Având în vedere cele expuse precum şi dispozitiile alineatului 42 alin.1 C.fam., va încredinţat minora SG  nascută la data de H spre creştere şi educare reclamantei - pârâte.

Referitor la capătul de cerere privind contribuţia părinţilor la creşterea şi educarea minorei instanţa având în vedere faptul că minora a fost încredinţat spre creştere şi educare reclamantei- pârâte în temeiul art.42 al.3 raportat la art.86 al.1 si 3 si art.94 al.1 C.fam., va dispune obligarea pârâtului reclamant la plata unei pensii de întreţinere în favoarea acestuia. Veniturile în funcţie de care se va stabili pensia de întreţinere sunt cele realizate de pârâtul reclamant  în  cadrul SC A SA, astfel cum rezultă din adeverinţa nr. …. Pe cale de consecinţă instanţa va dispune obligarea  pârâtului-reclamant la plata în favoarea minorei a unei pensii de întreţinere în cuantum de 470 lei lunar începând cu data introducerii cererii, 06.07.2009 şi până la majoratul copilului.

În privinţa capătului cererii reconvenţionale având ca obiect încuviinţarea ca pârâtul reclamant să aibă legături personale cu minora, instanţa constată că, potrivit disp. art. 43 alin.3 din C.fam „ părintele divorţat , căruia nu i s-a încredinţat copilul, păstrează dreptul de a avea legături personale cu acesta(…)”. De asemenea, în conformitate cu disp. art. 14 alin.1 din Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, copilul are dreptul de a menţine relaţii personale şi contacte directe cu părinţii, rudele precum şi cu alte persoane faţă de care a dezvoltat legături de ataşament, iar potrivit dip. Art. 16 alin.1 din acelaşi act normativ, copilul care a fost separat de unul dintre părinţi are dreptul de a menţine relaţii personale şi contacte directe cu ambii părinţi, cu excepţia cazului în care acest lucru contravine interesului său superior. În stabilirea modului de vizitare instanţa nu poate restrânge nejustificat  dreptul părintelui de a avea legături personale cu minorul dacă nu existe motive temeinice de natură a periclita dezvoltarea fizică, mentală, spirituală morală sau socială a copilului.

Din probele administrate în cauză instanţa constată că nu existe motive ca prin păstrarea unei legături personale cu minora de către reclamant să fie periclitată dezvoltarea fizică sau morală a acesteia. Instanţa apreciază totodată că vârsta minorei, respectiv 3 ani nu reprezintă un argument pentru restrângerea dreptului părintelui de a avea legături personale cu aceasta, în mod nestingherit şi într-un cadru firesc şi în absenţa mamei a cărei prezenţă ar putea crea condiţiile menţinerii unei stări conflictuale între foştii soţi, de natură să o afecteze pe minoră şi să lase fără efect atât dreptul părintelui cât şi cel al copilului.

 Mai mult decât atât Curtea Europeană a Drepturilor Omului este constată în a afirma că pentru respectarea vieţii de familie, atunci când interesele părinţilor sunt în conflict, iar copii nu sunt suficienţi de maturi pentru a-şi exprima ei înşişi în mod clar propriile preferinţe, autorităţile trebuie să promoveze interesele superioare ale copiilor ( cauza Ignaccolo- zenide c. României).

Vârsta fragedă a minorei ( 3 ani) nu poate fi considerată un argument suficient de puternic pentru îngrădirea dreptului părintelui firesc de  a se întâlni cu minora în lipsa reclamantei pârâte şi în afara domiciliului minorei.

Astfel cum rezultă din analiza coroborată a depoziţiilor martorilor D C( f.39), IG( f.40) şi B E( f.42)  pârâtul - reclamant, în perioada în care locui cu reclamanta pârâtă şi minora, avea un comportament corespunzător faţă de aceasta, caracteristic oricărui părinte, comportament pe care îl are şi în prezent, conform depoziţiei primilor doi martori.

Totodată, din analiza coroborată a depoziţiilor martorilor DC( f.39), IG( f.40) şi BI( f.42) , constată că acesta, după despărţirea părţilor a continuat să-şi viziteze fiica periodic.

Avand in vedere aceasta situatie de fapt, raportata la considerentele expuse mai sus, urmeaza ca realizarea dreptului pe care il are reclamantul de a pastra legaturi personale cu minora – care implica totodata si indeplinirea obligatiei legale de a veghea si el la cresterea si educarea copilului, la invatatura si pregatirea lui profesionala – sa fie asigurata prin stabilirea unui program de vizitare corespunzator.

Sub acest aspect, al programului ce urmeaza a se stabili, instanta considera adecvat atat interesului superior al minorei in prezent in varsta de 3 ani, cat si dreptului parintesc al  pârâtului reclamant, urmatorul program:  de două ori pe lună, în prima şi atreia săptămână, de vineri, ora 18 până duminică, ora 18, o săptămână în vacanţa de iarnă şi o lună în vacanţa de vară, urmând ca la terminarea vizitelor să readucă minora în domiciliul reclamantei pârâte.

Domenii speta

Spete similare