Constatare calitate de mostenitor. partajare bunuri

Prin sentinţa civilă nr. X/14.02.2018, pronunţată de Judecătoria Slatina, în dosar nr. X/311/2016, s-a admis excepţia netimbrării cererii reconvenţionale invocată din oficiu.

S-a anulat cererea reconvenţională formulată de pârâţii-reclamanţi P M, P I şi T I, în contradictoriu cu reclamantul-pârât P G, ca netimbrată.

S-a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul-pârât P G în contradictoriu cu pârâţii-reclamanţi P M, P I şi T I.

S-a constatat deschisă succesiunea defunctului P I decedat la data de 15.10.1997.

S-a constatat că moştenitorii legali cu vocaţie succesorală concretă ai defunctului P I sunt P M, în calitate de soţie supravieţuitoare, cu o cotă de ¼ din masa partajabilă, P I şi T I, în calitate de descendenţi de gradul I fiecare cu câte o cotă ideala şi abstractă de 3/8 din masa partajabilă.

S-a constatat că reclamantul-pârât P G este străin de succesiunea defunctului P I prin neacceptare.

S-a respins cererea reclamantului-pârât P G de constatare a masei succesorale şi de ieşire din indiviziune ca neîntemeiată.

A luat act că reclamantul-pârât P G nu a solicitat cheltuieli de judecată.

A luat act că pârâţii-reclamanţi P M, P I şi T I vor solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.

Pentru a pronunţa această sentinţă instanţa de fond a reţinut că în fapt, defunctul P I, decedat la data de 15.10.1997 (conform certificatului de deces seria DB nr. X – fila nr. 8), a fost căsătorit cu pârâta-reclamantă P M (conform certificatului de căsătorie seria CY nr. X- fila nr. 87, sesizării pentru deschiderea succesiunii defunctului P I înregistrată sub nr. X/22.11.2016 la Primăria comunei S – fila nr. 5).

Cei doi au avut trei copii: reclamantul-pârât P G (conform certificatului de naştere seria Ni nr. X- fila nr. 9, sesizării pentru deschiderea succesiunii defunctului P I înregistrată sub nr. X/22.11.2016 la Primăria comunei S – fila nr. 5) şi pârâţii-reclamanţi P I (conform certificatului de naştere seria N6 nr. X- fila nr. 11, cărţii de identitate seria RT nr. X – fila nr. 11 sesizării pentru deschiderea succesiunii defunctului P I înregistrată sub nr. X/22.11.2016 la Primăria comunei S – fila nr. 5), şi T I (conform certificatului de naştere seria NA nr. X- fila nr. 12, certificatului de căsătorie seria C6 nr. X – fila nr. 13 sesizării pentru deschiderea succesiunii defunctului P I înregistrată sub nr. X/22.11.2016 la Primăria comunei S – fila nr. 5).

Defunctului P I i s-a reconstituit dreptul de proprietate cu privire la suprafaţa de 2ha şi 6500 mp teren situat pe raza comunei S (teren care nu este înscris în evidenţele de cadastru şi carte funciară conform certificatelor nr. X/12.01.2017, X/12.01.2017, X/12.01.2017, X/12.01.2017, X.12.01.2017, X/19.05.2017 emise de Biroul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară S – filele nr. 24-27, 30-34, 97), fiindu-i eliberat titlul de proprietate nr. X/54/23.01.2003 (fila nr. 6).

Din adresa nr. X/31.05.2017 emisă de Primăria comunei S rezultă că după decesul autorului P I obligaţiile fiscale au fost achitate de soţia acestuia P M (fila nr. 93).

Verificând încheierea nr. X/28.04.2017 (fila nr. 79) emisă de notarul public I C-E privind verificările efectuate în evidenţele succesorale ale Camerei Notarilor Publici şi ale Uniunii Naţionale a Notarilor Publici din România privindu-l pe defunctul P I, instanţa constată că succesiunea acestui defunct nu a fost dezbătută prin procedura succesorală notarială şi nu s-au găsit înregistrate pe numele acestui defunct testamente/donaţii/acte juridice de revocare sau modificare a acestora, declaraţii de opţiune succesorală.

Din analiza coroborată a probelor administrate în cauză s-a constatat că succesiunea defunctului P I (decedat la 15.10.1997) a fost acceptată tacit de pârâţii-reclamanţi P M, P I şi T I cei care au efectuat înmormântarea şi pomenile ulterioare ale defunctului (aspect ce rezultă din coroborarea declaraţiilor martorilor C D – fila nr. 119 şi B C – fila nr. 120), au preluat şi locuit în continuare în casa acestuia (aspect ce rezultă din coroborarea declaraţiilor martorilor C D – fila nr. 119 şi B C – fila nr. 120), au preluat şi lucrat terenurile (aspect ce rezultă din coroborarea declaraţiilor martorilor C D – fila nr. 119, B C – fila nr. 120 şi N N – fila nr. 130) şi au achitat impozitele pentru construcţii şi terenuri (aspect ce rezultă din coroborarea declaraţiilor martorilor C D – fila nr. 119 şi B C – fila nr. 120 cu adresa nr. X/31.05.2017 emisă de Primăria comunei S fila nr. 93).

