Moştenire vacantă. Dovada calităţii de moştenitor a statului

Decizie 2064 din 17.10.2012


Articolul 82 din Legea nr. 36/1995 republicată prevede că „În lipsa moştenitorilor legali sau testamentari, la cererea reprezentantului statului, notarul public constată că succesiunea este vacantă, eliberând certificat de vacanţă succesorală, după expirarea termenului legal de acceptare a succesiunii”.

Prin urmare, în lipsa unui certificat de vacanţă succesorală, statul nu are calitate procesuală pasivă şi nu se poate face o dezbatere succesorală în contradictoriu cu acesta.

Prin sentinţa civilă nr. 7165/22.04.2010, pronunţată în dosarul nr. 3863/325/2009, Judecătoria Timişoara a admis acţiunea civilă formulată şi precizată de reclamanţii C.M. şi C.M.G. împotriva pârâtului Statul Român, prin Consiliul Local Timişoara, ca beneficiar al succesiunii vacante după defuncta S.M., decedată la 14.12.2008.

A constatat că reclamanţii au calitatea de legatari cu titlu particular, în cote egale de ½ fiecare, asupra imobilului din CF nr. 14[…] Timişoara şi a dispus înscrierea dreptului de proprietate al reclamanţilor cu titlu de moştenire testamentară.

A anulat acţiunea reclamanţilor faţă de pârâtul S.P. pentru lipsa capacităţii de folosinţă.

Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că prin testamentul autentificat sub nr. 2381/29.10.2003, testatoarea S.M. i-a instituit pe reclamanţii C.M. şi C.M.G. ca legatari cu titlu particular, în cote egale de ½ fiecare asupra imobilului situat administrativ în Timişoara, […], compus din o cameră şi dependinţe, intabulat în CF nr. 14[…] Timişoara.

În testament se face vorbire că testatoarea are „moştenitori legali rezervatari, o nepoată de fiu predecedat”.

Testatoarea S.M. a decedat la data de 14.12.2008, decesul fiind înregistrat în registrul stării civile al Primăriei Municipiului Timişoara sub nr. 3657/14.12.2008.

Prin adresa nr. 711/04.05.2009, Camera Notarilor Publici a comunicat instanţei de judecată că până la data respectivă nu era înregistrată nici o cerere de deschidere a procedurii succesorale notariale.

Cu privire la calitatea procesuală pasivă a pârâtului S.P., prima instanţă a constatat că reclamanţii nu au făcut dovada acestei calităţi; mai mult decât atât, împrejurarea că în conţinutul testamentului, testatoarea arată că are un fiu predecedat a determinat instanţa să considere că acesta nu are folosinţa drepturilor civile, motiv pentru care a anulat acţiunea faţă de pârâtul S.P.

În acest context, în condiţiile în care, în termenul de 6 luni de la data deschiderii succesiunii rămase după defuncta S.M., nu a fost înregistrată nici o cerere de dezbatere succesorală de către vreun descendent ori colateral până la gradul IV inclusiv, Statului Român i s-a recunoscut calitatea de beneficiar al succesiunii vacante în conformitate cu art. 680 C.civ., dobândind calitate procesuală pasivă pentru punerea în discuţie a drepturilor succesorale ale reclamanţilor.

În baza art. 899 C.civ., a fost admisă acţiunea reclamanţilor formulată în contradictoriu cu pârâtul Statul Român, prin Consiliul Local Timişoara.

Împotriva sentinţei civile nr. 7165/22.04.2010 a Judecătoriei Timişoara a declarat apel pârâtul Consiliul Local Timişoara, în reprezentarea Statului Român.

Prin decizia civilă nr. 447/17.05.2012, pronunţată de Tribunalul Timiş în dosarul nr. 3863/325/2009*, în rejudecare după casarea dispusă de Curtea de Apel Timişoara prin decizia civilă nr. 69/17.01.2012, a fost admis apelul declarat de pârâtul Statul Român şi s-a schimbat sentinţa apelată, în sensul că a fost respinsă acţiunea civilă formulată de reclamanţii C.M. şi C.M.G.

Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Timiş a reţinut, analizând excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, invocată din oficiu, că, potrivit art. 680 C.civ., „În lipsă de moştenitori legali sau testamentari, bunurile lăsate de defunct trec în proprietatea statului.”

Pe de altă parte, art. 82 din Legea 36/1995, republicată prevede că „În lipsa moştenitorilor legali sau testamentari, la cererea reprezentantului statului, notarul public constată că succesiunea este vacantă, eliberând certificat de vacanţă succesorală, după expirarea termenului legal de acceptare a succesiunii.”

