Litigiu privind achiziţiile publice

Recurenta a criticat hotărârea primei instanţe pentru nerespectarea principiului forţei obligatorii a contractului. Astfel, a susţinut că prima instanţă a respins cererea de chemare în judecată formulată cu nesocotirea  prevederilor art. 5.1 din Contractul încheiat, conform cărora achizitorul Oraşul s-a obligat să plătească executantului, preţul convenit pentru serviciile prestate, conform graficului de plăţi(…).

În această ordine de idei a susţinut că, contrar celor reţinute de prima instanţă,  efectuarea plăţii nu era condiţionată de semnarea facturilor de primire/acceptare şi nici intimata nu a invocat o asemenea apărare, contravaloarea serviciilor prestate fiind indicată în oferta financiară creanţa afirmată este certă, iar stipulaţia contractuală conform căreia plata se face în 15 zile de la primirea rambursării este contrară principiilor care cârmuiesc procedurile de gestionare a fondurilor europene, potrivit cărora rambursarea sumelor intervine după ce acestea au fost achitate de către titularul finanţării. 

Intimatul, prin întâmpinarea formulată, a achiesat la pretenţiile ce derivă din Factura nr. 1087/12.03.2014, în valoare de 18.600 lei (din care a achitat 10.000 lei) şi din Factura nr. 1089/12.03.2014 în valoare de 6200 lei, menţionând că acestea au fost evidenţiate în contabilitate. A contestat în continuare pretenţiile formulate de reclamantă în temeiul Facturilor nr. 1135/14.08.2014 şi nr. 1140/15.09.2014, afirmând că serviciile pentru care acestea au fost emise nu au fost executate, şi, în consecinţă, nici nu au fost trimise la Ministerul Dezvoltării Regionale pentru a fi rambursate.

Curtea nu poate împărtăşi argumentul primei instanţe, în sensul că nu se poate stabili suma datorată pentru serviciilor prestate şi recepţionate.  Oferta financiară – Anexa Formular 10a la formularul de Ofertă enumeră serviciile care urmau să fie prestate, durata de execuţie şi preţul acestora. De asemenea, în cuprinsul ofertei s-a  menţionat că descrierea detaliată a serviciilor este cel din caietul de sarcini. Între acestea figurează realizarea şi distribuirea filmelor publicitare Tuşnad şi cheltuieli de traducere. De asemenea, în Caietul de sarcini, la pct. A.5.8. – Realizarea şi distribuirea filmelor publicitare despre localitate, este prevăzută realizarea a 5 filme de o durată de 20-30 de minute, pregătite în format CD şi DVD.

În această ordine de idei Curtea observă că, potrivit procesului-verbal încheiat la data de 11.06.2012 între editură şi Primărie au fost predate următoarele lucrări: 1.Calendarul evenimentelor  tip I şi II – 3000 ex., Mape de prezentare – 6000 ex., Catalog – 6000 ex., Realizarea filmelor publicitare – 5 filme plus 3 spoturi. Se menţionează că, conform contractului nr. 2367/26.10.2011 editura predă Primăriei obiectele de promovare turistică reprezentând 50% din valoarea contractului.

Curtea reaminteşte faptul că valoarea totală a Contractului de prestări servicii de publicitate – realizarea de materiale promoţionale, conform ofertei financiare, era de 199.890 lei (fără TVA), iar jumătate (50%) din această valoare este de 99.945 lei(fără TVA). Valoarea totală a serviciului privind realizarea şi distribuirea filmelor publicitare este de 45.180 lei ( fără TVA ), din care jumătate este de 22.590 lei.

Conform situaţiei tabelare întocmite, intimatul pârât a arătat că valoarea totală a facturilor acceptate şi înregistrate în contabilitatea Primăriei este de 79.378,6 lei, cu TVA inclus, din care s-a achitat 64.578,6 lei, suma neachitată recunoscută fiind de 14.801 lei şi nu de 89.534 lei, precum afirmă reclamanta recurentă.

În concluzie, instanţa de recurs apreciază că, în scopul de a stabili situaţia de fapt reală şi de a da eficienţă principiului forţei obligatorii a contractului, statuat de art. 1270 C.civ.,  valoarea serviciilor trebuia determinată în baza înscrisurilor întocmite de părţi în executarea contractului, coroborate cu cele care compun dosarul de achiziţie. De asemenea, examinând considerentele primei instanţe, întemeiate pe dispoziţiile pct. 10.2 din contract, potrivit cărora obligaţia de plată a achizitorului devine exigibilă la 15 zile de la primirea rambursării de la finanţator, Curtea observă că această concluzie este infirmată de conţinutul cererilor de rambursare depuse în recurs. Astfel, au fost depuse cererile de rambursare intermediară pentru perioada de la data de 30.10.2012 până la 30.10.2012 şi cererea finală, aferentă perioadei 06.04.2012 - 21.11.2013, înscrisuri care demonstrează faptul că sumele solicitate spre rambursare au fost achitate anticipat prin OP. Faţă de această situaţie, având în vedere şi faptul că durata contractului de finanţare a expirat şi achizitorul nu mai poate depune alte cereri de rambursare, Curtea apreciază că dispoziţiile pct. 10.2 din contract au devenit inaplicabile. Autoritatea contractantă putea fi exonerată de obligaţia de a achita contravaloarea serviciilor în temeiul acestei clauze contractuale doar în acele situaţii în care cererea de rambursare formulată ar fi fost respinsă, nu şi atunci când, contestând executarea unor obligaţii, a decis să nu solicite rambursarea sumelor pretinse de prestator.