Instanţa a constatat însă că reclamantul-pârât P G nu a acceptat tacit sau expres succesiunea defunctului P I, acesta neefectuând acte sau fapte pe care nu ar putea să le facă decât în calitate de moştenitor în termenul de opţiune succesorală (acesta mutându-se în comuna S la mulţi ani după împlinirea termenului de 6 luni de la data deschiderii succesiunii), martorii C D şi B C arătând că acesta nu a contribuit cu nimic la cheltuielile de înmormântare, nu a contribuit şi nu a participat la obiceiurile de pomenire ulterioare, nu a lucrat vreun teren şi nu a plătit impozitele cu privire la bunurile succesorale, el mutându-se în comuna S doar în urmă cu aproximativ 5-6 ani, perioadă în care şi-a lovit propria mamă şi chiar a încuiat-o în casă.

În raport de aceste considerente instanţa a constatat că moştenitorii legali cu vocaţie succesorală concretă ai defunctului P I sunt: pârâta-reclamantă P M, în calitate de soţie supravieţuitoare cu o cotă de ¼ din masa partajabilă, şi pârâţii-reclamanţi P I şI T I, în calitate de descendenţi de gradul I, fiecare cu câte o cotă ideala şi abstractă de 3/8 din masa succesorală.

De asemenea, instanţa a constatat că reclamantul-pârât P G este străin de succesiunea defunctului P I, prin neacceptarea în termenul legal.

Având în vedere că cererea reconvenţională formulată de pârâţii-reclamanţi nu a fost timbrată, urmând a fi anulată ca netimbrată, precum şi faptul că s-a constatat că reclamantul-pârât P G este străin de succesiunea defunctului P I, prin neacceptarea în termenul legal, instanţa a respins cererea acestuia de constatare a masei succesorale şi de ieşire din indiviziune ca neîntemeiată întrucât, fiind străin de succesiune, el nu poate solicita constatarea masei succesorale şi ieşirea din indiviziune cu privire la bunurile din masa succesorală.

Instanţa a luat act că reclamantul-pârât P G nu a solicitat cheltuieli de judecată, iar pârâţii-reclamanţi P M, P I şi T I vor solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamantul P G, considerând-o nelegală şi netemeinică, solicitând modificarea acesteia şi rejudecând să se dispună admiterea cererii formulate, să se constate că este moştenitor acceptant al succesiunii autorului P I decedat la data de 15.10.1997.

Consideră că în mod nelegal si netemeinic instanţa de fond a constatat prin sentinţa atacata ca este străin de succesiunea autorului P I, fără să aibă în vedere probele administrate, precum şi faptul că a locuit şi locuieşte încă de la decesul autorului în acel imobil, respectiv pe terenul intravilan curţii construcţii, şi-a construit o casă cu acordul celorlalţi moştenitori, fiind cel care a plătit şi plăteşte impozitul aferent la Primărie atât pentru casă cât şi pentru terenul rămas de pe urma autorului.

Instanţa de fond în mod nelegal şi netemeinic a constatat că, doar pârâţii sunt acceptanţi ai succesiunii de pe urma autorului, deşi aceştia locuiesc în Bucureşti şi nu s-au ocupat de imobilele rămase de pe urma autorului, mai mult decât atât acestora le-a fost respinsa cererea reconvenţională, iar aşa cum rezulta din cererea principala a solicitat să se constate că pârâţii sunt străini de succesiune, astfel că, sentinţa este nelegală având în vedere că pârâţilor le-a fost respinsă cererea reconvenţională, însă instanţa a constatat calitatea de moştenitori a acestora deşi nu a fost solicitată de nimeni.

Solicită a se analiza că este acceptant al succesiunii în mod tacit, a locuit şi locuieşte şi în continuare în imobilul construit pe terenul rămas de pe urma autorului şi de asemenea plăteşte şi se îngrijeşte de ele, având în posesie casa şi terenul rămase de pe urma autorului - tatăl său, situaţie în care în mod netemeinic instanţa de fond a constatat ca fiind străin de succesiunea autorului.

Martorii pârâţilor audiaţi în cauză, au făcut declaraţii nefondate şi mai mult decât atât au fost audiaţi în lipsa apărătorului său care deşi a formulat cerere de amânare justificată la acel termen, instanţa a procedat la audierea martorilor pârâţilor în lipsa avocatului său.