Din aceste texte legale tribunalul a reţinut că dovada calităţii de moştenitor a Statului Român se face cu certificatul de vacanţă succesorală.

Titularul cererii de chemare în judecată este cel care trebuie să dovedească legitimarea procesuală pasivă a celui chemat în judecată, legitimare care presupune existenţa în persoana pârâtului a unor drepturi şi interese contrare. Este vorba însă de interese şi drepturi concrete, iar nu, raportat la speţa de faţă, de vocaţia generală, abstractă a statului de a veni la succesiunea lui S.M.

În lipsa unui certificat de vacanţă succesorală, statul nu poate pretinde drepturi în contra reclamanţilor, astfel că demersul judiciar nu se justifică, cu atât mai mult cu cât reclamanţii invocă doar drepturi proprii, fără a contesta vreun drept concret al statului.

Reclamanţii au la dispoziţie procedura administrativă reglementată de Legea nr. 36/1995 pentru valorificarea drepturilor lor succesorale.

Tribunalul a reţinut că reclamanţii nu au dovedit nici calitatea pârâtului S.P. de moştenitor al lui S.M.

Împotriva deciziei civile nr. 447/17.05.2012 a Tribunalului Timiş au declarat recurs în termenul legal reclamanţii C.M. şi C.M.G.

În motivarea recursului, au arătat că instanţa de apel în mod greşit a apreciat că şi-au îndreptat acţiunea împotriva unei persoane lipsită de calitate procesuală pasivă, întrucât nu a avut în vedere obiectul cererii de chemare în judecată, aşa cum a fost precizată, şi nici dispoziţiile legale referitoare la moştenirile vacante, care statuează în mod neechivoc că „în lipsa de moştenitori legali sau testamentari, bunurile lăsate de defunct trec în proprietatea statului”.

Au arătat că obiectul acţiunii a fost acela de a se constata calitatea de moştenitor legal a Statului Român după defuncta S.M. şi calitatea lor de legatari cu titlu particular. Excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Statului Român a fost admisă în mod eronat pentru că instanţa de apel a făcut o confuzie între calitatea procesuală a Statului Român (aceea de pârât) şi calitatea procesuală a Consiliului Local al Municipiului Timişoara (aceea de reprezentant al pârâtului).

În ceea ce priveşte fondul cauzei, au arătat că prin testamentul autentic din data de 29 octombrie 2003, S.M. le-a testat – ca legatari cu titlu particular – în cote de ½ părţi fiecare imobilul din Timişoara, […], compus din o cameră, bucătărie şi WC, înscris în CF nr. 14[…] Timişoara.

Drepturile succesorale le sunt recunoscute de art. 899 C.civ. potrivit căruia „orice legat pur şi simplu dă legatarului, din ziua morţii testatorului, un drept asupra lucrului legat, drept transmisibil erezilor şi reprezentanţilor săi”.

În drept, au invocat art. 304, pct. 7, 9 şi urm. C. pr. civ., art. 802 şi art. 899-909 C. civ.

Prin Decizia civilă nr. 2064 din 17 octombrie 2012, pronunţată în dosarul nr. 3863/325/2009*, Curtea de Apel Timişoara a respins recursul declarat de reclamanta C.M. şi C.M.G. împotriva Deciziei civile nr. 447 din 17 mai 2012, pronunţată de Tribunalul Timiş.

Pentru a hotărî astfel, Curtea a avut în vedere argumentele de mai jos:

În speţă, Statul Român are doar o vocaţie generală, abstractă de a veni la succesiunea după S.M.

Atâta vreme cât nu există un certificat de vacanţă succesorală, eliberat conform art. 85 din Legea nr. 36/1995, statul nu poate avea calitate procesuală pasivă în cauză şi nu se poate face o dezbatere succesorală în contradictoriu cu acesta.

Statul nu poate pretinde (şi nu a făcut-o în cauză) drepturi asupra moştenirii după S.M., iar reclamanţii prin acţiune invocă drepturi succesorale proprii, derivând dintr-un testament, fără a contesta vreun drept concret al statului.

Faţă de aceste considerente, în baza art. 312 alin. (1) C. pr. civ., Curtea a respins recursul declarat de reclamanţii C.M. şi C.M.G. împotriva deciziei civile nr. 447/17.05.2012, pronunţată de Tribunalul Timiş în dosarul nr. 3863/325/2009.

Domenii speta