Faţă de cele reţinute, cu referire la facturile contestate de intimatul pârât, Curtea reţine: 

Factura nr. 1135/14.08.2014, în valoare de 27.534,20 lei, din care TVA în suma de 5329,20 lei, reprezintă contravaloarea unor filme documentare despre localitate: festivale, evenimente, posibilităţi de tratament prezentarea apelor minerale şi efectele terapeutice ale acestora, care au fost menţionate la pct.A.5.8 din Caietul de sarcini şi cuprinse în oferta financiară.

Serviciile incluse în această factură se circumscriu obiectului contractului, fiind menţionate în Oferta financiară lansată de prestator şi detaliate în  Caietul de sarcini întocmit de beneficiar, iar executarea lor rezultă din procesul verbal de predare-primire încheiat între părţi la data de 11.06.2012. Aşa cum s-a reţinut în cele ce preced, predarea serviciului „Realizarea filmelor publicitare” în procent de 50% reiese din  procesului-verbal de predare-primire încheiat între părţi.

Ca urmare, apărare intimatei pârâte, în sensul că serviciile aferente acestei facturi nu au fost realizate, este neîntemeiată. Trebuie menţionat că, potrivit art. 273 alin.1 C.pr.civ., înscrisul sub semnătură privată, recunoscut de cel căruia îi este opus sau, după caz, socotit de lege ca recunoscut, face dovadă între părţi până la proba contrară. Afirmaţia unei părţi, prin care se neagă realitatea celor consemnate în cuprinsul unui înscris sub semnătură privată, fără a se denunţa înscrisul ca fiind fals, nu are nicio valoare probatorie peste sau împotriva cuprinsului înscrisului respectiv. Prin urmare, criticile reclamantei recurente cu referire la aceste sume sunt întemeiate.

Faţă de cele reţinute, Curtea apreciază că, în privinţa serviciului „Realizarea filmelor publicitare”, prima instanţă a aplicat normele de drept material referitoare la executarea obligaţiilor contractuale cu nesocotirea principiului forţei obligatorii a contractului între părţi, fiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 488 pc.t 8 C.pr.civ.

Factura nr. 1140/15.09.2014 reprezintă contravaloarea unor servicii „pre-press” (netipărite) pentru albumul localităţii, cărţi poştale, inserţii ziare şi realizarea pliantelor în valoare totală de 37.200 lei (din care TVA de 7.200 lei). Conform notelor scrise ale recurentei, serviciile „pre-press” rezultă din Bugetul de venituri şi cheltuieli aflat în dosarul de licitaţie, act ce detaliază cheltuielile prestatorului în legătură cu remuneraţia specialiştilor şi alte cheltuieli materiale şi servicii.

În legătură cu Factura nr. 1140/15.09.2014, Curtea observă că aceasta încorporează o creanţă care reprezintă de fapt cheltuieli ce ar fi trebuit să se regăsească în produsele finite efectuate şi predate. Această concluzie se impune şi în raport de descrierea obiectului contractului în cuprinsul caietului de sarcini, care, fără a se referi la servicii „pre-press” sau cheltuieli cu onorariile specialiştilor prestatorului,  enumeră cinci categorii de cheltuieli: 1. Cheltuieli pentru realizarea materialelor publicitare; 2. Inserţii publicitare; 3 Promovarea prin intermediul posturilor de televiziune şi 4. Cheltuieli pentru traducere.

Având în vedere că sumele pretinse pentru servicii „pre-press” nu au fost incluse în mod distinct în oferta financiară şi acestea concretizează o etapă pregătitoare serviciului contractat, costurile acestui serviciu nu puteau fi facturate în mod distinct. Prin urmare, Curtea apreciază că recursul reclamantei recurente în legătură cu aceste sume este neîntemeiat. Trebuie observat în acest context că, dacă s-ar cumula contravaloarea acestei facturi cu sumele recunoscute de pârâta intimată şi admise de instanţa de recurs, (evident fără a include TVA) s-ar ajunge la depăşirea procentului de 50% din valoarea contractului, în limita căruia serviciile au fost executate şi predate.

Pentru aceste considerente,  în temeiul art. 498 alin.1 C.pr.civ., Curtea urmează să admită recursul formulat, şi, casând în parte hotărârea atacată, va admite în parte cererea de chemare în judecată formulată  şi precizată de reclamantă, obligând pârâtul să-i plătească reclamantei suma de 14.801 lei, reprezentând contravaloarea parţială a facturii nr. 1087/12.03.2014 şi contravaloarea integrală a facturii nr. 1089/12.03.2014, sume recunoscute de altfel de intimatul pârât, precum şi suma de 27.534,20 lei, reprezentând contravaloarea unor filme documentare despre localitate, conform facturii nr. 1135/14.08.2014.Trebuie menţionat că aceste facturi includ TVA.

Cu referire la petitul accesoriu, având ca obiect obligarea pârâtului intimat la plata daunelor cominatorii de 0,05 % pe zi de întârziere, Curtea reţine că, în temeiul art. 30 alin.3 C.pr.civ., recurenta reclamantă este îndreptăţită să obţină obligarea intimatului pârât la plata  unor penalităţi contractuale pentru neîndeplinirea culpabilă o obligaţiilor de plată. Astfel, în temeiul pct. 11.2.  din Contract, va obliga pârâtul la plata daunelor cominatorii de 0.05 % pe zi de întârziere, calculate la sumele de mai sus, începând din data de 26.11.2015- data notificării şi, în continuare, până la data plăţii efective a debitului principal.

Domenii speta

Spete similare