Arată că instanţa de fond a interpretat în mod greşit probele administrate şi nu a procedat la suplimentarea probatoriului pentru a stabili cu certitudine situaţia de fapt, astfel că, reţine în mod greşit afirmaţiile eronate şi mincinoase făcute de martorii pârâţilor care afirmă că nu a contribuit cu nimic după decesul autorului şi că a-ar fi lovit-o pe mama sa, aspecte neadevărate şi pe care instanţa de fond le-a considerat obiective.

Mai arată că a fost cel care s-a ocupat de peste 6 ani de zile de pârâta-mama sa care au locuit în acelaşi imobil, aceasta fiind luată de ceilalţi pârâţi în Bucureşti din alte motive şi nu cele învederate, mai mult decât atât în mod greşit s-a reţinut că nu el a plătit taxele şi impozitele pentru imobilele aferente.

Solicită să se constata că sentinţa pronunţată de instanţa de fond este nelegală şi netemeinică şi rejudecând să se dispună admiterea apelului, să se constate că este moştenitor acceptant al autorului şi să se stabilească cota care i se cuvine.

Faţă de apelul promovat intimaţii pârâţi P M, P I şi T I au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea apelului ca fiind neîntemeiat şi pe cale de consecinţă, menţinerea sentinţei pronunţate de instanţa de fond ca fiind temeinică şi legală.

Analizând actele şi lucrările dosarului, Tribunalul reţine că apelul este nefundat pentru următoarele considerente:

Prin sentinţa civilă nr. X/14.02.2018, pronunţată de Judecătoria Slatina, în dosar nr. X/311/2016, s-a admis excepţia netimbrării cererii reconvenţionale invocată din oficiu. A fost anulată cererea reconvenţională formulată de pârâţii-reclamanţi P M, P I şi T I, în contradictoriu cu reclamantul-pârât P G, ca netimbrată. A fost admisă în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul-pârât P G în contradictoriu cu pârâţii-reclamanţi P M, P I şi T I. S-a constatat deschisă succesiunea defunctului P I decedat la data de 15.10.1997. S-a constatat că moştenitorii legali cu vocaţie succesorală concretă ai defunctului P I sunt P M, în calitate de soţie supravieţuitoare, cu o cotă de ¼ din masa partajabilă, P I şi T I, în calitate de descendenţi de gradul I fiecare cu câte o cotă ideala şi abstractă de 3/8 din masa partajabilă. S-a constatat că reclamantul-pârât P G este străin de succesiunea defunctului P I prin neacceptare şi a fost respinsă cererea reclamantului-pârât P G de constatare a masei succesorale şi de ieşire din indiviziune ca neîntemeiată.

Cu privire la motivul principal de apel, tribunalul reţine că, în mod temeinic prima instanţă a constatat că pârâţii sunt cei care au acceptat succesiunea defunctului în termenul prevăzut de lege.

În primul rând, sub aspect procedural, judecătoria a făcut o corectă aplicare a disp. art.222 Cpc la termenul de judecată din data de 20.10.2017, respingând cererea de amânare a cauzei pentru imposibilitatea de prezentare a apărătorului reclamantului.

Astfel, din interpretarea coroborată a art.6 alin.7 Legea 51/1995 care acordă posibilitatea de substituire cu art. 40 din acelaşi act normativ care prevede îndatorirea avocatului de a se prezenta la fiecare termen de judecată, rezultă că, în situaţia în care avocatul se află în imposibilitatea de prezentare, acesta este obligat să îşi asigure substituirea în instanţă, dacă acest drept i-a fost acordat de parte.

Or, în situaţia în care apărătorul nu şi-a asigurat substituirea, nu devin incidente disp. art.222 Cpc, nefiind întrunite condiţiile cumulative care privesc caracterul de excepţie al instituţiei şi temeinicia motivelor amânării.

Cu privire la motivul de nelegalitate a hotărârii generat de constatarea că pârâţii sunt moştenitorii legali ai defunctului, în lipsa unei solicitări şi în condiţiile în care cererea reconvenţională a fost anulată ca netimbrată, tribunalul constată netemeinicia acestuia faţă de cele ce urmează.

Astfel, prin cererea introductivă de instanţă, apelantul-reclamant a solicitat partajarea bunurilor rămase de pe urma defunctului P R. Ion arătând că reclamantul şi pârâţii sunt moştenitorii acestuia.

Or, chiar dacă în cuprinsul acţiunii s-a invocat prescripţia dreptului de opţiune succesorală, aceasta are natura unei cereri principale, în timp ce constatarea că părţile sunt moştenitorii defunctului cu consecinţa partajării bunurilor, reprezintă o cerere subsidiară. Mai reţine tribunalul că, în acest context, partajarea bunurilor (astfel cum s-a solicitat chiar de către reclamant) nu ar fi fost consecinţa constatării reclamantului ca unic moştenitor, ci a constatării calităţii de moştenitor a mai multor succesori.

