Închiderea procedurii falimentului

Prin Încheierea nr. 2782/01.11.2011, judecător sindic a admis cererea debitoarei dispunând deschiderea procedurii simplificate, intrarea debitoarei în faliment și dizolvarea acesteia.

Lichidatorul judiciar a întocmit Raportul asupra cauzelor şi împrejurărilor care au dus la ajungerea în stare de insolvenţă – din care rezultă că au putut fi identificate fapte care să ducă la formularea unei cereri de angajare a răspunderii personale a fostului administrator statutar al debitoarei, tabelul preliminar de creanțe, procedând și la inventarierea bunurilor debitoarei, din procesul verbal depus la dosar reieșind că există câteva bunuri mobile pentru a căror valorificare a procedat la evaluarea acestora,  întocmirea unui regulament de vânzare bunuri mobile şi au fost organizate mai multe licitații publice pentru ca ulterior, cu aprobarea adunării creditorilor, acestea să fie casate. De asemenea, prin sentinţa nr. 1850/04.06.2014 s-a admis cererea de atragere a răspunderii administratorului debitoarei până la concurenţa sumei de 125.003,36 lei. În contextul imposibilității identificării altor bunurilor în patrimoniul debitoarei şi al refuzului creditorilor de a avansa sumele necesare continuării procedurii, la data de10.05.2016 a fost publicat în BPI  raportul final cu propunerea de închidere a procedurii. Raportul a fost supus votului adunării creditorilor fiind aprobat cu majoritate.

Creditoarea DGRFP Braşov – AJFP Harghita a formulat obiecţiuni  solicitând respingerea propunerii arătând că a formulat o sesizare penală întrucât bunurile asupra cărora avea instituit sechestru nu au fost regăsite în patrimoniul debitoarei.

Pentru acest considerent, judecătorul sindic a respins propunerea lichidatorului de închidere a procedurii.

Curtea constată că recursul lichidatorului este fondat.

Astfel, este de reţinut că plângerea penală vizează atât administratorul debitoarei cât şi debitoarea însăşi şi a fost întocmită la 04.05.2016, după ce creditoarei i s-a comunicat raportul final iar la dosar nu există vreo dovadă că a fost şi înregistrată la Parchetul de pe lângă Judecătoria Miercurea Ciuc.  Procedura a  fost deschisă în anul 2011 iar procesul verbal de inventariere  a fost întocmit la 17.05.2012. Aşadar, pe parcursul a 4 ani  creditoarea, deşi cunoştea faptul că bunurile sechestrate nu s-au regăsit în procesul verbal de inventariere, a stat într-o totală pasivitate. 

Legea nr. 85/2006 prevede mai multe situaţii în care se poate închide procedura, necondiţionând nici una dintre aceste situaţii de acoperirea integrală a debitului.

Astfel, potrivit art. 131, în orice stadiu al procedurii prevăzute de Legea nr. 85/2006, judecătorul sindic va putea da o sentinţă de închidere a procedurii dacă se constată că nu există bunuri în averea debitorului, ori că acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative şi nici un creditor nu se oferă să avanseze sumele corespunzătoare.

Art.132 alin. 2 din lege prevede că procedura de faliment va fi închisă atunci când judecătorul sindic a aprobat raportul final, când toate fondurile sau bunurile din averea debitorului au fost distribuite şi când fondurile nereclamate au fost depuse la bancă.

În speţă, lichidatorul şi-a îndeplinit în mod corespunzător atribuţiile iar creditoarea DGRFP Braşov – AJFP Harghita a manifestat o atitudine de pasivitate atât faţă de derularea procedurii cât şi de exercitarea acelor drepturi care îi erau conferite prin instituirea sechestrului asigurator asupra unor bunuri ale debitoarei.

Derularea procedurii însăşi presupune anumite cheltuieli, cheltuieli care în speţă au fost suportate în condiţiile art. 4 din Legea nr. 85/2006. Mai mult, lichidatorul a fost pus în imposibilitate de a pune în executare sentinţa nr. 1850/04.06.2014, niciunul dintre creditori neavansând sumele necesare.

În mod nelegal judecătorul sindic a respins propunerea lichidatorului, dispunând continuarea procedurii în mod inutil în condiţiile în care prin sentinţa nr. 1850/04.06.2014 s-a admis cererea de atragere a răspunderii administratorului debitoarei până la concurenţa sumei de 125.003,36 lei, sumă mai mare decât creanţa deţinută de creditoare. Creditoarea însăşi are posibilitatea ca după închiderea procedurii să pună în executare pe cheltuiala sa sentinţa de mai sus şi să-şi recupereze prejudiciul.  O continuare a procedurii în condiţiile de mai sus, lichidatorul finalizându-şi activitatea sa conform atribuţiilor legale, nu ar face decât să conducă la noi cheltuieli şi risipă de timp atât în activitatea instanţei cât şi a lichidatorului, toate acestea din culpa unui creditor care, doar după 4 ani de pasivitate cu privire la derularea procedurii realizează că bunurile sechestrate nu pot fi identificate faptic.

 În concluzie, faţă de cele mai sus menţionate Curtea apreciază că recursul lichidatorului este fondat urmând a-l admite.

Va modifică în tot sentinţa atacată în sensul că va admite cererea formulată de lichidatorul judiciar al societăţii debitoare, având ca obiect închiderea procedurii falimentului debitoarei.

 Se va dispune radierea societăţii debitoare din evidenţele Registrului Comerţului şi plata sumei de 3.523,60 lei reprezentând onorariul lichidatorului judiciar şi cheltuieli de administrare a procedurii din fondul de lichidare administrat de UNPIR – Filiala Harghita şi descărcarea lichidatorului judiciar de orice îndatoriri şi responsabilităţi cu privire la procedură, debitoare şi averea sa, creditori, titulari de garanţie şi asociaţi.

Se va dispune notificarea prezentei sentinţe DGRFP Braşov - AJFP Harghita şi ORC de pe lângă Tribunalul Harghita, pentru efectuarea cuvenitelor menţiuni, precum şi publicarea ei în B.P.I.

Domenii speta

Spete similare