Prin urmare, contrat motivelor invocate de apelant, prima instanţă s-a pronunţat în limitele învestirii, în conformitate cu art.22 alin.6 Cpc.

Cu privire la interpretarea probatoriului administrat în cauză, deşi apelantul a afirmat că a acceptat tacit succesiunea defunctului P I, din analiza probatoriului administrat în cauză, în acord cu prima instanţă, tribunalul constată că nu s-a făcut dovada incidenţei disp. art. 689 V.C.civ. privind acceptarea tacită întemeiată pe acte care presupun neapărat intenţia sa de acceptare.

Din răspunsurile la interogatoriul administrat reclamantului, rezultă că acesta a recunoscut că actele sale care ar putea obiectiva intenţia de acceptare a succesiunii au început în urmă cu 8 ani, cu depăşirea termenului de prescripţie de 6 luni prevăzut de art.700 V.Cciv..

Deşi a învederat că a achitat parte din cheltuielile de înmormântare ale lui de cujus, tribunalul reţine că, în acord cu interpretarea dată de jurisprudenţă actelor de acceptare tacită a succesiunii, achitarea cheltuielilor de înmormântare constituie acte de conservare care nu sunt asimilate actelor de acceptare a succesiunii.

Însă, actele de administrare care nu au caracter urgent şi angajează viitorul, cum sunt actele de folosinţă a bunurilor succesorale, sunt socotite acte de acceptare, pentru că succesibilul s-a comportat ca un proprietar şi nu a săvârşit aceste acte fără să fi voit să accepte succesiunea. În speţă, asemenea acte reprezentate de lucrarea terenurilor şi locuirea imobilelor care au constituit averea succesorală, au fost efectuate în termenul de 6 luni prevăzut de lege doar de către pârâţi, iar nu şi de către reclamant, după cum în mod temeinic a reţinut prima instanţă.

Situaţia de fapt este confirmată atât de martorii C şi B, propuşi de către pârâţi, cât şi de martorul reclamantului, N. Astfel, în imobilul casă a locuit soţia supravieţuitoare vizitată periodic de ceilalţi 2 pârâţi, tot aceştia ocupându-se şi de lucrarea terenurilor agricole şi achitarea impozitelor. Niciunul dintre martori nu a infirmat teza potrivit căreia apelantul s-a mutat în imobilul construit pe terenul proprietatea defunctului însă, cu toţii au învederat că acest lucru s-a produs cu 8-5 ani în urmă, deci după împlinirea termenului de 6 luni de prescripţie a dreptului de opţiune succesorală. În acest context, orice act de administrare (plata impozitelor, lucrarea terenului) sau edificarea unei construcţii cu acordul pârâţilor, dacă este făcut cu depăşirea termenului de 6 luni care a început să curgă de la data deschiderii succesiunii defunctului P I, nu poate conduce la acceptarea tacită a succesiunii.

De altfel, tribunalul constată că reclamantul se află în culpă pentru nedovedirea alegaţiilor din cererea introductivă de instanţă. Astfel, deşi a solicitat citarea pârâţilor la interogatoriu, nu a prezentat întrebările în vederea administrării probei şi, în mod culpabil a propus administrarea probei testimoniale cu un martor aflat într-o situaţie prohibită de art.315 Cpc, respectiv concubina sa. Mai mult, celălalt martor propus de reclamant a confirmat situaţia de fapt prezentată de pârâţi: terenurile au fost lucrate de pârâţi iar reclamantul s-a mutat în comuna S mult după expirarea termenului de opţiune succesorală.

Faţă de cele arătate în precedent, în conformitate cu disp. art. 480 din Noul Cod de procedură civilă, neexistând motive temeinice pentru modificarea hotărârii primei instanţe în sensul pretins de apelant, se va respinge apelul acestuia, ca nefondat.

Cu privire la cererea intimaţilor de achitare a onorariului de avocat, tribunalul, faţă de art.453 alin.1 Cpc care prevede obligaţia părţii care cade în pretenţii de a achita cheltuielile de judecată rap. la art.451 alin.2 Cpc potrivit căruia instanţa poate să reducă motivat partea din cheltuielile de judecată reprezentând onorariul avocaţilor, va obliga apelantul-reclamant la plata către intimaţi a sumei de 1000 lei reprezentând onorariu avocaţial redus în raport de disproporţia constatată între activitatea desfăşurată de avocat (întocmirea şi depunerea întâmpinării şi prezenţa la singurul termen de judecată acordat în cauză) şi valoarea onorariului de 2.100 lei.

Data publicarii pe portal: 02.11.2018

Domenii speta

Spete similare